Scrisoarea 130, 1910
Sanatoriu, California, 23 noiembrie 1910

CĂTRE G. I. BUTLER

Dragă frate Butler,

Am primit și am citit scrisoarea ta. A fost foarte interesantă pentru mine și m-am bucurat mult să primesc vești de la tine. Am apreciat foarte mult scrisoarea ta și am așteptat o ocazie ca să răspund.

Mă bucur să îți spun că puterea începe să-mi revină. Lucrez din greu, atât cât pot. Vrăjmașul încearcă să mă descurajeze, din cauză că nu pot să călătoresc și să vorbesc continuu. Dar curajul meu e mare. Mă voi strădui să umblu cu prudență și să fac mai puțin decât am făcut în trecut. Privind asupra scrierilor mele, văd multe lucruri importante de care are nevoie poporul acum. Sunt hotărâtă să-mi pun încrederea în Domnul.

În a douăzeci și șasea zi a acestei luni, voi împlini optzeci și trei de ani. Acum o săptămână am vorbit la capela sanatoriului. Capela a fost mărită și sunt scaune pe care pot sta mai mulți oameni decât înainte. Am vorbit timp de o oră. Casa a fost plină de ascultători interesați și am fost mult binecuvântată în vorbire. În urmă cu o săptămână, am vorbit la Colegiul Pacific Union. Aceasta este proprietatea pentru școală care a fost recent achiziționată de poporul nostru. Suntem tare mulțumiți de această proprietate. Domnul mi-a dat Duhul Său cel Sfânt și am avut libertate în cuvântarea adresată celor adunați.

Nu mi-am pierdut credința în tine, frate Butler. Simt foarte puternic dorința ca soldații în vârstă, care au încărunțit în slujirea Stăpânului, să-și ducă mărturia până la capăt, pentru ca cei tineri în credință să poată înțelege că soliile pe care Domnul ni le-a trimis în trecut sunt foarte [1811] importante în această fază a istoriei pământului. Experiența noastră din trecut nu a pierdut nicio iotă din forța ei. Mulțumesc Domnului pentru fiecare iotă și frântură de slovă ale cuvântului inspirat. Nu m-aș da înapoi din fața părților grele ale experienței noastre.

Tu nu trebuie să lucrezi peste puterile tale. Presupun că, în viitor, experiența noastră va fi diferită, dar cred că tu și eu, ca unii care am îmbătrânit în slujirea lui Hristos, în a face voia Lui, obținem o experiență de cea mai mare valoare și de cel mai serios folos.

Judecățile Domnului sunt pe pământ. Noi trebuie să lucrăm cu credincioșie, din toată inima, dând întreaga noastră ființă pentru a-i ajuta pe alții să meargă înainte și în sus. Să împingem lupta până la porți. Să fim întotdeauna pregătiți să rostim cuvinte de încurajare celor șovăitori și celor obosiți. Noi putem umbla în siguranță numai dacă umblăm cu Hristos. Nu lăsa ca nimic să micșoreze curajul tău. Ajută-i pe cei cu care vii în contact să lucreze cu loialitate.

Sper că în viitor te voi întâlni la unele dintre adunările noastre. Tu și cu mine suntem printre cei mai în vârstă dintre cei vii care au ținut îndelung credința. Dacă nu vom trăi pentru a vedea venirea Domnului, totuși, după ce am făcut lucrarea cerută, vom pune jos armura noastră cu demnitate sfințită. Să facem totul cât de bine putem și să o facem cu credință și nădejde. Inima mea este plină de recunoștință față de Domnul că a cruțat viața mea atât de mult timp. Mâna mea dreaptă poate încă urmări cuvintele Bibliei, fără să tremure. Spune-le tuturor că mâna sorei White încă mai scrie cuvinte de instruire pentru popor. Finalizez o altă carte despre istoria Vechiului Testament.

Fie ca Domnul să te binecuvânteze și să te țină în nădejde și curaj!

Ellen G. White [1812]