General Conference Bulletin, 15 aprilie 1901

UN APEL ADRESAT PREDICATORILOR NOȘTRI

Sunt multe lucruri de luat în considerare, care nu pot fi atinse în dimineața aceasta, și cu greu îmi pot da seama ce să vă prezint, pentru că sunt așa de multe de spus. Lumina care mi-a fost dată în ultimii cincisprezece ani este o prezentare a marii răspunderi care este atașată lucrării unui predicator. Lucrarea unui predicator ar trebui să fie privită într-o lumină mult mai înaltă. Părerea îngustă care există în dreptul acestei lucrări este cea care lasă conferințele noastre într-o astfel de stare de slăbiciune. Nu ne putem permite aceasta. Predicatorii aceia care au o părere îngustă despre lucrarea încredințată lor nu sunt drepți nici față de ei, nici față de biserică. Atât timp cât predicatorii noștri nu reușesc să-și simtă responsabilitatea în mod proporțional cu mărimea lucrării lor, în conferințele noastre va exista o lipsă.

Noi, ca popor, nu putem permite ca lucrurile să continue în felul acesta. Cei care au răspunderi în cadrul conferințelor ar trebui să fie oameni care înțeleg acțiunea Duhului lui Dumnezeu asupra inimii omenești, așa încât, dacă Duhul este absent, ei să știe că ceva nu este în regulă. Înainte să dea oamenilor cuvântul lui Dumnezeu, ei trebuie să înțeleagă ce înseamnă să vorbești cu Dumnezeu.

În multe minți, principiile au ajuns așa de confuze, încât le este greu să înțeleagă principiile corecte. Așa de înguste sunt concepțiile avute, încât mulți abia dacă știu ceva despre ce înseamnă să fii martor pentru Hristos în aceste zile de pe urmă. Dacă măcar ar știi, dacă măcar ar înțelege, dacă măcar ar putea vedea ce ar putea fi în comparație cu ceea ce este, atunci s-ar produce așa o trezire, așa o zdrobire a sufletului în fața lui Dumnezeu cum nu s-a mai văzut până acum.

Este mare nevoie de cercetare personală. Puteți să-i examinați cu multă agerime pe frații voștri predicatori și să-i judecați cu atenție, în timp ce voi înșivă aveți mai mare nevoie de cercetare amănunțită și judecare decât faceți în dreptul lor. Mulți așază poveri peste frații lor, slăbindu-i și descurajându-i prin spiritul lor critic, în loc să-i ridice și să-i întărească. Dumnezeu vrea să ne ocupăm de noi înșine. „Pe voi înșivă încercați‑vă dacă sunteți în credință! Pe voi înșivă puneți‑vă la încercare!” Imediat ce vă fixați mintea asupra lui Isus Hristos, Mântuitorul care S-a adus ca jertfă deplină pentru fiecare om, imediat că vă dați seama că trebuie să fiți oameni desăvârșiți pentru că El este o jertfă desăvârșită pentru voi, veți căuta cu seriozitate ajutor de sus pentru a vă învinge propriile slăbiciuni.

Nu voi menționa niciun nume, afirmând că persoana respectivă ar fi greșită. Ar trebui să aibă loc o reformă generală, o cercetare amănunțită de sine. Puneți-vă singuri întrebarea: „Cum ar trebui să fiu?” Hristos spune: „Fără Mine, nu puteți face nimic.”

Inima mi s-a umplut de întristare când am privit câmpurile și am văzut locurile nelucrate. Ce înseamnă aceasta? Cine sunt cei care stau ca reprezentanți ai lui Hristos? Cine simte povara pentru sufletele care nu pot primi adevărul până când nu le este adus? Predicatorii noștri zăbovesc pe lângă biserici, ca și cum îngerul harului nu ar face niciun efort pentru salvarea sufletelor.

Dumnezeu îi socotește răspunzători pe acești lucrători pentru sufletele care sunt în întuneric. El nu vă cere să mergeți în câmpuri care nu au nevoie de doctor. Întemeiați-vă bisericile pe înțelegerea faptului că ele nu trebuie să aștepte ca predicatorul să stea pe lângă ele și să le hrănească în mod continuu. Ele au adevărul, ele cunosc adevărul. Ele ar trebui să aibă rădăcină în ele însele. Ele ar trebui să se culce la pământ, ca să se poată ridica mai sus și tot mai sus. Ele trebuie să fie înrădăcinate și întemeiate în credință.

Foarte mulți vor stabili teste care nu se află în cuvântul lui Dumnezeu. Testul nostru se află în Biblie – poruncile lui Dumnezeu și mărturia lui Isus Hristos. „Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința în Isus.” Acesta este adevăratul test, dar multe alte teste vor apărea în mijlocul poporului nostru. Vor apărea în mijlocul multora, izvorând fie de la o persoană, fie de la alta. Încontinuu se vor înălța lucruri străine, pentru ca atenția să fie distrasă de la adevăratul test al lui Dumnezeu.

Aceste lucruri fac să fie necesar ca predicatorul care se întâlnește cu aceste teste să aibă o minte cu discernământ, ca să nu dea crezare vreunei doctrine false. Se vor auzi glasuri care vor zice: „Iată, Hristos este aici”, măcar că acolo nu este deloc Hristos. Sunt doar niște noțiuni umane care vor fi acceptate și crezute.

Însă cel mai trist lucru este acela că principiile sunt pervertite. Nu pentru că nu ar fi nimeni care să încerce să lucreze după principii, ci pentru că principiul a ajuns așa de tencuit cu ipsos, încât este nevoie de cea mai amănunțită cercetare a cuvântului lui Dumnezeu, pentru a se vedea dacă totul este în acord cu principiile adevăratei evlavii, fondate pe un „așa zice Domnul”.

Dumnezeu vrea ca toți cei care au venit la această conferință să se trezească, să nu doarmă pe zidurile Sionului. Trebuie să aibă loc o cercetare de sine. Când veți începe să faceți aceasta, vă veți trezi cu mâinile pline. Prea mulți dintre cei care au intrat în lucrare nu au avut acea influență profundă, purificatoare și înălțătoare asupra minții și caracterului, care îndepărtează pleava și îi face în stare să clădească pe Piatra de temelie doar aur, argint și pietre scumpe. Aici este marea nevoie, marea lipsă. Dumnezeu vrea să venim la El exact așa cum suntem, să aruncăm sufletele noastre neputincioase la picioarele lui Isus și să fim născuți din nou.

Realitatea este că mulți au intrat în lucrare cu un spirit copilăros, naiv, supărăcios, încăpățânat, după cum mamele lor le-au îngăduit să crească. Acesta este motivul pentru care vorbesc așa des taților și mamelor despre înțelegerea marii [1752] responsabilități care atârnă asupra lor. Fiecare strop din acest caracter copilăresc trebuie lăsat în spate. Voi ați crescut la statura de om mare, de aceea lucrurile copilărești pe care le-ați păstrat, trăsăturile de caracter dezagreabile despre care știți că nu sunt după voia lui Dumnezeu, cuvintele voastre năvalnice trebuie îndepărtate.

Cuvintele sunt un talant, iar voi nu aveți dreptul să folosiți talanții lui Dumnezeu în alt mod decât spre slava Lui, pentru binele tuturor celor din jurul vostru. Trebuie să aibă loc o profundă convertire a sufletului, ca să poată exista o convertire a limbii și a buzelor. Atunci vistieria inimii va fi plină de adevăruri prețioase, deoarece caracterul lui Hristos va fi studiat. Atunci veți fi binecuvântați ca supraveghetori și păstori. Și dacă voi, ca păstori care exemplifică trăsăturile caracterului lui Hristos, veniți înaintea turmei, ea va vedea importanța trăirii unei religii practice, a evlaviei practice, și nu doar a acceptării unei forme sau a unei teorii.

Unii cred că sunt foarte religioși, dar ei nu sunt deloc religioși după rânduiala lui Hristos. Ei zăresc un anumit punct și stăruie asupra lui, mărindu-l mai presus de toate celelalte. Despre cei care nu văd lucrurile în mod asemănător, ei spun: „Nu vrem ca omul acesta să predice, pentru că el nu înțelege ideea aceasta”; „Nu vrem ca omul acesta să predice pentru că nu înțelege ideea cealaltă.” Dar ei nu știu ce vorbesc. Lăsați-l pe omul acela în seama lui Dumnezeu.

Nu este treaba voastră să disecați ideile unuia sau altuia. Noi am avut de-a face cu aceasta la Minneapolis. Să nu lăsăm să se mai întâmple aceasta în lucrarea lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea să înțelegem că judecata este chiar asupra noastră. Să fim atenți ca nu cumva, înainte să ne dăm seama, hoțul să vină peste noi pe furiș. Să nu privim la defectele și erorile altora, ci să privim la Isus în timp ce spunem: „Cazul meu personal este înaintea curții de judecată din ceruri. Contează foarte mult pentru mine dacă voi fi cântărit în balanța sanctuarului și voi fi găsit desăvârșit în El sau voi fi găsit prea ușor.”

Au fost luate măsuri pentru ca fiecare dintre noi să fie mântuit. Cei care nu acceptă măsurile luate prin vărsarea sângelui Fiului infinitului Dumnezeu își îndreaptă mințile asupra lucrurilor mărunte, spre neglijarea marilor adevăruri esențiale pentru mântuire. Ei sunt distrași de la marele Model, distrași de la studiul caracterului lui Hristos. Pentru că nu reușesc să-L vadă, ei nu sunt schimbați din slavă în slavă, în caracter.

Dumnezeu vrea să privim la Isus. Dar noi nu suntem păzitori ai Bibliei. Noi nu ascultăm de poruncile lui Dumnezeu. Un învățător al legii a venit la Hristos cu întrebarea: „Ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” Cunoscând ce era în mintea acelui învățător, Hristos a pus asupra lui povara de a da răspunsul. „Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?”, l-a întrebat El. Mă întreb dacă nu ar trebui ca și atenția voastră să fie atrasă asupra acestui aspect: „Cum citești în ea?”

Întrebarea pusă de învățătorul legii era una clară și, împreună cu răspunsul, ea a ajuns de-a lungul timpului până la noi. Învățătorul legii a răspuns: „Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta! […] Să‑l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!” Aceasta cuprinde întregul om. Puterile trupului, dar și puterile minții trebuie folosite în lucrarea lui Dumnezeu. Întreaga ființă trebuie să fie consacrată slujirii Stăpânului.

Sunt multe lucruri pe care aș vrea să le spun, dar pe care le voi atinge cu altă ocazie. Vreau acum să vă spun să priviți la Isus și să observați la El cum ar trebui să fiți. Pentru a avea viața veșnică, trebuie să-L iubim pe Dumnezeu mai presus de orice și pe aproapele ca pe noi înșine. De aceste două mari brațe atârnă toată legea și prorocii. Principiile acestea cuprind întreaga Biblie. Putem avea credință, speranță și încredere; dar acestea nu ne vor aduce niciun bine, dacă nu avem iubirea lui Hristos în suflet. Noi trebuie să exprimăm față de frații noștri iubirea pe care Mântuitorul a exprimat-o față de noi. Iubirea aceasta va exercita o influență dătătoare de viață asupra vieții noastre și o influență reformatoare asupra caracterului. Aceasta este ceea ce Dumnezeu vrea să vadă.

Când am văzut câmpurile coapte, gata pentru seceriș și când am văzut lipsa de interes față de ele, m-am întrebat cum ați putut face ceea ce ați făcut. Nu pot înțelege aceasta. Dacă sunteți legați de Acela care Și-a dat viața ca să salveze lumea, cum puteți privi cum aceia care sunt cumpărați cu sângele Lui pier în păcatele lor, fără să faceți niciun efort pentru a-i salva? Hristos spune: „N‑am venit să‑i chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.” Noi nu trebuie să adresăm chemarea celor care au primit adevărul și îl înțeleg, celor cărora le este repetat tot mereu, până când unii se gândesc că trebuie să introducă ceva original. Așa că introduc mici povești care nu valorează nici cât un pai. Pe acestea le prezintă ca pe niște teste stabilite de Dumnezeu, când de fapt Satana le-a inventat pentru a distrage mințile de la adevăratele teste stabilite de Dumnezeu. Să iubiți mai mult decât orice pe Dumnezeul cerului. Aceasta este prima voastră datorie. Și când veți face aceasta, îl veți iubi pe aproapele ca pe voi înșivă. Atunci veți trata ființele umane ca pe niște suflete pentru care Hristos a murit ca să le salveze. Dați la o parte orice spirit de iritare și supărare. Toate acestea trebuie să fie curățate din inimă. Voi trebuie să fiți curățați prin credința în adevăr. Dumnezeu vrea să avem sfințirea Duhului.

Adevărul trebuie dus celor care nu îl cunosc. Lucrați pentru suflete ca unii care va trebui să-I dați socoteală lui Dumnezeu. Fiecare dintre voi va fi chemat să dea socoteală pentru ceea ce ar fi trebuit să facă și nu a făcut. Dumnezeu vrea să fiți ispravnici credincioși. El vrea să căutați oile pierdute ale casei lui Israel, vrea să fiți vânători și pescari de suflete. El vrea să vadă manifestată în voi credința cea vie care știe cum să lucreze pentru suflete. El va folosi bărbați care îi vor căuta cu seriozitate pe păcătoși, care vor sta pe genunchi și se vor ruga împreună cu ei. Dumnezeu vrea să faceți eforturi mai serioase ca oricând pentru a ajunge în regiunile din depărtare, ca atunci când se va ține următoarea conferință, să se vadă că au fost înființate multe biserici, în multe locuri. Îngerii lui Dumnezeu așteaptă ocazia să lucreze împreună cu voi.

Hristos a venit să salveze ceea ce era pierdut și El vă cheamă pe voi să mergeți și să lucrați pentru aceia care nu cunosc adevărul, în loc ca doar să țineți predici și să faceți puțină lucrare pentru biserici. Atunci ați face de cincizeci de ori mai mult pentru încurajarea bisericilor și pentru a le oferi un bun exemplu. Dumnezeu vrea să știți cum să vă luptați, să știți ce înseamnă să lucrezi pentru suflete și să ai pe inimă povara sufletelor. Când voi învățați sufletele, Hristos vă învață pe voi. Atunci când le transmiteți lecții, Hristos vă transmite vouă lecții, și încă lecții de cea mai mare valoare. Acelora care au pus pietre de poticnire în calea fraților lor, care au simțit că este datoria lor solemnă aceea de a-i da înapoi pe bărbații care au adevărul și care ar putea să dea un sunet clar din trâmbiță vreau să le spun: „Luați-vă mâinile înapoi, repede. Simțiți că aveți o lucrare de făcut pentru propriile suflete și că este mai bine pentru voi să vă ocupați de aceasta, ca să nu pierdeți [1753] ocazia de a crește în Hristos și a ajunge desăvârșiți în El.”

Aceasta este tot ce am simțit că este de datoria mea să prezint în această dimineață. Aceasta este tot ce puteți face în prezent. Mai am și alte lucruri de spus mai târziu. Voi adăuga doar atât: Haideți să-L căutăm pe Domnul, haideți să ne mărturisim păcatele! [1754]