Manuscrisul 150, 1901
General Conference Bulletin, 12 aprilie 1901

OBSERVAȚII FĂCUTE LA CONFERINȚA GENERALĂ

Doamna E. G. White: Mi-a fost dată lumină de-a lungul întregii căi, în legătură cu activitățile cauzei, și noaptea trecută mi-au fost prezentate în special anumite lucruri în legătură cu lucrarea misionară medicală.

Când reforma sanitară ne-a fost adusă pentru prima dată în atenție, acum aproape treizeci și cinci de ani, lumina care mi-a fost prezentată a fost cuprinsă în versetele acestea: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc vești bune celor nenorociți: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia și prinșilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului și o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toți cei întristați; să dau celor întristați din [1748] Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenușă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiți «terebinți ai neprihănirii», «un sad al Domnului», ca să slujească spre slava Lui. Ei vor zidi iarăși vechile dărâmături, vor ridica iarăși năruirile din vechime, vor înnoi cetăți pustiite, rămase pustii din neam în neam.”

În lumina care mi-a fost dată cu mult timp în urmă, mi-a fost arătat că poporul nostru, cei care pretind a crede adevărul prezent, trebuia să facă lucrarea aceasta. Cum aveau ei să o facă? După îndrumările pe care Hristos le-a dat celor doisprezece ucenici, când i-a chemat pe toți și i-a trimis să predice evanghelia: „Isus i‑a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi și le‑a dat autoritate să scoată duhurile necurate și să vindece orice boală și orice neputință […] Aceștia sunt cei doisprezece pe care i‑a trimis Isus, după ce le‑a poruncit și le‑a zis: «Să nu mergeți pe calea păgânilor și să nu intrați în vreo cetate a samaritenilor; să mergeți mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel. Mergeți și propovăduiți zicând: ‘Împărăția cerurilor este aproape!’ Vindecați‑i pe bolnavi, înviați‑i pe morți, curățiți‑i pe leproși și scoateți afară demonii! Fără plată ați primit, fără plată să dați.»”

În lumina care mi-a fost dată cu mult timp în urmă, mi-a fost arătat că necumpătarea va predomina în lume într-o măsură alarmantă și că fiecare din poporul lui Dumnezeu trebuie să se situeze la un nivel mai înalt în ce privește reforma în obiceiuri și practici. La vremea aceea, mâncam carne de două sau de trei ori pe zi și leșinam de două sau trei ori pe zi. Domnul mi-a prezentat un plan general. Mi-a fost arătat că Dumnezeu va da poporului Său păzitor al poruncilor o dietă de reformă și că în măsura în care o vor accepta, bolile și suferințele lor vor fi mult reduse. Mi-a fost arătat că lucrarea aceasta va progresa.

Apoi, în anii de mai târziu, mi-a fost dată lumina că ar trebui să avem un sanatoriu, o instituție de sănătate, care să fie fondată chiar în mijlocul nostru. Acesta era mijlocul pe care Dumnezeu avea să-l folosească pentru a-și aduce poporul la o înțelegere corectă a reformei sanitare. Trebuia să fie de asemenea mijlocul prin care aveam să dobândim acces la cei care nu erau de credința noastră. Noi trebuia să avem o instituție în care bolnavii să fie ușurați de suferința lor, fără tratament medicamentos. Dumnezeu a declarat că El însuși avea să meargă înaintea poporului Său în lucrarea aceasta.

Ei bine, lucrarea a sporit fără încetare. Calea a fost deschisă pentru ca bisericile noastre să se îngrijească de lucrarea aceasta. Am proclamat reforma sanitară peste tot pe unde am mers. La adunările noastre de tabără, am vorbit în zilele de duminică, după-amiaza, și am proclamat solia cumpătării în mâncare, băutură și îmbrăcăminte. Aceasta a fost solia pe care am transmis-o cu ani de zile înainte să plec în Australia.

Dar au fost unii care nu au venit la lumina pe care Dumnezeu a dat-o. Unii dintre cei care participau la taberele noastre au mâncat și au băut în mod nesănătos. Dieta lor nu era în armonie cu lumina pe care Dumnezeu o dăduse; lor le-a fost imposibil să aprecieze adevărul în semnificația lui sfântă și sacră.

Lumina a pătruns în mod treptat. Din nou și din nou a fost dată îndrumarea că instituțiile noastre de sănătate trebuie să atingă toate categoriile de oameni. Evanghelia lui Isus Hristos include lucrarea de ajutorare a bolnavilor. Când am auzit că doctorul Kellogg s-a apucat de lucrarea misionară medicală, l-am încurajat din inimă și în suflet, pentru că am știut că doar prin această lucrare poate fi sfărâmată prejudecata care există în lume împotriva credinței noastre.

În Australia am încercat să facem tot ce s-a putut în această direcție. Ne-am stabilit în Cooranbong și acolo, în locul în care oamenii trebuiau să meargă douăzeci și cinci de mile ca să găsească un medic și să-i plătească douăzeci și cinci de dolari pentru o vizită, i-am ajutat pe bolnavi și suferinzi după cum am putut. Văzând că noi înțelegem anumite lucruri despre boli, oamenii își aduceau bolnavii la noi și noi îi îngrijeam. În felul acesta am sfărâmat cu totul prejudecățile din locul acela.

Aici este Battle Creek, cu o biserică mare, ai cărei membri sunt chemați, în Numele Domnului, să meargă în câmp ca să-i ajute pe semenii lor, să aducă bucurie celor întristați, să-i vindece pe bolnavi, să le arate bărbaților și femeilor că se distrug singuri.

Lucrarea misionară medicală este o lucrare de pionierat. Ea trebuie să fie conectată cu lucrarea evangheliei. Ea este evanghelia pusă în practică, evanghelia adusă la îndeplinire. M-am întristat așa de mult văzând că poporul nostru nu se ține de lucrarea aceasta așa cum ar trebui. Ei nu s-au dus în locurile din jurul lor, ca să vadă ce ar putea face pentru a-i ajuta pe cei suferinzi. Doctorul Kellogg a purtat o povară prea mare și poporul nostru a stat deoparte, luptând împotriva lui. Lucrarea lui a fost făcută mai grea și mai împovărătoare din cauza lipsei de simpatie arătată de aceia care ar fi trebuit să vadă importanța lucrării pe care o făcea.

Doctorului Kellogg i-au fost date avertizări, arătându-i-se că lucrarea lui era destinată să ajungă la clasele mai înalte, prin menținerea celui mai înalt standard în Sanatoriu. Acesta este singurul mod prin care se poate ajunge la clasele înalte; am simțit că poporul nostru ar trebui să se simtă foarte onorat, deoarece Dumnezeu a pus printre noi o instituție care poate să-i atingă pe cei din clasele de sus. Am văzut că aceștia aveau să vină la Sanatoriu și că aveau să primească ajutor în urma tratamentului. Ei aveau să vadă și să fie încântați de spiritul care pătrunde instituția. Ei aveau să se simtă plini de pace și odihnă atunci când rugăciunea avea să fie înălțată lângă paturile lor.

Aceasta este lucrarea care va atrage interesul lumii, care va sfărâma prejudecata și se va impune atenției lumii.

L-am încurajat pe doctorul Kellogg cu tot ce am putut și l-am atenționat când l-am văzut că poartă o povară prea grea; căci ce ar face lucrarea dacă el ar lăsa-o? Întrucât a lucrat cu toată îndemânarea în cele mai dificile cazuri din instituție, responsabilitatea lui era suficient de mare. El nu mai avea nevoie de niciunul dintre cuvintele voastre de descurajare. Responsabilitatea vieților celor aflați pe mâinile lui îi era îndeajuns. Pentru că se ruga pentru lucrarea lui și apoi prelua cazurile cele mai dificile, cazuri în care dacă cuțitul ar fi alunecat chiar și cât grosimea unui fir de păr aceasta ar fi costat viața, Dumnezeu a stat alături de el și mâna unui înger a fost pusă peste mâna lui, călăuzindu-l în tot timpul operației.

Toate ființele omenești sunt de valoare în ochii lui Dumnezeu, pentru că sunt cumpărate cu sângele singurului Său Fiu. El vrea ca toți să stea în strânsă legătură cu El. Lucrarea misionară medicală face aceasta și ar trebui să aibă sprijinul fiecăruia dintre voi.

Când spitalul de la sanatoriu era pe cale să fie construit, a existat atâta opoziție față de acțiunea aceasta încât, sub obligația datoriei, a trebuit să stau înaintea poporului și să spun: „După lumina care mi-a fost dată, clădirea aceasta trebuie ridicată.” Curând după ce clădirea a fost terminată, am venit la Battle Creek, iar doctorul Kellogg a spus: „Tu vei fi prima care vei sta acolo.” Ne-a dat camere acolo și ne-am gândit că vom rămâne acolo peste iarnă. Dar au venit bolnavii, până când cameră după cameră a fost ocupată. Am văzut situația și am spus: „Nu mai pot rămâne aici, căci cei care doresc să primească ușurare în suferințele lor [1749] sunt înghesuiți și va fi nevoie de camerele pe care le am.” Doctorul m-a rugat să rămân, dar i-am spus că nu puteam. Am închiriat o casă. Și nu a mai durat mult până când spitalul s-a umplut de pacienți.

În felul acesta, lucrarea a înaintat. Și am văzut că tot cerul este interesat de lucrarea de ușurare a omenirii suferinde. Satana își folosește toată puterea pentru a obține controlul asupra sufletelor și trupurilor oamenilor. El încearcă să-i lege la roțile carului său. Inima mea este întristată când privesc la bisericile noastre, care ar trebui să fie legate în inima și sufletul lor, dar și în practica lor, de lucrarea misionară medicală.

În Australia ne-am luptat să înființăm un sanatoriu, iar acum o clădire este în curs de construcție, deși încă nu este gata. Lucrul la sanatoriu a început într-o casă particulară, iar cel care răspunde de ea și-a devotat o parte din timp lucrării conferinței și o parte lucrării medicale. Îi era teamă că nu va putea plăti chiria pentru casa aceea; așa că pentru a-l ajuta, eu am închiriat o cameră, iar fratele Baker două. Dar aceste camere au fost în curând necesare pentru pacienți, iar lucrarea a crescut așa de mult, încât, în momentul de față, mai multe case sunt închiriate pentru pacienții sanatoriului și pentru surorile medicale.

Prin această lucrare multe suflete au primit adevărul. Un predicator din Tasmania, un om bogat și învățat, a venit la sanatoriu pentru tratament și, cât timp a stat acolo, a devenit interesat de adevăr. În curând a început să țină Sabatul și imediat a început să ajute lucrarea cu mijloacele lui.

Familii întregi au început să țină Sabatul prin unii membri ai lor care au venit la sanatoriu pentru tratament. Dar nu e nevoie să spun mai multe despre aceasta, căci le știți. Nu sunteți în necunoștință.

Aș vrea să vă spun că, în curând, nu se va mai face lucrare pe direcția predicării, ci se va face lucrare misionară medicală. Lucrarea unui predicator este de a sluji. Predicatorii noștri trebuie să lucreze după planul slujirii evangheliei. Mi-a fost arătat că în toată America există câmpuri goale. Când am călătorit prin Sud în drum spre conferință, am văzut oraș după oraș în care nu se lucrează. Care este problema? Predicatorii zăbovesc în bisericile care cunosc adevărul, în timp ce mii de oameni pier fără Hristos. Dacă s-ar fi dat instrucțiuni corecte, dacă ar fi fost urmate metodele potrivite, fiecare membru al bisericii ar fi făcut lucrarea lui ca membru al trupului. El ar fi făcut lucrarea misionară creștină. Dar bisericile mor și ele au nevoie de un predicator care să le predice. Ele ar trebui învățate să-și aducă zecimea cu credincioșie lui Dumnezeu, pentru ca El să le poată întări și binecuvânta. Ele ar trebui introduse în lucrare, pentru ca suflarea lui Dumnezeu să poată veni peste ele. Ele ar trebui învățate că, dacă nu pot sta singure, fără predicator, atunci au nevoie să fie convertite din nou și botezate din nou. Ele au nevoie de nașterea din nou.

Câmpurile goale din America mi-au fost prezentate. În fiecare localitate din Michigan ar trebui să existe un monument înălțat pentru Dumnezeu. Voi sunteți de mult timp în adevăr. Dacă ați fi dus lucrarea înainte în direcțiile pe care Dumnezeu a intenționat să o faceți, dacă ați fi făcut lucrare misionară medicală, încercând să vindecați sufletul și trupul, ați fi văzut sute și mii venind la adevăr. Însă aceasta nu se va întâmpla cât timp vă înghesuiți la Battle Creek, lăsând nelucrate locurile care ar trebui să aibă adevărul. Domnul a zis poporului Său: „Ieșiți din Battle Creek. Lucrați pentru sufletele gata să piară.” Ei ar fi trebuit să iasă din Battle Creek. Duceți-vă în locurile în care oamenii nu au auzit adevărul și trăiți în fața lor evanghelia lui Isus Hristos. Faceți în mijlocul lor o lucrare misionară practică. În felul acesta, multe suflete vor fi aduse la cunoștința adevărului.

Voi nu veți fi predicatori după rânduiala evangheliei, până când nu veți dovedi un interes hotărât față de lucrarea misionară medicală, față de evanghelia vindecării, binecuvântării și puterii. Veniți în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului împotriva puterilor cele mari ale întunericului, ca să nu se spună despre voi: „Blestemați pe Meroza, blestemați pe locuitorii lui; pentru că nu au venit în ajutorul Domnului.”

Am fost tulburată înainte să plec din California. Nu am dorit să vin la Battle Creek. M-am temut că poverile pe care le voi avea de purtat mă vor costa viața. Știam că fiecare biserică din Michigan are nevoie de sfințirea Duhului lui Dumnezeu. Știam că predicatorii care lucrează cu cei care cunosc adevărul, veghindu-i ca pe niște oi bolnave, ar trebui să iasă în câmp și să înfigă steagul adevărului în locuri noi, aducându-i pe bolnavi în casele lor și îmbrăcându-i pe cei goi. Hristos spune că neprihănirea Lui va merge înaintea celor care fac lucrarea aceasta și că slava lui Dumnezeu va fi răsplata lor. Dar lucrarea aceasta nu este făcută de bisericile noastre, iar slujitorii evangheliei predică celor care cunosc adevărul, pe când sunt mii care nu știu nimic despre solia îngerului al treilea.

Am spus că nu voi putea merge la Battle Creek. Vremea era prea aspră ca să pot călători. S-a stabilit ca sesiunea conferinței să se țină la Oakland. Dar noapte după noapte vorbeam unei adunări ca cea care este acum în fața mea. Apoi mă trezeam și mă rugam, spunând: „Doamne, ce înseamnă aceasta?” Am crezut că nu voi putea merge la Battle Creek; dar când mi-am dat seama că mintea mea era acolo, că în timpul nopții eu lucram acolo, mi-am spus: „Cred că va trebui să merg la Battle Creek, cu toate că s-a stabilit ca sesiunea conferinței să se țină la Oakland.”

Apoi a apărut problema locului unde să stau cât timp voi fi la Battle Creek. Indiferent cu cine aș fi stat, avea să se spună: „Cineva a vorbit cu sora White și i-a spus care este starea bisericii. De aceea vorbește ea în felul acesta.”

Doctorul Kellogg m-a invitat foarte amabil să locuiesc în casa lui, dar am decis că nu voi putea face aceasta. Într-o vineri seara, la momentele noastre de rugăciune, pe când Îi ceream Domnului să mă călăuzească și să-mi arate ce să fac, Duhul lui Dumnezeu a venit și ne-a cuprins o stare de reverență solemnă, sfântă. O voce mi-a spus: „Respectă amabilitatea doctorului Kellogg. Eu l-am ales ca medic al Meu și Eu voi fi ajutorul lui, dacă se va încrede pe deplin în Mine. Tu poți să-l încurajezi.” Împreună cu vocea aceea a venit o mireasmă ca a unor flori frumoase; și cu toate că niciunul dintre membrii familiei nu a văzut ce am văzut eu, nici nu a auzit ce am auzit eu, totuși ei au simțit influența Duhului și au plâns și L-au lăudat pe Dumnezeu.

După aceea am acceptat desigur invitația doctorului Kellogg. Doar în urma îndrumării Domnului stau acolo. Acolo am găsit un loc retras. Îi mulțumesc Domnului că sunt acolo.

Doar în urma îndrumărilor pe care le-am primit de la Domnul am curajul să stau în mijlocul vostru și să vorbesc așa cum vorbesc, fără să țin cont de felul în care voi priviți lucrarea misionară medicală. Aș vrea să vă spun că lucrarea misionară medicală este lucrarea lui Dumnezeu. Domnul vrea ca fiecare dintre slujitorii Lui să intre în rânduri. Ocupați-vă de lucrarea misionară medicală și ea vă va oferi acces la oameni. Inimile lor vor fi atinse pe măsură ce slujiți nevoilor pe care le au. Dacă le aduceți ușurare [1750] în suferințele lor, veți găsi ocazia de a le vorbi despre iubirea lui Isus.

Sunt gata să vă spun astăzi că sunt de acord cu hotărârea aceasta. Mulți dintre cei care au fost mai mult sau mai puțin pe lângă direcție, începând cu adunarea de la Minneapolis, vor fi aduși pe cale. Dumnezeu va veni în ajutorul celor care iubesc adevărul, care se predau Lui cu toată inima, mintea și puterea. Dumnezeu va lucra cu putere împreună cu slujitorii Lui, dacă inimile lor sunt pline de dragoste față de bietele oi pierdute ale casei lui Israel. Căutați-i pe cei care au alunecat de la credință, pe cei care odată au știut ce înseamnă religia și dați-le solia îndurării. Istoria iubirii lui Hristos va atinge o coardă sensibilă din inima lor. Hristos atrage ființele omenești la El, cu funia pe care Dumnezeu a coborât-o din cer ca să salveze neamul omenesc. Iubirea lui Hristos poate fi simțită numai când funia aceasta este simțită.

Dumnezeu vrea ca fiecare suflet să fie umplut de Duhul Sfânt. El vrea ca aceia care au simțit că este de datoria lor să facă să circule rapoarte compromițătoare despre doctorul Kellogg și lucrarea misionară medicală să fie convertiți. Ocupați-vă de lucrarea evangheliei așa cum este ea cu adevărat.

Sunt cu totul în favoarea acestei hotărâri, pentru că știu că lucrarea misionară medicală este evanghelia pusă în practică și, așa cum a declarat Domnul, ea nu trebuie separată niciodată, niciodată de lucrarea evangheliei. Dacă lucrătorii din California și Michigan, cele două mari centre ale lucrării noastre, s-ar converti și ar sta înaintea lui Dumnezeu ca niște copilași, atunci s-ar arăta mântuirea lui Dumnezeu. Avem nevoie să căutăm cu seriozitate bunătatea și umilința. Inimile noastre trebuie curățate de tot ce a dus la separare, la rostirea de cuvinte care nu ar fi trebuit rostite, dacă bărbații ar fi încercat în mod sincer să vadă ce face cu adevărat lucrarea misionară medicală.

Lucrarea misionară medicală, slujirea celor bolnavi și suferinzi, nu poate fi despărțită de evanghelie. Dumnezeu să ajute celor a căror atenție a fost trezită în ce privește acest subiect, ca ei să aibă mintea lui Hristos, simpatia lui Hristos. Dumnezeu să vă ajute să vă aduceți aminte că Hristos a fost un Lucrător și că mergea din loc în loc vindecându-i pe bolnavi. Dacă noi am fi așa de strâns legați de Hristos cum erau ucenicii Lui, Dumnezeu ar putea lucra prin noi ca să-i vindece pe mulți suferinzi.

Dumnezeu să binecuvânteze poporul Lui și să-l facă în stare să ajungă la o înțelegere corectă a voii Lui. [1751]