General Conference Bulletin, 3 aprilie 1901

 

OBSERVAȚII FĂCUTE LA CONFERINȚA GENERALĂ

În acest moment, sora E. G. White, care era prezentă, a venit în față și a vorbit după cum urmează:

Simt un interes deosebit față de acțiunile și deciziile care se pot lua la conferința aceasta, în ce privește lucrurile care ar fi trebuit făcute de ani de zile, mai precis acum zece ani, când eram adunați la conferință, iar Duhul și puterea lui Dumnezeu au pătruns în cadrul întrunirii noastre, mărturisind că Dumnezeu era gata să lucreze pentru poporul acesta dacă voiau să intre pe făgașul lucrării. Frații au consimțit în fața luminii pe care Dumnezeu a dat-o, dar au fost unii dintre cei aflați în legătură cu instituțiile noastre, îndeosebi cu editura Review and Herald și conferința, care au introdus elemente ale necredinței, așa încât nu s-a acționat după lumina care a fost dată. S-a consimțit în fața ei, dar nu s-a făcut nicio schimbare deosebită, care să producă a astfel de stare a lucrurilor, încât puterea lui Dumnezeu să poată fi descoperită în mijlocul poporului Său.

Lumina care mi-a fost dată arăta că poporul acesta ar trebui să stea mai sus decât orice alt popor de pe fața pământului, că ei ar trebui să fie un popor loial, un popor care să prezinte în mod corect adevărul. Puterea sfințitoare a adevărului, descoperită în viețile lor, trebuia să-i diferențieze de lume. Ei trebuiau să stea în demnitate morală, având o legătură așa de strânsă cu cerul încât Domnul, Dumnezeul lui Israel să le poată da un loc pe pământ.

An după an s-a făcut aceeași declarație, dar principiile care înalță poporul nu au fost întrețesute în lucrare. Dumnezeu le-a dat o lumină clară despre ceea ce ar trebui să facă și ce să nu facă, dar ei s-au îndepărtat de lumina aceea și este o mirare pentru mine că încă avem prosperitatea de care ne bucurăm acum. Aceasta se datorează marii îndurări a lui Dumnezeu și nu propriei noastre neprihăniri, pentru ca Numele Lui să nu fie dezonorat în lume.

În capitolul treizeci și unu din Exodul, Dumnezeu spune: „Să țineți negreșit sabatele Mele, căci acesta va fi un semn între Mine și voi din neam în neam, ca să cunoașteți că Eu sunt Domnul, care vă sfințesc!”

Nu se cuvine ca oamenii din vreo parte a lumii, din vreo ramură a lucrării Lui, să se depărteze în vreo tranzacție financiară de principiile lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca lumea să vadă că se pot încheia tranzacții în acord cu principiile care arată caracterul lui Dumnezeu în Hristos. Ce sunt poruncile lui Dumnezeu? Ele sunt un zid înălțat în jurul poporului Său. Nu trebuie să aibă loc nicio îndepărtare de principiile Lui, nicio introducere de principii lumești. Nici nu trebuie introduse obiceiuri sau practici lumești, pe care să le urmeze poporul care trebuie să-L reprezinte pe Hristos. Când păzim poruncile lui Dumnezeu, suntem în legătură cu Dumnezeu și El este în legătură cu noi.

În primul capitol din 1 Petru, citim: „Petru, apostol al lui Isus Hristos, către cei care trăiesc ca străini, răspândiți prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia și Bitinia, aleși după preștiința lui Dumnezeu Tatăl, prin sfințirea lucrată de Duhul, în vederea ascultării de Isus Hristos, cu al cărui sânge ați fost stropiți: Harul și pacea să vă fie înmulțite! Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne‑a născut din nou, prin învierea lui Isus Hristos din morți, la o nădejde vie și la o moștenire nepieritoare, care e neîntinată și nici nu se poate veșteji, păstrată în ceruri pentru voi.” Pentru a câștiga această moștenire, voi înșivă trebuie să fiți nestricăcioși și neîntinați. Voi nu trebuie să fiți abătuți în niciun fel de la căile drepte pe care le-a trasat Dumnezeu.

„Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu prin credință pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremea de pe urmă.” Noi trăim în vremurile de apoi. Este ca și cum am fi la granițele conflictului final.

„În tot acest timp vă bucurați, deși acum, dacă trebuie, sunteți întristați [1743] pentru puțină vreme prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, dar care totuși este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea când Se va arăta Isus Hristos. pentru puțină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere și care totuși este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Isus Hristos.” Gândiți-vă la aceste cuvinte, fraților. Reflectați asupra lor. Avem aici bărbați cu o gândire profundă, și ei trebuie să se gândească la ele.

„Deși nu L‑ați văzut, voi Îl iubiți, credeți în El fără să‑L vedeți și vă bucurați cu o bucurie negrăită și strălucită.” Acesta este standardul pe care Dumnezeu vrea să-l atingem. „Pentru că veți dobândi, ca sfârșit al credinței voastre, mântuirea sufletelor voastre. Cu privire la această mântuire, cei care au profețit despre harul dăruit vouă au căutat și au cercetat îndelung ca să afle pe cine și ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos și slava de care aveau să fie urmate. Lor le‑a fost descoperit că nu pentru ei înșiși, ci pentru voi au rostit lucrurile care v‑au fost propovăduite acum de cei care v‑au adus Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer, lucruri pe care și îngerii doresc să le privească.”

Fiecare suflet, din fiecare conferință, din fiecare parte a viei Domnului, are privilegiul de a cunoaște adevărul. Dar adevărul nu este adevăr pentru cei care nu-l trăiesc. Adevărul este adevăr pentru voi doar dacă îl trăiți în viața zilnică, dovedind lumii cum trebuie să fie poporul acela care va fi în cele din urmă salvat.

„De aceea, încingeți‑vă coapsele minții, fiți treji și puneți‑vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus când Se va arăta Isus Hristos! Ca niște copii ascultători, nu vă potriviți poftelor pe care le aveați altădată, când erați în neștiință.”

De ce, vă întreb, le este îngăduit bărbaților care nu și-au supus eul să stea în poziții importante ale adevărului și să se ocupe de lucrurile sacre? Ei au ajuns oameni maturi, dar au luat cu ei tendințele lor copilărești. Dumnezeu nu vrea așa ceva. El a asigurat mijloce pentru ca toți să poată avea în ei harul lui Hristos. Altfel nu vor intra în cer. Cândva acolo a fost rebeliune, dar alta nu va mai fi. Ni se dă ocazia să scăpăm de orice fel de rebeliune.

„Ci așa cum cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată comportarea.” După ce veți pleca de la această întrunire și veți ajunge la casele voastre, fiți grabnici la ascultare și înceți la vorbire. Păstrați-vă în supunere față de Duhul lui Dumnezeu. La ultima conferință la care am participat aici, au existat bârfă și discuții în contradictoriu în fiecare casă. Dacă oamenii s-ar fi rugat în loc să bârfească, dacă ar fi vorbit cu Dumnezeu, starea lucrurilor ar fi fost cu totul alta.

Mulți dintre voi v-ați învățat să vorbiți cu ființe umane în loc să vorbiți cu Dumnezeu. Ați ridicat bariere împotriva principiilor care ar fi trebuit transmise în fiecare parte a viei Domnului.

Înceți la vorbire, zăbavnici la mânie. Este destul un cuvânt pentru a aprinde un om care nu obișnuiește să vorbească cu Dumnezeu. Spiritul acesta este la fel de contagios ca lepra. Unul sau altul îl prinde și astfel încep disensiunea, cearta și zarva. Dumnezeu nu este în niciuna dintre aceste lucrări. Fraților, înainte să încheiem, vom ști dacă Dumnezeu conduce sau nu această conferință.

„Ci, după cum Cel ce v‑a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră, căci este scris: Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt! Și dacă‑L chemați ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtați‑vă cu frică în timpul pribegiei voastre.” Puteți să fiți înălțați până la cer, în ce privește poziția pe care o aveți, dar nu poziția îl face pe om. Ascultați voi de poruncile lui Dumnezeu? Sunteți una cu Dumnezeu? Sunteți sfințiți prin Duhul lui Dumnezeu? Cei care ocupă poziții de răspundere în cadrul conferinței trebuie să aibă neprihănirea lui Hristos. Aceasta dă omului putere în lucrarea lui.

„Și dacă‑L chemați ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtați‑vă cu frică în timpul pribegiei voastre.” Nu înălțați eul. Hristos a spus: „Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă! 29Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre! 30Căci jugul Meu este plăcut și povara Mea este ușoară.”

„Purtați-vă cu frică în timpul pribegiei voastre; căci știți că nu cu lucruri pieritoare – cu argint sau cu aur – ați fost răscumpărați.” Dacă vă depărtați de principiile care vor dăinui în toate veacurile veșniciei și introduceți lucruri obișnuite în slujirea lui Dumnezeu, atunci El vă va risipi lucrarea în cele patru vânturi.

„Căci știți că nu cu lucruri pieritoare – cu argint sau cu aur – ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire pe care‑l moșteniserăți de la părinții voștri.” Sunt unii aici care au tradiții și sunt în aceeași poziție în care au fost fariseii. Deși poate spun că unitatea și iubirea, compasiunea și gingășia sunt principiile corecte, totuși în practica lor se prind de vechile tradiții. „Trebuie să stați la vechile tradiții”, spun ei. Dar ce vrem noi sunt tradițiile lui Dumnezeu. Vrem să avem în viețile noastre principiile vii ale cerului.

Sunteți răscumpărați cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană. Dar pentru ce ați fost răscumpărați? Dați-mi voie să citesc din nou. „Căci știți că nu cu lucruri pieritoare – cu argint sau cu aur – ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire pe care‑l moșteniserăți de la părinții voștri, ci cu sângele scump al lui Hristos, sânge ca al unui miel fără cusur și fără prihană. El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat la sfârșitul vremurilor pentru voi. Prin El, voi Îi sunteți credincioși lui Dumnezeu, care L‑a înviat din morți și I‑a dat slavă, astfel încât credința și nădejdea voastră să fie în Dumnezeu. Așadar, deoarece prin ascultarea de adevăr v‑ați curățit sufletele” – asta înseamnă totul, fie că sunteți legați de Dumnezeu prin adevăr, fie că nu sunteți – „prin Duhul ca să aveți o dragoste de frați neprefăcută, iubiți‑vă cu căldură unii pe alții dintr‑o inimă curată.” Gândiți-vă la aceasta.

„Fiindcă ați fost născuți din nou.” După cum vedeți, dacă facem aceste lucruri, atunci suntem născuți din Duhul. „Fiindcă ați fost născuți din nou nu dintr‑o sămânță pieritoare, ci dintr‑una nepieritoare, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac.” Vrem ca voi să faceți toate aceste lucruri. Aici sunt oameni serioși, cu judecată dreaptă, care ocupă poziții cu influență în comitete și se ocupă de lucrurile sacre, legate de slujirea lui Dumnezeu. Aceste persoane au fost chemate să poarte responsabilități, să aibă influență în lucrarea lui Dumnezeu, iar lucrarea a mers crescând și ar trebui să crească de patru ori mai mult față de cât este acum. Unii dintre cei angajați în lucrare au inteligența sfințită, iar alții nesfințită, dar totul va fi descoperit, căci „după roadele lor îi veți recunoaște”.

Oricare ar fi lucrarea făcută de bărbații din poziții cu răspundere, caracterul ei [1744] va fi dovedit după roadele pe care le aduce. În lucrarea de publicații, lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu de ani de zile arată că cei așezați acolo în poziții de răspundere ar trebui să-i strângă pe tineri, să le vorbească, să-i instruiască pentru a-I sluji Domnului. Nu îngăduiți un spirit de combativitate. Țineți sub control limbile nesfințite. Nu învinuiți și nu condamnați. Purtați-vă așa cum ați fi vrut să se poarte față de voi supraveghetorii voștri, atunci când erați în aceeași poziție ca acești tineri. Dumnezeu vrea ca fiecare persoană aflată în serviciul Lui să-L reprezinte.

Bărbații care au țesut trăsăturile lor omenești în viață și în caracter, care au hrănit eul toată viața lor, nu trebuie să creadă că sunt calificați să se ocupe de mințile omenești. Dumnezeu vrea ca fiecare persoană să înceapă în cămin și acolo să trăiască viața lui Hristos. În biserică și în fiecare tranzacție de afaceri, omul va fi exact așa cum este la el acasă. Dacă se supune călăuzirii Duhului Sfânt acasă, dacă își înțelege responsabilitatea de a se ocupa de mințile de acolo, atunci va urma aceeași cale și când va fi pus în poziții de răspundere. Amintindu-și de duioșia manifestată de Hristos față de el, va manifesta aceeași iubire și duioșie față de alții.

Toți cei care sunt instruiți pentru lucrarea de publicații ar trebui să vadă principiile cerului exemplificate acolo. Mai degrabă mi-aș pune copilul în mormânt decât să-l văd că merge acolo unde va vedea aceste principii denaturate și pervertite. Principiile cerului trebuie urmate în fiecare familie, în organizarea fiecărei biserici, în fiecare amplasament, în fiecare instituție, în fiecare școală și în tot ceea ce este de administrat. Voi nu aveți dreptul de a administra, dacă nu administrați după rânduiala lui Dumnezeu. Sunteți sub controlul lui Dumnezeu? Înțelegeți răspunderea pe care o aveți față de El? Dacă veți înțelege această răspundere, veți înțelege că trebuie să modelați și să formați mințile după asemănarea divină; apoi cei din diferitele instituții, care sunt instruiți și educați pentru a deveni lucrători, vor lucra pentru Dumnezeu, pentru a ține sus standardul neprihănirii.

O, sufletul meu este interesat de aceste lucruri. Bărbații care nu au învățat să se supună controlului și disciplinei lui Dumnezeu nu sunt competenți să instruiască tineri, să se ocupe de mințile omenești. Este la fel de imposibil pentru ei să facă această lucrare după cum le este imposibil să creeze o lume. Ca bărbații aceștia să stea într-o poziție sacră, ca ei să fie glasul lui Dumnezeu pentru popor, așa cum am crezut cândva că este Conferința Generală – aceasta este în trecut. Acum vrem o reorganizare. Vrem să începem de la temelie și să zidim pe un principiu diferit.

Instituția aflată sub conducerea doctorului Kellogg a făcut o mare lucrare pentru educarea tinerilor. Ea a trimis mai mulți lucrători pentru cauză în ramurile evangheliei misionare medicale decât oricare altă instituție pe care o cunosc în poporul nostru din toată lumea. Și vă întreb cum tratați voi aceste lucruri. Ați simțit că sunteți datori să-L onorați pe Dumnezeu prin faptul că respectați și onorați lucrarea care se face în Numele Lui, pentru zidirea cauzei Lui?

Principiile reformei sanitare au fost proclamate de noi, ca popor, de treizeci de ani. Și totuși, sunt printre noi slujitori ai evangheliei și membri ai bisericii care nu au respect pentru lumina pe care Dumnezeu a dat-o în ce privește reforma sanitară. Ei mănâncă așa cum le place și lucrează așa cum le place. Dumnezeu cere să fie rostită o mărturie directă în fața celor care pretind a crede că trăim în zilele de pe urmă ale istoriei acestui pământ. Trebuie să fie trasată o linie de separare între cei care-I slujesc lui Dumnezeu și cei care nu-I slujesc. Dumnezeu cere poporului Său să lase la o parte îngăduința de sine. Dacă se vor consacra lui Dumnezeu cu trup, suflet și duh, puterea Lui va fi descoperită într-un mod extraordinar. Sunt aici bărbați aflați la conducerea diferitelor noastre instituții, instituții de interes în ce privește educația, precum și la conducerea conferințelor din diferite locuri și state. Toți aceștia trebuie să stea ca bărbați împuterniciți, care au ceva de spus în modelarea și formarea planurilor care trebuie aduse la îndeplinire. Trebuie să fie mai mult de unul, doi sau trei oameni care să se gândească la tot câmpul cel imens. Lucrarea este mare și nu există nicio minte umană care să poată face planuri pentru lucrarea care trebuie făcută.

Există unii care întotdeauna iau o poziție negativă. Aceasta nu contează, pe lângă creșterea lucrării. Ce s-a realizat aici, în Michigan? Ce s-a realizat în America, în câmpurile care necesitau lucrători și ajutoare eficiente? Vă întreb: Care câmp, unde oamenii nu au auzit niciodată adevărul, a fost cercetat și lucrat? Cine a pregătit bărbați pentru a intra în câmp? Și totuși, asupra noastră atârnă responsabilitatea de a împlini porunca lui Hristos: „Mergeți în toată lumea și vestiți Evanghelia la orice făptură!” După botezul Său, Hristos a predicat evanghelia în cetățile din împrejurimi. El lucra și vindeca – lucrarea medicală misionară era unită cu predicarea evangheliei. Sunt atât de recunoscătoare pentru lucrarea misionară medicală realizată în răspândirea evangheliei. Aceasta trebuie să fie învățată și dusă înainte, căci este tocmai lucrarea pe care Hristos a făcut-o când a fost pe pământ. El a fost cel mai mare Misionar pe care lumea L-a văzut vreodată.

Poate că veți spune: „Atunci de ce să nu ne ținem de lucrare și să vindecăm bolnavii așa cum a făcut Hristos?” Eu vă răspund: Nu sunteți pregătiți. Unii au crezut; unii au fost vindecați; dar mulți se îmbolnăvesc singuri din cauză că mănâncă cu necumpătare sau din cauza îngăduinței în alte obiceiuri rele. Dacă se îmbolnăvesc, să ne rugăm pentru ei să fie vindecați, ca să poată face tot așa cum au făcut până atunci? Trebuie să aibă loc o reformă printre noi; poporul trebuie să ajungă la un standard mai înalt înainte să ne putem aștepta ca puterea lui Dumnezeu să se manifeste într-o manieră remarcabilă pentru vindecarea celui bolnav.

Noi vorbim despre Duhul Sfânt și predicăm despre Duhul Sfânt, dar e nevoie să înțelegem mai bine care este lucrarea Duhului Sfânt. E nevoie să înțelegem că trebuie să cooperăm cu Dumnezeu în orice privință, căci altfel Dumnezeu nu poate coopera cu noi. „Noi suntem lucrători împreună cu Dumnezeu.”

După lumina care mi-a fost dată – și nu pot spune exact cum se va împlini aceasta – o energie mai mare trebuie adusă în forța de conducere a Conferinței. Dar aceasta nu se va face prin încredințarea de responsabilități bărbaților asupra cărora s-a revărsat lumină an după an în ultimii zece sau cincisprezece ani, și totuși nu au băgat în seamă lumina pe care Dumnezeu le-a dat-o. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie călăuza noastră. Ați ținut seama de acest cuvânt? Mărturiile nu trebuie în niciun caz să ia locul cuvântului. Ele trebuie să vă conducă la cuvântul acela neglijat, ca să puteți mânca cuvintele lui Hristos, ca să vă puteți hrăni cu ele, pentru ca printr-o credință vie să puteți fi zidiți cu acele cuvinte cu care vă hrăniți. Dacă trăiți în ascultare față de Hristos și cuvântul Lui, atunci mâncați din frunzele pomului vieții, care sunt pentru vindecarea neamurilor.

Aici avem exact cuvintele pe care vrem să le punem în practică în viața noastră. Bărbații care au stat îndelung în poziții de încredere, în timp ce au nesocotit lumina pe care Dumnezeu [1745] a dat-o, nu sunt bărbați de care să se depindă. Dumnezeu vrea ca aceștia să fie dați la o parte. El vrea ca un nou element al vieții să fie introdus în instituțiile editoriale. Sunt unii care au fost puși ca administratori, dar nu au administrat lucrurile după rânduiala lui Dumnezeu. Unii au slujit în diferite comitete și s-au simțit liberi să dicteze ce să spună comitetul sau ce să facă, pretinzând că aceia care nu susțineau acele idei păcătuiau împotriva lui Hristos. Când puterea lui Dumnezeu se manifestă în biserică și în administrarea diferitelor departamente ale lucrării Lui, când este evident că înșiși conducătorii sunt controlați de Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, atunci este timpul să considerați că sunteți în siguranță dacă acceptați ceea ce spune acel om, sub conducerea lui Dumnezeu. Însă trebuie să știți că sunteți călăuziți de principiile cuvântului viului Dumnezeu. Marele General al oștirilor, Căpetenia oștirii Domnului – El este conducătorul nostru.

Copiii lui Israel s-au gândit că dacă ar avea un împărat și ar fi ca celelalte popoare, atunci ar fi un popor extraordinar. Dumnezeu l-a îndrumat pe robul Lui, Samuel, să le spună care va fi rezultatul, dacă dorința lor va fi satisfăcută. Le-a spus ce vor face împărații. Cu toate acestea, ei au spus: „Vrem un împărat să domnească peste noi.” Li s-a dat un împărat și, spre nefericirea lor, au învățat cât de puțin folosește un conducător pământesc dacă Dumnezeu nu mai merge cu armatele lor.

Vreau să vă spun că Dumnezeu nu a pus nicio putere dominatoare peste noi, care să controleze diferitele ramuri ale lucrării. Lucrarea a fost foarte mult restricționată prin eforturile făcute pentru a o controla în fiecare ramură a ei. În fața noastră este o vie ce își prezintă porțiunile ei sărăcite, care nu au primit munca necesară. Și dacă cineva începe să sape în aceste locuri în Numele Domnului, fără permisiunea bărbaților din cercul acela strâmt al autorității, atunci nu va primi niciun ajutor. Dar Dumnezeu vrea ca lucrătorii Săi să primească ajutor. Dacă o sută ar porni în misiune către câmpurile acestea lipsite, strigând către Dumnezeu, atunci El ar deschide calea înaintea lor. Dați-mi voie să vă spun că dacă inima voastră este lipită de lucrare și dacă aveți credință în Dumnezeu, nu aveți nevoie să depindeți de aprobarea niciunui predicator, niciunor oameni; dacă mergeți să lucrați în Numele Domnului, făcând cu umilință tot ce puteți pentru a-i învăța pe alții adevărul, Dumnezeu vă va reabilita. Dacă lucrarea nu ar fi fost așa de restricționată prin tot felul de impedimente, ar fi mers înainte în maiestatea ei. Ar fi pornit în slăbiciune la început, dar Dumnezeul cerului este viu. Marele Supraveghetor trăiește; Acela care a știut unde locuiește Corneliu i s-a arătat în chip de înger și i-a spus: „Rugăciunile și milosteniile tale au urcat, spre aducere aminte, înaintea lui Dumnezeu. Acum, trimite niște oameni la Iope și cheamă‑l pe Simon, numit și Petru! El găzduiește la un tăbăcar pe nume Simon.” I-a spus exact unde locuia Simon, tăbăcarul. Apoi îngerul Domnului s-a dus la Petru și i-a pregătit mintea ca să-i primească pe bărbații aceia.

Dumnezeul nostru știa de etiopianul care studia în carul lui profeția lui Isaia referitoare la Hristos și l-a trimis pe Filip să-l întâlnească pe etiopian. Acesta l-a chemat să urce în carul lui și acolo Filip i-a făcut cunoscut adevărul mai clar. Apoi el a zis: „Iată apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?” Și a fost botezat, pentru că a crezut în Domnul Isus Hristos.

Domnul intră în fiecare clădire, în fiecare birou, în fiecare încăpere unde se face lucrarea Lui. Îngerii lui Dumnezeu trec și iarăși trec prin aceste clădiri și se ține un raport despre tot ce se face în aceste locuri. După acest raport vor fi judecați lucrătorii. „Căci din cuvintele tale vei fi îndreptățit și din cuvintele tale vei fi osândit” – din fiecare cuvânt și acțiune. Dumnezeu veghează; fiecare va fi răsplătit după cum i-au fost faptele.

A sosit vremea ca poporul acesta să fie născut din nou. Cei care nu au fost niciodată născuți din nou și cei care au uitat că au fost curățați de păcatele lor dinainte și nu văd mai departe, ci practică vechile lor obiceiuri de vorbire, aducând prejudicii altora, împiedicând lucrarea și stând în general în calea înaintării ei, ar face bine să fie convertiți. Dumnezeu vrea să fiți convertiți și fie ca El să ne ajute, pentru ca această lucrare să meargă mai departe. El este puterea poporului Său, când ei se pun în rânduială. Trebuie să aibă loc o reînnoire, o reorganizare; puterea și energia care sunt necesare trebuie aduse în comitete. Fiecare dintre voi să plece acasă nu ca să vorbească, să vorbească și iar să vorbească, ci ca să se roage. Duceți-vă acasă și rugați-vă. Vorbiți cu Dumnezeu. Duceți-vă acasă și cereți-I insistent lui Dumnezeu să vă modeleze și să vă formeze după asemănarea divină.

Haideți să vedem chiar aici, la această întâlnire, că puterea de convertire a lui Dumnezeu este esențială. Dacă ne vom ține strâns de Stăpânul nostru, dacă ne vom ține de toată puterea pe care El ne-a dat-o, atunci se va descoperi mântuirea lui Dumnezeu. Dați-mi voie să vă spun că bolnavii se vor vindeca, dacă veți avea credința aceea ca să veniți la Dumnezeu în felul corect. Îi mulțumim lui Dumnezeu că avem lucrarea misionară medicală. Oriunde ducem evanghelia, îi putem învăța pe oameni cum să-și poarte de grijă. Aceasta este lucrarea noastră de pionierat. Lucrarea misionară medicală ne deschide accesul în locuri în care altfel nu am putea intra, în care oamenii nu ne-ar asculta. Noi am fost în câmp. Am fost pe teren. Știm ce înseamnă aceasta.

Există locuri în Sud în care trebuie lucrat. Dumnezeu ne va ajuta pe toți să ne facem partea, dacă vom avea spiritul tăgăduirii și al jertfirii de sine. În Numele Domnului, căutăm bărbați care să zidească și să întărească lucrarea aceasta; dar ei înșiși au nevoie să fie zidiți în credința cea mai sfântă, ca să poată lucra în diferite conferințe, pentru ca o influență sfântă, sănătoasă să circule prin fiecare conferință și pentru a exista rezerve pentru orice situație în care Dumnezeu cheamă bărbați să intre în câmpurile misionare. Este o mare lucrare de făcut, iar inima mea tânjește și dorește cu înfocare salvarea sufletelor.

Dumnezeu vrea să ne iubim unii pe alții. El spune: „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei: dacă veți avea dragoste unii pentru alții”; „Cum v‑am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.” Aceasta este porunca cea nouă. Era nouă pentru că Hristos nu oferise încă dovada măsurii în care ne iubește, înainte ca porunca să fie rostită. „Cum v-am iubit Eu” – aceasta face ca ea să fie o poruncă nouă. El vrea să vă gândiți la iubirea Lui, iubire manifestată prin faptul că a murit pentru neamul nostru păcătos, și să vă gândiți la ceea ce puteți face pentru a spori cunoștința despre această iubire. Oricine crede în adevăr are o relație cu alt suflet, iar acel suflet are o relație cu altul; prin aceste căi de influență noi putem extinde binecuvântările harului lui Dumnezeu. În felul acesta putem răspândi atmosfera cerului în locul atmosferei bolnăvicioase care înconjură atât de multe suflete, din care cauză lucrarea lui Dumnezeu a fost împiedicată și Numele Lui, dezonorat.

Fraților, aduceți-vă aminte că aveți de-a face cu lucruri sacre. Din nou vă îndemn să mergeți acasă și să vă rugați. Eu am multe lucruri care au fost scrise în jurnalul meu acum zece ani; voi copia aceste cuvinte pentru a putea să vi le citesc. Vă voi citi ce așteaptă [1746] Dumnezeu de la poporul Lui, care crede cel mai mare adevăr ce a fost dat vreodată lumii noastre. Noi avem un întreg tezaur al adevărului și dacă vă veți familiariza cu adevărul acesta, veți putea scoate din vistieria aceasta lucruri noi și lucruri vechi, și astfel veți fi în stare să-i ajutați pe oameni oriunde mergeți.

În orașul acesta sunt mulți la școală, mulți la casa de editură și mulți se instruiesc pentru lucrarea misionară medicală. Și peste tot este o lucrare de făcut. Este de lucru în regiunile chiar din jurul nostru, dar este un mare câmp de lucru și în regiunile îndepărtate. Dumnezeu să ne ajute să stăm în picioare, pregătiți pentru bătălie, fiind îmbrăcați cu toată armura și încălțați cu râvna evangheliei păcii. De aceasta aveți nevoie. Fiți în pace între voi. Dacă faceți așa, atunci vă educați caracterul. Atunci formați caractere pentru viața viitoare, nepieritoare. Eu vreau să locuiesc împreună cu cei binecuvântați și vreau ca și voi să locuiți acolo. Vreau să lucrez în armonie cu voi și vreau ca oricine are un caracter impulsiv, care va răbufni și-l va face să acționeze ca un om nebun – vreau ca un astfel de om, dacă începe să vorbească în felul acesta, să-și aducă aminte de Hristos, să se așeze și să stea liniștit. Să nu mai spună niciun cuvânt.

Dumnezeu ne ajută să ne înfrânăm limbile. Glasul este un talant prețios și trebuie să fie folosit pentru un scop. Nu vă este împrumutat ca să puteți înjura; căci oricine își permite un temperament nesfințit ar putea la fel de bine să înjure. Dumnezeu ne ajută să ne supunem lui Isus Hristos și să avem puterea Lui chiar aici și chiar acum. [1747]