Manuscrisul 43, 1901

 

O CHEMARE LA RECONSACRARE, REORGANIZARE ȘI ÎNAINTARE
Discurs ținut de Ellen White în biblioteca institutului pastoral din Battle Creek, pe 1 aprilie 1901

Aș prefera să nu vorbesc astăzi, deși nu din cauză că nu aș avea nimic de spus. Am ceva de spus. Starea de lucruri care există în conferință nu este clar înțeleasă de către unii care ocupă poziții de răspundere în cadrul conferinței sau de alții care poartă responsabilități în diferite linii ale lucrării.

Lucrarea s-a întins, s-a dezvoltat. Lumina pe care o avem de la Domnul a fost prezentată din nou și din nou, nu către așa de mulți oameni cum sunt astăzi aici, ci către diferiți indivizi. Planurile pe baza cărora Dumnezeu dorește să lucrăm au fost expuse.

Niciodată nu ar trebui ca mintea unui singur om sau mințile câtorva oameni să fie privite ca suficient de înțelepte și puternice pentru a controla lucrarea și pentru a spune ce planuri să fie urmate. Povara lucrării în câmpul acesta vast nu ar trebui să rămână peste doi sau trei bărbați. Noi nu atingem standardul înalt pe care, având în vedere adevărul măreț și important pe care îl deținem, Dumnezeu așteaptă ca noi să-l atingem.

Mereu și mereu, oamenii au spus: „Glasul conferinței este glasul lui Dumnezeu; de aceea, totul trebuie făcut prin raportare la conferință. Conferința trebuie să-și dea permisiunea sau să impună oprirea în diferitele ramuri ale lucrării.” Așa după cum mi-au fost prezentate lucrurile, există un cerc îngust și în interiorul acestui cerc strâmt, către care sunt blocate toate intrările, sunt aceia cărora le place să exercite o putere dominatoare. Dar lucrarea dusă în toate câmpurile [1727] cere un cu totul alt fel de a acționa. Este nevoie să se pună o temelie diferită de temelia care a fost pusă în trecut.

Am auzit multe despre faptul că totul trebuie să meargă pe căile reglementate. Când vom vedea că aceste „căi reglementate” sunt curățate și rafinate, că poartă amprenta Dumnezeului cerului, atunci va fi timpul ca aceste căi să fie aprobate. Dar dacă vedem că solie după solie, toate date de Dumnezeu, au fost primite și acceptate, și totuși nicio schimbare nu s-a făcut, știm că o putere nouă trebuie introdusă în căile reglementate. Administrația căilor reglementate trebuie schimbată cu totul, reorganizată. Trebuie să fie un comitet, compus nu dintr-o jumătate de duzină de bărbați, ci din reprezentanți din toate ramurile lucrării noastre, din casele noastre de editură, din instituțiile noastre educaționale și din sanatoriile noastre, care au viață în ele, care lucrează continuu și se măresc continuu.

Mi-au fost arătate câmpurile care ar fi trebuit deschise în America. Dar unde în California sau în Michigan, cele două mari centre ale lucrării, se face o lucrare insistentă? Unde se vede lupta din câmpurile noi?

Dumnezeu dorește ca lucrarea Lui să fie o putere care să ducă la ridicare, lărgire și extindere. Dar conducerea lucrării a devenit ea însăși confuză. Nu că cineva ar dori să fie greșit sau să facă ceva greșit, ci principiile sunt greșite. Principiile acestea sunt așa de străine de principiile lui Dumnezeu, încât Dumnezeu nu-i poate binecuvânta pe cei care lucrează pe baza lor. Ceea ce trebuie făcut este să se introducă alte minți. Aceia care au lucrat în aceleași direcții de ani de zile sunt descurajați și confuzi. Noi nu putem încredința unora ca aceștia responsabilitățile uriașe care trebuie purtate. [1728]

Au fost date încontinuu instrucțiuni în ce privește principiile sacre, înălțătoare, înnobilatoare care ar trebui să conducă în instituțiile noastre. Interesele Conferinței Generale și tot ceea ce se referă la conducerea lucrării necesită minți controlate de Duhul Sfânt. Dacă cei însărcinați cu lucrarea nu dau dovadă că sunt sub controlul Duhului Sfânt, dacă nu dovedesc că primesc putere de la Dumnezeu pentru a o folosi în responsabilitățile pe care le au, trebuie să se facă fără întârziere o schimbare.

Să ne ferească Dumnezeu, fraților, ca această conferință să se încheie, așa cum s-au încheiat conferințele noastre din trecut, cu aceeași conducere, cu același ton, cu aceeași ordine. Domnul vrea ca cei care au cunoștință de adevăr să-și vină în fire. El vrea ca ei să se trezească. Este timpul să ne trezim și să luminăm, căci lumina noastră vine și slava Domnului răsare peste noi. Dacă nu vrem să facem aceasta, atunci putem la fel de bine să încheiem astăzi conferința.

După lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu, tot ce este în legătură cu această conferință trebuie privit ca fiind foarte sacru. De ce? Pentru că în această vreme lucrarea trebuie să fie pusă pe o bază mai bună. Au fost urmate principii greșite. În ultimii cincisprezece ani, au fost luate decizii greșite; iar acum Dumnezeu ne cheamă la o schimbare. El vrea în lucrarea Lui bărbați ai credinței, capabili, bărbați care înțeleg că pentru ei este așezată o scară pe care să urce pas cu pas și că aceia care vor urca scara vor păși în cele din urmă în Împărăția cea veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru, Isus Hristos. Haideți să înaintăm spre cer. Lăsați ca orice fir de egoism ce a fost țesut în lucrare să fie scos afară. [1729]

Lucrarea ar trebui să fie cu o sută de procente mai sus decât este acum. Agenții satanici lucrează cu toată puterea lor pentru a ne slăbi și distruge; dacă nu are loc o trezire în poporul lui Dumnezeu, dușmanul va câștiga biruința. Dumnezeu ne cheamă să ne trezim, să ne apucăm de lucrarea Lui și să lucrăm pentru acum și pentru veșnicie.

Mulți pășesc iar și iar pe același teren. Bisericile noastre mari ar trebui să formeze bărbați educați, instruiți și disciplinați, pregătiți să intre în via Domnului; dar ce fac ele? Câmpurile neroditoare, în special cel din Sud, strigă la Dumnezeu după ajutor. Câmpurile acestea abia dacă au fost atinse, cu toate soliile pe care Dumnezeu le-a dat de câțiva ani buni.

Este nevoie urgentă ca acestei stări să i se pună capăt. Lăsați ca lucrarea să fie țesută după modelul după care a fost țesută până acum, și în cele din urmă va eșua. Dumnezeu cheamă la o schimbare decisivă. Nu așteptați până când conferința se va încheia și după aceea să vă adunați forțele ca să vedeți ce se poate face. Haideți să vedem ce se poate face acum. Aflați ce putere și ce inteligență există, care pot fi folosite în cadrul conferinței. Toți să se unească pentru a se ocupa de lucrare în mod inteligent. De aceasta este nevoie.

Fiecare instituție să aibă ceva de zis în acea lucrare a cauzei care o privește. Dumnezeu vrea să ajungem în punctul în care să fim uniți în lucrare, în care întreaga povară nu este pusă peste doi sau trei bărbați. Dacă nu se face o schimbare, fratele Irwin în curând nu va mai putea lucra deloc. El are nevoie de sprijin. El s-a luptat așa de mult în lucrare, încât trebuie să aibă parte de o schimbare, căci altfel se va prăbuși. [1730]

Avem nevoie de bărbați care vor sta la fel de credincioși principiului ca acul busolei față de pol. Dumnezeu va pune la probă bărbații cărora le sunt date responsabilități în lucrarea Lui, și dacă ei nu dovedesc că au o idee corectă despre principiile creștine, El îi va îndepărta și-i va pune pe alții în locul lor. Dumnezeu vrea să știm ce înseamnă să lucrezi pe baza principiilor cerului. El vrea ca cei care sunt puși în funcții să știe ce înseamnă ca fiecare să stea în locul și în poziția date lui, ascultând de cuvintele: „De aceea, dați‑vă și voi toată silința ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta, cunoștința; cu cunoștința, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni” (2 Petru 1:5-7). Fraților, haideți să ne așezăm cuvintele acestea în cămările minții. Dacă trăiți după planul trasat aici, „nu veți aluneca niciodată! Mai mult, în felul acesta vi se va asigura din belșug intrare în Împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos” (versetele 10 și 11).

Dumnezeu vorbește serios cu noi. El a văzut purtarea greșită; ea este vrednică de dispreț în ochii Lui. Dacă bărbații nu se vor schimba, ei nu vor vedea niciodată Împărăția lui Dumnezeu. Ei sunt la fel de lipsiți de noblețe, de generozitate, de gingășie și compasiune, precum și de iubirea lui Hristos precum erau dealurile din Ghilboa lipsite de rouă și de ploaie. Ei nu pot fi treziți ca să-și vadă starea. A fost spus destul, dar aceasta nu i-a condus la reformă. Solia trimisă de cer este acceptată cu gura, dar nu se face nicio schimbare. Aceasta este ceea ce mă alarmează. Eu văd că dacă nu este mai multă gingășie, mai multă compasiune, mai mult din iubirea lui Dumnezeu, atunci binecuvântarea cerului va fi retrasă. Ioan a știut despre ce vorbea atunci când a zis: „Dar am ceva împotriva ta: și anume că ți‑ai părăsit dragostea dintâi. Adu‑ți deci aminte de unde ai căzut, pocăiește‑te [1731] și întoarce‑te la faptele tale dintâi! Dacă nu, voi veni la tine și‑ți voi lua sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești” (Apocalipsa 2:4-5).

E nevoie să studiem ce a scris Ioan despre iubirea lui Dumnezeu. Iubirea aceasta nu a fost cultivată și dacă nu este cultivată, atunci se dezvoltă opusul ei. Dragostea lui Dumnezeu nu s-a manifestat în casele noastre de editură. Cei care au practicat lucruri necinstite s-au măgulit singuri că sunt oameni de afaceri cu spirit ascuțit, însă ei au pierdut în loc să câștige și, dacă nu fac o schimbare, lumina le va fi luată. Ei nu reușesc să-și dea seamă că este în interesul instituției cu care sunt în legătură ca ei să acționeze cu noblețe în orice vreme, să vină în ajutorul Domnului. Dumnezeu nu ne va găsi nevinovați până când principiile Lui nu vor fi urmate în instituțiile noastre.

Când Dumnezeu vorbește, El vorbește serios. El ne cheamă la o schimbare. Aceleași lucruri se repetă, aceleași idei sunt urmate, aceleași comitete sunt alese. Într-o mică secțiune este un rege care domnește, iar toți ceilalți sunt secunzii lui, în timp ce sunt alții care ar fi mai capabili să facă lucrarea, deoarece nu au lucrat pe baza unor planuri înguste.

Sunt profund afectată de această problemă. Nu vreau să vorbesc în felul acesta. Dacă vă veți topi văzând duioșia lui Dumnezeu, cu inimile zdrobite în fața Lui, așa încât să nu mai urmați căi greșite, veți vedea că El urăște egoismul. Dacă introduceți egoismul în administrarea cauzei Lui, aceasta face ca fărădelegea să fie de o sută de ori mai mare. Faceți ca lui Dumnezeu să-I fie rușine de voi. [1732]

Voi trebuie să fiți reprezentanții lui Isus Hristos, reprezentanții caracterului Său. Voi trebuie să dovediți că îndepliniți principiile vii ale cerului în fiecare domeniu de acțiune. Dumnezeu nu va accepta focul vostru obișnuit. El vrea să folosiți focul cel sacru pe care El l-a aprins pe altarul divin. Este dorința Lui ca focul acesta să consume tot ce este comun, tot egoismul, tot ce este ieftin. Lucrurile acestea trebuie curățate din bărbații care ajută la pregătirea unui popor care să reziste în ultimul mare conflict, care este chiar asupra noastră. Eul trebuie ascuns în Hristos. Când aceasta va avea loc, va fi văzut Hristos. Hristos va fi văzut ca marele Lucrător.

Dumnezeu dorește ca acele comitete care se ocupă de aceleași lucruri de atâta timp să fie eliberate din slujba lor. Să li se dea o șansă de viață, ca să se vadă dacă nu pot ieși din făgașele pe care au intrat. Nu am nicio speranță că vor putea ieși fără o schimbare profundă, deoarece, măcar că Duhul lui Dumnezeu a lucrat asupra lor, totuși răul este încă acolo fără să fie îndreptat.

Domnul dorește ca Duhul Sfânt să vină la această întrunire. El declară că trebuie să fie îndepărtată orice urmă de necinste în tranzacții, căci El urăște aceasta. Nicio viclenie nu trebuie exercitată față de slujitorii Lui, care lucrează pentru El și își aduc zecimea în tezaur pentru a putea susține cauza Lui. Tezaurul lui Dumnezeu trebuie alimentat cu zecimea, care trebuie privită ca un fond sacru. Ea este a lui Dumnezeu și trebuie dată de bună voie, pentru ca lucrarea să fie susținută. Cei aflați în poziții de răspundere trebuie să acționeze în așa fel încât poporul să aibă deplină încredere în ei. Acestor bărbați nu ar trebui să le fie frică să descopere la lumina zilei tot ceea ce ține de administrarea lucrării. [1733]

Când lucrarea era mai la început, soțul meu obișnuia să se sfătuiască cu bărbați cu judecată sănătoasă. Lucrarea era mult mai puțin extinsă decât este acum, dar el nu se simțea capabil să o administreze de unul singur. El și-a ales sfetnici dintre cei care purtau responsabilități în toate părțile lucrării. Și, după ce se sfătuiau, bărbații aceștia se întorceau la lucrarea lor, simțind o și mai mare responsabilitate de a duce lucrarea înainte în direcții bune, de a ridica, a purifica și a consolida, așa încât cauza lui Dumnezeu să poată merge înainte cu putere.

Ar trebui să fim plini de bucurie și fericire când ne gândim că Dumnezeu ne-a dat privilegiul de a fi împreună lucrători cu El. Noi putem avea toată puterea pe care Dumnezeu S-a angajat să ne-o dea, atunci când ne consacrăm pe noi înșine Lui. În cer s-a luat angajamentul ca toate privilegiile și bogățiile cerului să fie împărtășite fiecărui lucrător sincer și credincios, care simte că este cu totul dependent de Dumnezeu.

Când Îl lăsați pe Dumnezeu în afara ecuației și permiteți ca tendințele voastre moștenite și cultivate să intervină în lucrarea voastră, atunci sunteți pe un teren foarte alunecos. Atunci nu croiți cărări drepte cu picioarele voastre, ci cărări strâmbe. Nu ne putem permite să facem aceasta. Răscumpărarea noastră a costat prea mult. Hristos Și-a lăsat deoparte haina regească și coroana împărătească și a coborât din înalta Lui autoritate, pentru ca El, având natura divină și natura umană combinate, să poată fi o treaptă pe care omul să poată păși pentru a ajunge la cer. Aceasta a făcut El, pentru ca oamenii să poată sta pe un teren mai bun împreună cu Dumnezeu. Sfințenia Lui umple viața oricui mănâncă pâinea vieții și bea din apele mântuirii. Acela care primește și practică cuvintele lui Hristos are viața veșnică. Viața aceasta este în el, pentru că el este în Hristos. [1734]

Cum îi poate binecuvânta Dumnezeu pe aceia care manifestă spiritul care spune: „Nu-mi pasă”, un spirit care îi face să umble contrar luminii pe care le-a dat-o Dumnezeu? Eu nu vă cer să acceptați cuvintele mele. Lăsați-o pe sora White deoparte. Nu citați cuvintele mele cât veți trăi, până când nu vă supuneți Bibliei. Când Biblia va ajunge hrana voastră, mâncarea și băutura voastră, când principiile ei vor deveni părți ale caracterului vostru, veți ști mai bine cum să primiți sfatul de la Dumnezeu. Astăzi, înalț cuvântul cel prețios în fața voastră. Nu mai repetați ceea ce am spus și nu mai ziceți: „Sora White a spus aceasta” sau „sora White a spus cealaltă”. Descoperiți ce spune Domnul, Dumnezeul lui Israel, și după aceea faceți ceea ce vă poruncește. Hristos a spus: „Trebuie să facem lucrările Celui ce M‑a trimis.”

Noi trebuie să urmăm principiile pe care Dumnezeu le-a stabilit atunci când avem de-a face unii cu alții; căci noi suntem cumpărați cu sângele lui Hristos. Gândiți-vă la aceasta! Cumpărați cu sângele lui Hristos! Pe El L-a costat viața ca să ne aibă. A fost răstignit pentru noi, și totuși aceia pe care El dorește să-i vadă șezând aproape de cer, dând dovezi inconfundabile că primesc lumina slavei Sale, umblă în întuneric.

Nu de emoție avem nevoie, ci de o credință vie în cuvântul viu al Mântuitorului cel viu, un Mântuitor care a declarat deasupra mormântului împrumutat de la Iosif: „Eu sunt Învierea și Viața!” El vrea ca noi să trăim principiile Lui. Dar unii dintre cei puși în poziții de răspundere nu apreciază aceste principii. Ei au fost puși la probă și încercați. Trebuie să se facă o schimbare. Dați-le șansa să meargă în câmp și să vadă ce înseamnă să lupți pentru cauză, așa cum au luptat unii dintre slujitorii lui Dumnezeu. [1735] Lăsați-i să vadă ce înseamnă să zidești lucrarea, ce înseamnă să înființezi ceva din nimic. Atunci vor înțelege că este dorința lui Dumnezeu ca slujitorii Lui să fie legați împreună, pentru ca fiecare parte a lucrării Lui să fie conectată cu toate celelalte părți, toate fiind unite prin legăturile de aur ale cerului.

Trebuie să nu fie regi în lucrarea noastră, să nu fie oameni care să-și întindă mâna și să spună lucrătorilor lui Dumnezeu: „Nu puteți merge acolo; nu vă vom susține dacă mergeți acolo.” „Noi!” Ce au ei de-a face cu susținerea? Mijloacele de susținere sunt ale lor? Banii vin de la popor, și Dumnezeu m-a instruit să spun celor care lucrează în câmpuri sărace să meargă la popor și să le spună care le sunt necesitățile. Ei vor obține de la popor mijloace pentru a zidi lucrarea în câmpurile în care se află.

Există o lume care trebuie avertizată. Trebuie să avem comitete care să împiedice lucrarea? Dacă privim la orașele din America, unde sunt monumentele înălțate pentru Dumnezeu? Unde sunt bisericile care să aducă slavă Numelui Său? Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru lucrarea misionară medicală. Dumnezeu va chema fiecare suflet care este educat să lucreze în direcția aceasta, în legătură cu lucrarea evangheliei. El are locuri pentru ei. Nicio piatră să nu fie pusă în calea celor care se străduiesc să-i învețe pe tinerii noștri cum să facă această lucrare. Domnul va arăta că El va lucra împreună cu cei care vor să lucreze. El spune: „Voi sunteți lucrători împreună cu Dumnezeu.”

M-a durut inima când am fost în California. Acolo sunt tineri care lucrează în biserici, dar unde este puterea de a deschide câmpuri noi? Unde sunt aceia care vor spune: „Noi nu trebuie să stăm cu aceia care cunosc [1736] adevărul, ci trebuie să intrăm în câmpuri noi”? Este o lume întreagă de salvat, dacă bărbații și femeile vor ceda în fața cerințelor adevărului. Semințele adevărului trebuie semănate. „Ridicați-vă ochii și priviți holdele, care sunt albe, gata pentru seceriș”, a spus Hristos. El vrea ca noi să vedem starea câmpului. Vă veți mai simți atunci liberi să călătoriți din loc în loc, pentru a vizita bisericile? Nu, nu! Dumnezeu să vă ajute și să vă dea duhul soliei, ca să tânjiți după suflete și să nu le dați drumul până când nu sunt convertite. Aceasta este lucrarea pe care Dumnezeu dorește să o vadă făcută; până când acest spirit nu cuprinde fiecare om și fiecare conferință, lucrarea nu poate înainta cu putere. Domnul dorește ca poporul Său să adopte lumina în ce privește reforma sanitară, conducându-i pe cărările tăgăduirii și jertfirii de sine.

O, cât de mult m-a durut că s-au aruncat obstacole în calea mea în ce privește acest subiect! Unii au spus: „Sora White mănâncă brânză, de aceea suntem liberi să mâncăm brânză.” Am gustat brânza o dată sau de două ori, dar aceasta e ceva cu totul diferit de a o include în dietă. Odată, pe când eram la Minneapolis, am șezut la o masă pe care era și brânză. Eram destul de bolnavă atunci și unii dintre frații mei mi-au spus că ei credeau că dacă aș mânca puțină brânză, mi-ar face bine. Am mâncat o bucățică și de atunci s-a spus în adunări publice că sora White mănâncă brânză.

Nu am carne în casa mea de ani de zile. Dar voi să nu renunțați la carne doar pentru că sora White nu o mănâncă. Nu dau nimic pe reforma voastră sanitară dacă aceasta este temelia pe care se bazează. Vreau să stați în demnitatea voastră personală și în consacrarea voastră individuală față de Dumnezeu, întreaga ființă fiind dedicată lui Dumnezeu. „Dacă nimicește cineva templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, căci templul lui Dumnezeu este sfânt, și așa sunteți voi.” [1737]

Vreau să vă gândiți la aceste lucruri. Nu faceți din nicio ființă umană criteriul vostru. Voi aveți un trup făcut într-un loc tainic, țesut în chip ciudat. Ar trebui să ne purtăm cu multă grijă față de corpul acesta. Sistemul fizic trebuie menținut în perfectă ordine, pentru ca puterea creierului să fie pătrunzătoare și puternică.

Orice povară inutilă pusă asupra stomacului va încețoșa creierul. Veniți la o adunare în felul acesta, după ce ați mâncat o masă copioasă, fără să faceți exercițiu fizic, și ideile voastre nu vor fi bune de nimic. Veți fi somnoroși. Nu veți înțelege cu adevărat propunerile la care vă dați acordul. Aduceți-vă dieta în conformitate cu legile naturale și o mare schimbare se va vedea.

Nu faceți referire la ceea ce a spus sora White. Nu vă cer să faceți aceasta. Dumnezeu mi-a spus că Mărturia mea trebuie să fie spusă la această conferință și că eu nu trebuie să încerc să-i fac pe oameni să o creadă. Lucrarea mea este să las adevărul în fața poporului, iar cei care apreciază lumina din cer vor accepta adevărul. Dumnezeu vrea ca voi să croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale.

Domnul dorește ca abilitatea pe care El a dat-o doctorului Kellogg să fie pusă în legătură cu conferința. El vrea ca poporul Său să folosească cât mai mult abilitățile pe care El le-a revărsat peste slujitorii Lui. El nu a dorit ca lucrarea medicală misionară să fie separată de lucrarea evangheliei sau ca lucrarea evangheliei să fie separată de lucrarea medicală misionară. Acestea trebuie să se îmbine una într-alta. Lucrarea medicală misionară trebuie privită ca lucrare de pionierat. Ea trebuie să furnizeze mijloacele pentru dărâmarea prejudecății. Ca braț drept, ea trebuie să deschidă ușile pentru solia evangheliei.

Dumnezeu vrea ca lucrătorii Lui să stea umăr lângă umăr alături de doctorul Kellogg, care uneori a fost aproape de disperare și aproape că și-a pierdut rațiunea [1738] din cauza pozițiilor pe care unii le-au adoptat. Mulți au aruncat pietre înaintea carului ca să împiedice înaintarea lui, când ar fi trebuit să înțeleagă faptul că Dumnezeu vrea ca lucrarea medicală misionară să meargă înainte.

Înainte să vin la această conferință, am avut îndoieli în ce privește locul unde să stau în timpul conferinței. Doctorul Kellogg m-a invitat cu amabilitate să fac din casa lui căminul meu. Dar s-a pus problema că „se va zice că doctorul Kellogg m-a influențat”. Apoi m-am gândit: „Lasă-i să spună, dacă asta vor să spună. Au mai spus-o și până acum, măcar că nu aveau un motiv mai întemeiat decât acum.” Totuși, pentru că am dorit să îndepărtez orice motiv de discuție posibil, am decis să nu rămân în locuința doctorului. Vineri seara, la momentele noastre de închinare, am cerut Domnului să mă îndrume unde să stau. Fusesem bolnavă și încă eram bolnavă. Nu am dorit să particip deloc la conferință, pentru că am știut că efortul va presupune o încordare teribilă din partea mea.

Pe când mă rugam, o lumină dulce mi-a umplut camera, aducând cu ea o mireasmă ca a unor flori frumoase. Apoi o voce părea că-mi spune: „Acceptă invitația slujitorului Meu, John Kellogg, de a face din casa lui căminul tău. L-am ales ca medic al Meu, iar tu poți fi o încurajare pentru el.” Acesta este motivul pentru care stau în casa doctorului Kellogg. Aș dori ca în orice fel posibil să-l tratez pe doctorul Kellogg ca pe un medic ales de Dumnezeu. Aceasta este ceea ce voi face. Și vreau ca frații mei să înlăture dintre ei vorbirile nedrepte. Să se întrebe: „Ce spune Domnul?” Mergeți la El pentru a primi ajutor. Nu depindeți de opiniile ființelor omenești, căci ele sunt predispuse la greșeală. Mergeți la Domnul, Dumnezeul lui Israel. El vă va da înțelegere și cunoștință. Voi nu trebuie să vă sprijiniți pe nicio ființă omenească. [1739]

La momentele noastre de rugăciune din seara aceea, toată familia a fost copleșită. Deși nu au știut nimic despre ceea ce văzusem, și-au dat seama că Duhul Domnului era în mijlocul nostru. Binecuvântarea lui Dumnezeu plutea în toată încăperea ca un val al mării. Duhul ne-a luat în stăpânire, iar fratele și sora Druillard au plâns și L-au lăudat pe Domnul. Cu adevărat, am avut parte de o revărsare a Duhului. Astfel de lucruri sunt mai de preț pentru mine decât aurul sau argintul.

Vreau să vă spun, de dragul lui Hristos, uniți-vă. Nu putem face o reformă dacă ne îndreptăm degetul către greșelile altora. Hristos spune că trebuie să ne iubim unii pe alții, că trebuie să ne purtăm cu dreptate, cinste și corectitudine unii cu alții. El spune: „Urăsc efa mică și greutățile strâmbe.” El ne cunoaște pe fiecare dintre noi și dorește să venim într-o legătură strânsă cu El. El i-a spus lui Corneliu unde să-l găsească pe Petru. A știut exact unde putea fi găsit Petru. Îngerul Domnului ar fi putut să-i transmită lui Corneliu solia, dar nu aceasta este calea lui Dumnezeu. El a dorit să stabilească o legătură între Petru și Corneliu. Lumina pe care i-o dăduse lui Petru trebuia să fie dată de Petru lui Corneliu.

Frații mei, lăsați-L pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, să vină în mijlocul vostru. Faceți-I loc. În loc să manifestați ură, manifestați iubirea lui Dumnezeu. Dumnezeu să ne ajute pe toți să luăm o poziție dreaptă.

Eu cred că Dumnezeu este astăzi aici. Dacă nu aș fi crezut aceasta, nu aș fi spus ceea ce am spus. Eu cred că El poate trimite, direct în inimile voastre, ceea ce am spus.

Este o lucrare de făcut, nu stând departe unii de alții, ci lucrând pe baza principiilor lui Dumnezeu. Domnul vrea să stați în tăria Lui. [1740] El vrea să ne deschidem ferestrele sufletului spre cer și să le închidem spre pământ. El vrea să descopere mântuirea Lui. El vrea ca lucrarea medicală misionară și evanghelia să fie în mod inseparabil legate una de alta. Lucrarea Lui trebuie să fie un întreg unitar. Dumnezeu vrea talentele pe care i le-a încredințat doctorului Kellogg. El vrea ca talentele existente în instituțiile noastre să fie conectate cu conducerea lucrării Lui. Trebuie să fie formate comitete care să manifeste interes pentru fiecare parte a lucrării. Atunci lucrarea va fi condusă într-un fel superior celui în care a fost condusă până acum.

Lucrarea misionară medicală deschide calea pentru evanghelie. Aș vrea să spun că Dumnezeu nu a binecuvântat lucrarea așa cum ar fi vrut să o binecuvânteze, dacă ar fi existat apreciere față de lucrarea pe care el o face. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că doctorul Kellogg nu s-a cufundat în disperare și infidelitate, așa cum îmi era teamă că va face. Doctore Kellogg, poate că ți-am scris cuvinte prea tari, dar am simțit că trebuie să mă țin de tine și să te țin cu toată puterea pe care o aveam. Apreciez lucrarea care se face în ramura misionară medicală. Cum poate cineva să privească această lucrare și să nu vadă că Dumnezeu lucrează, este o taină pentru mine.

Este intenția lui Dumnezeu ca doctorul Kellogg să stea în poziția pe care o are, ca să aducă o bună reputație lucrării, prin faptul că atinge clasele înalte. Poporul lui Dumnezeu ar trebui să se simtă onorat pentru faptul că El le-a dat instituții prin care clasele înalte pot fi atinse.

Aș vrea să spun că vreau să mă ocup de lucrarea medicală misionară cu toată abilitatea mea. Noi am făcut tot ce am putut mai bine în această direcție în Australia. Îi mulțumesc Domnului pentru că binecuvântarea Lui a însoțit lucrarea [1741] noastră. Slujitorii lui Hristos trebuie să stea într-o poziție cu totul diferită. Ei trebuie să fie evangheliști; ei trebuie să fie misionari medicali. Ei trebuie să se ocupe de lucrare în mod inteligent. Însă nu este de niciun folos pentru ei să creadă că pot face aceasta, cât timp neglijează lucrarea despre care Dumnezeu a zis că ar trebui să fie legată de evanghelie. Dacă renunță la lucrarea misionară medicală, să nu se gândească că pot duce înainte cu succes lucrarea lor, căci nu au decât pe jumătate din facilitățile necesare.

Domnul încă ne iubește. Haideți să-L lăudăm pentru aceasta. Haideți să ne ocupăm de lucrare într-un fel nou, cu toată inima, mintea și puterea. Nu mai căutați greșeli la frații voștri. Văd că sunt destui vulturi care pândesc trupurile moarte. Haideți ca în lucrarea noastră să nu fie nimic de felul acesta. Haideți să nu mai permitem căutarea de greșeli. Ocupați-vă de voi înșivă și veți avea destule de făcut. Când vă veți curăța sufletele prin ascultare de adevăr, veți avea ce să împărtășiți.

Dumnezeu să vă ajute pe voi toți și să mă ajute pe mine. Am nevoie de ajutor, energie și putere. Dar nu o mai citați pe sora White până când nu stați într-o poziție corectă, în care știți ce faceți. Luați cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este plin de mâncare și băutură. Studiați Biblia și veți ști mai multe despre Dumnezeu decât știți acum. Veți avea ceva proaspăt de împărtășit altora. Nu vă veți mai învârti mereu și mereu pe același teren. Vă veți da seama că o lume întreagă trebuie salvată. Vă cer să vă îmbrăcați cu toată armura și să vă asigurați că picioarele voastre sunt încălțate cu râvna evangheliei păcii. [1742]