Manuscriul 87, 1900
Oakland, California, cca. 1900

LEGEA DIN GALATENI

Mi se pun întrebări în legătură cu legea din Galateni. Care lege este acel îndrumător ce ne duce la Hristos? Eu răspund: atât legea ceremonială, cât și codul moral al celor zece porunci.

Hristos era temelia întregului sistem iudaic. Moartea lui Abel a fost consecința refuzului lui Cain de a accepta planul lui Dumnezeu, anume ca în școala ascultării să fie salvat prin sângele lui Hristos, sânge simbolizat prin jertfele ceremoniale ce arătau spre Hristos. Cain a refuzat vărsarea sângelui care simboliza sângele lui Hristos, ce avea să fie vărsat pentru lume. Întreaga ceremonie a fost pregătită de Dumnezeu, iar Hristos a devenit temelia întregului sistem. Acesta este începutul lucrării ei de îndrumător, adică de a-i face pe agenții umani păcătoși să aibă considerație față de Hristos, Temelia întregului sistem iudaic.

Toți cei care slujeau în cele legate de sanctuar învățau în mod constant despre intervenția lui Hristos în favoarea neamului omenesc. Slujba aceasta era destinată să creeze în fiecare inimă iubire pentru legea lui Dumnezeu, care este legea Împărăției Lui. Jertfa ceremonială trebuia să fie o pildă care să vorbească despre iubirea lui Dumnezeu descoperită în Hristos, în victima suferindă, muribundă, care lua asupra sa păcatul de care omul se făcuse vinovat; Cel nevinovat a fost făcut păcat pentru noi.

Prin contemplarea acestei teme mărețe a mântuirii, vedem lucrarea lui Hristos. Nu doar darul făgăduit al Duhului, ci și natura și caracterul acestei intervenții și jertfe alcătuiesc un subiect care ar trebui [1725] să dea naștere în inimile noastre unor idei înalte și sacre despre legea lui Dumnezeu, care își afirmă pretențiile în dreptul fiecărui agent uman. Violarea acestei legi prin actul mărunt al mâncării din fructul interzis a adus asupra omului și asupra pământului consecința nesupunerii față de legea cea sfântă a lui Dumnezeu. Natura intervenției ar trebui să producă întotdeauna omului teamă, ca să nu facă nici cea mai măruntă acțiune de nesupunere față de cerința lui Dumnezeu.

Ar trebui să existe o înțelegere clară despre ceea ce constituie păcat și ar trebui să evităm cea mai mică apropiere de pasul care ne duce spre a călca granița dintre ascultare și neascultare.

Dumnezeu ar vrea ca fiecare membru al creației Lui să înțeleagă lucrarea măreață a infinitului Fiu al lui Dumnezeu, pe care a desfășurat-o prin faptul că Și-a dat viața pentru salvarea lumii. „Vedeți ce fel de dragoste ne-a dat Tatăl, ca să fim chemați fiii lui Dumnezeu; din această cauză lumea nu ne cunoaște, pentru că nu l-a cunoscut nici pe el.” (1 Ioan 3:1, KJV).

Când vede în Hristos întruparea iubirii infinite și dezinteresate și a bunăvoinței, în inima păcătosului se trezește o disponibilitate plină de recunoștință, de a merge încotro îl atrage Hristos. [1726]