Manuscrisul 124, 1902
St. Helena, California, mai 1902

LUCRAREA DIN NASHVILLE

După lumina care mi-a fost dată, știu că Domnul i-a folosit pe Edson White și pe W. O. Palmer pentru a face lucrare misionară în Sud. Câmpul acesta mi-a fost prezentat ca un câmp neglijat în mod păcătos de cei care cred adevărul. Poporul lui Dumnezeu nu a făcut lucrarea care ar fi trebuit făcută acolo. Domnul a primit aceste două suflete scoase din întuneric la lumină și le-a pus în inimi dorința de a lucra în câmpul din Sud. Istoria acestei lucrări a dat pe față multe lucruri care nu pot fi repetate aici. Dar Domnul mi-a arătat că El a primit lucrarea lui Edson White și i-a protejat viața când se afla în locuri periculoase. El Și-a pus Duhul peste el, a deschis calea înaintea lui și i-a dat succes.

Fondarea lucrării în Nashville a fost după planul lui Dumnezeu. În Nashville și în împrejurimi sunt colegii mari construite pentru populația de culoare. Clădirile acestea mari stau ca reprezentante ale unei lucrări mari și bune ce se face pentru această rasă. Domnul i-a favorizat și binecuvântat pe cei care s-au dedicat acestei lucrări. A fost după planul [1772] lui Dumnezeu ca adventiștii de ziua a șaptea să pătrundă în Nashville. Am fost instruită cum că în locul acesta trebuiau înființate memoriale pentru Dumnezeu, nu chiar în oraș, ci la o mică distanță de el. Trebuiau făcute eforturi pentru a ajunge atât la populația albă, cât și la cea de culoare. Lucrarea misionară medicală trebuia fondată aici, căci ea este mâna dreaptă a evangheliei. Dar lucrarea avea să se miște încet, întrucât nu erau destule mijloace pentru a o susține.

Lucrarea nu trebuia realizată ca și cum ar fi o afacere particulară, ci ca un demers al conferinței.

Un interes profund ar trebui arătat față de consolidarea lucrării în Nashville și în împrejurimi. Ar trebui înființat un sanatoriu. Dacă este posibil, ar trebui procurată o clădire deja ridicată, dacă poate fi găsită una potrivită în vreo localitate prielnică. Cât de curând posibil, ar trebui făcuți pași pentru înaintarea acestei lucrări. Când instituția aceasta va fi fondată, ea va avea o mare influență asupra oamenilor. Haideți să-I cerem Domnului să deschidă calea pentru lucrarea aceasta și să ne conducă pentru înaintarea ei. Noi avem un Dumnezeu care ascultă și răspunde rugăciunilor.

În lucrarea aceasta, nu trebuie ca mintea unui singur om să conducă. Lucrarea trebuie făcută în temere de Dumnezeu. Toți frații trebuie să aibă ceva de spus în luarea deciziei finale.

Domnul, în providența Lui, va lucra asupra minților așa cum a lucrat în trecut, făcându-i pe oameni să favorizeze poporul nostru prin faptul că le oferă [1773] proprietăți la prețuri mici.

S-au făcut greșeli în lucrarea din Nashville, însă aceia care nu au luat parte la această lucrare să nu exprime critici răutăcioase. Dacă frații s-ar gândi la propriile greșeli și erori, ar refuza să fie cei dintâi care aruncă cu piatra.

S-au făcut investiții în lucrarea din Nashville, care mai bine nu ar fi fost făcute până când ar fi existat o imagine mai bună acolo. Unii dintre banii cheltuiți în clădiri ar fi trebuit păstrați până când ar fi fost cu adevărat necesari pentru materialele tipărite.

Lucrarea de a folosi mijloacele cerea un bărbat care să nu aibă responsabilități așa de multe și diferite cum erau cele îngrămădite peste Edson White. El ar fi trebuit să se consfătuiască cu bărbații conducători, căci a fost ales și primit de Dumnezeu să lucreze în câmpul sudic; dar el ar fi trebuit să dea administrarea financiară a afacerilor pe mâinile unui bărbat înțelept în administrare, care să nu fi avut atâtea poveri asupra lui. În timp ce alți bărbați trebuie să fie conducători în partea lor de lucrare, el trebuie să fie conducător în partea lui specifică din lucrare.

Toți bărbații care îndeplinesc rolul de conducători trebuie să fie supuși unii altora. Glasul niciunuia nu trebuie să fie auzit mai presus de al celorlalți când se stabilesc chestiuni importante.

Am multe de spus, deși nu acum, în legătură cu felul în care lucrarea ar trebui continuată. Am dorit foarte [1774] mult ca Edson să ducă înainte lucrarea pe care Domnul a spus că trebuie să o facă în slujirea cuvântului. Dacă se va dedica acestei lucrări, dacă își va umili inima ca inima unui copilaș, dacă va depinde de Tatăl lui ceresc, Dumnezeu îl va binecuvânta și îl va întări.

El trebuie să se unească cu frații lui, dintre care unii deja sunt asociații lui în muncă. Fratele Butler este președintele Uniunii de Conferințe din Sud, și eu cred că aceasta este bine. Bărbații puși în funcție au de dus înainte lucrarea rânduită lor. Prin umblare în umilință cu Dumnezeu, ei trebuie să învețe cum să-și ducă la desăvârșire diferitele lor lucrări. Trebuie să existe unitate perfectă între lucrători. Ei trebuie să se respecte și să se susțină unii pe alții, fiecare socotindu-l pe celălalt mai presus de sine însuși, fiecare stând neclintit la postul datoriei lui.

Fratele Palmer este foarte obosit și epuizat. El nu mai poate duce responsabilitățile pe care le poartă. Trebuie să pună jos o parte din poveri. Edson White nu trebuie să aibă cuvântul decisiv în schițarea și îndeplinirea planurilor financiare pentru lucrarea din Sud, căci aceste lucruri contează foarte mult. Lucrarea trebuie continuată în linie dreaptă. Edson și fratele Palmer nu trebuie puși deoparte, ci alți bărbați trebuie puși în legătură cu ei, bărbați dotați cu înțelepciune și înțelegere inteligentă.

Lui Edson White sunt instruită să-i spun: „Taie din lucrarea ta și nu lăsa decât lucrurile în care ai cea mai bună înțelegere. Tu ai purtat așa [1775] de multe responsabilități, încât ai ajuns aproape falimentar în ce privește tăria mintală și fizică. Nu căuta să zorești lucrurile, așa cum ai făcut. Nu îți poți permite să sacrifici nevoia ta de odihnă și somn pentru a duce lucrarea ta înainte. Tu te istovești deja prea repede, prin suprasolicitarea nervilor, cu dureri de cap și nopți nedormite și pierzi teren în domeniul fizic, mental și spiritual.

Domnul vrea să croiești cărări drepte cu picioarele tale, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale. El dorește ca tu și fratele Palmer să fiți îmbrăcați cu toată armura, pregătiți prin experiență sfințită să vă dovediți bărbați puternici. El vrea să aveți succes în lucrarea voastră. Sunt unii care vor prezenta greșit motivele voastre, așa cum au făcut mereu și mereu. De aceea, acționați cu moderație și mare precauție.

Voi ați simțit că încercările vă apasă greu. Dar nu a suportat Hristos tot ceea ce sunteți voi chemați să suportați? El poate să vă îmbogățească chiar în mijlocul umilinței celei mai adânci sărăcii. Poate simțiți că sunteți acuzați pe nedrept. Nu a fost aceasta experiența zilnică a Stăpânului vostru? Suportați cu răbdare tot ceea ce apare. În ziua cea mare de pe urmă, cei care au fost așa de predispuși să judece vor fi foarte surprinși de felul în care Hristos va evalua caracterul. Celor care cu sinceritate au urmat principii drepte li se [1776] va da o mare răsplătire. Nimic din ce a fost gândit, spus sau făcut nu a scăpat atenției Domnului. El cunoaște motivele care îi împing pe oameni la acțiune. De aceea, aveți curaj în El.”

Lucrare din Nashville vă cere cea dintâi atenție. Am fost puțin surprinsă la început să aflu că cinci sute de dolari din fondurile Uniunii de Conferințe din Sud au fost destinați lucrării din Graysville, în timp ce în Nashville era așa de mare nevoie de mijloace. Dar lumina care mi-a fost dată spunea că era bine să se facă așa. Fratele Kilgore a ajutat lucrarea din câmpurile misionare. El nu a fost lipsit de dărnicie; iar acum, dacă au fost trimise mijloace la Graysville ca să ajute lucrării de acolo într-o situație de urgență, nimeni să nu ridice întrebări în dreptul acestui fapt. Toți lucrătorii ar trebui să fie plini de un spirit nobil de a ajuta și a fi dispuși să folosească banii Domnului acolo unde este cea mai mare nevoie. Graysville avea nevoie de bani atunci când au fost trimiși cei cinci sute de dolari; iar când lucrarea de acolo va fi așezată pe o temelie fermă și va veni vremea ca, la mică distanță de Nashville, să se construiască o școală sau un sanatoriu, lucrătorii vor putea să ceară cu încredere ajutor din Graysville.

Noi suntem în această lume ca să ne ajutăm unii pe alții. În lucrarea lui Hristos, nu erau granițe teritoriale, iar aceia care încearcă să traseze astfel de linii în lucrarea lui Hristos din zilele noastre [1777] ar face mai bine să se roage: „Doamne, dă-mi o inimă nouă!” Când vor avea mintea care era în Hristos, vor vedea că multe părți din via Domnului sunt încă nelucrate. Ei nu vor mai spune: „Mijloacele noastre sunt necesare pentru realizarea intereselor pe care le avem în mână. Nu are rost să cereți mijloace materiale de la noi.”

Pentru a fi folositori și de succes, slujitorii Domnului sunt dependenți de Hristos. El le citește inimile. El le cunoaște motivele și intențiile și îi cheamă să se despartă de tot ceea ce se va dovedi o piedică în calea succesului în prezentarea adevărului pentru acest timp. Aceasta este lucrarea care trebuie făcută înainte de toate. În măsura în care i se consacră, succesul va încorona cu siguranță eforturile lor. Îngerii lui Dumnezeu vor impresiona inimile, și mulți vor fi aduși la lumina adevărului.

„Vă sfătuiesc deci eu, cel întemnițat pentru Domnul, să vă purtați într‑un chip vrednic de chemarea pe care ați primit‑o, cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiți‑vă unii pe alții în dragoste și căutați să păstrați unitatea Duhului prin legătura păcii! Este un singur trup și un singur Duh, după cum și voi ați fost chemați la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credință, un singur botez. Este un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, care este mai presus de toți, prin toți și în toți. Dar fiecăruia dintre noi harul i‑a fost dat după măsura darului lui Hristos.”

Trebuie să învățăm din experiențele trecutului cum să evităm eșecurile. Ne rugăm Tatălui nostru din cer: „Nu ne duce în ispită”, dar apoi, prea adesea, nu ne supraveghem picioarele ca să nu ne ducă în ispită. Noi trebuie să ne ferim de ispita prin care suntem învinși ușor. Succesul nostru [1778] este realizat de noi înșine, prin harul lui Hristos. Trebuie să înlăturăm din cale piatra de poticnire care ne-a cauzat nouă și altora așa de multă tristețe.

Dacă ascultăm cuvintele lui Hristos, suntem în siguranță. Oricare ar fi chemarea voastră, oricare ar fi speranța voastră, ascultați! „Dacă vrea cineva să vină după Mine – spune El – să se lepede de sine, să‑și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze.” Ascultând aceste cuvinte, în deplină dependență de Mântuitorul, mergeți să dați lumii un exemplu despre ce înseamnă a fi un creștin. Purtați jugul împreună cu Hristos. Aceasta este singura legătură a evangheliei. Învățați zilnic cum să îndepliniți cât mai bine îndrumările date de Hristos. Trăiți ca supuși ai Împărăției Lui. Să împlinim aceste cuvinte: „Facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ”, căci aceasta este lucrarea vieții noastre. [1779]