Manuscrisul 15, 1888

CĂTRE FRAȚII ADUNAȚI LA CONFERINȚA GENERALĂ

Chemare la un studiu mai profund al cuvântului

Minneapolis, Minnesota, noiembrie 1888

Iubiți frați adunați la Conferința Generală,

Vă implor să exercitați spiritul de creștini. Nu lăsați să se stârnească sentimentele puternice ale prejudecății, căci ar trebui să fim pregătiți să cercetăm Scripturile cu mințile lipsite de prejudecată, cu reverență și sinceritate. Se cuvine să ne rugăm când apar diferențe în felul de a vedea anumite părți din Scriptură. Nu ar trebui îngăduit ca sentimentele personale să ne influențeze cuvintele sau judecata. Dacă vă închideți înțelegerea în fața luminii pe care o trimite Dumnezeu, Duhul Său va fi întristat.

Doctorul Waggoner ne-a vorbit într-o manieră directă. Există lumină prețioasă în ceea ce a spus. Unele lucruri prezentate în legătură cu legea din Galateni, dacă înțeleg bine poziția lui, nu se armonizează cu înțelegerea pe care am avut-o despre acest subiect, dar adevărul nu va pierde nimic prin cercetare. De aceea, vă rog ca de dragul lui Hristos să veniți înaintea cuvântului vieții, să-L căutați cu rugăciune și umilință pe Dumnezeu. Toți ar trebui să simtă că este un privilegiu acela de a cerceta Scriptura în mod personal și ar trebui să o facă cu rugăciune serioasă, pentru ca Dumnezeu să le dea o înțelegere corectă a cuvântului Său, ca să poată avea o dovadă evidentă a faptului că știu care este adevărul.

Am dorit să am umilința inimii, să fiu dispusă să fiu învățată ca un copil. Domnul a binevoit să-mi dea o mare lumină, dar știu că El conduce și alte minți și le descoperă tainele cuvântului Său. De aceea, vreau să primesc fiecare rază de lumină pe care mi-o trimite Dumnezeu, chiar dacă ar veni prin cel mai umil dintre servii Săi.

De un lucru sunt sigură: în calitate de creștini voi nu aveți dreptul să întrețineți sentimente de dușmănie, de asprime și prejudecată față de doctorul Waggoner, care și-a prezentat vederile într-o manieră clară, directă, așa cum trebuie să o facă un creștin. Dacă el greșește, ar trebui să-i arătați [163] din cuvântul lui Dumnezeu, în mod calm, rațional, asemenea lui Hristos, unde nu este în armonie cu învățăturile acestei cărți. Dacă nu puteți face aceasta, nu aveți dreptul, în calitate de creștini, să scoate în evidență greșelile, să criticați, să lucrați în întuneric, să prejudiciați mințile altora cu obiecțiile voastre. Acesta este felul de a lucra al lui Satana.

Nu privesc unele interpretări ale Scripturii expuse de doctorul Waggoner ca fiind corecte. Dar cred că el este foarte sincer în vederile sale și vreau să-i respect sentimentele și să îl tratez ca pe un gentleman creștin. Nu am niciun motiv să cred că el este mai puțin prețuit de Dumnezeu decât oricare dintre frații mei, așa că îl voi privi ca pe un frate creștin, cât timp nu este nicio dovadă că ar fi nevrednic de aceasta. Faptul că el susține cu sinceritate anumite păreri privitoare la Scriptură, diferite de ale voastre sau de ale mele, nu constituie un motiv pentru care să-l tratăm ca pe un delincvent sau ca pe un om periculos sau să facem din el subiectul criticilor nedrepte. Nu ar trebui să ridicăm vocea cenzurii împotriva lui sau a învățăturilor sale, decât dacă putem prezenta motive temeinice și dacă îi putem arăta că greșește. Nimeni nu ar trebui să se simtă liber să-și dezlănțuie spiritul combativ.

Există unii care doresc să se ia o decizie pe loc și să se spună care este punctul de vedere corect în ce privește subiectul în discuție. Întrucât aceasta i-ar plăcea fratelui B., este recomandat ca problema să fie rezolvată pe loc. Dar sunt mințile pregătite pentru o astfel de decizie? Nu pot aproba acest curs, deoarece frații noștri sunt mânați de un spirit care le pune în mișcare sentimentele și le stârnește impulsurile, așa încât le stăpânește până și judecata. Cât timp se află sub o astfel de excitare, ei nu sunt pregătiți să ia decizii corecte.

Știu că ar fi periculos să denunțăm poziția doctorului Waggoner ca fiind cu totul greșită. Așa ceva ar fi pe placul inamicului. Eu văd frumusețea adevărului în prezentarea neprihănirii lui Hristos în legătură cu legea, în felul în care doctorul ne expune lucrurile. Chiar voi, mulți dintre voi, spuneți că este lumină și adevăr. Cu toate acestea, nu le-ați prezentat până acum în această lumină. Nu este posibil ca în urma cercetării cu rugăciune și seriozitate a Scripturii, el să fi găsit mai multă lumină în anumite puncte? Ceea ce a fost prezentat se armonizează perfect cu lumina pe care Dumnezeu a binevoit să mi-o dea de-a lungul anilor întregii mele experiențe. Dacă frații noștri predicatori ar fi vrut să accepte învățătura care se prezintă atât de clar – neprihănirea lui Hristos în strânsă legătură cu legea –, și eu știu că ei au nevoie să o primească, atunci nu ar mai fi fost stăpâniți de prejudecăți, iar poporul ar fi fost hrănit cu partea lui de hrană, la vremea potrivită. Haideți să ne luăm Bibliile și, cu rugăciune umilă, cu un spirit dispus să fie învățat, să ne apropiem de marele Învățător al lumii; haideți să ne rugăm cum s-a rugat David: „Deschide-mi ochii ca să văd lucrurile minunate ale legii Tale” (Psalmii 119:18).

Nu văd nicio scuză pentru starea de sentimente agitate care s-a creat la conferința aceasta. Este pentru prima oară când am avut ocazia să aud ceva în legătură cu acest subiect. Nu am avut nicio discuție [164] în legătură cu acest subiect, nici cu fiul meu W. C. White, nici cu doctorul Waggoner, nici cu fratele A. T. Jones. La această adunare am auzit pentru prima oară motivele care stau la baza poziției adoptate de doctorul Waggoner. Mesajele care vin de la președintele vostru din Battle Creek sunt gândite în așa fel încât să vă agite, ca să luați hotărâri pripite și să adoptați poziții hotărâte. Vă avertizez împotriva acestor lucruri. Acum nu sunteți calmi. Există mulți care nici nu știu ce cred. Este periculos să se ia decizii în ce privește un subiect controversat, fără să se cerceteze toate pozițiile într-un mod lipsit de patimă. Sentimentele excitate vor duce la mișcări necugetate. Este cert că mulți au venit la această conferință cu impresii false și cu păreri pervertite. Ei au închipuiri neîntemeiate în adevăr. Chiar dacă poziția pe care o susținem în ce privește cele două legi este adevărată, Duhul adevărului nu aprobă pentru apărarea lui măsuri de felul celor pe care vreți să le luați. Spiritul care însoțește adevărul trebuie să-L reprezinte pe Autorul adevărului.

Apostolul Iacov spune: „Este cineva înțelept și priceput între voi? Să‑și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândețea pe care o dă înțelepciunea! Dar dacă aveți în inima voastră invidie amară și duh de ceartă, să nu vă lăudați și să nu mințiți împotriva adevărului! Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, demonică. Căci unde este invidie și duh de ceartă, acolo sunt și tulburări și tot felul de fapte rele. Într‑adevăr, înțelepciunea care vine de sus este în primul rând curată, apoi împăciuitoare, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, nepărtinitoare, neprefăcută. 18Și rodul dreptății este semănat în pace pentru cei ce fac pace” (Iacov 3:13-18).

Adevărul trebuie prezentat așa cum el este în Isus. Dacă sunt unii printre noi care se agită din cauză că în adunare se prezintă idei contrare cu ceea ce cred ei, atunci opriți-vă criticile nesfințite și cercetați în mod sincer subiectul, iar aceasta va sfinți sufletul.

Acum doi ani, pe când eram în Elveția, o voce mi s-a adresat în timpul nopții, spunându-mi: „Urmează-mă!” Mi s-a părut că m-am ridicat și mi-am urmat călăuza. Se părea că sunt în tabernacol, la Battle Creek, iar călăuza mea mi-a dat instrucțiuni în legătură cu multe lucruri care aveau loc la conferință. Voi reda esența câtorva lucruri dintre cele ce au fost spuse: „Duhul lui Dumnezeu nu a avut o influență care să stăpânească în această adunare. Spiritul care i-a stăpânit pe farisei pătrunde în mijlocul acestui popor, care a fost mult privilegiat de Dumnezeu.”

Au fost spuse multe lucruri pe care nu vi le voi prezenta acum. Mi s-a spus că este nevoie de o mare redeșteptare spirituală în mijlocul bărbaților care poartă responsabilități pentru cauza lui Dumnezeu. Nu a existat desăvârșire în toate punctele de nicio parte a chestiunii aflate în discuție. Noi trebuie să cercetăm Scripturile pentru a găsi dovezile adevărului. „Sunt puțini cei care înțeleg solia îngerului al treilea, chiar dintre cei care pretind a o crede, totuși aceasta este solia pentru timpul de față. Este adevăr prezent. Dar cât de puțini [165] acceptă această solie în adevărata ei însemnătate și o prezintă poporului în puterea ei! Pentru mulți, ea are doar puțină putere.”

Călăuza mea a spus: „Există încă multă lumină care va străluci din legea lui Dumnezeu și din evanghelia neprihănirii. Solia aceasta, înțeleasă în adevăratul ei caracter și proclamată în Duhul, va lumina pământul cu slava ei. Subiectul cel mare și decisiv trebuie dus oricărui neam, oricărei limbi și oricărui popor. Lucrarea de încheiere a soliei îngerului al treilea va fi însoțită de o putere care va face ca razele Soarelui neprihănirii să se reverse peste toate aspectele vizibile sau ascunse ale vieții și se vor lua decizii pentru Dumnezeu ca Guvernator suprem; legea Sa va fi privită ca regula Sa de guvernare.”

Mulți dintre cei care pretind a crede adevărul își vor schimba părerile în timpul de primejdie și vor trece de partea călcătorilor legii lui Dumnezeu, pentru a scăpa de persecuție. Atunci se va vedea o profundă umilire a inimii înaintea lui Dumnezeu din partea fiecărei persoane care rămâne credincioasă și dreaptă până la sfârșit. Dar Satana va lucra în așa fel asupra elementelor neconsacrate ale minții omenești, încât mulți nu vor primi lumina pe calea rânduită de Dumnezeu.

Vă implor, fraților, nu fiți ca fariseii, care erau atât de orbi din cauza mândriei spirituale, a neprihănirii proprii, a suficienței de sine și care au fost părăsiți de Dumnezeu din cauza aceasta. De ani de zile primesc instrucțiuni și avertismente care îmi spun că acesta este pericolul care pândește poporul nostru. Scriptura spune: „Totuși, chiar dintre conducători, mulți au crezut în El; dar, de frica fariseilor, nu‑L mărturiseau pe față, ca să nu fie dați afară din sinagogă. Căci au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu” (Ioan 12:42-43).

Există pericolul real ca cei care mărturisesc a crede adevărul să fie găsiți într-o poziție similară cu cea a iudeilor. Ei preiau ideile oamenilor cu care sunt în legătură, dar nu pentru că au acceptat aceste învățături ca adevăr în urma cercetării Scripturii. Vă implor să faceți din Dumnezeu încrederea voastră. Nu idolatrizați niciun om, nu depindeți de niciun om. Nu permiteți ca iubirea voastră față de anumiți oameni să-i susțină în anumite poziții de încredere pe care nu sunt calificați să le ocupe spre slava lui Dumnezeu, căci omul este mărginit și supus greșelii, înclinat să fie stăpânit de propriile păreri și sentimente. Părerea bună despre sine și îndreptățirea de sine pătrund printre noi și mulți vor cădea din cauza necredinței și lipsei de neprihănire, deoarece harul lui Hristos nu domnește în inimile multora.

Noi trebuie să cercetăm mereu pentru a găsi adevărul, așa cum am căuta comori ascunse. Vă implor, nu închideți ușa inimii de teamă ca nu cumva razele de lumină să ajungă la voi. Aveți nevoie de o lumină mai mare, aveți nevoie de o înțelegere mai clară a adevărului pe care îl transmiteți oamenilor. Dacă voi înșivă nu vedeți lumina, veți închide ușa. Dacă vă va sta în putere, veți împiedica razele de lumină, ca ele să nu ajungă la oameni. Să nu cumva să se spună despre acest popor foarte privilegiat: „[…] nu doar că voi înșivă n‑ați intrat, ci i‑ați și împiedicat pe cei care voiau să intre” (Luca 11:52). Toate aceste lecții sunt date pentru [166] învățătura noastră, peste care au venit sfârșiturile veacurilor.

Mi-a fost arătat că Isus ne va descoperi adevărurile cele vechi și prețioase într-o lumină nouă, dacă suntem gata să le primim. Dar ele trebuie primite exact în felul în care Domnul alege să le trimită. Cu inimi umile, înmuiate, cu respect și iubire față de alții, cercetați-vă Bibliile. Poate că lumina nu va veni în concordanță cu planurile pe care le fac oamenii. Dar toți cei care au reverență față de cuvântul lui Dumnezeu așa cum este scris, toți cei care fac voia Lui cum pot ei mai bine, vor cunoaște dacă învățătura vine de la Dumnezeu, cu toate eforturile inamicului de a produce confuzie în minți și de a face nesigur cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu atrage atenția fiecărui om spre cuvântul vieții. Nimeni să nu stingă Duhul lui Dumnezeu, denaturând Scripturile, așezând interpretarea omenească deasupra cuvântului Său inspirat. Nimeni să nu urmeze o cale necinstită, să nu rămână în întuneric, nevrând să-și deschidă urechile ca să audă și totuși simțindu-se liber să comenteze, să caute nod în papură și să semene îndoieli despre ceea ce nu își ia cu sinceritate timp să asculte.

Bărbații să fie atenți cum folosesc cuvântul inspirației, care a fost păstrat de veacuri prin puterea lui Dumnezeu. Dacă bărbații ar fi ei înșiși stăpâniți de Duhul Sfânt, și-ar pune inima și sufletul în îndeplinirea datoriei, cercetând și săpând în minele lui Dumnezeu pentru a găsi minereul prețios. Ar fi dornici să ajungă în armonie cu scrierile bărbaților inspirați. Dacă ei nu sunt stăpâniți de Duhul lui Dumnezeu, vor dovedi aceasta prin faptul că vor pune piedici cuvântului Său și că se vor așeza pe scaunul de judecată ca să condamne învățăturile Sale, așa cum au făcut iudeii.

Ar trebui să ne păzim de influența bărbaților care s-au instruit să susțină tot felul de dispute, căci ei sunt în continuu pericol de a manipula cuvântul lui Dumnezeu în mod înșelător. Există bărbați în bisericile noastre din toată țara care vor perverti înțelesul Scripturii ca să-și facă un argument ascuțit cu care să biruiască un oponent. Ei nu au reverență față de cuvântul sfânt. Ei își așază propriile lor construcții peste declarațiile Scripturii. În ei nu a luat chip Hristos, nădejdea slavei. Ei sunt critici educați, dar adevărurile spirituale nu pot fi înțelese decât spiritual. Acești bărbați sunt întotdeauna gata și bine înzestrați ca să se opună imediat tuturor ideilor care sunt contrare opiniilor lor. Ei folosesc Scripturile într-un mod neînțelept și introduc eul în tot ceea ce fac.

„Iar robul Domnului nu trebuie să se țină de controverse, ci să fie blând cu toți, în stare să‑i învețe pe alții, plin de îngăduință răbdătoare, să‑i îndrepte cu blândețe pe împotrivitori, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăință, ca să ajungă la cunoștința deplină a adevărului și să‑și vină în fire, ieșind din cursa Diavolului, de care sunt ținuți captivi, ca să‑i facă voia” (2 Timotei 2:24-26). Slujitorul lui Dumnezeu nu trebuie să se lupte, ci trebuie să-i învețe pe alții cuvântul lui Dumnezeu în modul pe care l-a rânduit Dumnezeu. Orice altă cale nu este calea lui Dumnezeu și va crea confuzie.

Fratele Morisson este versat în dispute. El este un bărbat care nu are o experiență vie, zilnică în blândețea și umilința lui Hristos. El este în pericolul de a face [167] declarații false și a le considera realități. El va da naștere la ceartă, iar rezultatul va fi dezbinare și ciorovăială. El are multe lucruri de biruit, iar dacă nu reușește să le biruiască va eșua în credință ca fratele Canright. Este ceva periculos să nutrești sentimente de mulțumire de sine. El trebuie să aibă blândețea lui Hristos; puterea sfințitoare a adevărului trebuie adusă în sanctuarul sufletului său; atunci va fi un instrument lustruit în mâinile lui Dumnezeu, pentru a face lucrarea Sa.

Este un lucru de mare importanță pentru noi dacă ne desăvârșim sau nu un caracter creștin, crescând în harul și în cunoștința Domnului nostru Isus Hristos. Dacă învățăm zilnic în școala lui Hristos, vom obține zilnic experiență în viața creștină și nu vom mai fi mulțumiți de sine, nu ne vom mai înălța eul. Vom fi umili ca niște copilași și va exista o putere dătătoare de viață în cuvintele noastre, care vor cădea ca roua. Se vor vedea roadele neprihănirii, semănate în pace pentru cei ce fac pace.

Creșterea în har va da fratelui Morrison o capacitate mărită de a înțelege tainele cele adânci ale evangheliei. Cei care Îl cunosc atât de puțin pe Hristos nu știu ce spirit nutresc. Ei vor fi uscați, lipsiți de Hristos. Cunoașterea lui Hristos și a cuvântului Său este temelia și plinătatea oricărei cunoștințe. Sunt mulți lucrători care nu sunt potriviți pentru poziția de încredere pe care o ocupă. Ei trebuie să fie transformați prin harul lui Hristos. Dumnezeu vrea să dea fraților noștri un alt spirit. Fără schimbarea aceasta, vor lua cu ei în lucrarea lor spiritul de ireverență față de Dumnezeu și față de cuvântul Său. Dacă amprenta aceasta este pusă asupra lucrării, ea Îl va dezonora pe Dumnezeu. Influența cuceritoare, îmblânzitoare a harului lui Hristos trebuie să formeze și să modeleze caracterul; atunci vă va face plăcere să faceți dreptate, să iubiți mila și să umblați smeriți cu Dumnezeu.

Spiritul de dispută pătrunde printre păzitorii Sabatului ca să ia locul Duhului lui Dumnezeu. Ei au așezat omul mărginit în locul în care ar trebui să fie Dumnezeu, dar nimic nu este îndestulător pentru noi afară de a-L avea pe Hristos prezent în inimile noastre prin credință. Adevărul trebuie să fie al nostru. Trebuie să Îl cunoaștem din experiență pe Hristos ca Mântuitor al nostru. Ar trebui să cunoaștem prin credință ce înseamnă a avea păcatele iertate și a fi născuți din nou. Trebuie să avem o înțelepciune mai profundă și mai înaltă decât înțelepciunea omenească, pentru a ne călăuzi printre pericolele din jurul cărării noastre. Duhul lui Hristos trebuie să fie în noi, așa cum este sângele care circulă prin corp și îl alimentează cu putere dătătoare de viață.

Cel mai mult ar trebui să ne temem ca să nu fim găsiți în răzvrătire împotriva cuvântului lui Dumnezeu, cel care trebuie să fie călăuza noastră printre pericolele zilelor din urmă. Trebuie să fim siguri că suntem de partea Domnului, că avem adevărul așa cum este el în Isus. Cu harul lui Hristos în suflet, suntem în siguranță oriunde, puternici în Domnul și în puterea tăriei Lui.

Ar trebui să descurajăm acea disciplină care tinde să formeze oameni gata oricând de dispută. Vă rugăm fierbinte să nu-i puneți pe tinerii care învață cum să devină învățători ai adevărului Bibliei în legătură cu cei care au spiritul de dispută, căci ei [168] vor primi cu siguranță amprenta cea rea asupra caracterului. Cel familiarizat cu discuțiile în contradictoriu este atât de obișnuit să încețoșeze și să dea un alt înțeles dovezilor, chiar și Scripturilor, pentru a câștiga, încât va combate tot ce nu i se potrivește și nu este în armonie cu ideile sale, găsind neajunsuri în cuvântul inspirat al lui Dumnezeu.

Există prea puțină dependență de Dumnezeu. Când Dumnezeu are o lucrare specială de făcut pentru înaintarea adevărului, atunci El impresionează oameni care să lucreze în minele adevărului cu seriozitate însoțită de rugăciune, pentru a descoperi minereul prețios. Acești bărbați vor avea o perseverență asemenea lui Hristos. Ei nu vor da greș și nu se vor descuraja. Eul lor va fi pierdut din vedere, în Hristos. Bărbați vor înainta în spiritul și puterea lui Ilie, pentru a pregăti calea pentru cea de-a doua venire a Domnului nostru Isus Hristos. Lucrarea lor este aceea de a îndrepta lucrurile strâmbe. Anumite lucruri trebuie dărâmate, altele trebuie zidite. Comorile cele vechi trebuie așezate din nou în cadrul adevărului. Ei trebuie să predice cuvântul lui Dumnezeu; mărturia lor nu trebuie să fie influențată de ideile și opiniile care au fost privite ca sănătoase, ci de cuvântul lui Dumnezeu care este viu și rămâne în veac. Lucrarea lor este de a-L înălța pe Hristos și de a chema păcătoșii la pocăință. Lucrarea lor este de a manifesta farmecul lui Hristos, de a urma un curs direct, prin dărâmarea scepticismului și prezentarea responsabilității personale de a fi amabili și curtenitori, de a face binele și a câștiga suflete la Hristos.

Scriptura nu trebuie tratată într-un stil care ține de dezbateri. Cei care s-au instruit pentru dispute și-au dezvoltat spiritul combativ atât de puternic, încât sunt gata să găsească neajunsuri în cuvântul lui Dumnezeu, să reziste și să se opună oricărui element care este în dezacord cu ideile sau părerile lor. Ei se simt cel mai bine când se ivește ocazia de a pune sub semnul întrebării și de a critica, căci este natural pentru ei să fie oricând gata de luptă. Ei se vor juca cu cuvintele, le vor interpreta greșit și le vor răstălmăci, pentru că acesta a devenit un obicei pentru ei, o a doua natură. Nimic nu este sigur în mâinile lor. Domnul dorește ca cei care sunt în această stare să fie convertiți, să devină ca niște copilași – simpli, blânzi, dispuși să învețe, asemenea lui Hristos.

Trebuie să avem puterea lui Dumnezeu, ca ea să înmoaie și să schimbe trăsăturile aspre din caracterul nostru, ca să putem fi supuși influenței adevărului. Ar trebui să privim cu reverență cuvântul lui Dumnezeu, ca pe ceva sacru. Hristos este drept, și fără El noi nu știm nimic așa cum ar trebui să știm. Ne lipsește spiritualitatea adevăratei religii.

Când iudeii au făcut primul pas pe calea respingerii lui Hristos, ei au făcut un pas periculos. Mai târziu, când dovezile arătau că Isus din Nazaret era Mesia, au fost prea mândri să recunoască faptul că au greșit. Așa se întâmplă în zilele noastre cu cei care resping adevărul. Aceștia nu își iau timp să cerceteze în mod sincer, cu rugăciune serioasă dovezile adevărului și se împotrivesc lucrurilor pe care nu le înțeleg. Exact cum au făcut iudeii, ei iau de bun faptul că au tot adevărul și [169] simt un fel de dispreț față de oricine ar presupune că are idei mai corecte despre adevăr decât ei. Orice dovadă ar fi adusă, ei se hotărăsc să nu o ia în considerare și le spun altora că învățătura nu este adevărată, iar după aceea, când văd dovezi care susțin ceea ce ei au fost gata să condamne, sunt prea mândri ca să spună „am greșit”. Ei continuă să nutrească îndoiala și necredința și sunt prea mândri să recunoască faptul că au fost convinși. Din cauza aceasta, ei fac pași care duc la rezultate pe care nici nu le visaseră.

Cei care nu s-au obișnuit să gândească și să cerceteze în mod personal, cred anumite doctrine pentru că cei cu care sunt în legătură în lucrare le cred. Aceștia se împotrivesc adevărului fără să meargă la Scriptură ca să învețe personal ce este adevărul. Din cauză că cei în care au încredere se împotrivesc luminii, se împotrivesc și ei, fără să știe că resping sfatul lui Dumnezeu care le este adresat.

Dumnezeu are de făcut o lucrare în lumea noastră, lucrare pe care mințile noastre mărginite nu o văd și nu o înțeleg, iar atunci când Dumnezeu descoperă adevăruri în fața poporului Său și acestea nu sunt în armonie cu ideile lor, mulți sunt gata să le disprețuiască și să le respingă. Vă rog fierbinte, fraților, arătați respect față de Bibliile voastre. Cereți de la Dumnezeu lumină. Postiți și rugați-vă în cămăruța voastră, pe genunchi. Cereți-I lui Dumnezeu să vă conducă în tot adevărul. Spuneți-i că doriți adevărul așa cum este el în Isus. Nu este înțelept ca vreunul dintre tineri să se angajeze să ia o hotărâre la conferința aceasta, în care la ordinea zilei este împotrivirea, în loc să fie cercetarea. Scripturile trebuie să fie obiectul studiului vostru și atunci veți ști că aveți adevărul. Deschideți-vă inima, ca Dumnezeu să poată scrie adevărul pe tablele ei.

Dacă cineva urmează să-i învețe pe alții lucrurile sacre, el nu ar trebui să înceapă să lucreze cu oamenii fără să fie pe deplin asigurat că are adevărul. Nu ar trebui să pornească la drum, dacă simte că probabil doctrina pe care o apără nu poate fi susținută cu totul din Biblie. Ceva mai puțin decât deplina convingere că ceea ce prezintă el este adevărul, va face ca predicarea să îi fie lipsită de putere, în afară de cazul în care se încumetă să prezinte simple declarații ca dovezi concludente. A face așa nu este corect, totuși așa au făcut de multe ori cei cu un spirit ascuțit de dispută. Voi ar trebui să arătați oamenilor că autoritatea voastră vine din cuvântul lui Dumnezeu. Nu ar trebui să credeți orice învățătură doar pentru că altcineva spune că este adevărată. Nu ar trebui să credeți pentru că fratele Smith, fratele Kilgore, fratele Van Horn sau fratele Haskell spun că acesta este adevărul, ci pentru că vocea lui Dumnezeu, prin cuvântul Lui cel nepieritor, declară aceasta.

Adevărul va triumfa glorios, iar cei care au primit adevărul pentru că Dumnezeu l-a descoperit în cuvântul Său vor triumfa împreună cu el. Cei care vor neglija să cerceteze personal pentru a avea dovezi, și care se sprijină pe ce spune altcineva, nu vor avea rădăcină proprie și nu vor fi capabili să dea socoteală despre nădejdea care este în ei. Porunca lui Dumnezeu trebuie auzită. El spune: „Mergeți înainte!” Avem de explorat terenuri largi. Avem de descoperit mine în care se găsesc pietrele [170] prețioase ale adevărului. Fie ca nimeni să nu închidă aceste mine, să nu înceteze să sape în căutarea adevărului, de frică să nu trebuiască să renunțe la anumite idei sau păreri preconcepute. Nu, fraților, e nevoie să cunoaștem adevărul și să ne ferească Dumnezeu ca vreunul dintre noi să întoarcă spatele adevărului prețios, pur și simplu pentru că nu vrea să îl creadă.

Nimănui nu trebuie să i se permită să închidă căile prin care va ajunge la popor lumina adevărului. De îndată ce se va face o astfel de încercare, Duhul lui Dumnezeu va fi stins, deoarece Duhul lucrează încontinuu ca să dea poporului Său tot mai multă lumină proaspătă prin cuvântul Său. Lăsați ca iubirea lui Hristos să domnească în inimi aici. Fie ca toți să se supună puterii cerești, singura care poate crea unitate prin înăbușirea ambițiilor egoiste și a mândriei omenești. Când Duhul lui Dumnezeu pătrunde înăuntru, iubirea va lua locul dezbinării, pentru că Isus este iubire. Dacă spiritul Lui ar fi fost nutrit aici, conferința noastră ar fi fost ca un șuvoi de apă în deșert.

A fost primit în inimă adevărul, așa cum este el în Isus? Au devenit gândurile lui Dumnezeu și căile Lui gândurile și căile noastre? Este legea lui Dumnezeu standardul nostru? Dacă este, principiile ei vor fi transpuse în viața noastră. Acolo unde domnește iubirea lui Isus, este pace cu Dumnezeu, bucurie în Dumnezeu, iar iubirea și bucuria se reflectă asupra altora. Nu ne putem permite să fim înșelați de o asemănare, de o formă. Adevărul Bibliei poate fi citit și poate ne gândim că o structură de cuvinte poate să realizeze ceea ce numai Duhul lui Dumnezeu poate realiza prin puterea Sa transformatoare, de convertire. Poate că susținem cu fermitate anumite puncte ale adevărului, totuși refuzăm să lăsăm să pătrundă razele proaspete de lumină pe care le-ar trimite Dumnezeu ca să ne arate frumusețea adevărului. Este periculos să facem un pas în nesiguranță. Nu ar trebui să respingem sau să ne împotrivim vederilor colaboratorilor noștri pentru că nu se potrivesc cu ideile noastre, până când nu am folosit orice mijloc pe care îl avem la dispoziție ca să aflăm dacă vederile lor sunt corecte sau nu, comparând verset cu verset. [171]

Dacă facem altfel, spiritul combativ se va trezi imediat ce apare ceva diferit de vederile noastre. Putem fi conduși de inamic să luăm poziție împotriva adevărului, pentru că acesta nu vine pe calea care ne convine nouă. Atunci, având spiritul iudeilor amăgiți, ne vom împotrivi luminii pe care o trimite Dumnezeu, iar lumina aceea, în loc să fie binecuvântarea pregătită de cer pentru noi ca să înaintăm în spiritualitate și în cunoașterea lui Dumnezeu, va deveni o piatră de poticnire de care ne vom împiedica încontinuu. Vom deveni nervoși și indignați, căci în inima noastră va fi dușmănie împotriva adevărului lui Dumnezeu. Dacă mai târziu sunt prezentate dovezile Scripturii, acestea nu vor fi primite de către cel care a respins lumina. Bărbații din Nazaret și-au deschis inimile în fața necredinței și, ca rezultat, L-au lepădat pe Hristos. Spiritul combativ se va dezlănțui împotriva adevărului și vor fi folosite mijloace incorecte pentru a-i influența pe alții și a face ca adevărul să nu aibă efect. Domnul vrea ca intelectul nostru să fie sfințit, înălțat, înnobilat, ca să putem deosebi adevărul de minciună și să aducem adevărul în templul sufletului, ca să-și exercite influența asupra spiritului și caracterului nostru.

Cea mai teribilă amăgire care ar putea să vină peste noi ca popor este amăgirea fatală care a dus la ruina cetăților Horazin și Betsaida. Ele au avut mare lumină, mari privilegii și binecuvântări. Isus a fost în mijlocul lor, însă ele nu au apreciat și nu au primit lumina pe care le-a transmis-o El. Lumina aceasta nu le-a adus într-o stare mai bună.

Aș vrea să-i avertizez pe frații mei slujitori ai evangheliei, îndeosebi pe cei tineri, să nu se atingă de cărțile necredincioșilor, să nu prezinte cârcotelile acestora. Unii au socotit că este esențial să înțeleagă aceste argumente, ca să poată da piept cu cei care au obiecții. În [172] colegiul nostru, tinerii au fost instruiți pentru a susține dispute, iar metoda folosită a fost luarea în considerare a obiecțiilor ridicate împotriva Bibliei. Acest lucru a fost făcut uneori de studenții noștri, pentru a pune în contrast lumina adevărului cu argumentele necredincioșilor. Când sufletul este ispitit, Satana face să încolțească aceste semințe ale îndoielii și să aducă roade. O astfel de disciplină este periculoasă pentru studenții noștri. Nu permiteți câtuși de puțin prezentarea de argumente necredincioase. Fugiți de ele ca de șarpe, deoarece în ele există un țepuș care va vătăma sufletul.

Principiile și practicile trebuie păzite cu strictețe. Obiceiurile se formează prin instruirea minții într-un anumit fel de comportare. Ceea ce facem o dată, a doua oară vom face mai ușor, apoi vom urma un anumit curs în virtutea obiceiului format. Dacă ne educăm să căutăm peste tot nod în papură, ne vom trezi în îndoială și nesiguranță. Dacă Isus nu rămâne în suflet, tendința naturală spre îndoială, spre a pune sub semnul întrebării și a critica se va îndrepta spre cuvântul lui Dumnezeu, ca și spre Mărturii, iar obiceiul de a te lega de nimicuri va ruina sufletul. În loc să se dea pe față o teamă sfântă și reverență la folosirea Scripturii, se va vedea aroganță evidentă, un spirit lăudăros, mândru, căruia îi place să se lupte; cele mai sacre lucruri vor fi privite cu ușurătate, cele mai sfinte sentimente vor fi călcate în picioare. Dumnezeu nu are de-a face decât foarte puțin cu astfel de lucrători.

Noi trebuie să ne ținem strâns de fiecare iotă sau frântură de slovă din adevărul care ne-a fost descoperit prin cuvântul vieții, însă nu trebuie să ne închipuim că acum cunoaștem tot adevărul care este pentru noi. Putem mai degrabă să ne întrebăm încotro alunecăm. Până și inspirația Scripturii a fost supusă judecății oamenilor mărginiți, iar ei au tratat cuvântul lui Dumnezeu în același fel în care au tratat Mărturiile Duhului lui Dumnezeu, tăind și cioplind din ele după cum le plăcea. [173] Făcând astfel, ei le lasă fără efect. Cei care fac așa ceva, nu își dau seama ce fac.

Dacă Domnul nu este căutat în mod serios, dacă nu are loc o lucrare zeloasă de pocăință, peste minți va coborî întunericul, iar întunericul acesta va fi pe măsura luminii care nu a fost apreciată. Dacă nu va fi mai puțin din eu și mai mult din Duhul Sfânt, care să ia în stăpânire inimile și mințile bărbaților care au stat în prima linie, ei nu vor reuși să fie în armonie cu lucrarea providenței lui Dumnezeu; ei vor supune la tot felul de întrebări lumina pe care o trimite Dumnezeu, vor despica firul în patru și vor întoarce spatele învățăturilor lui Hristos, încrezându-se în ei înșiși, încrezându-se în presupusa lor cunoaștere a adevărului. Așa cum iudeii au refuzat lumina lumii, mulți dintre cei care pretind a crede adevărul prezent vor refuza lumina pe care Domnul o va trimite poporului Său.

[Este citat Apocalipsa 3:14-21.] Oare aceste avertizări solemne să nu cântărească nimic pentru noi?

Nu lăsați niciodată ca Satana să aibă în stăpânire puterile voastre. Ca popor, avem nevoie de umilință. La conferința aceasta, noi semănăm semințe care vor produce o recoltă, iar rezultatele vor ține cât veșnicia. Lucrătorii tineri vă urmăresc, ca să vadă ce spirit manifestați la această conferință și cum îi tratați pe cei care susțin vederi diferite de vederile voastre. Voi știți că a strălucit o lumină prețioasă în legătură cu legea lui Dumnezeu, când neprihănirea lui Hristos a fost prezentată în legătură cu această lege. Doctorul Waggoner v-a prezentat lumină prețioasă, nu o lumină nouă, ci lumina cea veche [174] care a fost pierdută din vedere de către multe minți, însă care acum strălucește în raze clare. Lăsați să pătrundă spiritul corectitudinii. Deși credeți că nu toate ideile lui despre acest subiect sunt corecte, nu faceți declarații false, nu încurcați cuvintele lui. Nu îl puneți într-o lumină falsă; păstrați spiritul lui Hristos; păziți poruncile lui Dumnezeu, iubiți-L pe Dumnezeu mai mult decât orice și pe aproapele ca pe voi înșivă.

Legea lui Dumnezeu spune: „Să nu mărturisești strâmb.” Sper că nimeni nu va pleca de la această conferință repetând declarațiile false care au fost vehiculate aici sau purtând cu el spiritul care s-a manifestat aici. Acesta nu este de la Hristos, ci vine din altă sursă. Toți cei care au adevărul își pot permite să fie corecți. Băgați de seamă, frații mei, ca nu cumva cuvintele oamenilor mărginiți să fie primite ca fiind glasul lui Dumnezeu. Vrem să fim creștini. Ar trebui să ne rugăm și să ne studiem mai mult Bibliile. Nimic nu este sigur dacă nu poartă acreditarea cerului. Dumnezeu să fie găsit adevărat și orice om să fie găsit mincinos. Cuvântul Lui este nemărginit și orice om va descoperi că acest cuvânt este sigur, întărit pentru veșnicie. [175]