Manuscrisul 18, 1896
10 mai 1896

PRIMEJDIA  MULȚUMIRII  DE  SINE  ÎN LUCRAREA  LUI  DUMNEZEU

Trimis către J. E. White, O. A. Olsen, E. J. Waggoner, C. H. Jones și Uriah Smith

Dumnezeu Își exercită continuu dragostea față de ființele create după chipul Său. El ne-a socotit ca fiind de o asemenea de valoare, încât L-a dat pe Fiul Său preaiubit să sufere o moarte rușinoasă, pentru a ne salva de la ruină. Niciun părinte pământesc nu a manifestat vreodată față de copiii lui o asemenea dragoste delicată, dezinteresată, cum a arătat Dumnezeul cel sfânt față de călcătorii legii Sale. El S-a îngrijit cu afecțiune de fericirea moștenirii Sale și găsește plăcere în a vedea manifestarea armoniei și a dragostei în rândul copiilor Săi.

Ca fii și fiice ale lui Dumnezeu, ca membri ai familiei regale, noi trebuie să învățăm de la El zi de zi, ca să putem face voia Lui și să reprezentăm caracterul Lui. Dragostea lui Dumnezeu primită în inimă este o putere activă spre bine. Aceasta înviorează facultățile minții și puterile sufletului; mărește capacitatea de a simți, de a iubi. Cel care-L iubește pe Dumnezeu mai presus de orice îi va iubi pe toți copiii lui Dumnezeu. El se va apropia întotdeauna de ei având o atitudine respectuoasă. Și, indiferent de poziția care i-a fost încredințată, propria sa amabilitate va câștiga pentru el încredere și respect.

Dacă acest spirit ar pătrunde în instituțiile noastre, făcând ca toată lumea să manifeste față de tovarășii săi de lucru o iubire fără prefăcătorie, aceste instituții ar fi o reprezentare a cerului pe pământ. Ei [1356] ar fi o mărturie continuă adusă lumii despre ceea ce poate face adevărul sfințitor, când este practicat de cel care îl primește. Fiecare om dorește ca această dragoste să fie arătată față de el și Dumnezeu îl invită să manifeste același spirit față de ceilalți.

Domnul niciodată nu va aproba exercitarea autorității arbitrare, nici nu va sluji împreună cu cea mai mică urmă de egoism sau lipsă de onestitate în purtarea oamenilor față de semenii lor. Totuși, aceste lucruri s-au manifestat în gestionarea afacerilor în legătură cu lucrarea din Battle Creek. Cuvintele nu pot exprima destul de puternic caracterul ofensator al înclinației de a stăpâni sau de a ruina, înclinație care de ani de zile a fost dată pe față, care a fost consolidată prin exercițiu.

Întrucât starea de lucruri existentă la casa de editură mi-a fost prezentată prin Duhul Sfânt, nu am oprit solia pe care Dumnezeu mi-a dat-o pentru bărbații aflați în poziții de răspundere. Din nou și din nou, am fost îndemnată să mustru egoismul, care, după cum știi, s-a răspândit în multe direcții ale lucrării. Bărbați care cunosc prea puțin din lucrarea Duhului lui Dumnezeu asupra propriilor inimi s-au înălțat peste măsură în lucrarea lor de a-i forța pe ceilalți să accepte condițiile lor și să treacă sub stăpânirea lor. Sunt unii care nu privesc judecata niciunui alt om ca superioară sau măcar egală cu judecata lor. Ei îngustează lucrarea prin nesocotirea sugestiilor făcute de oamenii cu experiență, pentru că aceste idei nu coincid cu propriile lor planuri. În același timp, ei nu sunt dispuși să permită altora să-și exercite judecata în mod independent. Se fac planuri pentru restrângerea [1357] libertății lucrătorilor. Prin aceste planuri opresive, oamenii care ar trebui să stea liberi în Dumnezeu sunt împiedicați prin restricții de către cei care sunt doar conlucrători cu ei.

Bărbații de la editura din Battle Creek au acționat ca și cum ar avea puterea de control asupra intelectului și conștiinței altor oameni, de parcă i-ar putea manipula pentru a sluji vreunui scop ales de ei. Ei au avut ocazia de a demonstra cât de mult au pe inimă cauza lui Dumnezeu. Dacă aceasta ar putea fi avansată prin intermediul planurilor lor de a-i constrânge pe alții să se sacrifice pentru ea, ei s-ar bucura să vadă prosperitatea ei. În timp ce strâng toate beneficiile posibile pentru ei înșiși, atât în ce privește drepturile de autor, cât și în alte direcții, ei au impresia că este prerogativa lor aceea de a-i doborî pe cei pe care Dumnezeu îi folosește să răspândească lumina. Ei tratează munca depusă de aceste persoane ca și cum ar fi mai nimic, în timp ce socotesc de mare valoare lucrarea lor, care poartă ștampila agentului omenesc nesfințit. Astăzi ar fi fost mult mai bine pentru cauză dacă acești oameni nu și-ar fi pus niciodată mâna în lucrare. Ei au încercat să-și impună ideile lor în dreptul acelora care au cauza mult mai aproape de inimă decât cei care sunt atât de nerăbdători să dicteze.

Cum se pot compara spiritul de înălțare de sine și de deținere a autorității arbitrare cu spiritul și exemplul lui Hristos? Poporul nostru, care vorbește de libertatea religioasă, are încă de învățat lecții despre ce este de fapt libertatea în Hristos. Domnul a înregistrat opresiunea care a fost practicată. El declară înaintea oamenilor care lucrează pe căi care nu sunt în conformitate cu principiile biblice că nu va [1358] accepta mijloacele acumulate în acest fel.

Ochii fratelui Olsen nu au fost întotdeauna limpezi pentru a discerne; el însuși a fost indus în eroare și a sprijinit răul, susținând oameni care nu au umblat în lumină. Umblarea lui nu a fost pe placul lui Dumnezeu, întrucât a favorizat mai multe propuneri pe baza cărora s-a acționat după întâlnirea de la Minneapolis. De la acea reuniune încoace, el nu a dat întotdeauna o mărturie directă și neșovăielnică în favoarea a ceea ce este drept. Din cauza poziției sale de compromis, bărbații care au încercat să realizeze lucrurile după voia lor au crezut că el susține planurile lor.

Îmi este arătat acum că problemele financiare au devenit stânjenitoare. Introducerea planurilor și metodelor lumești de către unii dintre oamenii noștri care poartă responsabilități a încurcat picioarele lor în capcanele lui Satana și a întins o plasă în care lucrarea Domnului se încâlcește și din care va fi dificil să iasă. În prezent, fratele Olsen ezită să ia o poziție hotărâtă, pentru că se teme de consecințe.

Dacă Domnul nu ar fi trimis cuvânt peste cuvânt și învățătură peste învățătură, situația ar fi fost complet diferită. Dar lumina a fost dată; cu toate acestea, mulți au ales mai degrabă întunericul decât lumina. Eu vă spun ceea ce știu: Dumnezeu a fost foarte mult dezonorat prin faptul că s-a îngăduit să se aducă bani la editură din jefuirea de drepturile cuvenite lor, a celor care lucrează cu mintea lor. Fratele Olsen trebuie să aibă drept conlucrători oameni diferiți, care să reprezinte cauza lui Dumnezeu – oameni care sunt înconjurați de o atmosferă complet diferită.

Pentru cei aflați în inima lucrării, care i-au tratat [1359] pe semenii lor ca și cum ar fi avut inima de oțel, mărturisesc că, în raportul cărților din ceruri, ei sunt înscriși ca neîmplinitori ai cuvintelor lui Hristos. Invențiile voastre ingenioase și asocierile voastre făcute pentru a vă susține unul pe altul nu vă vor face să fiți mai bine văzuți înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să fiți făcuți să vedeți principiile care au stat la baza acțiunilor voastre. Egoismul, asuprirea și jaful trebuie să înceteze, înainte ca Dumnezeu să poată privi cu plăcere spre lucrarea voastră.

Și tu, fratele meu Olsen, nu ești curat înaintea Dumnezeului tău. În timp ce permiți să fii influențat și modelat așa cum ai fost, tu spui practic celor pe care Dumnezeu îi mustră: „Ești în regulă.” De ani de zile Domnul le-a pus înainte păcatele și cu toate acestea, mustrările și avertismentele nu sunt băgate în seamă. Ce înseamnă aceasta? Sunt tare mâhnită pentru tine, din cauză că nu iei seama la lumina care ți-a fost dată. Dacă nu faci o schimbare hotărâtă în metodele tale, ca să nu mai permiți să fii condus de cuvintele sfătuitorilor neînțelepți, lumina din tine va deveni întuneric și nu vei avea un raport curat în cărțile din ceruri. [1360]

Institutele biblice

Nu este înțelept să avem atâtea institute biblice în mijlocul poporului nostru. Acest lucru este bun în sine, dar există o lucrare mai urgentă, care trebuie făcută pentru a duce lumina adevărului în regiunile în care aceasta nu a pătruns. Lucrătorii opriți să lucreze pentru cei care au deja o cunoaștere a adevărului sunt ținuți departe de oamenii care nu-l cunosc. Sufletele aflate în orbire spirituală, prejudiciate de cei care denaturează adevărul, au fost lăsate fără ajutor. Ah, neglijarea va fi una dintre acuzațiile aduse împotriva oamenilor, organizațiilor și bisericilor, în ziua când fiecare om va fi judecat după faptele făcute în trup. Atunci se va afla cât de mare a fost măsura responsabilității pentru eșecul de a extinde lucrarea în regiunile din depărtare.

Domnul ne-a poruncit să privim la Isus pentru a avea cunoaștere spirituală, nu ca să ascundem lumina sub obroc, ci ca să o lăsăm să lumineze tuturor celor din casă. Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său ca să fie Lumina neamurilor, să deschidă ochii orbilor, să scoată din temniță pe cei legați și din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric (citiți, vă rog, și Isaia 43:9-13; 44:3-8).

Atunci când sunt organizate institute și întâlniri similare, faceți ca acestea să se țină în alt loc decât Battle Creek. Fie ca acestea să dea putere lucrării și să răspândească cunoașterea adevărului în localitățile în care [1361] ea nu există. Acest lucru poate să nu fie confortabil, dar, întreb eu, a fost confortabil pentru Hristos să părăsească curțile regești? A fost confortabil pentru El să părăsească onoarea Lui, slava Lui și tot ce avea sub comanda Lui, să Se smerească pentru a deveni una cu noi? Mântuitorul nostru a venit în această lume, care a fost în întregime pustiită și stricată de blestem. El nu S-a dus la lumile necăzute, ci la aceia care au avut cea mai mare nevoie de El. Noi, cei cărora ni s-a încredințat lucrarea Lui, trebuie să copiem exemplul Său. El ne cheamă să hrănim oile și mieii înfometați. Hristos a pătruns până în străfundul suferinței omenești ca să ne poată salva, dar cum sunt metodele Sale de lucru în comparație cu cele ale multora care pretind a crede în El?

Construcțiile în Battle Creek

Mă întrebi dacă este potrivit să se ridice mai multe clădiri pentru lucrarea noastră din Battle Creek. Nu a fost dată lumină cu privire la această chestiune? Fără îndoială că mulți afirmă: „Va fi mai convenabil să avem mai multe clădiri.” Și ce dacă e așa? Să fie folosiți banii Domnului pentru a adăuga clădire lângă clădire, când există atât de multe locuri în care nu este niciuna? Ai citit, fratele meu, Mărturiile privitoare la acest aspect și apoi le-ai pus deoparte, așa cum au făcut alții, fără să te mai uiți la ele niciodată? În ce stare este Battle Creek, ca tu să cauți să aduci mai mulți oameni aici, care să fie stricați din cauza influențelor care există aici? Norul mâniei lui Dumnezeu se adună deja deasupra orașelor în care a strălucit multă lumină, ce [1362] nu a fost apreciată, și în care cei care mărturisesc adevărul au prezentat greșit acest adevăr prin caracterele lor, prin spiritul lor și prin atmosfera care înconjoară sufletele lor.

Din ultima scrisoare trimisă la Battle Creek, acum doar câteva săptămâni, îți citesc mărturia: „Banii cheltuiți pentru extinderea instituțiilor în Battle Creek ar putea fi folosiți mai bine pentru sădirea adevărului în locurile în care acesta încă nu a ajuns.” Banii au fost încredințați agenților omenești pentru a fi investiți, pentru a fi puși la schimb și înmulțiți prin folosire. Din nou și din nou, oamenii din pozițiile de încredere au avut pusă înaintea lor nevoia ca via Domnului să fie lucrată în mod echilibrat. Localitățile aflate chiar în umbra Battle Creek-ului sunt trecute cu vederea. Câmpul este lumea. Fiecare parte din acesta este a Domnului și ar trebui să primească atenția cuvenită. Nicio localitate nu ar trebui să înghită toate resursele care pot fi obținute pentru a-și înmulți facilitățile, în timp ce părțile mai întinse din câmp sunt lipsite. Această metodă nu este inspirată de Dumnezeu. Apelurile pline de har ale milei trebuie adresate în toate părțile lumii.

Citește cuvântul; citește și gândește-te la el; nu fii atât de activ încât să nu te poți opri pentru a auzi sfatul lui Dumnezeu. Poporul nostru trebuie să aibă Mărturiile, dintre care multe au ajuns doar la Battle Creek, unde sunt combătute. Cei pe care Domnul i-a avertizat simt că avertismentul înseamnă altceva; ei îl explică așa încât să semnifice exact opusul a ceea ce a spus Domnul. [1363]

Având exemplul lui Hristos înaintea ta, poți pleda în favoarea ridicării și mai multor clădiri și centralizarea și mai multor interese la Battle Creek? Poporul nostru are de învățat lecții profunde, serioase, din experiența prezentată în cuvintele lui Hristos: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze.” Tu nu trebuie să alegi calea cea mai confortabilă și, pentru că practicile egoiste au fost urmate, să continui pe același drum. Privește la Hristos și învață felul în care El S-a comportat cu omenirea. El Și-a iubit aproapele mai mult decât pe Sine însuși. S-a tăgăduit pe Sine ca să poată fi un exemplu desăvârșit pentru noi. Cu nădejde neprefăcută în neprihănirea și puterea Mântuitorului nostru, noi trebuie să ținem seama, ca fii și fiice ale lui Dumnezeu, că nu mai suntem ai noștri. Primindu-L pe Hristos, noi devenim morți față de lume. Înalta noastră chemare – cea mai înaltă pe care vreo ființă omenească o poate avea în această viață – este aceea de a fi copii ai lui Dumnezeu. Întreaga viață viitoare trebuie consacrată slujirii lui Dumnezeu. Obligații sfinte sunt asupra fiecărui suflet. Toate facultățile minții și ale trupului sunt proprietatea lui Dumnezeu; fiecare oră petrecută în satisfacere egoistă sau în înălțare de sine va avea consecințe în roade pe care niciunul nu va vrea să le culeagă. [1364]

Un apel personal

Dumnezeu vă cheamă pe voi, cei care sunteți în legătură cu instrumentele Sale, să faceți lucrarea Sa în conformitate cu planurile Sale, nu cu ale voastre. El vă cheamă la o consacrare deplină față de El. Dacă țineți seama de această chemare, ea va fi pentru voi o binecuvântare în această viață și moștenire în viața veșnice. Vă este acordat acum un timp prețios, deși scurt, pentru pocăință și îndreptare.

Fraților A. R. Henry și Harmon Lindsay, Dumnezeu este serios în ce vă privește. Datoria voastră este clară și imperativă. Mintea voastră are nevoie de cultivare, pentru a putea discerne lucrurile cerești și a le alege pe acestea mai presus de cele firești și pământești. Nu lăsați ca ocazia prezentă să treacă fără să profitați de ea. Dacă nu luați seama la avertismentele pe care Dumnezeu, în mila Lui, vi le trimite, înainte să treacă o perioadă foarte lungă de timp, veți naufragia în credință. Ați semănat semințele necredinței în toată experiența voastră. Atât de mult timp ați refuzat dovada lucrării Duhului Sfânt, încât nu este sigur că veți mai recunoaște vreodată lumina din cer. Aceasta poate să vi se pară chiar întuneric, până la timpul când fiecare genunchi se va pleca și fiecare limbă Îl va mărturisi pe Dumnezeu. În loc să socotiți că este datoria voastră imperativă aceea de a cultiva evlavia personală, cu un zel proporțional cu valoarea credinței sfinte pe care o mărturisiți, proporțional cu responsabilitățile poziției voastre, voi v-ați îngăduit să plutiți în derivă, impulsurile fiindu-vă stăpânite de închipuiri și prejudecăți nesfinte, până când purtarea voastră a ajuns o ofensă la adresa lui Dumnezeu. Mai este de mirare că [1365] voi conduceți mintea altora pe aceeași cale? E de mirare că unii, urmându-vă pe voi, se abat de la stânca de temelie a adevărului veșnic, pentru a construi așa cum construiți voi, pe nisip? Faptul că ați ajuns atât de orbi cum sunteți astăzi, din cauză că ați refuzat lumina cerească, ați disprețuit apelurile pe care Dumnezeu vi le-a trimis și ați făcut tot ce ați putut pentru a le dovedi inconsecvența, pentru a le declara neadevărate, este un jaf grav adus lui Dumnezeu. Afirmațiile voastre nu le-au făcut neadevărate, dar prin opoziția voastră față de Dumnezeu, inimile voastre au ajuns tari și încăpățânate.

Din nou, fac apel la voi: nu vreți acum să fiți plini de râvnă și să vă pocăiți? V-ați arătat zelul prin cuvinte aspre și măsuri opresive față de frații voștri. Acum, vă îndemn să dați dovadă de pocăință adevărată înainte de a fi pentru totdeauna prea târziu.

Cei care, în pofida luminii date, s-au înjugat cu voi, ca și cum ați fi oameni plini de Duhul lui Dumnezeu și ați acționa cu lepădare de sine față de cauza Lui, se fac responsabili pentru influența pe care ați exercitat-o și o veți exercita contrar adevărului. Vina va apăsa asupra celor care au pus responsabilități tot mai mari asupra voastră, deși nu aveți nicio legătură vie cu Dumnezeu.

A fost creată o stare de lucruri care, fără intervenția lui Dumnezeu, în mila Sa, va aduce dezastrul peste cauza Sa. Mințile neexperimentate sunt tulburate de această perspectivă. Din motive pe care le puteți înțelege, Dumnezeu nu îndeamnă inimile poporului Său să umple trezoreria. Când veți primi ungerea Duhului Sfânt în urma întoarcerii voastre [1366] la Domnul cu toată inima, vă veți vedea într-o lumină cu totul nouă. Voi, care sunteți mărginiți, supuși greșelii și nesfințiți, ați presupus că ceilalți copii ai lui Dumnezeu sunt puși sub jurisdicția voastră, ca voi să plănuiți pentru ei și să-i faceți să respecte condițiile voastre. Politica pe care v-ați străduit atât de mult să o stabiliți în legătura voastră cu lucrarea este o ofensă la adresa lui Dumnezeu. El niciodată nu a confirmat vreun aranjament care, prin organizare, disciplină sau legi, i-a făcut pe oamenii care au demonstrat că nu sunt sensibili față de lucrarea Duhului Sfânt să-și folosească puterea pentru a-i susține pe alții în a neglija la fel lucrarea Duhului. Dar așa au fost aranjamentele care au predominat. Ați făcut să le fie greu celor pe care nu îi plăceți în mod deosebit, în timp ce alții care își slujesc lor înșiși au fost favorizați și înălțați. Parțialitatea și ipocrizia au îndepărtat Duhul lui Dumnezeu din multe inimi și le-au lăsat lipsite de harul Său, așa cum munții din Ghilboa au fost lipsiți de rouă și ploaie. Să nu mai priviți ca fiind privilegiul vostru acela de a stăpâni moștenirea lui Dumnezeu.

Domnul însuși va întoarce și va răsturna, va pune lucrurile în ordine. El are responsabilitatea propriei Sale lucrări, iar El nu a încredințat conducerea poporului Său în mâinile unor oameni nesfințiți.

Este greu pentru oameni să-și înțeleagă adevărata slăbiciune, ignoranță și ineficiență. Este greu pentru inima ambițioasă să primească ideile și planurile lui Dumnezeu, cu credință și ascultare necondiționată. Unii au păreri foarte înalte despre importanța propriei persoane și, prin umblarea lor încăpățânată, ei spun: „Noi nu vrem voia lui Dumnezeu, ci voia noastră.” [1367]

Este aproape timpul când Dumnezeu, în providența Sa, va face să se vadă ce principii au fost nutrite de către oamenii aflați în legătură cu administrarea lucrării Sale. Dacă acești oameni nu se convertesc, ei vor fi despărțiți de lucrare. Dar apelurile și avertismentele date nu au atins mai mult inimile lor decât soliile pe care Hristos le-a adresat fariseilor; mă tem foarte mult pentru ei, ca nu cumva să continue să umble pe aceeași cale, manifestând același spirit exigent și intolerant, ca fariseii. Mă tem că aceleași judecăți vor cădea asupra lor, deoarece au respins mustrarea Domnului și au pus pietrele de poticnire ale nelegiuirii lor înaintea ochilor lor.

Frații mei, în Numele Domnului, vă sfătuiesc să-L căutați prin pocăință și mărturisire. Lăsați ca păcatele făcute prin omitere și cele prin comitere să meargă înaintea voastră la judecată, ca iertarea să poată fi scrisă în dreptul numelui vostru și să puteți fi socotiți vrednici să stați înaintea Lui, atunci când va veni. [1368]