Scrisoarea 51a, 1895
Tasmania, 1 mai 1895

CĂTRE  H. LINDSAY

Dragă frate Harmon Lindsay,

Am sperat că niciodată nu voi fi obligată să-ți mai scriu o Mărturie de mustrare. De ani de zile, cazul tău mi-a fost prezentat în diferite ocazii. Mi-a fost arătat că de când te-ai convertit, ai fost într-un pericol continuu. Ai alergat bine pentru un timp, după cum s-a văzut, dar când cursul acțiunii tale este pus la îndoială sau ți se pun piedici, purtarea ta dovedește că trăsăturile tale greșite de caracter nu au fost aduse în totalitate sub influența Duhului lui Dumnezeu. Când am vorbit altora, am transmis o solie și pentru tine, dar nu am fost constrânsă de Duhul lui Dumnezeu să spun: „Harmon Lindsay, tu ești omul acela.” Niciodată nu am încetat să simt milă și o tristețe adâncă a inimii față de tine, însă niciodată nu m-am simțit într-o unitate deplină cu tine, în spirit.

După întâlnirea de la Minneapolis, ai călcat pe urmele cărturarilor și ale fariseilor. Niciodată nu vei avea dovezi mai mari despre lucrarea Duhului Sfânt decât ai avut la această reuniune. Din nou și din nou, Duhul Domnului a venit în cadrul întrunirii cu putere de convingere, în ciuda necredinței manifestate de unii dintre cei prezenți; dar tu ai fost înșelat, ai avut prejudecăți și ai manifestat spiritul acelora care au refuzat să-L recunoască pe Hristos. Ai călcat pe urmele lor și ai refuzat să recunoști greșelile și erorile pe care le-ai făcut, opunându-te soliei pe care Domnul, în îndurarea Sa, ți-a trimis-o. Ulterior, la întrunirile conferinței de la Battle Creek, deși ți-au fost date dovezi după dovezi, ai refuzat să accepți solia trimisă ție de Dumnezeu. Nu ai vrut să-ți smerești mândria și să te pocăiești; atitudinea ta greșită a rămas neschimbată. [1344] Uneori, ai fost adânc impresionat de lucrarea profundă a Duhului lui Dumnezeu și ai fost aproape gata să cazi pe Stâncă și să fii zdrobit, dar te-ai hotărât să reziști. Împreună cu alții, ai umblat pe aceeași cale pe care au umblat iudeii cei răzvrătiți; același spirit care i-a inspirat te-a inspirat și pe tine, iar rezultatele au fost similare. Ai nevoie de un spirit care se lasă învățat. Niciodată nu vei găsi odihnă până când nu renunți la hotărârile tale și la voința ta încăpățânată, până nu încetezi să te opui apelurilor Duhului lui Dumnezeu.

Tu ai porniri naturale puternice, care au nevoie să fie liniștite și stăpânite. Deși ești bărbat în toată firea, nu ești un bărbat cu stăpânire de sine, ci ai prejudecăți iraționale și dispoziția încăpățânată a unui copil nestăpânit. Odată ce iei o poziție, o păstrezi cu orice preț. Cunoscând dispoziția și temperamentul tău, știind că atunci când pornești pe o pistă greșită, orice eforturi făcute pentru a schimba cursul tău te vor face să fii și mai perseverent, n-am făcut niciun efort special pentru tine, de teamă că opoziția ta te va pune cu totul de partea lui Satana, așezându-te cu totul sub steagul negru al necredinței.

Tu ai respins solia pe care Domnul ți-a trimis-o, nu pentru că aceasta a avut vreo greșeală, ci pentru că ți-ai așezat picioarele pe calea necredinței pe care au mers oamenii din Nazaret. Hristos „a mers în Nazaret, unde fusese crescut. După obiceiul Său, în sabat a intrat în sinagogă și S‑a ridicat să citească. I s‑a dat cartea profetului Isaia, iar El a deschis‑o și a găsit locul unde era scris: «Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M‑a uns să le aduc săracilor o veste bună, M‑a trimis [să‑i tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită,] să le propovăduiesc prinșilor de război eliberarea [1345] și orbilor căpătarea vederii, să‑i eliberez pe cei asupriți și să vestesc anul bunăvoinței Domnului.» Apoi, a înfășurat sulul cărții, i l‑a dat înapoi îngrijitorului și S‑a așezat. Privirile tuturor celor din sinagogă erau ațintite asupra Lui. Și a început să le spună: «Astăzi, Scriptura aceasta s‑a împlinit în auzul vostru.» Și toți Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele cu har care‑I ieșeau din gură și ziceau: «Oare nu este acesta fiul lui Iosif?» Isus le‑a zis: «Fără îndoială, Îmi veți spune zicala aceea: ‚»Doctore, vindecă‑te pe tine însuți!« Ce am auzit că ai făcut în Capernaum , fă și aici, în patria Ta!’» Și a mai zis: «Adevărat vă spun că niciun profet nu este bine primit în patria lui. Ba încă, adevărat vă spun că erau multe văduve în Israel în zilele lui Ilie, când a fost încuiat cerul timp de trei ani și șase luni, astfel că a fost o mare foamete în toată țara, și totuși Ilie n‑a fost trimis la niciuna dintre ele, ci la o văduvă din Sarepta Sidonului. Și mulți leproși erau în Israel pe vremea profetului Elisei, dar niciunul dintre ei n‑a fost curățit, ci numai Naaman, sirianul.» Auzind acestea, toți cei din sinagogă s‑au umplut de mânie, s‑au ridicat, L‑au scos din cetate și L‑au dus până pe sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să‑L arunce de acolo. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor și a plecat”

Împreună cu mulți alții, ai fost lovit de orbire. Pasiunea sălbatică a conducătorului puterilor întunericului a fost peste tine. Dar pentru tine nu este puțin lucru să-ți închizi ochii ca să nu vadă și urechile ca să nu audă și să-ți întuneci înțelegerea ca să nu fii convins [1346] de manifestările Duhului lui Dumnezeu. Este un lucru periculos să spui că lucrarea Duhului lui Dumnezeu este lucrarea lui Satana.

Hristos Și-a dat viața pentru tine, ca să-ți pună la dispoziție viața veșnică. Pe când Sfătuitorul divin privea la tine, l-am auzit spunând: „Ah, cine te-a fermecat ca să nu asculți de adevăr?” Ai avut o carte pe care ai studiat-o. Solul ceresc a luat această carte de la tine și ți-a pus Biblia în mână, zicând: „Cuvântul lui Dumnezeu, care te va judeca în ziua de pe urmă, este singurul în măsură să te facă înțelept spre mântuire. Numai Biblia poate fi un sfătuitor și o călăuză sigură pentru tine. Ea te va convinge de rezervele ample făcute pentru toți cei care vor să vină la Isus.”

Hristos îi invită pe toți cei care pretind că sunt fii și fiice ale lui Dumnezeu să cerceteze cuvintele pe care le-a adresat în rugăciune Tatălui, chiar înainte de vânzarea și moartea Sa: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” Aceste cuvinte deschid înaintea noastră un domeniu de studiu pe care l-am neglijat în mod ciudat. Prin lipsa lor de interes față de cuvântul lui Dumnezeu, bărbații și femeile se lipsesc de școala lui Hristos, alegând să-și slujească lor înșiși; ca urmare sigură, ei rămân în întunericul înșelăciunii, luptând împotriva erorii, luptând împotriva lui Dumnezeu și închizându-și ochii în fața adevărului. Ne vom așeza noi, în aceste zile din urmă, în rândurile celor care deplâng lipsa Duhului lui Dumnezeu, dar care, cu toate acestea, nu-L caută pe Dumnezeu ca să-L poată găsi? Uneori, unii sunt convinși și treziți, dar ei Îi slujesc lui Dumnezeu cu o inimă împărțită și în curând cad din nou sub puterea înșelăciunii, slujind lumii sub pretextul că-I slujesc lui Dumnezeu. Dumnezeu spune despre toți aceștia că nu sunt slujitori ai Lui, ci slujitori ai păcatului. [1347]

Fratele meu, mustrarea lui Dumnezeu este asupra ta, pentru că ai lepădat adevărul. Lumina a venit la tine din nou și din nou, după adunarea de la Minneapolis, dar respingând solia pe care Dumnezeu a trimis-o, tu L-ai respins pe El. Necredința ia în stăpânire sufletul tău, pentru că nu ai luat jugul împreună cu Hristos. Te-ai gândit că ai crescut în înțelepciune, dar rușinea și confuzia vor fi partea tuturor celor care nu sunt sfințiți prin adevăr. În timp ce te înconjori de idei și teorii necredincioase, nu poți purta haina neprihănirii lui Hristos, și fără această haină nu poți intra la ospățul nunții Mielului. Dumnezeu ți-a dat o mare lumină și vei fi tras la răspundere pentru toate privilegiile pe care le-ai avut de a-L cunoaște pe Dumnezeu și adevărul Său.

Noi nu ne facem datoria dacă nu suntem împreună lucrători cu Dumnezeu, dacă nu ne ducem mântuirea până la capăt, cu frică și cutremur. Ca slujitori ai lui Isus Hristos, noi trebuie să ne așezăm în calea luminii, să facem totul spre slava lui Dumnezeu. Dar tu nu ai umblat în lumina care a venit la tine; nu ai deschis ușa inimii când Hristos a bătut la ea. În loc să faci așa, ți-ai deschis inima înaintea agenților care nu au nicio legătură cu Dumnezeu. Dumnezeu te invită să-ți duci până la capăt mântuirea, cu frică și cutremur, pentru că Dumnezeu este Cel care lucrează în tine și voința și înfăptuirea, după plăcerea Lui. Principiul acesta trebuie să-i călăuzească pe toți cei care vor să facă parte dintre cei răscumpărați în Împărăția lui Dumnezeu.

Mi-a fost arătat că ești în primejdie. Dragostea de lume a pătruns în inima ta, iar dragostea de adevăr a fost alungată de acolo. Tu nu L-ai slujit [1348] pe Domnul și Stăpânul cu toată inima și din tot sufletul; un alt conducător, diferit de Isus Hristos, a primit slujirea ta. La nivel declarativ, tu ai umblat în armonie cu frații tăi, iar ei au pus asupra ta responsabilități pe care niciodată nu ar fi trebuit să ți le încredințeze. Ai acceptat aceste responsabilități, măcar că știai că, dacă frații tăi ar fi cunoscut adevărata ta gândire și practică lăuntrică, nu ar fi procedat așa cum au făcut-o. Este nevoie ca fiecare dintre noi să ținem seama de porunca: „În sârguință, nu fiți leneși, ci plini de râvnă cu duhul! Slujiți‑I Domnului!” În ceea ce privește activitatea, ești curat, dar nu toate lucrările tale vor suporta testul cuvântului lui Dumnezeu. Tu nu ai nutrit dragostea de adevăr în inima ta, deși ai păstrat în anumite privințe o formă de evlavie. Ai căutat să gestionezi lucrurile potrivit voii și căii lui Harmon Lindsay, dar toată lucrarea exterioară este zadarnică dacă Dumnezeu nu lucrează înăuntru. Poziția pe care ai acceptat-o cere o capacitate consacrată și o inimă curată, sfințită. Dar am auzit că dai sfaturi greșite în ceea ce privește dispunerea de mijloace oferite de aceia care au fost mânați de Duhul Sfânt să vândă ceea ce au și să ajute lucrarea lui Dumnezeu.

De la întâlnirea de la Minneapolis încoace, influența ta și a fratelui A. R. Henry au fost ca o atmosferă bolnăvicioasă în inimile poporului lui Dumnezeu. Voi nu ați căutat să îi întemeiați în adevăr, ci mai degrabă să le slăbiți credința. Ați fost ca sarea care și-a pierdut gustul. Deși frații încă te privesc cu încredere, ești un administrator necredincios. Semințele puse de Satana în mintea ta le-ai semănat în mințile și inimile altora. Poți să iei înapoi aceste semințe ale necredinței? Niciodată. Ele vor răsări și vor da o recoltă pe care nu vei vrea să o strângi. [1349] În ziua când fiecare om va fi răsplătit după faptele lui, Dumnezeu Se va uita la inimile celor care au fost înșelați de îndoielile tale și va spune: „Un vrăjmaș a făcut lucrul aceasta.” Inima ta nu este în adevăr, deoarece adevărul nu este în inima ta. Dar, cât timp mai este îndurare, du-te la Dumnezeu pentru a găsi pocăință. Caută-L zi și noapte, fără a slăbi niciodată eforturile tale. Tu îți croiești propriul tău destin, dar trebuie să lucrezi în direcția opusă celei în care ai lucrat, pentru a fi mântuit. Pocăiește-te și fii convertit. Fă tot ce poți pentru a contracara efectele lucrării tale din trecut.

Dumnezeu ți-a dat puteri morale și impresii religioase, dar tu nu ai căutat să conlucrezi cu El. Pentru a face ispășire pentru păcatele tale, pentru a te împăca cu Sine, El a dat viața singurului Său Fiu. El ți-a arătat lumina, adevărul și calea, dar tu te-ai opus Duhului lui Dumnezeu și ai ales să umbli în lumina tăciunilor aprinși de tine. Cuvintele rostite de Hristos lui Nicodim se aplică cazului tău: „Adevărat, adevărat îți spun: dacă un om nu se naște din nou, nu poate să vadă Împărăția lui Dumnezeu.” Dumnezeu ți-a dat privilegiul de a-L primi pe El, Lumina lumii, dar de ani de zile tu te-ai opus Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, și adevărul s-a scurs din inima ta ca apa dintr-un vas spart. I-ai întors spatele lui Isus, spunând nu numai prin gândurile tale, ci și prin cuvintele și lucrările tale: „Domnul meu zăbovește să vină.” Da, semințele necredinței tale au căzut aici și dincolo; e trist gândul că nu le poți strânge înapoi, nu poți contracara influența ta.

Atât de mult timp ai iubit lumea și lucrurile din lume, că orice altceva a devenit secundar. Influența [1350] pe care familia a avut-o asupra ta a fost rea, iar tu la rândul tău ai avut o influență rea asupra familiei. Credința ta a fost tulbure și ai refuzat ajutorul pe care Dumnezeu ți l-a trimis și cu care ai putea, dacă ai vrea, să-ți supui felul de a fi. Cooperând cu ajutorul pe care Dumnezeu ți l-a dat și folosind ajutorul Lui, I-ai putea sluji eficient, din toată inima. Dar tu ai aprins un foc străin. Este de datoria ta să-ți folosești puterile date de Dumnezeu în slujirea Creatorului tău, profitând de orice ocazie cu sârguință și conștiinciozitate. Dumnezeu nu va accepta nimic altceva în afara unei slujiri consacrate.

Soția și copiii tăi nu au iubirea lui Dumnezeu în inimile lor. Dragostea lor față de îngăduința egoistă este atât de puternică, încât ei sunt pietre de poticnire în calea altora. Cei cu care se asociază nu sunt făcuți mai buni, ci mai răi, din cauza acestor asocieri. Sunteți voi, ca familie, epistole vii ale lui Dumnezeu, cunoscute și citite de toți oamenii? Viața spirituală a sufletului se stinge din cauza iubirii pentru lucrurile lumii. Adevărul practic nu este dorit de tine, frate Lindsay, nici de familia ta; prin urmare, Dumnezeu nu poate stăpâni în inimile voastre. Ca agenți omenești, noi trecem prin încercări, pregătindu-ne pentru veșnicie. Dându-L pe Isus, Dumnezeu v-a dat tot cerul. Dacă-L veți primi, veți avea puterea morală de a învinge tot răul și veți fi părtași de natură divină. Dumnezeu vă invită să mâncați din pâinea vieții și să beți din apa vieții, prin care El dorește să primiți puterea de a fi conlucrători cu Dumnezeu.

Dumnezeu vă consideră pe tine și pe soția ta responsabili pentru neglijența în instruirea și educarea corectă a copiilor voștri, în așa fel încât viețile lor să nu fie superficiale și lipsite de bazele solide, care pot face din ei ceea ce Dumnezeu intenționează să fie. Sora [1351] Lindsay va avea de dat o socoteală solemnă lui Dumnezeu pentru neglijența ei de a trăi o viață creștină. Și-a învățat ea copiii să se tăgăduiască pe sine, a practicat ea tăgăduirea de sine? Tu nu vei sta mult timp în locul în care stai. Solia lui Dumnezeu pentru voi, ca familie, este una precisă: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile.” Sora Lindsay trebuie să studieze instrucțiunile date în cuvântul lui Dumnezeu: „Podoaba voastră să nu fie cea exterioară, care constă în împletituri ale părului, în purtarea bijuteriilor de aur sau în îmbrăcarea cu haine scumpe, ci să fie omul ascuns al inimii, anume caracterul nepieritor al unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.”

„Oare nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi și pe care Îl aveți de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Ați fost cumpărați cu un preț. Slăviți‑L deci pe Dumnezeu în trupul [și în duhul] vostru, [care sunt ale lui Dumnezeu]!” „Căci noi suntem lucrători împreună cu Dumnezeu, iar voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu care mi‑a fost dat, eu, ca un meșter‑zidar înțelept, am pus temelia și un altul zidește deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum zidește deasupra. Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă și care este Isus Hristos. Iar dacă zidește cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân sau paie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe față: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc. Și focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea cuiva rămâne cum a fost zidită, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, își va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc. Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?” [1352]

Ca familie, ce ați făcut voi pentru Stăpân? Ce materiale folosiți pentru clădirea caracterului? În ziua în care tot ceea ce este lipsit de valoare va fi ars, veți constata voi oare că ați pus la temelie „lemn, fân, trestie”? Frate Lindsay, raportul tău este mult mai rău în ochii lui Dumnezeu decât cel al familiei tale, pentru că ți-au fost încredințate talente mari. Dacă ți-ai fi folosit talentele și ai fi umblat după sfatul lui Dumnezeu, ai fi exercitat o influență care i-ar fi condus pe soția și copiii tăi pe drumul drept. Ce-I vei răspunde lui Dumnezeu în ziua când cazul fiecăruia va fi văzut așa cum este?

Fratele meu, fac apel la tine, ca una care iubește sufletul tău. Cât timp mai este har, cazi pe Stâncă și fii zdrobit, ca Isus Hristos să te poată modela după propria Sa asemănare. Te rog, citește și studiază cu atenție capitolul al doilea din 1 Corinteni și, dacă discernământul tău nu este cu totul pervertit, vei întrezări ceva din starea ta prezentă. Vei înceta să conduci alte suflete pe cărări false.

Fratele meu, de ce nutrești în suflet o asemenea amărăciune împotriva fratelui A. T. Jones și a fratelui Waggoner? Pentru același motiv pentru care Cain l-a urât pe Abel. Cain a refuzat să țină seama de instrucțiunile lui Dumnezeu și, pentru că Abel L-a căutat pe Dumnezeu și a urmat voia Lui, Cain l-a ucis. Dumnezeu a dat fratelui Jones și fratelui Waggoner o solie pentru oameni. Tu nu crezi că Dumnezeu i-a ridicat, dar El le-a dat o lumină prețioasă și solia lor a hrănit poporul lui Dumnezeu. Prin faptul că respingi solia rostită de acești oameni, tu-L respingi pe Hristos, Dătătorul soliei. De ce încurajezi atributele lui Satana? De ce tu și fratele Henry [1353] îi disprețuiți pe slujitorii împuterniciți ai lui Dumnezeu și de ce încercați să vă îndreptățiți singuri? Lucrarea voastră este descoperită înaintea lui Dumnezeu. „Întoarceți-vă, întoarceți-vă, de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreți să muriți?”

Domnul a apelat la tine din nou și din nou, mustrând spiritul tău încăpățânat, necredincios, dar în loc să cazi pe Stâncă și să fii zdrobit, tu ai devenit altoi al unei vițe străine, care în final va fi adunată și arsă. Este dificil pentru tine să renunți la credința religioasă pe care ai mărturisit-o atât de mult timp, dar tu nu ești creștin în inimă, pentru că nu ai roadele Duhului lui Hristos. O putere lucrează în tine, căutând să stingă razele strălucitoare ale neprihănirii lui Hristos, pe care de atâția ani ai refuzat să o primești. Iuda ar fi putut fi disciplinat prin lecțiile lui Hristos, așa cum au fost ceilalți ucenici, dar el a refuzat să primească și să practice cuvintele lui Hristos. Deși a fost considerat de către ceilalți ucenici un urmaș credincios al lui Hristos, el nu a fost transformat în caracter. El a avut o legătură exterioară cu mica biserică a ucenicilor, dar nu a avut o legătură a inimii cu Hristos.

Dumnezeu este îndelung răbdător și dorește ca niciunul să nu piară, dar ziua judecății Lui va veni în cele din urmă. „Ferice de robii aceia, pe care stăpânul îi va găsi veghind când va veni!” Ah, ce bine ar fi dacă te-ai trezi înainte de a fi pentru totdeauna prea târziu, dacă te-ai pregăti pentru a-L întâlni pe Dumnezeul tău! Adesea, Duhul lui Dumnezeu a luat din lucrurile lui Dumnezeu și ți le-a descoperit, dar tu ai refuzat să le primești; prin refuzul tău ai disprețuit adevărul și te-ai așezat pe calea iudeilor care nu au vrut să se pocăiască. Ai uitat că Dumnezeu, care este puternic în a mântui, este, de asemenea, puternic în a-i lovi pe cei care disprețuiesc legea Sa? Acesta poate fi ultimul [1354] apel pe care Domnul ți-l va adresa, pentru că există o linie dincolo de care răbdarea lui Dumnezeu nu trece. Prin împotrivire continuă, păcătosul se așază în poziția din care nu mai știe nimic altceva decât să se opună. Când nu ia în considerare apelurile milei lui Dumnezeu și continuă să sădească semințele necredinței, semnul îngrozitor este pus pe ușa lui: „Efraim s-a lipit de idoli: lasă-l în pace!” Isus plânge pentru tine, spunând: „De câte ori n‑am vrut să‑i adun pe copiii tăi cum își adună cloșca puii sub aripi, dar voi n‑ați vrut!” Nu-l mai întrista pe Mântuitor prin împotrivirea ta. „Știți ce vremuri sunt: este deja ceasul să vă treziți din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea e pe sfârșite, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm deci de faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii.” [1355]