Manuscrisul 2, 1890
9 martie 1890
SPIRITUL DE DISCERNĂMÂNT
Referitor la întâlnirea de la Minneapolis
PREDICĂ [incompletă]
Vreau să citesc câteva cuvinte din primul capitol din Fapte – versetul opt: „Ci voi veți primi putere când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi și‑Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la capătul pământului.” Citim în al doilea capitol (versetele 1-4): „Când a sosit Ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vuietul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde erau ei. Li s‑au arătat niște limbi ca de foc, ce s‑au împărțit și s‑au așezat câte una pe fiecare dintre ei. Și toți s‑au umplut de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.”
Fraților, binecuvântarea despre care se vorbește aici, o putem primi dacă venim cu toată inima la Dumnezeu, dacă o golim de orice fel de prejudecată, de orice îndoială și necredință; atunci putem aștepta Duhul lui Dumnezeu. Dar lucrurile stau așa cum v-am prezentat într-o dimineață în legătură cu aducerea lui Hristos la templu. Preotul L-a luat în brațe, dar nu a văzut nimic în El. Dumnezeu nu i-a vorbit și nu i-a spus: „Acesta este mângâierea lui Israel.” Dar imediat ce a venit Simeon, Duhul lui Dumnezeu l-a condus, și pentru că era sub influența Acestuia, pentru că Duhul Sfânt era asupra sa, el a văzut Copilașul în brațele mamei Sale [606] și fiecare semn care indica faptul că mica familie era săracă, iar în momentul când a văzut toate acestea, Dumnezeu i-a spus: „Acesta este mângâierea lui Israel.”
Aici avem două personaje diferite. Preotul care oficia slujba nu L-a cunoscut; dar cineva L-a recunoscut, pentru că se afla într-o stare în care putea discerne lucrurile spirituale. El trăia într-o relație strânsă cu Dumnezeu. El trăia în legătură cu interesele veșnice viitoare, de aceea a recunoscut Duhul lui Dumnezeu.
Cum este cu fiecare dintre noi personal? Știm că Duhul lui Dumnezeu a fost cu noi. Știm că a fost cu noi tot timpul la adunări. Nu avem nicio îndoială că Domnul a fost cu fratele Waggoner când a vorbit ieri. Nu este nicio îndoială. Eu nu mă îndoiesc deloc că puterea lui Dumnezeu a fost peste noi într-o măsură bogată. Pentru mine, ieri, întâlnirea de după-masă a fost numai lumină în Domnul. Dacă s-ar fi deschis larg ușa inimii și I s-ar fi permis lui Isus să intre, ieri am fi avut momente prețioase. Nu mă îndoiesc deloc de aceasta.
Foarte mult contează spiritul cu care venim când cercetăm Scripturile. Dacă ne apropiem cu dorința de a învăța, gata să învățăm, cu inimile eliberate de prejudecățile noastre, fără să căutăm să conformăm Scripturile cu propriile noastre idei, ci căutând să conformăm ideile noastre cu Scripturile, atunci vom cunoaște învățătura. O vom înțelege. Dar dați-mi voie să vă spun, fraților, dacă aveți discernământ, puteți înțelege când lucrează Dumnezeu. Nu aveți nevoie de minuni care să mărturisească despre aceasta, pentru că vedeți că minunile nu le-au adus niciun avantaj evreilor. Le-au avut sub ochi, dar ele nu le-au adus niciun avantaj. [607]
Femeia din Samaria care a venit să-L asculte pe Hristos L-a acceptat fără nicio minune, pentru că a crezut cuvântul Său. Ea s-a bucurat de lumină și s-a dus și a vestit-o vecinilor ei. Aceștia sunt cei pe care iudeii îi urau. Samaritenii primeau lumina. Când Hristos a venit la iudei cu toată puterea maiestății Sale, cu tot harul Său manifestat în vindecări mari și în revărsarea puternică a Duhului Său, ei nu au vrut să le recunoască. De ce? Pentru că prejudecățile pe care le aveau în inimă îi stăpâneau și cele mai mari minuni pe care El le putea face nu aveau niciun efect asupra inimii lor.
Dacă nu vrem să recunoaștem lumina pe care Dumnezeu o trimite ori soliile Lui pentru noi, atunci suntem în pericolul de a păcătui împotriva Duhului Sfânt. În acest caz noi ne întoarcem spatele și vedem dacă nu putem găsi vreun lucru mic de care să ne putem agăța îndoielile noastre și să începem să punem întrebări! Întrebarea este: A trimis Dumnezeu adevărul? A ridicat Dumnezeu pe acești bărbați ca să vestească adevărul? Eu spun că da, Dumnezeu i-a trimis pe acești bărbați să ne aducă adevărul pe care nu l-am fi avut dacă Dumnezeu nu ar fi trimis pe cineva să ni-l aducă. Dumnezeu mi-a dat o lumină ca să recunosc Duhul Său, de aceea eu îl accept și nu îndrăznesc să-mi ridic mâna împotriva acestor persoane, pentru că aș ridica-o împotriva lui Isus Hristos, care trebuie recunoscut în solii Săi.
Vreau să aveți grijă, fiecare dintre voi, ce poziție luați, ca să nu vă înfășurați în norii necredinței pentru că vedeți nedesăvârșiri; voi vedeți un cuvânt sau un lucru mic, care probabil are loc, și îi judecați după aceasta. Voi trebuie să vedeți ce face Dumnezeu cu [608] ei. Voi trebuie să vedeți dacă Dumnezeu lucrează cu ei și apoi trebuie să recunoașteți Duhul lui Dumnezeu care este descoperit în ei. Iar dacă alegeți să vă opuneți Acestuia, veți proceda exact așa cum au procedat iudeii. Aveți toată lumina și toate dovezile pe care le-au avut ei. Ei au respins lumina, cu toate că Dumnezeu făcea minuni mari. Inimile lor erau atât de pline de prejudecăți, încât în cele din urmă au spus: „Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, scoate El demonii.”
Fraților, Dumnezeu dorește să stăm lângă omul care duce felinarul; noi vrem să fim acolo unde este lumina, acolo unde Domnul a dat un sunet clar din trâmbiță. Este nevoie să dăm un sunet clar din trâmbiță. Noi suntem în nedumerire și îndoială, iar bisericile sunt gata să moară. Dar aici citim: „După aceea, am văzut coborându‑se din cer un alt înger, care avea o mare putere; și pământul s‑a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare și a zis: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns locuință a demonilor, închisoare a oricărui duh necurat, închisoare a oricărei păsări necurate” (Apocalipsa 18:1-2).
Cum vom putea să cunoaștem ceva despre această solie, dacă nu suntem dispuși să recunoaștem lumina cerului când vine la noi? În schimb, primim imediat cea mai întunecată amăgire, dacă vine de la cineva care este de acord cu noi, cu toate că nu avem nici cea mai mică dovadă că Duhul lui Dumnezeu l-ar fi trimis. Hristos spune: „Eu am venit în Numele Tatălui Meu, și nu Mă primiți” (Ioan 5:43). Exact aceasta este lucrarea care are loc permanent aici, de la Minneapolis încoace. Pentru că Domnul a trimis o solie în Numele Său care nu se potrivește cu propriile voastre idei, de aceea concluzionați că nu poate fi un mesaj de la Dumnezeu. Cum îndrăzniți să vă asumați riscul de a încerca într-o măsură cât de mică să evitați
[incomplet] [609]