Manuscrisul 35, 1903
General Conference Bulletin, 14 aprilie 1903

Apoi sora White a citit și a comentat următorul articol scris de ea cândva în anul 1902:

LUCRAREA DIN SUD
Nashville ca centru

„Mulți au pus întrebarea: «De ce au ales frații noștri Nashville ca centru pentru lucrare?» Eu răspund: «Pentru că Domnul, în înțelepciunea Lui, i-a condus spre acest loc.» Este scopul Lui ca lumina să strălucească prin memorialele fondate pentru El în Nashville și în apropiere.

Nu există în Sud niciun loc mai potrivit decât Nashville, pentru a duce înainte lucrarea cu publicații. Acesta este cel mai bun loc în care să se facă lucrarea care a fost începută acolo.

În Nashville nu există opoziția înverșunată față de lucrarea pentru ridicarea rasei de culoare asuprite, care există în multe alte orașe din Sud. Acolo s-a făcut o mare lucrare pentru ridicarea celor de culoare, iar aprobarea acestor eforturi va fi un avantaj pentru oamenii noștri în lucrarea lor.

În Nashville există instituții educaționale mari pentru populația de culoare. În aceste instituții, a fost și este făcută o lucrare excelentă. Cadrelor didactice și studenților din aceste instituții trebuie să le fie dat privilegiul de a auzi solia adevărului prezent. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a făcut ca diferite interese pentru înaintarea lucrării noastre să fie stabilite în Nashville.

De asemenea, adevărul trebuie dus în fața celor care au dat din mijloacele materiale și influența lor în folosul celor de culoare. Unii au luat o poziție nobilă pentru ridicarea acestor oameni. Eforturile lor fac de rușine eforturile făcute de adventiștii de ziua a șaptea. Ei ar trebui să fie puși în posesia celui mai valoros adevăr dat vreodată muritorilor. Noi trebuie să facem tot ce putem pentru îndepărtarea prejudecăților care există în mințile lor împotriva lucrării noastre și împotriva Sabatului biblic. Dacă eforturile pe care le depunem sunt în concordanță cu voia lui Dumnezeu, dacă lucrăm sub îndrumarea Duhului Sfânt, mulți dintre ei vor fi convertiți. Domnul face ca lumina să strălucească pe cărarea celor care sunt în căutarea luminii.”

Noi trebuie să încercăm să le îndepărtăm prejudecățile împotriva Sabatului biblic. Niciodată nu trebuie să le spunem: „Trebuie să lucrezi duminica.” La un moment dat, în timp ce eram în Australia, cei responsabili de școala noastră din Avondale au venit la mine spunând: „Ce ar trebui să facem? Oamenii legii au fost însărcinați să-i aresteze pe cei care lucrează duminica.” „Va fi foarte ușor să evitați această dificultate. Dați Domnului duminica, ca zi pentru a face lucrare misionară. Duceți studenții în diferite locuri, ca să țină întruniri și să facă lucrare misionară medicală. Ei vor întâlni oamenii în casele lor și vor avea o minunată ocazie de a prezenta adevărul. Acest mod de a petrece duminica este întotdeauna plăcut Domnului.”

Aș dori să spun că este necesar să se folosească cea mai mare prudență în lucrarea pentru oamenii de culoare. Eforturile depuse trebuie să fie de așa fel încât să nu trezească prejudecata celor albi. Prin lucrarea făcută de vasul Morning Star au fost realizate multe lucruri care altfel nu s-ar fi putut face. În felul acesta, lucrătorii au fost în stare să ajungă în locuri în care altfel nu ar fi putut ajunge. Vasul a servit ca un cămin pentru ei și ca un loc în care să-i invite pe cei interesați de adevăr.

În cele scrise cu privire la câmpul din Sud, am spus „lucrarea din Sud”, presupunând că poporul nostru va înțelege cu siguranță că m-am referit în mod special la lucrarea pentru populația de culoare. Aș dori acum să se înțeleagă că aceasta este ceea ce am vrut să spun.

Lăsați ca familii să se stabilească în Sud, să lucreze pământul și în același timp să facă cunoștință cu oamenii și [1799] câmpul de lucru. Astfel, se va face un progres real. Cei care merg în Sud trebuie să fie foarte atenți la ceea ce spun. Ei să nu-i critice pe albi pentru felul în care au fost tratați cei de culoare.

Mulți, mulți ani, în care ar fi trebuit să lucrăm pentru cei de culoare, au trecut în eternitate, iar acum câmpul, în toată goliciunea lui, stă înaintea lumii ca o mustrare deschisă pentru cei care ar fi putut ajuta. Când copiii lui Israel au fost în robie în Egipt, strigătul lor de suferință s-a ridicat la Dumnezeu și El i-a eliberat cu mână puternică și braț întins. El i-a eliberat pe cei de culoare din sclavie, iar apoi a pus asupra celor din această națiune responsabilitatea de a-i ridica, de a-i pune în poziția în care să se poată ajuta singuri.

Voi spuneți că cei de culoare sunt depravați și răi, că standardul moralității lor este foarte scăzut. Cine i-a făcut răi? Cine a stricat moralitatea lor? Aș vrea să vă gândiți la aceasta, dar și la povara care apasă asupra celor albi de a-i ajuta pe cei negri.

Puțini au realizat cât de dificilă este lucrarea pentru cei de culoare și cât de multă nevoie au de ajutor. Inima mea s-a îmbolnăvit și m-a durut atunci când am văzut această situație. De ce nu se apucă oamenii noștri de lucru? De ce critică și caută greșeli lucrătorilor de acolo, pentru că aceștia nu lucrează cum cred ei că ar trebui să se lucreze? De ce, atunci când sunt făcute greșeli, ei văd un munte în loc de un mușuroi? De ce nu merg cei care caută greșeli în anumite câmpuri nelucrate și nu demonstrează acolo că ei pot face mai bine decât cei pe care îi critică?

„Domnul are o mare lucrare de făcut în statele din sudul Americii. A fost după planul lui Dumnezeu ca lucrarea cu publicațiile să fie începută în Nashville. În providența Sa, El a adus laolaltă în acest loc o companie de lucrători care să-și facă partea lor la casa de editură, stând ca reprezentanți ai creștinismului.

Un sanatoriu ar trebui ridicat într-o locație favorabilă din afara orașului Nashville. O școală pentru cei de culoare ar trebui înființată în afara orașului, pe un teren care poate fi utilizat în scopuri industriale. Aceste instituții vor da un impuls lucrării noastre din Sud. Ele vor avea un rol esențial în fundamentarea credinței multora în adevărul biblic. Dumnezeu însuși a lucrat pentru a aduce în Nashville lucrători care sunt în mod special potriviți pentru a ajunge la cei de culoare și a-i ridica din degradarea lor. El îi va ajuta să facă aceasta, dacă lucrarea nu va fi împiedicată și blocată de pastori și lucrători din alte locuri.

În fiecare loc, cei care primesc adevărul sunt chemați să fie o lumină pentru cei din jurul lor. Domnul ne spune: «Voi sunteți lumina lumii. […] Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei, văzând faptele voastre bune, să‑L slăvească pe Tatăl vostru din ceruri.»”

Lucrarea în Graysville și Huntsville

„Nashville are acces ușor către Graysville și Huntsville, unde s-a început să se facă pași de mare valoare pentru lucrarea din Sud. Dumnezeu a răspuns multelor rugăciuni înălțate pentru aceste două locuri. Prin lucrarea din Nashville, lucrarea din Graysville și Huntsville va fi confirmată, întărită și fundamentată. Graysville și Huntsville sunt destul de aproape de Nashville pentru a întări lucrarea de aici și pentru a fi întărite de aceasta. Dar trebuie înțeles că noi trebuie să facem eforturi speciale pentru a-i ajuta pe cei de culoare. Indiferența noastră în această privință nu mai poate continua.

Școlile din Graysville și Huntsville au fost înființate potrivit voii lui Dumnezeu. Ele au de făcut o lucrare pentru El. Ele trebuie să ajungă să se susțină singure, prin utilizarea optimă a terenurilor lor, crescând acele produse care sunt potrivite pentru clima și solul localității lor. Trebuie înființate diferite întreprinderi. Domnul va binecuvânta în mare măsură aceste întreprinderi, dacă lucrătorii vor umbla după sfatul Său. Dacă vor privi la El, El va fi înțelepciunea și neprihănirea lor. Înțelepciunea Sa va fi văzută în lucrarea acelora care urmează instrucțiunile Lui. El îi va învăța pe toți cei care vor să învețe de la El blândețea și umilința.”

Lucrătorii din școala de la Huntsville trebuie să aibă simpatia și ajutorul nostru practic. Să nu-i lăsați să sufere din cauza lipsei de mijloace, pentru că ei încearcă să-i ajute pe cei de culoare. Școala din Huntsville are mare nevoie de îngrijirea și donațiile noastre.

„Interesele din Graysville și Huntsville vor crește în utilitate, dacă credincioșii de aici vor face tot ce pot mai bine, urmând calea Domnului. Fiecare dintre cei care au legătură cu școlile din aceste locuri să-și amintească faptul că pe ei apasă responsabilitatea de a reflecta lumina asupra celor care sunt în întuneric.”

O chemare adresată caselor noastre de editură și sanatoriilor

„Dumnezeu a dat caselor noastre de editură ocazia de a coopera cu El prin sprijinirea noii case de editură de la Nashville.

Când o casă de editură este înființată într-un câmp nou, ea trebuie să primească ajutor și încurajare din partea diferitelor instituții care activează deja, pentru ca aceasta să se poată dezvolta într-o instituție puternică, cu influență. Fiecare nouă instituție trebuie privită ca un ajutor frățesc în marea lucrare de răspândire a soliei îngerului al treilea.

Casa de editură din Nashville are acum nevoie de mai multe mii de dolari pentru a pune lucrarea ei pe o bază solidă și pentru a o face capabilă să îndeplinească fără întârziere lucrarea care trebuie făcută pe teritoriul ei. Noi suntem instruiți de Domnul să facem apel la casele de editură deja existente, ca ele să ajute casa de editură de la Nashville, așa cum și ele au fost ajutate cu ani în urmă, când erau în strâmtorare. Ele trebuie să acorde instituției din Nashville același ajutor pe care ele l-au primit la începutul activității. Dumnezeu așteaptă de la ele să ajute instituția-soră prin daruri și jertfe. Ele au acum ocazia de a-și dovedi pocăința pentru neglijența din trecut.”

Eu și soțul meu, sub îndrumarea lui Dumnezeu, am întemeiat casa de editură din Battle Creek și cea din Oakland și știu cum am lucrat. Dumnezeu m-a învățat că trebuie să merg la întâlnirile de tabără și să cer ajutoare, iar eu am mers, așa cum mi-a spus. M-am dus singură, pentru că soțul meu era bolnav. M-am dus de la o tabără la alta, cerând ajutoare și simt că acum am dreptul să cer acestor case de editură să ajute pentru a întemeia instituții similare.

„Dumnezeu a dat sanatoriilor noastre ocazia de a pune în funcțiune o lucrare ce putea fi ca o piatră vie, crescând ca și cum ar fi pusă în mișcare de o mână invizibilă. Lăsați ca această piatră tainică să fie pusă în mișcare. Dacă este vreun loc care are nevoie de lucrarea medicală misionară, acesta este [1800] câmpul din Sud. Dacă această lucrare ar fi fost făcută pentru cei de culoare imediat după proclamarea eliberării, cât de diferită ar fi fost astăzi starea statelor din Sud! Lucrarea misionară medicală încă nu a fost făcută așa cum Domnul cere să fie făcută în acest câmp aflat în nevoie. Sanatorii ar fi trebuit înființate în multe locuri. Aceasta ar fi deschis ușile pentru pătrunderea adevărului Bibliei și ar fi eliminat o mare parte din prejudecățile existente împotriva acelora care-i privesc pe cei de culoare ca având suflete la fel ca cei albi.

Multora dintre cei de culoare, Dumnezeu le-a dat talente rare și prețioase. Mulți vor fi aduși la cunoașterea adevărului prezent. Dar va fi nevoie de un efort neobosit și de înțelepciune dată de Dumnezeu pentru a sfărâma barierele care au fost ridicate împotriva educării rasei de culoare – bariere care de ani de zile au devenit tot mai puternice.”

Lucrarea din fața noastră

„«Mergeți în toată lumea și vestiți Evanghelia la orice făptură» este însărcinarea pe care Hristos ne-a dat-o. Acesta este mărețul nostru statut misionar, și Mântuitorul a declarat: «Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.» «Toată puterea Mi‑a fost dată în cer și pe pământ. 19Duceți‑vă și faceți ucenici din toate neamurile.» Succesul va recompensa ascultarea de această poruncă. Mergeți acolo unde Domnul vă trimite să duceți solia Sa și să faceți lucrarea Sa. Sufletele trebuie salvate. Cum? Fiind aduse la cunoașterea adevărului. «Sfințește‑i prin adevărul Tău», S-a rugat Mântuitorul. Familiarizarea cu adevărul lui Dumnezeu este singurul mijloc pentru sfințire.

În timpul sfârșitului, lucrarea servilor lui Satana va crește în mare măsură. Activitatea servilor lui Dumnezeu trebuie să crească proporțional. Creștin trebuie să se unească cu creștin, biserică cu biserică, pentru împlinirea lucrării lui Dumnezeu, și toți trebuie să fie sub călăuzirea Duhului Sfânt.

Îngeri urcă și coboară pe scara de o lumină strălucitoare, înșiruiți pentru apărarea poporului lui Dumnezeu. Ei sunt însărcinați să se apropie tot mai mult de cei care luptă pentru apărarea credinței lor. Veți căuta să smulgeți armele din mâinile celor care luptă? Îi veți împiedica pentru că nu fac exact ceea ce credeți voi că trebuie să facă?

Un bun început a fost realizat în câmpul din Sud. Au fost făcute impresii favorabile adevărului, iar prejudecățile au fost îndepărtate. În marșul grăbit al evenimentelor, Domnul a lucrat minunat pentru avansarea acestei lucrări. S-au dus lupte și s-au câștigat biruințe. Lucrarea trebuie susținută și apărată, pentru că Dumnezeu este în ea. Prin binecuvântarea Lui, mulți vor vedea că aceasta se face pentru împlinirea scopului Său și vor spune: «Este a Domnului. Să nu fim găsiți luptând împotriva Lui.»

Când poporul lui Dumnezeu va fi dispus să urmeze cărarea providenței pe care Dumnezeu o arată, numărul lui va crește și frontierele lui vor fi mult lărgite. Dar până acum, reforma pe care Dumnezeu o cere încă nu a avut loc. Domnul a mers înaintea poporului Său, dar necredința a făcut presiuni din toate părțile. Nici măcar a mia parte din lucrarea care trebuia făcută pentru cei de culoare nu a fost făcută; ei au nevoie de ajutor mai mult decât oricare alți oameni din America.

Ce scuză poate fi oferită lui Dumnezeu pentru starea îngrozitoare a rasei de culoare? Dumnezeu întreabă: «De ce sunt lăsați cei care locuiesc în această parte din via Mea să devină bătaia de joc a ispitelor lui Satana?» El cheamă la acțiune unită. Dar nu trebuie să se dea pe față zel orb. Nu trebuie să se facă nimic sfidând legea, ci adevărul trebuie proclamat și trăit.

Îngerii au făcut să înceteze muzica harfelor la vederea unui popor incapabil să se ajute singur, din cauza sclaviei în care a fost ținut. Și totuși, cei care au torța adevărului aprinsă de pe altarul divin nu au dus lumina în câmpul acesta întunecat de păcat. Unii au întors spatele lucrării de salvare a celor călcați în picioare și degradați, refuzând să-i ajute pe cei neputincioși. Slujitorii lui Hristos să înceapă imediat să-și răscumpere neglijența, pentru ca pata întunecată din istoria lor să poată fi ștearsă.

Lăsați lucrarea din câmpul sudic să meargă înainte. Nimeni să nu spună: «Nu este nevoie de bani pentru câmpul acela. Este mai mare nevoie în partea mea din câmp.» Poporul lui Dumnezeu să se ridice pe dată și să-și răscumpere neglijența. Solia evangheliei să răsune prin bisericile noastre, somându-le la acțiune unanimă. Nimeni să nu privească asupra lucrării ce se face pentru populația de culoare ca și cum nu ar fi de niciun folos, căci Domnul a spus că o primește.

Aceia care se așază sub controlul lui Dumnezeu, ca să fie călăuziți și stăpâniți de El, vor prinde pasul sigur al evenimentelor rânduite de El să aibă loc. O emulație sfântă, mistuitoare îi va lua în stăpânire. Fie ca biserica să crească în credință, să dobândească zel din partea aliaților ei cerești, nevăzuți, din cunoașterea resurselor inepuizabile ale acestora, din măreția lucrării în care este angajată și din puterea Conducătorului ei. Fie ca biserica să câștige de la Dumnezeu tărie pentru îndeplinirea lucrării celei mari ce trebuie făcută pentru populația aflată în cea mai mare nevoie din cadrul acestei națiuni creștine. Niciun om să nu-și pună mâna pe mijloace și resurse și să spună că este nevoie mai mare de ele în altă parte.

Când poporul lui Dumnezeu va asculta de un «așa zice Domnul», lipsa de mijloace cauzată de tranzacțiile care nu au semnul aprobării divine va fi îndepărtată. Când vor prinde spiritul Celui care Și-a dat viața pentru viața lumii, nu vor mai rămâne într-o stare de neputință, arătând spre ceea ce ei nu pot face și interzicându-le altora să lucreze. Îmbrăcând armura neprihănirii lui Hristos, ei vor merge pe câmpul de luptă, dornici să facă și să îndrăznească pentru Dumnezeu, știind că în atotputernicia Sa, El va împlini nevoile lor.”

Fraților, să nu meargă înainte lucrarea pentru populația de culoare? Nu vreți să spuneți „amin” la aceasta? Adunarea: „Amin!” Când fiul meu, Edson, mi-a scris despre dificultățile pe care lucrătorii le-au avut de întâmpinat, i-am scris înapoi, din nou și din nou: „Să nu renunți și să nu te descurajezi. Ține-te strâns de lucrare.” Iar el răspundea: „Facem aceasta. Dar uneori pare că lucrarea ne alunecă din mâini.”

Domnul Și-a pus aprobarea peste lucrarea care s-a făcut în câmpul din Sud. S-au făcut greșeli; dar oare nu s-au făcut greșeli în fiecare câmp în care s-a început o nouă lucrare? Când căutați să vedeți greșeli și vă întindeți mâna ca să descurajați acolo unde Dumnezeu aprobă, atunci lucrați și vorbiți împotriva Stăpânului. Dumnezeu simte o foarte mare neplăcere față de oricine pune vreo piedică în calea înaintării lucrării pentru populația de culoare.

Haideți să ne ocupăm cu inteligență de lucrarea din [1801] statele sudice. Mă bucur că fratele Butler este cu noi în această lucrare. Am știut că va veni timpul când el își va relua locul în lucrare. Vreau să tratați cu respect încercările prin care a trecut și să îl ajutați cu tot ce puteți. Dumnezeu dorește ca pionierii cu părul cărunt, bărbații care au luat parte la lucrare, atunci când prima, a doua și a treia solie îngerească au fost vestite pentru întâia oară, să aibă locul lor în lucrarea Lui din prezent. Ei nu trebuie să fie trecuți cu vederea. Vi-l încredințăm pe fratele Butler, în Numele Dumnezeului lui Israel, cerându-vă să-l ajutați cu tot ce puteți. Și fratele Butler trebuie să facă planurile în așa fel încât să-i lase și pe alții să ducă din poverile lui.

Vi-l încredințez pe fiul meu, James Edson White. El aproape că și-a pierdut viața în străduința de a aduce lucrarea din Sud în starea ei prezentă de înaintare. Cât de puțin apreciază unii eforturile pe care el le-a depus! Dar Dumnezeu cunoaște lucrarea care a fost făcută. El cunoaște luptele și sacrificiile lucrătorilor, precum și încercările lor de a face ceva pentru Domnul. Fraților, nu faceți nimic care să slăbească mâinile lui Edson White. Sunt destule în însăși lucrarea sa care-i pot chinui sufletul și-l pot duce la epuizare.

Am fost reținută față de ideea ca Edson să stea în Sud, de teamă că își va pierde sănătatea și poate chiar viața. Hristos a spus: „Când vă vor prigoni într‑o cetate, să fugiți în alta!” El s-a referit la persecuția care avea să vină. Dar cuvintele Lui se pot aplica și la un lucrător a cărui sănătate se șubrezește din cauza muncii într-un climat nesănătos. Fratele Butler ar trebui să aibă perioade de odihnă, iar Edson White ar trebui să se odihnească și el ocazional. Ceilalți lucrători din câmp trebuie să-și păzească cu grijă sănătatea. Dumnezeu este gelos pentru slujitorii Lui. El dorește ca ei să facă în așa fel încât să-și poată păstra cel mai bine puterile mintale și fizice, întrucât dacă acestea nu sunt păstrate, puterile spirituale vor fi așa de slăbite, încât lucrarea va suferi mult.

Am spus fiului meu: „Vino la noi și ajută-mă să public cărți pentru oameni.” Dar el întotdeauna a răspuns: „Nu pot să vin. Nu pot să-mi părăsesc lucrarea.”

Am încercat să-l ajut. El mi-a scris: „Oamenii vin la adevăr, dar au nevoie de mâncare și îmbrăcăminte. Ce să facem?” Din când în când, i-am trimis ajutor, după cum am putut.

Dumnezeu este viu și domnește, și dacă vă țineți de lucrarea Lui cu voioșie și de bunăvoie, El vă va binecuvânta și vă va susține. Când sunteți ispitiți să murmurați și să vă plângeți, țineți-vă gura închisă. Aduceți-vă aminte că în astfel de momente, tăcerea este totuna cu elocvența. Nu rostiți cuvinte cu care nu veți avea plăcere să vă întâlniți la judecată. Și amintiți-vă că atunci când Dumnezeu îi trimite pe slujitorii Lui să facă o lucrare grea într-un câmp dificil, El nu dorește ca voi să le îngreunați și mai mult lucrarea prin spiritul de critică și căutarea de greșeli.

Lucrarea din Sud este în fața voastră, în starea în care v-a fost prezentată în dimineața aceasta. S-a făcut o lucrare bună, în prezența celor mai solicitante circumstanțe. Domnul ne cheamă să venim în ajutorul Lui în acest câmp aflat în nevoie. Aduceți-vă aminte de cuvintele: „Blestemați, blestemați pe Meroza, blestemați să fie locuitorii lui; pentru că nu au venit în ajutorul Domnului, în autorul Domnului împotriva celor tari.”

Hristos ne-a iubit așa de mult, încât Și-a dat viața pentru noi. El a murit pe cruce ca să ne dea ocazia de a câștiga coroana vieții veșnice. Să-i lăsăm oare pe cei din jurul nostru să piară în păcatele lor, fără să facem niciun efort de a-i ajuta? Să ne străduim oare să punem piedici lucrătorilor care caută să salveze suflete? Vrem ca voi să dați ajutor în lucrarea Domnului, pentru ca Dumnezeu să nu fie dezamăgit de voi. Vrem să aveți inimi sensibile la nevoile altora, inimi duioase, pline de milă față de slăbiciunile celor din jurul vostru.

Domnul este bun. El este îndurător și are o inimă duioasă. El cunoaște pe fiecare dintre copiii Săi. El știe exact ce face fiecare dintre noi. Știe cât de multă încredere să acorde fiecăruia dintre noi. Nu veți lăsa la o parte listele voastre, cele cu datorii și cele de condamnare. Nu-L veți lăsa pe Dumnezeu să-Și facă lucrarea? Vi se va da coroana slavei, dacă veți lua parte la lucrarea pe care v-a dat-o Dumnezeu.

Haideți să ne ajutăm unii pe alții cu tot ce putem. Haideți să rostim cuvinte plăcute, cuvinte care să fie o binecuvântare, și nu un blestem. Trăim în marea Zi a Ispășirii. Trebuie să ne mărturisim păcatele și să le părăsim, ca să putem fi salvați. Haideți să ne umilim inimile înaintea lui Dumnezeu, ca să putem pleca de la această întrunire umăr lângă umăr, plini de credință și încredere. Viețile multora au fost pline de vorbărie, îndoială și suspiciune. Cu greu se găsește un frate care să aibă încredere în alt frate sau un frate care să primească încredere din partea membrilor bisericii. Frații mei, îndepărtați gunoiul din fața ușii inimii, lăsați-L pe Isus să intre și să vorbească cu voi. Lăsați-L să stea pe tronul inimii. Dacă a fost vreodată un popor care să aibă nevoie de influența purificatoare și sfințitoare a adevărului viului Dumnezeu, acesta este poporul adventist de ziua a șaptea. Mă rog ca toți să fim găsiți în Împărăția lui Dumnezeu. Însă pentru a putea fi acolo, noi trebuie ca aici jos să ședem împreună în locurile cerești, în Hristos. Să ne ajute Dumnezeu să trăim în așa fel încât să putem cânta cântarea celor biruitori în cetatea lui Dumnezeu. [1802]