Martie 1891

PERICOLUL ADOPTĂRII METODELOR LUMEȘTI ÎN LUCRAREA LUI DUMNEZEU

Pe 3 noiembrie 1890, când lucram în Salamanca, N.Y., pe când vorbeam cu Dumnezeu în timpul nopții, am fost răpită în duhul și am fost dusă în adunările noastre din diferite state, unde am dat o Mărturie hotărâtă de mustrare și avertizare. În Battle Creek s-a adunat un comitet format din slujitori și bărbați cu răspundere de la casa de editură și de la alte instituții, iar eu i-am auzit pe cei adunați, dând pe față sentimente și cerând, cu un spirit lipsit de amabilitate, să se aprobe măsuri care m-au umplut de neliniște și întristare.

Cu ani în urmă, am fost chemată să trec printr-o experiență asemănătoare și Domnul mi-a descoperit atunci multe lucruri de importanță vitală și mi-a încredințat avertismente care trebuiau date celor aflați în primejdie. În noaptea de 3 noiembrie, aceste avertismente mi-au fost aduse în minte și mi s-a poruncit să le prezint în fața celor care sunt în poziții de răspundere, nedând înapoi, nici descurajându-mă. Au fost puse în fața mea lucruri pe care eu nu le puteam înțelege, dar mi s-a dat asigurarea că Domnul nu va permite ca poporul Lui să fie învăluit în ceața scepticismului și necredincioșiei lumii și să fie legat într-un mănunchi cu lumea. Ci, dacă ei vor voi să asculte și să urmeze glasul Lui, dând ascultare poruncilor Lui, El îi va conduce deasupra negurii scepticismului și a necredinței și le va pune picioarele pe Stâncă, unde vor putea respira atmosfera siguranței și biruinței.

În timp ce eram adâncită în rugăciune stăruitoare, m-am pierdut de tot ce era în jurul meu. Camera s-a umplut de lumină și eu [950] dădeam o solie către o adunare care părea a fi Conferința Generală. Am fost îndemnată de Duhul lui Dumnezeu să fac cel mai serios apel, căci aveam convingerea că o mare primejdie era înaintea noastră în inima lucrării. Am fost și încă eram pe genunchi, cu durere în suflet și în corp, împovărată de gândul că trebuie să dau o solie poporului din Battle Creek, să-i avertizez împotriva unui șir de fapte care Îl puteau îndepărta pe Dumnezeu de casa de editură.

Ochii Domnului erau îndreptați spre popor cu durere amestecată cu neplăcere, și au fost rostite cuvintele: „Dar am ceva împotriva ta: și anume că ți-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ți deci aminte de unde ai căzut, pocăiește-te și întoarce-te la faptele tale dintâi! Dacă nu, voi veni la tine și-ți voi lua sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești.” Cel care a plâns pentru Israelul nepocăit, observând ignoranța lor față de Dumnezeu și de Hristos, Răscumpărătorul lor, a privit și asupra centrului lucrării din Battle Creek. O primejdie mare plana asupra poporului, dar unii nu știau aceasta. Necredința și nepocăința le-a orbit ochii, iar ei s-au încrezut în înțelepciunea omenească pentru conducerea celor mai însemnate interese ale cauzei lui Dumnezeu în legătură cu lucrarea de publicare. În slăbiciunea judecății omenești, oamenii au strâns funiile controlului în mâinile lor finite, în timp ce voința și sfatul lui Dumnezeu nu au fost căutate ca ceva indispensabil. Oameni cu o voință recalcitrantă, tare ca fierul, atât din interiorul, cât și din afara editurii, s-au asociat împreună și s-au hotărât să aducă la îndeplinire anumite măsuri în armonie cu propria lor judecată.

Eu le-am spus: „Voi nu puteți face aceasta. Administrarea acestor mari interese nu poate fi încredințată în întregime acelora care dau pe față că au așa de puțină experiență în cele dumnezeiești și nu au discernământ spiritual. Nu trebuie ca poporului lui Dumnezeu din rândurile noastre, din cauza relei administrații a celor ce greșesc, să îi fie zdruncinată încrederea în interesele importante din marea inimă a lucrării, care au o influență decisivă asupra comunităților noastre din Statele Unite și din țările străine. Dacă vă puneți mâna pe lucrarea de publicare, această mare unealtă a lui Dumnezeu, pentru a vă pune amprenta și antetul pe ea, atunci veți afla că așa ceva este primejdios pentru propriul vostru suflet și dezastruos pentru lucrarea lui Dumnezeu. Acesta va fi un păcat tot așa de mare în ochii lui Dumnezeu, ca păcatul lui Uza, când și-a întins mâna să sprijine chivotul Domnului. Sunt unii care au intrat în lucrarea altor oameni, și tot ceea ce Domnul cere de la ei, este să se comporte cu dreptate, să iubească mila, să umble smeriți cu Dumnezeu, să lucreze conștiincios, ca unii care sunt însărcinați de popor să facă lucrarea încredințată în mâinile lor. Unii au neglijat să facă aceasta și lucrarea lor dă mărturie despre lucrul acesta. Oricare ar fi poziția lor, oricare ar fi răspunderea lor, și chiar de ar avea la fel de multă autoritate cum a avut Ahab, ei vor afla că Dumnezeu este deasupra lor și că suveranitatea Lui este supremă.”

Niciunul dintre lucrători să nu se înalțe pe sine și să nu caute să-și ducă la îndeplinire ideile fără aprobarea și cooperarea poporului lui Dumnezeu. Ei nu vor reuși, pentru că Dumnezeu nu va permite acest lucru. Temeliile instituțiilor din mijlocul nostru au fost puse cu sacrificiu. Acestea aparțin poporului, și toți cei care și-au negat eul și au făcut sacrificii mari sau mici, în funcție de capacitatea lor, pentru a aduce aceste unelte la existență, ar trebui să simtă că au un interes deosebit față de ele. Ei nu ar trebui să-și piardă interesul sau să devină descurajați cu privire la succesul lucrării. Pe măsură ce pericolele ultimelor zile se înmulțesc în jurul nostru, ei ar trebui să se roage cu mai multă sinceritate ca lucrarea să poată prospera. Cei care au ridicat poveri când lucrarea a mers greu, ar trebui să aibă un loc în comitetele importante, pentru că au jucat un rol important atunci când consfătuirea era considerată o lucrare mult mai solemnă și [951] mai sacră decât este considerată acum. Nu trebuie să se formeze nicio alianță cu necredincioșii, nici nu trebuie să adunați un anumit număr de oameni care gândesc ca voi și care zic „amin” la tot ceea ce propuneți voi, în timp ce, pe cei despre care credeți că nu se armonizează cu voi, îi excludeți. Mi-a fost arătat că există un mare pericol în a proceda astfel.

„Fiindcă Domnul mi-a vorbit astfel cu o mână tare și m-a instruit să nu merg pe calea acestui popor, zicând: Nu spuneți: O uneltire, tuturor cărora acest popor va spune: O uneltire; nici să nu vă temeți de teama lui, nici nu vă înfricoșați. Sfințiți pe însuși Domnul oștirilor; și El să fie teama voastră și El să fie groaza voastră […]. La lege și la mărturie; dacă ei nu vorbesc conform acestui cuvânt, este pentru că nu au lumină în ei.” Lumea nu trebuie să fie criteriul nostru. Lăsați-L pe Domnul să lucreze, lăsați glasul Lui să fie auzit.

Cei care sunt angajați în vreunul din departamentele lucrării, prin care lumea poate fi transformată, nu trebuie să se alieze cu cei care nu cunosc adevărul. Lumea nu-L cunoaște nici pe Tatăl, nici pe Fiul, și nu are discernământ spiritual în ceea ce privește caracterul lucrării noastre și în raport cu ceea ce ar trebui să facem și ce nu. Noi trebuie să ascultăm ordinele care vin de sus. Nu trebuie să ascultăm sfatul sau să urmăm planurile insuflate de necredincioși. Sugestiile făcute de cei care nu cunosc lucrarea pe care Dumnezeu o face pentru acest timp, vor fi de așa natură, încât vor slăbi puterea uneltelor lui Dumnezeu. Prin acceptarea unor astfel de sugestii, sfatul lui Hristos este disprețuit.

Este nutrită prea puțină teamă, dragoste și respect pentru Dumnezeul cerului. Cei care sunt legați de conducerea activă a casei de editură, au mult prea puțină credință în lucrările providenței Lui cu privire la cauza Sa. De ce se întâmplă acest lucru? Deoarece nu sunt înțelepți spiritual. Pericolul mare stă în faptul că oamenii trăiesc atât de departe de Isus, încât nu reușesc să discearnă glasul Lui, să primească sfatul Lui, să țină calea Lui și să onoreze Numele Lui. Ei se înalță și umblă în lumina scânteilor făcute de vreascurile lor. Din această cauză, ei nu reușesc să înțeleagă șiretlicurile lui Satana și sunt conduși să adopte măsuri care par drepte, dar care sunt insuflate de vrăjmașul viclean al lui Dumnezeu și al omului, cu scopul de a pune amprenta umană asupra lucrării, dezonorând Numele lui Dumnezeu.

Încă din 1882, poporului nostru i-au fost prezentate Mărturii de cel mai profund interes asupra punctelor de importanță vitală în ceea ce privește lucrarea și spiritul care ar trebui să caracterizeze lucrătorii. Deoarece aceste avertismente au fost neglijate, aceleași răutăți pe care ele le-au subliniat, au fost nutrite de mulți, împiedicând progresul lucrării și primejduind multe suflete. Satana este cât se poate de treaz și, în timp ce oamenii dorm, el își seamănă neghina. La sfârșitul lucrării de răzvrătire, Satana este reprezentat ca un leu care răcnește, care umblă căutând pe cine să înghită. Cei care sunt mulțumiți de sine, care nu simt necesitatea rugăciunii și vigilenței constante, vor fi prinși în capcană. Prin credință vie și rugăciune serioasă, santinelele lui Dumnezeu trebuie să devină părtașe naturii divine, altfel, vor fi găsite pretinzând că lucrează pentru Dumnezeu, dar în realitate, făcând lucrarea prințului întunericului. Pentru că ochii lor nu sunt unși cu alifia cerească, înțelegerea lor va fi orbită și vor fi ignoranți în ce privește șiretlicurile amăgitoare extraordinare ale vrăjmașului. Viziunea lor va fi pervertită prin dependența lor de înțelepciunea omenească, care este o nebunie în ochii lui Dumnezeu.

Ochii Domnului privesc toate faptele, toate planurile și toate închipuirile fiecărui suflet. El privește dincolo de ceea ce se vede și discerne gândurile și intențiile inimii. Nu există nicio faptă obscură, niciun plan, nicio închipuire a inimii și niciun gând al [952] minții pe care El să nu îl citească precum o carte deschisă. Orice faptă, orice cuvânt și orice motiv sunt trecute cu exactitate în rapoartele cerului de către marele Cercetător al inimilor, care zice: „Știu faptele tale.”

Mi-a fost arătat că nebuniile lui Israel din vremea lui Samuel, se vor repeta în poporul lui Dumnezeu de astăzi, dacă nu va exista o mai mare umilință, mai puțină încredere în sine și mai multă încredere în Domnul, Dumnezeul lui Israel, conducătorul poporului. Lucrarea va putea rezista încercării numai dacă puterea divină va fi unită cu eforturile omenești. Când oamenii nu se vor mai sprijini pe oameni sau pe propria lor judecată, ci se vor încrede în Domnul, atunci, în orice împrejurare, aceasta se va dovedi prin umilința spiritului, prin mai puțină vorbire și mai multă rugăciune, prin exercitarea prudenței în planurile și mișcările lor. Astfel de oameni vor da pe față faptul că sprijinul lor este Dumnezeu și că au mintea lui Hristos.

În repetate rânduri, mi-a fost arătat că poporul lui Dumnezeu din aceste zile finale, nu va fi în siguranță dacă se încrede în oameni, făcând din carne tăria lor. Dalta puternică a adevărului i-a scos din lume ca niște pietre brute, pentru a fi tăiate, cioplite și șlefuite pentru templul ceresc. Ei trebuie să fie ciopliți de profeți cu mustrări, avertismente, îndemnuri și sfaturi, ca să poată fi formați după modelul divin. Aceasta este lucrarea deosebită a Mângâietorului: de a transforma inima și caracterul, pentru ca oamenii să poată umbla pe calea Domnului.

Îmi înalț acum glasul în avertizare, pentru că sunteți în pericol. Oamenii trebuie să știe când îi amenință pericolul. Ei nu trebuie să fie lăsați în întuneric. „Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt, care va ieși din gura Mea, să-i înștiințezi din partea Mea! Când voi zice celui rău: «Vei muri negreșit!», dacă nu-l vei înștiința și nu-i vei spune ca să-l întorci de la calea lui cea rea și să-i scapi viața, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta! Dar dacă vei înștiința pe cel rău, și el tot nu se va întoarce de la răutatea lui și de la calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dar tu îți vei mântui sufletul! Dacă un om neprihănit se va abate de la neprihănirea lui și va face ce este rău, îi voi pune un laț înainte și va muri. Dacă nu l-ai înștiințat, va muri prin păcatul lui și nu i se va mai pomeni neprihănirea în care a trăit, dar îi voi cere sângele din mâna ta! Dar, dacă vei înștiința pe cel neprihănit să nu păcătuiască și nu va păcătui, va trăi, pentru că a primit înștiințarea, iar tu îți vei mântui sufletul.”

Din 1845 încoace, din când în când, primejdiile poporului lui Dumnezeu mi-au fost puse în față și mi-au fost arătate pericolele care se vor înmulți în jurul rămășiței din zilele finale. Aceste pericole grave mi-au fost descoperite până în timpul de față. Scene mărețe se vor dezvălui în curând în fața noastră. Domnul vine cu putere și mare slavă. Satana știe că autoritatea lui uzurpată se va sfârși în curând pentru totdeauna. Ultima ocazie de a câștiga stăpânire asupra lumii se află acum în fața lui, iar el va face cele mai hotărâte eforturi ca să aducă nimicirea locuitorilor pământului. Cei care cred adevărul trebuie să fie ca niște santinele credincioase pe turnul de veghere, altfel, Satana le va sugera raționamente înșelătoare, iar ei vor exprima opinii care vor trăda adevărurile sacre și sfinte. Vrăjmășia lui Satana împotriva binelui se va da pe față din ce în ce mai mult, pe măsură ce își va pune forțele în mișcare în ultima sa lucrare de rebeliune, și orice suflet care nu este predat pe deplin lui Dumnezeu și nu e ținut prin puterea Lui divină, va intra în alianță cu Satana împotriva cerului și se va uni în lupta contra Suveranului universului.

Într-o viziune dată în 1880, am întrebat: „Unde este [953] siguranța pentru poporul lui Dumnezeu în aceste zile de primejdie?” Răspunsul ce mi s-a dat a fost: „Isus mijlocește pentru poporul Lui, deși Satana stă la dreapta Lui ca să I se împotrivească.” „Și Domnul i-a spus lui Satana: Domnul să te mustre, Satano! Chiar Domnul, care a ales Ierusalimul, să te mustre! Nu este acesta un semn de înfierare smuls din foc?” Ca mijlocitor și apărător al omului, Isus îi va conduce pe toți cei care sunt dispuși a se lăsa conduși de El, zicându-le: „Urmați-Mă în sus, pas cu pas, acolo de unde strălucește lumina puternică a Soarelui neprihănirii.”

Dar nu toți urmează lumina. Unii se îndepărtează de calea cea sigură, care este o cale a umilinței la fiecare pas. Dumnezeu a încredințat servilor Lui o solie pentru acest timp, dar această solie nu corespunde în orice amănunt cu ideile tuturor bărbaților conducători, iar unii critică solia și solii. Ei îndrăznesc chiar să respingă cuvintele de mustrare date lor de Dumnezeu prin Duhul Lui Sfânt.

Ce putere mai are Domnul în rezervă, pentru a ajunge la cei care au dat la o parte avertismentele și mustrările Lui și care nu le-au atribuit Mărturiilor Spiritului lui Dumnezeu un izvor mai înalt decât înțelepciunea omenească? Voi, care ați făcut aceasta, ce scuză Îi veți putea oferi lui Dumnezeu, la judecată, pentru abaterea de la dovezile pe care El vi le-a dat despre faptul că Dumnezeu era în lucrare? „După roadele lor îi veți cunoaște.” Nu vreau să mai repet acum, în fața voastră, dovezile date în ultimii doi ani despre acțiunile lui Dumnezeu cu servii Lui aleși, dar dovada prezentă a lucrării Lui vă este descoperită, și voi sunteți acum sub obligația de a crede. Voi nu puteți neglija soliile lui Dumnezeu de avertizare, nu le puteți lepăda sau trata cu ușurință, decât cu primejdia unei pierderi infinite. Nu vă puteți îngădui șicanarea, ridiculizarea și reprezentarea greșită, decât cu prețul înjosirii propriului vostru suflet. Folosirea unor astfel de arme nu vă va aduce victorii prețioase, ci vă va degrada mintea și vă va despărți sufletul de Dumnezeu. Lucrurile sfinte sunt coborâte la nivelul celor comune și se creează o stare de lucruri care îi face plăcere prințului întunericului și întristează Spiritul lui Dumnezeu. Șicanarea și criticismul lasă sufletul lipsit de roua harului, ca Munții Ghilboa care erau lipsiți de ploaie. Nu poate fi acordată încredere judecății celor care își permit să ridiculizeze și să interpreteze greșit. Nu se poate acorda nicio importanță sfaturilor și hotărârilor lor. Înainte de a face mișcări hotărâte pentru a modela lucrarea cauzei lui Dumnezeu, trebuie să aveți acreditare divină.

A-i învinui și critica pe cei pe care îi folosește Dumnezeu, înseamnă a-L acuza și critica pe Domnul care i-a trimis. Toți trebuie să-și cultive facultățile religioase ca să poată avea un discernământ corect al lucrurilor religioase. Unii nu au reușit să facă distincția între aurul curat și simplul sclipici, între realitate și umbră.

Prejudecățile și părerile care au predominat la Minneapolis nu sunt moarte nicidecum. Semințele care s-au semănat acolo în multe inimi, sunt gata să răsară și să aducă o recoltă asemănătoare. Vârfurile au fost tăiate, dar rădăcinile n-au fost smulse de tot. Ele își aduc în continuare roadele nesfințite care otrăvesc judecata, pervertesc percepțiile și orbesc priceperea celor cu care intrați în legătură, cu privire la solie și soli. Când veți distruge rădăcinile de amărăciune prin mărturisire profundă, atunci veți vedea lumină în lumina lui Dumnezeu. Fără această lucrare temeinică, nu vă veți curăța sufletele niciodată. Voi trebuie să studiați cuvântul lui Dumnezeu cu un scop, nu cu cel de a vă confirma propriile idei, ci cu scopul de a le aduce să fie cioplite, condamnate sau aprobate, după cum sunt sau nu în armonie cu cuvântul lui Dumnezeu. Biblia ar trebui să fie tovarășul vostru constant. Voi ar trebui să studiați Mărturiile, nu pentru a culege anumite fraze ca să le folosiți cum vă convine, pentru a vă întări susținerile, în [954] timp ce nesocotiți cele mai clare declarații date pentru corectarea umblării voastre.

Între noi a avut loc o îndepărtare de Dumnezeu. Nicio lucrare zeloasă de pocăință și întoarcere la dragostea dintâi, care este esențială pentru restaurarea noastră înaintea lui Dumnezeu și pentru renașterea inimii, n-a avut loc până acum. Necredința face ravagii în rândurile noastre, căci este la modă ca cineva să se îndepărteze de Hristos și să dea loc scepticismului. Pentru mulți, strigătul inimii a fost: „Nu vrem ca acesta să domnească peste noi.” Baal, Baal e alesul. Religia multora dintre noi va fi religia Israelului apostaziat, pentru că își iubesc propria cale și părăsesc calea Domnului. Adevărata religie, unica religie a Bibliei, care învață iertarea numai prin meritele Mântuitorului răstignit și înviat și care susține îndreptățirea prin credința în Fiul lui Dumnezeu, a fost disprețuită, combătută, ridiculizată și respinsă. S-a declarat despre ea că duce la extaz și fanatism. Dar aceasta este viața lui Isus Hristos în suflet, este principiul activ al iubirii împărtășite de Duhul Sfânt, singurul care face sufletul să fie rodnic în fapte bune. Iubirea lui Hristos este forța și puterea fiecărei solii de la Dumnezeu care a ieșit vreodată de pe buzele omenești. Ce viitor se află înaintea noastră dacă nu vom reuși să ajungem la unitatea credinței?

Dacă ne unim în unitatea pentru care S-a rugat Hristos, atunci această lungă controversă care a fost întreținută prin agenții satanici se va termina, și nu vom mai vedea între noi oameni care să născocească planuri după modelul lumii, deoarece nu au pătrunderea spirituală ca să discearnă lucrurile spirituale. Ei văd oamenii ca niște copaci umblând și au nevoie de atingerea divină ca să poată vedea așa cum vede Dumnezeu și să lucreze așa cum a lucrat Hristos. Atunci, păzitorii de pe zidurile Sionului vor suna la unison din trâmbițele lor, în tonuri clare și puternice, căci vor vedea sabia venind și vor înțelege pericolul în care se află poporul lui Dumnezeu.

E nevoie să vă croiți cărări drepte pentru picioare, pentru ca cel șchiop să nu se abată din cale. Noi suntem înconjurați de ologi și șchiopi în credință și voi trebuie să îi ajutați, nu șchiopătând și voi, ci stând tari ca o stâncă lângă principii, asemenea unor oameni încercați și verificați. Știu că trebuie făcută o lucrare pentru popor, altfel, mulți nu vor fi pregătiți să primească lumina îngerului trimis din cer ca să lumineze întreg pământul cu slava lui. Să nu gândiți că veți fi găsiți vase de cinste în timpul ploii târzii, pentru a primi slava lui Dumnezeu, dacă vă înălțați sufletele în vanitate, vorbind lucruri stricate și nutrind în ascuns rădăcinile amărăciunii. Mânia lui Dumnezeu va fi, cu siguranță, asupra fiecărui suflet care nutrește și cultivă aceste rădăcini ale disensiunii și care posedă un spirit atât de neasemănător spiritului lui Hristos.

Când Spiritul Domnului Se odihnea asupra mea, se părea că eram de față la unul din comitetele voastre. Unul dintre voi s-a ridicat în picioare. Înfățișarea sa era hotărâtă și serioasă și ținea înaintea voastră o revistă. Am putut să citesc clar titlul revistei. Era American Sentinel. S-a criticat revista și caracterul articolelor publicate în ea. Cei din comitet indicau anumite pasaje, declarând că un pasaj trebuie eliminat, altul schimbat. Au fost rostite cuvinte aspre de critică asupra metodicii revistei și a predominat un puternic spirit necreștinesc. Vocile erau hotărâte și sfidătoare.

Ghidul meu mi-a dat cuvinte de avertizare și mustrare, pentru a le spune celor care luau parte la această acțiune și care nu ezitau să-și exprime acuzațiile și condamnările. Mustrarea care li s-a dat era, în esență, aceasta: Domnul nu a prezidat acest comitet. Este un spirit de ceartă între participanți. Mințile și inimile acestor oameni nu sunt sub influența [955] stăpânitoare a Duhului lui Dumnezeu. Lăsați-i pe vrăjmașii credinței noastre să sugereze și să dezvolte astfel de planuri precum cele pe care le discutați voi acum. Din punct de vedere lumesc, unele din aceste planuri nu sunt rele, dar ele nu trebuie adoptate de către cei care au avut lumina cerului. Lumina pe care a dat-o Dumnezeu trebuie respectată, nu numai pentru siguranța voastră, ci și pentru siguranța bisericii lui Dumnezeu. Pașii făcuți acum de câțiva inși nu pot fi urmați de rămășița poporului lui Dumnezeu. Umblarea voastră nu poate fi susținută de Domnul. Este evident, din cursul acțiunii voastre, că v-ați făcut planurile fără ajutorul Celui care este puternic în sfat, însă Domnul va lucra. Celor care au criticat lucrarea lui Dumnezeu, au nevoie să li se ungă ochii, căci ei s-au simțit puternici în propria lor tărie, dar există Unul, care poate lega brațul celui tare și poate nimici sfatul înțeleptului.

Solia pe care trebuie să o vestim nu este o solie de care oamenii trebuie să se rușineze să o vestească. Ei nu trebuie să o acopere sau să ascundă originea și scopul ei. Apărătorii ei trebuie să fie oameni care nu au odihnă nici ziua, nici noaptea. Ca unii care au făcut legăminte solemne cu Dumnezeu și care au fost însărcinați ca soli ai lui Hristos, administratori ai tainelor harului lui Dumnezeu, noi suntem sub obligația de a proclama cu credincioșie întregul plan al lui Dumnezeu. Noi nu trebuie să facem mai puțin proeminente adevărurile deosebite care ne-au despărțit de lume și care ne-au făcut ceea ce suntem, căci ele sunt pline de interese veșnice. Dumnezeu ne-a dat lumină cu privire la lucrurile care se vor întâmpla în timpul rămas și, atât prin scris, cât și prin glas, trebuie să vestim lumii adevărul, nu într-un mod pasiv, lipsit de viață, ci în manifestarea Spiritului și a puterii lui Dumnezeu. Cele mai mari conflicte sunt implicate în promovarea acestei solii, iar rezultatele proclamarii ei au importanță atât pentru cer, cât și pentru pământ.

Controversa dintre cele două mari puteri, ale binelui și ale răului, se va termina în curând, dar până la încheierea ei, vor fi lupte neîncetate și tăioase. Noi trebuie să ne hotărâm acum, asemenea lui Daniel și tovarășilor săi din Babilon, să fim credincioși față de principii, vină orice ar veni. Cuptorul înflăcărat, fierbinte, încins de șapte ori mai mult decât de obicei, nu a putut să-i abată pe acești servi credincioși ai lui Dumnezeu de la ascultarea de adevăr. Ei au rămas statornici în timp de încercare și au fost aruncați în cuptor, dar n-au fost părăsiți de Dumnezeu. Chipul Celui de-al patrulea a fost văzut umblând cu cei trei tineri în mijlocul flăcărilor, iar ei au ieșit neavând nici măcar miros de foc pe hainele lor.

Groapa cu lei nu l-a împiedicat pe Daniel să stea ferm la datorie. El nu și-a ascuns scopul, nici nu a cedat din cauză că îl amenința moartea dacă va rămâne credincios Dumnezeului său. De trei ori pe zi, având în față decretul regelui, el L-a căutat pe Domnul în camera lui, cu fereastra deschisă spre Ierusalim. A fost aruncat în groapa cu lei, dar Dumnezeu l-a eliberat.

Să privim cazul lui Ilie. A venit timpul când a trebuit să-și întâlnească dușmanul de moarte, nemilosul Ahab, despotul lui Israel, apostaziatul de la religia părinților săi. În mânia sa, împăratul a întrebat: „Tu ești cel care nenorocești pe Israel?” A slăbit Ilie înaintea împăratului? S-a plecat el și s-a făcut mic, apelând la măguliri pentru a calma sentimentele domnitorului furios? Israel își pervertise calea, lepădase calea credinței față de Dumnezeu, dar să trădeze acum profetul adevărurile sacre, sfinte, pentru a-și păstra viața? Să profetizeze el lucruri moi pentru a plăcea împăratului și pentru a-i obține favoarea? Se va sustrage el problemei? Va ascunde de împărat adevăratul motiv pentru care cad judecățile lui Dumnezeu peste țara lui Israel? Nu! Ca sol al lui Dumnezeu, el trebuie să vestească adevărul, tocmai adevărul pe care ocazia îl cere. El poartă o mare [956] povară a durerii, din cauza apostaziei lui Israel. El trebuie să le prezinte încălcările lor, ca ei să se umilească în ochii Domnului, ca mânia Lui grozavă să poată fi întoarsă de la ei. Ilie se confruntă cu împăratul înfuriat și îi răspunde: „Nu eu nenorocesc pe Israel, ci tu și casa tatălui tău, fiindcă ați părăsit poruncile Domnului și v-ați dus după Baali.”

Astăzi, lumea e plină de lingușitori și prefăcuți, dar să ferească Dumnezeu ca cei care pretind a fi păzitorii adevărului sfânt, să trădeze interesele cauzei lui Dumnezeu prin insinuarea sugestiilor și planurilor vrăjmașului întregii neprihăniri.

Nu este timpul acum să trecem de partea călcătorilor legii lui Dumnezeu, să vedem cu ochii lor, să auzim cu urechile lor și să înțelegem cu simțurile lor stricate. Noi trebuie să ne strângem împreună. Trebuie să lucrăm pentru a ajunge la unitate, la sfințirea vieții și la puritatea caracterului. Cei care mărturisesc a fi servii viului Dumnezeu, să nu se mai plece înaintea idolilor părerilor omenești, să nu mai fie sclavii vreunei pofte rușinoase și să nu mai aducă Domnului o jertfă mânjită și un suflet întinat.

Ellen G. White [957]