Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pp. 692-696
Mai 1889

ZVONURI NEFONDATE

De mai multe ori în iarna trecută, am auzit relatându-se că la conferința de la Minneapolis „sorei White i s-a arătat că judecata care a început în 1844 cu cei drepți care au murit a trecut acum asupra celor vii”. Acest lucru nu este adevărat. Un zvon similar, care circulă de vreo doi ani a pornit de la următoarele: Într-o scrisoare scrisă din Elveția unui frate din California, am făcut o remarcă care sună în esență cam așa: „De mai bine de patruzeci de ani se desfășoară judecata asupra celor morți, și nu știm cât de curând va trece asupra celor vii.” Scrisoarea a fost citită mai multor persoane, iar ascultătorii neatenți au spus mai departe ce au gândit ei că au auzit. Așa a pornit zvonul. Zvonul de la Minneapolis a pornit din neînțelegerea unei declarații de același fel cu cea pe care am citat-o din scrisoare. Nu există niciun alt fundament pentru un astfel de zvon.

Un alt zvon spune că unul dintre slujbașii care trăiesc acum a fost văzut de către mine în viziune ca mântuit în împărăția lui Dumnezeu, în felul acesta fiind arătat că mântuirea lui finală este asigurată. Declarația aceasta nu este câtuși de puțin adevărată. Cuvântul lui Dumnezeu prezintă clar condițiile mântuirii noastre și atârnă întru totul de noi dacă ne vom supune lor sau nu.

În Apocalipsa ni se spune: „Totuși, ai în Sardes câteva nume care nu și‑au mânjit hainele. Aceștia vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcați în alb, fiindcă sunt vrednici. Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu‑i voi șterge nicidecum numele din cartea vieții și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Lui.”

„De aceea, preaiubiților, fiindcă așteptați aceste lucruri, siliți‑vă să fiți găsiți fără cusur și fără pată înaintea Lui, [326] în pace.” „Voi deci, preaiubiților, fiindcă știți mai dinainte toate acestea, păziți‑vă ca nu cumva să vă lăsați târâți de rătăcirea acestor stricați și să vă pierdeți statornicia.” „Domnul să vă facă să creșteți și să sporiți în dragoste unii față de alții și față de toți oamenii, după cum și noi sporim în dragoste față de voi, pentru ca inimile voastre să se întărească și să fie fără prihană în sfințenie înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toți sfinții Săi!” „Dar cel drept [neprihănit] prin credință va trăi. Însă, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu‑Și găsește plăcerea în el. Noi însă nu suntem dintre aceia care dau înapoi, ca să piară, ci dintre aceia care au credință pentru mântuirea sufletului.”

Alegerea Bibliei ne este prezentată lămurit. În ea ne este arătat cine va fi încoronat în cetatea lui Dumnezeu și cine nu va avea parte cu cei drepți. „Ferice de cei care împlinesc poruncile Lui, ca să aibă drept la pomul vieții și să intre pe porți în cetate!”

Al treilea zvon spune că la conferința de la Minneapolis „sora White a mărturisit că în unele dintre remarcile pe care le-a făcut la conferința aceea, a greșit și a manifestat un spirit nepotrivit”. Zvonul acesta nu are nici el absolut niciun fundament. La conferință, nu m-am putut abține să nu transmit lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu. Lumina aceasta am prezentat-o atât în solii de avertizare și de mustrare, cât și în cuvinte de speranță și credință. Dar nu am retractat și nu am mărturisit că ar fi fost greșit nimic din ceea ce am spus la conferința aceea. Și acum văd lucrurile la fel și am aceeași gândire ca la Minneapolis. Însă toate primejdiile pe care le-am văzut atunci și care m-au împovărat atât de mult mi s-au limpezit și mai mult de atunci încoace. Pe măsură ce cunosc tot mai bine starea bisericilor noastre, îmi dau seama că a fost nevoie de fiecare avertizare pe care am rostit-o la Minneapolis.

Influența acestui zvon de la Minneapolis a tins să distrugă încrederea în toate mustrările și avertismentele pe care le-am adresat poporului. Voi relata un exemplu. [327]

O soră aflată în legătură cu una dintre misiunile noastre a fost mustrată din cauza influenței rele pe care o avea asupra tinerilor cu care era asociată. Ea încuraja un spirit ușuratic, glumeț și frivol, ceea ce mâhnea Duhul lui Dumnezeu și îi demoraliza pe slujitorii Lui. Când, printr-o scrisoare de la Minneapolis a sosit zvonul că sora White a greșit și că a fost nevoie să mărturisească aceasta, rudele sorei T. au remarcat imediat: „Dacă sora White a greșit în ce privește problemele de la Minneapolis, poate că a greșit și în ce privește solia pe care a adresat-o sorei noastre, și poate că ar trebui să mărturisească și aceasta.” Astfel au încurajat pe cel rău în purtarea sa. Oricum, de atunci sora T. a recunoscut răul pentru care a fost mustrată. Acei care au dat naștere zvonului și l-au răspândit au exercitat o influență care i-a încurajat pe cei greșiți să respingă mustrările și sufletele au fost puse astfel în pericol. Cei care s-au angajat în lucrarea aceasta să ia seama ca nu cumva sângele acestor suflete să nu fie găsit asupra lor în marea zi a judecății finale.

Cazurile menționate ne arată cât de puțină încredere se poate acorda zvonurilor legat de ceea ce am făcut sau spus. În decursul eforturilor mele în lucrarea lui Dumnezeu, nu am făcut un obicei din a-mi apăra propria cauză sau din a contrazice zvonurile care circulă în legătură cu mine. A face așa mi-ar ocupa timpul în defavoarea lucrării pe care Dumnezeu a rânduit să o fac. Lucrul acesta l-am lăsat în seama Lui, a Celui care îngrijește de slujitori Săi și de cauza Sa.

Însă, vreau să spun fraților mei: fiți atenți la încrederea pe care o acordați acestor zvonuri. Mântuitorul i-a avertizat pe ucenicii Săi: „Luați aminte, așadar, cum ascultați.” El a vorbit despre o anumită categorie care aude și nu vrea să înțeleagă, ca să nu se întoarcă la Domnul și să fie vindecați. Și iarăși spune: „Luați seama la ce auziți”; „Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu.”

Cei care au ascultat cuvintele lui Hristos, au auzit și [328] au spus mai departe învățăturile Lui după spiritul care era în ei. Așa se întâmplă întotdeauna cu cei care aud cuvântul lui Dumnezeu. Felul în care îl înțeleg și îl primesc depinde de spiritul care locuiește în inimile lor.

Mulți oameni construiesc pe ceea ce aud, făcând ca ideea să apară cu totul altfel decât ceea ce s-a străduit să exprime vorbitorul. Unii, ascultând prin intermediul prejudecăților sau a cunoștințelor lor anterioare, înțeleg așa cum vor ei să înțeleagă – după cum se potrivește mai bine planurilor lor – și așa transmit mai departe. Urmând îndemnurile unei inimi nesfințite, ei folosesc spre rău ceea ce, dacă ar fi fost înțeles corect, ar fi putut face mult bine.

Repet, o afirmație foarte corectă și adevărată în sine poate fi complet distorsionată, dacă este transmisă prin intermediul mai multor minți ciudate, nepăsătoare sau a unora care caută greșeli. Persoane bine intenționate sunt adesea neglijente și fac greșeli grave și este puțin probabil că cei care ascultă vor repeta cuvintele mai aproape de adevăr. Cineva care nu a înțeles pe deplin intenția vorbitorului repetă o remarcă sau o afirmație, dându-i propria sa interpretare. Ea lasă asupra ascultătorului o impresie, după cum îi sunt prejudecățile și închipuirile. Acesta le spune unui al treilea, care în schimb mai adaugă ceva și spune mai departe. Înainte ca să-și dea seama ce fac, ei aduc la îndeplinire planul lui Satana de a planta semințele îndoielii, geloziei și ale suspiciunii în multe minți.

Dacă cineva ascultă solia lui Dumnezeu de mustrare, avertizare și încurajare, în timp ce inima îi este plină de prejudecată, nu va înțelege adevărata importanță a soliei ce i s-a dat ca mireasmă de viață spre viață. Satana îi stă alături, ca să îl facă să înțeleagă totul într-o lumină falsă. Dar sufletele care flămânzesc și însetează după cunoștință divină vor auzi corect și vor obține binecuvântarea prețioasă pe care Dumnezeu a rânduit să le fie transmisă. Mintea lor este sub influența Duhului Său cel Sfânt, de aceea ei aud corect.

Când inimile sunt curățate de egoism și de egocentrism, ele sunt în armonie cu solia pe care o trimite Dumnezeu. Percepțiile sunt trezite și sensibilitățile sunt rafinate. Se apreciază ceea ce este asemănător cu sine. „Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu.”

Tuturor care doresc adevărul vreau să le spun: Nu dați crezare relatărilor neautentice despre ceea ce a făcut, a spus sau a scris sora White. Dacă vreți să știți ce a descoperit Domnul prin ea, citiți scrierile ei publicate. Dacă există subiecte de interes despre care ea nu a scris, nu prindeți repede orice zvon, transmițându-l mai departe, ca și cum ea l-ar fi spus. [329]