Review and Herald, 17 august 1897

BIBLIA ÎN ȘCOLILE NOASTRE

Nu este înțelept să ne trimitem tinerii la universități, în care își dedică timpul pentru a dobândi cunoștințe de greacă și latină, în timp ce mințile și inimile le sunt umplute de sentimentele autorilor necredincioși pe care îi studiază în scopul de a stăpâni aceste limbi. Ei dobândesc o cunoștință care nu este deloc necesară, nici în armonie cu lecțiile marelui Învățător. În general, cei educați în felul acesta au multă stimă față de sine. Ei se gândesc că au ajuns la înălțimea unei educații superioare și devin mândri, ca și cum nu mai au nimic de învățat. Ei sunt pierduți pentru slujirea lui Dumnezeu. Timpul, mijloacele și studiul pe care mulți le-au cheltuit pentru a dobândi o educație nefolositoare în comparație cu altele, ar fi trebuit folosite pentru a câștiga o educație care ar fi făcut din ei bărbați și femei dezvoltați pe toate planurile, pregătiți pentru viața practică. O astfel de educație ar fi de cea mai mare valoare pentru ei.

Ce duc studenții cu ei după ce pleacă din școlile noastre? Unde se duc? Ce urmează să facă? Au cunoștința aceea care îi va face capabili să-i învețe pe alții? Au fost ei educați așa încât să poată fi mame și tați înțelepți? Pot sta ei la cârma familiei, ca niște instructori înțelepți? În viața lor de familie, își pot instrui copiii în așa fel încât, la rândul lor, aceștia să poată avea familii spre care Dumnezeu să poată privi cu plăcere, ca la un simbol al familiei din cer? Au primit ei singura educație care poate fi numită cu adevărat „o educație superioară”?

Ce este educația superioară? Nicio educație nu poate fi numită „educație superioară” dacă nu are în ea asemănarea cu cerul, dacă nu-i face pe tineri și tinere să fie asemenea lui Hristos, dacă nu îi pregătește să fie capi ai familiilor lor în locul lui Dumnezeu. Dacă în timpul perioadei sale de școlarizare, un tânăr nu reușește să dobândească cunoștințe de greacă și latină și sentimente conținute în lucrările autorilor necredincioși, el nu a suferit nicio mare pierdere. Dacă Isus Hristos ar fi considerat esențial acest fel de educație, nu i-ar fi învățat așa pe ucenicii Săi, pe aceia pe care i-a educat pentru cea mai mare lucrare ce a fost încredințată vreodată muritorilor, aceea de a-L reprezenta pe El în lume? Dar în loc să facă așa, El a pus adevărul sacru în mâinile lor, ca să fie oferit lumii în simplitatea lui.

Uneori este nevoie și de școlari care să învețe greaca și latina. Unii trebuie să studieze aceste limbi. Aceasta este bine. Dar nu toți și nu mulți trebuie să le studieze. Aceia care consideră că a avea cunoștințe de greacă și latină este esențial pentru o educație înaltă nu văd prea departe. Nu este necesară nici cunoașterea tainelor despre ceea ce oamenii lumii spun că este știință pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu. Satana este cel care umple mintea cu sofismele și tradiția care exclud adevărata educație superioară și care vor pieri împreună cu cel care le învață.

Aceia care au primit o educație falsă nu privesc spre cer. Ei nu-L pot vedea pe Cel care este adevărata Lumină „care, venind în lume, luminează pe orice om”. Ei privesc realitățile veșnice ca și cum ar fi niște fantome, făcând din țânțar armăsar și din armăsar, țânțar. Despre mulți dintre cei care au primit așa-zisa „educație înaltă”, Dumnezeu declară: „Ai fost cântărit în cumpănă și ai fost găsit prea ușor” – adică având lipsuri în ce privește cunoașterea lucrurilor practice, a modului în care timpul poate fi folosit cel mai bine, a modului în care se poate lucra pentru Isus.

Natura practică a învățăturilor Celui care Și-a dat viața pentru a-i salva pe oameni este o dovadă a valorii pe care El a pus-o asupra oamenilor. El le-a oferit singura educație care poate fi numită o „educație înaltă”. El nu i-a alungat pe ucenicii Săi pe motiv că aceștia nu primiseră învățătură de la învățătorii păgâni și necredincioși. Ucenicii aceștia trebuiau să proclame adevărul care avea să clatine lumea, dar înainte să poată face aceasta, înainte să poată fi sarea pământului, ei trebuiau să-și formeze obiceiuri noi, trebuiau să uite multe lucruri pe care le învățaseră de la preoți și rabini. Și în zilele noastre, cei care vor să-L reprezinte pe Isus trebuie să-și formeze obiceiuri noi. Teoriile care își au originea în lume trebuie abandonate. Cuvintele și faptele lor trebuie să fie după asemănarea divină. Ei nu trebuie să se pună în legătură cu principiile și sentimentele degradante care aparțin închinării în fața altor dumnezei. Ei nu își pot primi în siguranță educația de la aceia care nu-L cunosc pe Dumnezeu și nu Îl recunosc pe El ca viață și lumină a oamenilor. Oamenii aceștia țin de altă împărăție. Ei sunt conduși de un prinț neloial și confundă fantomele cu realitatea.

Școlile noastre nu sunt ceea ce ar trebui să fie. Timpul care ar trebui devotat lucrării pentru Hristos este epuizat în dreptul unor teme nedemne și plăceri proprii. Discuțiile în contradictoriu apar imediat ce opinii diferite se intersectează. Așa s-a întâmplat și cu iudeii. Pentru a-și apăra opiniile personale și interesele înguste, pentru a-și satisface ambiția lumească, ei L-au respins pe Fiul lui Dumnezeu. Timpul trece. Ne apropiem de cea mai mare criză din istoria acestui pământ. Dacă cei care-i învață pe alții continuă să închidă ochii față de nevoile impuse de timpul în care trăim, aceștia ar trebui să fie scoși din lucrare.

Mulți dintre profesorii din școlile de astăzi practică înșelăciunea, prin faptul că îi conduc pe studenții lor pe un teren de studiu care este în comparație cu altele nefolositor, care necesită timp, studiu și mijloace care ar trebui folosite pentru a dobândi acea educație înaltă pe care Hristos a venit să o ofere. El a luat asupra Lui formă umană, ca să poată înălța mintea de la lecțiile pe care oamenii le socotesc esențiale către lecțiile care implică rezultate veșnice. El a văzut lumea învăluită în amăgire satanică. El a văzut bărbați care urmează cu râvnă propria lor imaginație, socotind că ar câștiga totul dacă ar găsi mijlocul prin care să fie considerați mari în ochii lumii. Dar ei nu au câștigat nimic altceva decât moartea. Hristos a umblat și printre cei mari, și printre cei mici ai acestui pământ și a privit asupra mulțimii care căuta fericirea cu însetare, socotind la fiecare nouă născocire că au descoperit cum ar putea să fie dumnezeii lumii acesteia. Hristos a îndreptat atenția oamenilor în sus, spunându-le că singura cunoștință adevărată este cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Hristos. Cunoașterea aceasta va aduce pace și fericire în viața aceasta și va asigura darul fără plată al lui Dumnezeu, viața veșnică. El i-a îndemnat pe ascultătorii Lui, ca oameni dotați cu putere de a raționa, să nu piardă din socoteală eternitatea. „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate acestea vi se vor da pe deasupra”, le-a spus El. „În felul acesta sunteți împreună lucrători cu Dumnezeu. Pentru aceasta v-am cumpărat prin suferința, umilința și moartea Mea.”

Lecția cea mai importantă care ar trebui predată tinerilor noștri este aceea că, fiind închinători ai lui Dumnezeu, ei trebuie să prețuiască principiile Bibliei și să privească lumea ca inferioară acesteia. Dumnezeu ar vrea ca toți să fie instruiți cum pot să facă lucrările lui Hristos și să intre pe porți în cetatea cerească. Noi nu trebuie să lăsăm ca lumea să ne convertească; trebuie să ne străduim în modul cel mai serios să convertim noi lumea. Hristos a făcut să fie privilegiul și datoria noastră a sta în picioare pentru El, în orice circumstanță. Îi rog fierbinte pe părinți să nu-și trimită copiii în locuri în care pot fi vrăjiți printr-o educație falsă. Unica lor siguranță este aceea de a învăța de la Hristos. El este marea Lumină principală a lumii. Orice altă lumină, orice altă înțelepciune, este nebunie.

Bărbații și femeile sunt cumpărați cu sângele unicului Fiu născut al lui Dumnezeu. Ei sunt proprietatea lui Hristos și trebuie să fie educați și instruiți nu în legătură cu viața aceasta scurtă și nesigură, ci în legătură cu viața fără sfârșit, care se măsoară după viața lui Dumnezeu. Nu este în planul Lui ca aceia a căror slujire a cumpărat-o să fie instruiți pentru a-i sluji lui Mamona, să fie instruiți pentru a primi lauda de la oameni, slava care vine de la oameni, sau să fie supuși servili ai lumii.

Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că: [1650] dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele Lui, n‑aveți viață în voi înșivă. Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, și sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, și Eu rămân în el.” Aceștia sunt termenii în care a fost definită viața de către Răscumpărătorul lumii, înainte să fie puse temeliile lumii. Învățătorii din școlile noastre le dau studenților să mănânce din Pâinea vieții? Mulți dintre ei își conduc studenții pe calea pe care ei înșiși merg. Ei cred că este singura cale bună. Studenților le oferă o hrană care nu susține viața spirituală, ci care provoacă moartea celor care mănâncă din ea. Ei sunt fascinați de ceea ce Dumnezeu nu le cere să cunoască.

Învățătorii aceștia, care sunt la fel de hotărâți cum au fost preoții și conducătorii să-și ducă studenții pe aceleași cărări vechi pe care înaintează lumea, vor intra într-un întuneric din ce în ce mai mare. Aceia care ar fi putut fi împreună lucrători cu Hristos, dar care au disprețuit solii și solia lor, își vor pierde direcția. Vor umbla în întuneric, fără să știe de ce se împiedică. Unii ca aceștia sunt gata să fie înșelați de iluziile zilelor de pe urmă. Mințile lor se preocupă cu interese minore și pierd ocazia binecuvântată de a lua jugul împreună cu Hristos, de a fi împreună lucrători cu Dumnezeu.

Pomul așa-zisei cunoștințe a devenit un instrument al morții. Satana s-a întrețesut cu multă măiestrie pe sine însuși, împreună cu dogmele și teoriile lui false, în învățăturile date. Din pomul cunoștinței, el rostește cuvintele cele mai plăcute și măgulitoare în ce privește o educație înaltă. Mii de oameni se împărtășesc din roadele acestui pom, dar pentru ei aceasta înseamnă moarte. Hristos le spune: „Vă cheltuiți banii pe ceea ce nu satură. Vă folosiți talentele încredințate de Dumnezeu pentru a dobândi o educație despre care Dumnezeu spune că este nebunie.”

Satana se străduiește să câștige orice avantaj. El vrea să-i câștige nu numai pe studenți, ci și pe profesori. Planului lui este făcut. Deghizat într-un înger de lumină, el va umbla pe pământ ca făcător de minuni. Cu un limbaj plin de frumusețe va prezenta sentimente nobile. Va rosti cuvinte bune și va face fapte bune. Se va prezenta drept Hristos, dar într-un singur punct va fi o diferență remarcabilă. Satana îi va îndepărta pe oameni de legea lui Dumnezeu. Fără să țină cont de aceasta, el va contraface neprihănirea așa de bine încât, dacă ar fi posibil, i-ar înșela și pe cei aleși. Capete încoronate, președinți, conducători din locurile înalte vor face plecăciuni în fața teoriilor lui false. În loc să dea loc criticii, dezbinării, geloziei și rivalității, cei din școlile noastre ar trebui să fie una în Hristos. Numai în felul acesta pot rezista ispitelor arhiamăgitorului.

Timpul trece și Dumnezeu cere ca fiecare străjer să stea la postul lui. El are plăcerea să ne conducă spre o criză cum nu a mai fost de la prima venire a Mântuitorului nostru. Ce vom face noi? Duhul Sfânt al lui Dumnezeu ne-a spus ce să facem; dar așa cum iudeii din zilele lui Hristos au respins lumina și au ales întunericul, tot la fel lumea religioasă va respinge solia pentru zilele noastre. Bărbații care pretind a fi evlavioși L-au disprețuit pe Hristos în persoana solilor Lui. La fel ca iudeii, au respins solia lui Dumnezeu. Iudeii au întrebat despre Hristos: „Cine este Acesta? Nu este El fiul lui Iosif?” El nu era acel Mesia pe care îl așteptau iudeii. În mod asemănător, solii pe care Dumnezeu îi trimite astăzi nu sunt cei pe care oamenii îi așteaptă. Însă Domnul nu va întreba niciun om prin cine să-și trimită solia. El o trimite prin cine vrea să o trimită. Se poate ca oamenii să nu poată înțelege de ce Dumnezeu trimite un om sau altul. Lucrarea Lui poate să pară plină de ciudățenii. Dumnezeu nu va satisface curiozitatea trezită de acest aspect; cuvântul Lui nu se va întoarce la El fără rod.

Toți cei care cred cuvântul să intre în lucrarea de pregătire a unui popor care să stea în picioare în ziua pregătirii lui Dumnezeu. De-a lungul ultimilor câțiva ani, a fost făcută o lucrare serioasă. Chestiuni serioase au agitat mințile celor care cred adevărul prezent. Lumina Soarelui neprihănirii a strălucit pretutindeni, fiind primită de unii și păstrată cu perseverență. Lucrarea a fost dusă înainte de către armata lui Hristos.

Orice suflet care poartă Numele lui Hristos ar trebui să fie la datorie. Toți ar trebui să spună: „Iată-mă, trimite-mă.” Buzele care doresc să vorbească, deși sunt necurate, vor fi atinse cu cărbunele aprins și vor fi curățate. Ele vor fi făcute în stare să rostească cuvinte care își vor croi arzând drumul către suflet. Va veni vremea când oamenii vor fi chemați să dea socoteală pentru sufletele cărora ar fi trebuit să le comunice lumina, dar care nu au primit ei înșiși lumina. Aceia care au dat greș în îndeplinirea datoriei lor, cărora li s-a oferi lumina, dar care nu au prețuit-o, așa că nu au ce să împărtășească, sunt trecuți în cărțile din ceruri împreună cu dușmanii lui Dumnezeu, nesupuși voinței și călăuzirii Lui.

O influență creștină ar trebui să pătrundă în școlile noastre, în sanatoriile și în casele noastre de editură. Sub îndrumarea lui Satana, se alcătuiesc și se vor alcătui confederații, pentru a eclipsa adevărul cu influența omenească. Cei care se unesc cu aceste confederații nu vor auzi niciodată acel „bine, rob bun și credincios; intră în bucuria Stăpânului tău”. Instituțiile înființate de Dumnezeu trebuie să înainteze cu perseverență, fără să facă niciun compromis cu puterea întunericului. Trebuie să se facă mult mai mult pentru cauza lui Hristos decât a fost făcut.

Integritatea strictă ar trebui să fie prețuită de fiecare student. Fiecare minte ar trebui să se îndrepte cu o atenție plină de reverență către cuvântul descoperit al lui Dumnezeu. Celor care ascultă astfel de Dumnezeu li se va da lumină și har. Ei vor vedea lucrurile minunate ale legii Sale. Adevăruri mărețe, care au zăcut fără să fie văzute și ascultate din vremea Zilei Cincizecimii, vor străluci din cuvântul lui Dumnezeu în toată curăția lor originală. Acelora care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu, Duhul Sfânt le va descoperi adevăruri care s-au șters din amintire, dar și adevăruri cu totul noi. Aceia care mănâncă trupul Fiului lui Dumnezeu și beau sângele Lui vor scoate din cărțile lui Daniel și Apocalipsa adevăr inspirat de Duhul Sfânt. Ei vor pune în mișcare forțe care nu pot fi oprite. Buzele copiilor vor fi deschise pentru a proclama tainele care au fost ascunse de mințile oamenilor. Domnul a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să le facă de rușine pe cele înțelepte și lucrurile slabe ale lumii, ca să le facă de rușine pe cele tari.

Biblia nu trebuie introdusă în școlile noastre doar ca umplutura unui sandvici de necredință. Biblia trebuie să fie lucrarea de temelie și subiectul central al educației. Este adevărat că noi cunoaștem mai mult din cuvântul viului Dumnezeu decât am cunoscut în trecut, dar încă este mult de învățat. Biblia să fie folosită drept cuvânt al viului Dumnezeu și să fie apreciată ca cea dintâi, cea de pe urmă și cea mai bună în toate lucrurile. Atunci se va vedea o adevărată creștere spirituală. Studenții vor dezvolta caractere religioase sănătoase, deoarece mănâncă și beau trupul și sângele Fiului lui Dumnezeu. Dar dacă nu se veghează asupra sănătății sufletului și dacă aceasta nu este alimentată, ea se va șubrezi. Rămâneți pe făgașul canalului de lumină. Studiați Biblia. Cei care-I slujesc lui Dumnezeu cu credincioșie vor fi binecuvântați. Cel care nu lasă ca nicio lucrare credincioasă să treacă fără a fi răsplătită va încorona orice act de loialitate și integritate cu însemnele deosebite ale iubirii și aprobării Sale. [1651]