Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 89

5 martie 1897, prima tipărire în 1897. Vezi W. C. W. către
D. M. Robinson, 10 septembrie 1895

INSTITUTELE PASTORALE

„Duceți-vă în toată lumea și predicați evanghelia la orice făptură.” Aceasta este porunca Mântuitorului pentru lucrătorii Lui. Dar îndrumarea aceasta clară a fost nesocotită. Cu toate că lumina a fost dată din nou și din nou, bărbații au fost chemați din câmpurile în care lucrau ca să participe săptămâni întregi la câte un institut pastoral. A existat un timp când acest lucru era necesar, pentru că poporul nostru se opunea lucrării lui Dumnezeu, prin faptul că refuza lumina referitoare la neprihănirea lui Hristos obținută prin credință. Ei ar fi trebuit să primească această lumină și să o răspândească cu inima, cu vocea și cu penița, căci aceasta este singura lor putere. Ei ar fi trebuit să lucreze sub îndrumarea Duhului Sfânt, ca să dea lumina și altora.

Faptul că se țin așa de multe seminarii biblice în mijlocul propriului nostru popor nu este înțelept. Intenția este bună, dar există de făcut o lucrare mult mai urgentă, pentru a duce lumina adevărului în regiunile în care încă nu a pătruns. Lucrătorii, ținuți să lucreze pentru cei care deja au cunoștință despre adevăr, sunt ținuți departe de cei care nu îl cunosc. Prin faptul că dedică mult timp, an după an seminariilor misionare, frații noștri neglijează câmpuri care sunt albe, gata pentru seceriș. Sufletele aflate în orbire spirituală, prejudiciate de aceia care reprezintă greșit adevărul, sunt lăsate neavertizate. O, de câtă neglijență vor fi învinuiți indivizi, organizații și biserici în ziua în care fiecare om va fi judecat după faptele ce le-a făcut în trup! Atunci se va vedea cât de mare a fost măsura responsabilității pentru a nu fi extins lucrarea în regiunile îndepărtate. [1643]

Mărturii pentru pastori și slujitorii evangheliei, pp. 404-415

SOLII LUI DUMNEZEU

Domnul vrea ca poporul Său să fie golit de tot ceea ce nu este scripturistic în legătură cu slujirea. Nu trebuie să se facă idoli din bărbații chemați la slujire. Ei nu trebuie să fie priviți cu reverență superstițioasă, iar păcatul manifestat în ei nu trebuie să piardă din caracterul lui ofensator din cauza autorității investite în ei prin funcția pe care o dețin. Tocmai funcția pe care o dețin face ca păcatul din ei să fie și mai păcătos, deoarece, dacă ei comit păcat, se fac ei înșiși slujitori ai păcatului, agenții lui Satana prin care poate lucra cu succes pentru a perpetua păcatul.

Cu toții ar trebui să țină minte că eforturile deosebite ale lui Satana sunt îndreptate împotriva lucrării. El știe că lucrătorul nu este decât un instrument uman, care nu are de la sine nici har, nici sfințenie. El știe că acesta este un agent pe care Dumnezeu l-a rânduit să fie un mijloc puternic pentru salvarea sufletelor și că este eficient doar în măsura în care Dumnezeu, Duhul cel veșnic, îl face așa. El știe despre comoara evangheliei că este purtată în niște vase de lut și că numai puterea lui Dumnezeu poate să facă din ele vase de cinste. Lucrătorii pot cultiva via, un Pavel poate să planteze și un Apollo să ude, dar numai Dumnezeu poate face să crească.

Dumnezeu nu Și-a lăsat niciodată biserica fără o mărturie. În toate scenele de testare și punere la probă, de opoziție și persecuție în mijlocul întunericului moral prin care a trecut biserica, Dumnezeu a avut oameni ai ocaziei care au fost pregătiți să preia lucrarea Lui în diferitele ei stadii și să o ducă înainte și în sus. Prin patriarhi și profeți, El a descoperit poporului Său adevărul. Hristos a fost învățătorul poporului Său din vechime, tot așa cum a fost atunci când a venit în lume îmbrăcat în veșmintele umanității. Ascunzându-Și slava sub chipul unui om, El S-a arătat adeseori poporului Său și a vorbit cu ei „față către față, așa cum vorbește un om prietenului său”. El, Conducătorul nevăzut, era înfășurat în stâlpul de foc și în stâlpul de nor și a vorbit poporului Său prin Moise. Glasul lui Dumnezeu a fost auzit de profeții pe care El i-a ales pentru o lucrare specială, pentru a purta o solie specială. El i-a trimis să repete aceleași cuvinte iar și iar. El a avut pregătită pentru ei o solie care nu se potrivea căilor și voinței oamenilor, și această solie El a pus-o în gura lor ca să o vestească. I-a asigurat că Duhul Sfânt le va da cuvinte și claritate în exprimare. Cel care cunoaște inima avea să le dea cuvintele cu care să-i atingă pe oameni.

Solia putea să nu fie pe placul celor cărora le era trimisă. Aceștia poate că nu doreau ceva nou, ci doar să meargă înainte ca și până atunci; dar Domnul i-a tulburat cu mustrări; El a mustrat cursul urmat de ei. El a suflat viață nouă peste cei care dormeau la postul datoriei lor, care nu erau santinele credincioase. Le-a arătat responsabilitățile, precum și faptul că vor fi trași la răspundere pentru siguranța oamenilor. Ei erau străjeri care nu trebuiau să doarmă nici ziua, nici noaptea. Trebuiau să vadă inamicul și să dea alarma în popor, pentru ca fiecare să treacă la postul lui, iar dușmanul care stă la pândă să nu obțină nici cel mai mic avantaj. [1644]

RĂSPUNDERILE STRĂJERILOR LUI DUMNEZEU

În zilele noastre, Domnul declară de asemenea străjerilor Săi că, dacă sunt necredincioși și nu avertizează oamenii care sunt în pericol, aceștia vor pieri în păcatele lor. „Sângele lui – spune Dumnezeu – îl voi cere din mâna ta.” Însă dacă solii Săi își ridică glasul în mustrare și avertizare, ca să-i întoarcă pe oameni de la căile lor rele, și acele suflete nu vor să asculte, atunci străjerul este curat; cel care păcătuiește împotriva lui Dumnezeu va muri în păcatele lui, dar sângele lui va fi asupra sufletului lui.

Lucrurile acestea solemne mi-au fost arătate foarte clar. Dumnezeu a rânduit apostoli, păstori, evangheliști și învățători pentru desăvârșirea sfinților, pentru lucrarea de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până când vom ajunge cu toții la unitatea credinței. Dumnezeu declară pentru poporul Său: „Voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.” Trebuie să existe o înaintare continuă. Pas cu pas, urmașii Lui trebuie să croiască niște cărări drepte cu picioarele lor, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale. Aceia care vor să lucreze pentru Dumnezeu trebuie să lucreze în mod inteligent pentru a completa deficiențele din ei înșiși și pentru a aduce slavă Domnului, Dumnezeul lui Israel, prin faptul că rămân în lumină și lucrează în lumina Soarelui neprihănirii. În felul acesta, ei vor duce biserica înainte și în sus, spre cer, iar separarea ei față de lume va fi astfel din ce în ce mai evidentă.

Pe măsură ce fac ca al lor caracter să fie asemenea Modelului divin, oamenii nu-și vor mai păzi demnitatea lor personală. Cu interes gelos, fără odihnă, devotat și plin de iubire, ei vor păzi interesele sacre ale bisericii de răul care amenință să întunece și să arunce ceața peste slava pe care Dumnezeu intenționează să o lase să strălucească prin biserică. Ei vor vedea că invențiile lui Satana nu-și găsesc nici loc, nici aprobare în ea, prin încurajarea căutării de greșeli, a bârfei, a vorbirii de rău și acuzării fraților; toate acestea ar slăbi-o și ar pune-o la pământ.

LUPTA SE ÎNTEȚEȘTE

Niciodată nu va exista un timp, în istoria bisericii, când lucrătorul lui Dumnezeu să-și poată încrucișa mâinile și să stea liniștit, rostind cuvintele: „Pace și liniște.” Când se întâmplă aceasta, atunci o prăpădenie vine pe neașteptate. Toate lucrurile pot înainta în mijlocul unei aparente prosperități, dar Satana este foarte treaz și studiază și se consultă cu îngerii lui răi pentru a găsi o altă cale de atac prin care să poată avea succes. Conflictul va deveni din ce în ce mai aprig, în ce privește partea lui Satana, căci el este împins de o putere de jos. Pe măsură ce lucrarea poporului lui Dumnezeu merge înainte cu o energie sfințită, căreia nu i se poate rezista, fixând în biserică stindardul neprihănirii lui Hristos, fiind pusă în mișcare de o putere de la tronul lui Dumnezeu, marea luptă se va înteți tot mai mult și va fi din ce în ce mai hotărâtă. O minte va fi înrolată împotriva altei minți, planuri vor fi făcute împotriva altor planuri, principii de origine divină vor sta împotriva principiilor lui Satana. Adevărul, în diferitele lui faze, va fi în conflict cu eroarea în toate formele ei diverse, tot mai complicate, care, dacă va fi posibil, vor căuta să-i înșele chiar și pe cei aleși.

Lucrarea noastră trebuie să fie una serioasă. Noi nu trebuie să luptăm ca aceia care lovesc cu pumnul în vânt. Lucrarea de slujire, amvonul, presa au nevoie de oameni asemenea lui Caleb, care vor face și vor îndrăzni, oameni ai căror ochi urmăresc să detecteze adevărul de eroare, ale căror urechi sunt consacrate ca să prindă cuvintele Străjerului credincios. Spiritul de la tronul lui Dumnezeu Se va face simțit asupra unei creștinătăți degenerate, a unei lumi corupte, gata să fie mistuită de judecățile îndelung amânate ale unui Dumnezeu ofensat. [1645]

URA MANIFESTATĂ ÎN FAȚA MUSTRĂRII

Există acum pericolul ca oamenii să piardă din vedere adevărurile importante care sunt aplicabile pentru această perioadă de timp și să caute lucruri noi, ciudate și fascinante. Mulți, dacă sunt mustrați de Duhul lui Dumnezeu prin agenții aleși de El, refuză să primească corectarea, și astfel în inimile lor este plantată o rădăcină de amărăciune împotriva slujitorilor lui Dumnezeu care poartă poveri grele și neplăcute. Există bărbați care-i învață pe alții adevărul, dar care nu își desăvârșesc căile înaintea lui Dumnezeu, ci încearcă să-și ascundă defectele și încurajează înstrăinarea de Dumnezeu. Ei nu au curajul moral de a face acele lucruri care sunt în avantajul lor. Ei nu văd nicio nevoie de reformă, așa că resping cuvintele Domnului și-l urăsc pe cel care îi mustră la poartă.

Tocmai acest refuz de a lua aminte la avertismentele pe care li le trimite Domnul îi dă lui Satana avantajul de a face din ei cei mai înverșunați inamici ai celor care spun adevărul. Ei încep să-i prezinte fals pe cei care au pentru ei o solie de la Domnul.

Cine respinge cuvântul Domnului, cine se străduiește să-și înalțe propria cale sau voință va sfâșia în bucăți solul și solia pe care Dumnezeu o trimite pentru a-i descoperi păcatul. Propriile înclinații i-au influențat purtarea, așa că s-a dezvoltat într-o direcție greșită. Regula divină este: „Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu!” Însă omul nu vrea să facă aceasta. Ceea ce gândește omul, aceea este. Dinăuntru, din inimă, ies gândurile rele inspirate de Satana. El începe să se lege de lucruri tehnice și metode. Spiritul lui Satana îl unește cu inamicul, ca să transmită cuvinte de critică asupra unor teme puțin importante. Adevărul ajunge să aibă o valoare din ce în ce mai mică pentru el. Ajunge să fie un acuzator al fraților săi etc. și își schimbă conducătorul. Lumea din afară are pentru el o greutate mai mare decât potopul de lumină pe care Dumnezeu l-a revărsat peste lume prin soliile pe care le-a dat și de care odinioară s-a bucurat.

O, câte lucruri s-au petrecut de când acel om a ajuns așa plin de ură împotriva lui Dumnezeu, din cauza faptului că i-au fost puse în față greșelile și pericolul în care se află! El a lăsat ca gândurile rele să se întărească și să domine, deoarece, zi după zi, nu s-a hrănit cu trupul Fiului lui Dumnezeu, nu a băut sângele Lui și nu a devenit părtaș de natură divină. Lucrurile care ies dinăuntru sunt cele care mânjesc omul. Cât de întinată trebuie deci să fie sursa din care ies aceste răutăți!

ALEGEREA FATALĂ

Predicatorii nesfințiți se înrolează împotriva lui Dumnezeu. Ei laudă pe Hristos și pe dumnezeul acestei lumi din aceeași suflare. În timp ce cu gura îl primesc pe Hristos, îl aleg pe Baraba și prin acțiunile lor spun: „Nu pe Acesta, ci pe Baraba.” Fie ca toți cei care citesc aceste rânduri să ia seama. Satana se laudă cu ceea ce poate face. Gândul lui este să dizolve unitatea pentru care Hristos S-a rugat să existe în biserica Lui. El spune: „Mă voi duce și voi fi un duh de minciună ca să-i înșel pe cei pe care îi pot înșela, ca să critic, să condamn și să prezint lucrurile în mod fals.” Dacă fiul înșelăciunii și martorul fals vor fi primiți de o biserică ce are lumină mare, dovezi clare, atunci acea biserică va discredita solia pe care Dumnezeu a trimis-o și va primi cele mai iraționale afirmații, supoziții și teorii false. Satana râde de nebunia lor, deoarece el cunoaște adevărul.

Mulți vor sta la amvoanele noastre având în mâinile lor flacăra profeției false, aprinsă de torța infernală [1646] a lui Satana. Dacă sunt nutrite îndoiala și necredința, slujitorii credincioși vor fi luați de la poporul care crede că știe așa de mult. „Dacă ai fi cunoscut – a spus Hristos – măcar în această zi, lucrurile ce‑ți pot aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi.”

LUMINA ADEVĂRULUI

Cu toate acestea, temelia lui Dumnezeu stă neclintită. Domnul îi cunoaște pe cei care sunt ai Lui. În gura lucrătorului sfințit nu trebuie să se găsească vicleșug. El trebuie să fie curat ca lumina zilei, eliberat de orice pată a răului. O editură, precum și o lucrare de slujire sfințită, vor fi o putere pentru răspândirea luminii adevărului către această generație. Avem nevoie de lumină, fraților, mai multă lumină. Sunați din trâmbiță în Sion; sunați în gura mare pe muntele cel sfânt. Strângeți oștirea Domnului, cu inimile sfințite, ca să asculte ce va spune Domnul poporului Său. Căci El are lumină crescândă pentru toți cei care vor să audă. Să se înarmeze și să se echipeze, să vină la luptă, ca să ajute Domnului împotriva celui tare. Dumnezeu însuși va lucra pentru Israel. Orice limbă mincinoasă va fi adusă la tăcere. Mâinile îngerilor vor răsturna planurile înșelătoare care se fac. Zidurile lui Satana nu vor triumfa niciodată. Biruința va însoți solia îngerului al treilea. Așa cum Căpetenia oștirii Domnului a dărâmat zidurile Ierihonului, în același fel poporul păzitor al poruncilor Domnului va triumfa și toate elementele care i se opun vor fi înfrânte. Niciun suflet să nu se plângă de slujitorii lui Dumnezeu care vin la ei cu o solie trimisă de cer. Nu mai căutați greșeli în ei, zicând: „Sunt prea direcți, vorbesc prea hotărât.” Poate că ei vorbesc hotărât, dar nu este necesar? Dumnezeu va face să țiuie urechile ascultătorilor, dacă nu vor să ia seama la glasul sau la solia Lui. El va demasca pe cei care se împotrivesc cuvântului lui Dumnezeu.

BĂRBAȚI AI OCAZIEI

Satana a luat orice măsură posibilă pentru ca printre noi, ca popor, să nu mai pătrundă nimic care să ne mustre sau să ne certe, să ne îndemne să renunțăm la erorile noastre. Dar există un popor care va purta chivotul Domnului. Vor ieși dintre noi unii care nu vor mai purta chivotul. Însă aceștia nu pot face ziduri ca să astupe adevărul, căci acesta va merge înainte și în sus până la sfârșit. În trecut, Dumnezeu a ridicat oameni și El are și acum oameni ai ocaziei în așteptare, pregătiți să împlinească ceea ce le poruncește – bărbați care vor trece printre restricțiile care nu sunt decât un zid tencuit cu ipsos. Când Dumnezeu va pune peste oameni Duhul Său, aceștia vor lucra. Ei vor proclama cuvântul Domnului; își vor înălța glasul ca o trâmbiță. Adevărul nu va fi slăbit, nici nu-și va pierde puterea în mâinile lor. Ei vor arăta poporului fărădelegile lor și casei lui Iacov păcatele ei.

LUCRAREA VEHEMENTĂ A LUI SATANA

Conflictul va deveni din ce în ce mai aprig. Satana însuși va interveni în luptă și se va da drept Hristos. El va prezenta în mod greșit, va aplica greșit și va perverti tot ce-i va fi cu putință să pervertească, pentru a înșela, dacă ar fi cu putință, chiar și pe cei aleși. Chiar și în zilele noastre sunt și vor continua să fie familii întregi care odinioară s-au bucurat de adevăr, dar care își vor pierde credința din cauza calomniilor și falsităților ce ajung la cunoștința lor, referitoare la aceia pe care îi iubesc și cu care s-au sfătuit în mod plăcut. Ei și-au deschis inimile în fața celui care seamănă neghină. Neghina a răsărit împreună cu grâul, s-a întărit, boabele de grâu s-au tot împuținat, iar adevărul prețios și-a pierdut puterea pentru ei. Pentru o vreme, un zel fals a însoțit noile lor teorii, ceea ce a împietrit inimile lor față de apărătorii adevărului, așa cum s-a întâmplat cu iudeii față de Hristos. [1647]

Având zelul lui Satana, unii dau pentru o vreme impresia de a fi într-o stare înfloritoare; dar aceasta este numai pentru o vreme. Satana i-a dus așa de departe, încât disprețuiesc Duhul lui Dumnezeu. Aceștia se întind ca un copac verde. Domnul îi îngăduie pentru o vreme. El le permite să-și manifeste invidia și ura față de poporul lui Dumnezeu, așa cum a îngăduit ca Satana să-și dezvolte caracterul, ca să poată apărea în fața universului ceresc, în fața lumilor necăzute și în fața lumii căzute, având adevăratele lui atribute, ca înșelător, acuzator al fraților, un ucigaș în inima lui.

RIDICAȚI BARIERE ÎMPOTRIVA DUȘMANULUI

Mulți dintre cei care acum pretind a crede adevărul, dar care nu au nicio ancoră, vor fi prinși de partea lui Satana. Aceia care nu au lucrat de partea lui Dumnezeu vor fi lăsați să se dovedească o piatră de poticnire pentru aceia care au câștigat o experiență vie pentru ei înșiși. Fiecare lucrător, în loc să stea să critice, să ridice întrebări, să se îndoiască și să se opună dacă i se pare că are ocazia să o facă, ar trebui să se implice acum în ridicarea de bariere împotriva dușmanului înverșunat. În loc să lupte împotriva celor pe care Domnul i-a trimis ca să-l salveze, poporul Său să se roage fierbinte și încontinuu pentru puterea harului lui Dumnezeu și pentru intervenția în luptă a Căpeteniei oștirii Domnului. În loc să stea pe scaunul de judecată ca să-i judece pe bărbații pe care Dumnezeu i-a primit să-I slujească, povara rugăciunii lor de zi și noapte să fie ca Domnul să trimită mai mulți lucrători în via Sa. Voi, cei din lucrare, nu-L mai dezonorați pe Dumnezeu și nu-L întristați pe Duhul Sfânt, aruncând umbre peste căile și metodele bărbaților pe care El i-a ales. Dumnezeu cunoaște caracterul. El vede temperamentul bărbaților pe care îi alege. El știe că numai bărbații serioși, fermi, hotărâți, cu sentimente profunde vor vedea lucrarea aceasta în importanța ei vitală și vor pune atâta fermitate și precizie în mărturiile pe care le rostesc, încât vor sfărâma barierele lui Satana.

Dumnezeu dă oamenilor sfaturi și mustrări pentru binele lor. El a trimis solia Sa, făcându-le cunoscut ceea ce era necesar pentru acea vreme – 1897. Ați primit solia? Ați luat seama la apel? El v-a dat ocazia să veniți în ajutorul Domnului, înarmați și echipați, și să rămâneți în picioare, după ce veți fi făcut totul. Dar v-ați pregătit? Ați spus: „Iată-mă, trimite-mă”? Ați șezut liniștiți și nu ați făcut nimic. Ați lăsat cuvântul Domnului să cadă la pământ, nebăgat în seamă. Iar Domnul a luat bărbați care erau niște băieți atunci când voi erați în prima linie de luptă și le-a dat lor solia și lucrarea pe care voi nu le-ați luat asupra voastră. Veți fi voi pietre de poticnire pentru ei? Îi veți critica? Veți spune: „Aceștia și-au depășit atribuțiile”? Totuși, voi nu luați asupra voastră atribuțiile pe care ei sunt chemați acum să le exercite.

O, de ce sunt oamenii piedici, când ar putea fi ajutoare? De ce vor ei să blocheze roțile, când ar putea să împingă cu succes remarcabil? De ce își jefuiesc propriile suflete de bine și îi lipsesc și pe alții de binecuvântarea care ar putea veni prin ei? Aceștia, care resping lumina, vor rămâne niște pustiuri sterpe, prin care nu curge nicio apă înviorătoare, vindecătoare, iar slujirea lor va fi la fel de lipsită de umezeală ca dealurile din Ghilboa, peste care nu a mai căzut nici rouă, nici ploaie. Ei nu sunt îmbrăcați cu ungerea divină și nu transmit altora nicio binecuvântare. Ar putea să-și umilească inimile, să-și mărturisească greșelile și să sfărâme legătura pe care Satana a pus-o peste ei. Ar putea să sfărâme cătușele pe care le-au forjat educația, prejudecata sau obiceiurile. Dacă ar vrea să-L caute pe Dumnezeu, în umilință, [1648] L-ar găsi. Atunci nu și-ar mai impune propria voință, ci ar merge după cum îi conduce Duhul Domnului. Atunci ar fi călăuziți de El.

ADUNAȚI TOATĂ LUMINA

Cernerea și curățarea vor trece cu siguranță peste fiecare biserică din țara noastră care a avut mari ocazii și privilegii, dar care le-a lăsat să treacă nebăgate în seamă. Nevoia lor nu este de o dovadă mai clară. Ei au nevoie de inimi sfințite și curate, care să adune și să păstreze toată lumina pe care Dumnezeu a dat-o și atunci vor umbla în lumina aceea.

Noi nu trebuie să spunem: „Pericolele zilelor de pe urmă vor veni în curând peste noi.” Ele sunt deja aici. Acum avem nevoie ca sabia Domnului să taie sufletul și măduva poftelor trupești, a apetitului și pasiunilor. Fie ca aceasta să străpungă și să taie mult mai mult decât a făcut-o până acum. Fie ca orice mândrie să fie aruncată la pământ. Fie ca siguranța carnală să fie scoasă din adăpostul minciunilor cu care s-a căutat să se înșele poporul lui Dumnezeu. Să taie și să înlăture neprihănirea lor proprie și să deschidă ochii orbilor, ca să poată vedea că nu sunt sănătoși în ochii lui Dumnezeu.

Mă adresez poporului lui Dumnezeu, care se ține astăzi strâns de încredințarea sa, care nu vrea să se îndepărteze de credința dată sfinților odată pentru totdeauna, care rezistă în mijlocul întunericului moral al acestor zile de stricăciune. Cuvântul Domnului pentru voi este: „Mă voi bucura de tine, Ierusalime, Mă voi bucura de tine, poporul Meu.” Oare nu putem vedea aici iubirea părintească a lui Dumnezeu, exprimată față de cei care se țin strâns de credința în neprihănire? Între Dumnezeu și poporul Său există cea mai strânsă relație. Nu suntem doar obiecte ale milei Lui blânde, ale iubirii Lui iertătoare, ci suntem mult mai mult. Domnul se bucură de poporul Său. Își găsește desfătarea în ei. El este siguranța lor. El va împodobi cu spiritul sfințeniei pe toți cei care Îi servesc cu toată inima. El îi îmbracă cu neprihănire. El îi iubește pe cei care fac voia Lui, care arată chipul Lui. Toți cei care sunt drepți și credincioși sunt făcuți după chipul Fiului Său. În gura lor nu se găsește minciună, căci sunt fără vină înaintea tronului lui Dumnezeu. [1649]