Review and Herald, Vol. 67, Nr. 7
Battle Creek, 18 februarie 1890

CUM SĂ TRATĂM UN PUNCT DE DOCTRINĂ CONTROVERSAT

CUVÂNTARE DE DIMINEAȚĂ

Vrem să înțelegem timpul în care trăim. Noi nu avem nici pe jumătate adevărata înțelegere. Inima mea tremură când mă gândesc cu ce fel de dușman avem de-a face și cât de slab suntem pregătiți să dăm piept cu el. Încercările copiilor lui Israel și atitudinea lor chiar înainte de prima venire a lui Hristos, mi-au fost prezentate din nou și din nou pentru a ilustra poziția poporului lui Dumnezeu în experiența lor dinainte de a doua venire a lui Hristos. După cum inamicul a căutat orice ocazie pentru a prelua controlul asupra minții iudeilor, tot așa, în zilele noastre, caută să orbească mințile slujitorilor lui Dumnezeu, pentru ca aceștia să fie incapabili să discearnă adevărul cel prețios.

Când Hristos a venit în lume, Satana era prezent și a luptat pentru fiecare centimetru de pe drumul Său de la iesle la Calvar. Satana Îl acuzase pe Dumnezeu că a cerut jertfire de sine din partea îngerilor, în timp ce El însuși nu știa ce înseamnă aceasta și nici nu ar fi fost dispus să facă vreun sacrificiu de Sine în favoarea altora. Aceasta era acuzația adusă de Satana în ceruri împotriva lui Dumnezeu, iar după ce a fost expulzat din cer, a continuat să-L învinuiască pe Dumnezeu că ar pretinde o slujire pe care El însuși nu ar aduce-o. Hristos a venit în lume ca să lupte împotriva acestor acuzații false și ca să-l descopere pe Tatăl. Noi nu ne putem imagina ce umilință a suferit prin faptul că a luat natura noastră asupra Lui. Nu pentru că ar fi fost ceva dizgrațios în sine să aparții omenirii, dar El era Maiestatea cerului, Împăratul slavei; totuși, S-a umilit ca să devină un prunc și să sufere lipsurile și necazurile muritorilor. El nu S-a umilit doar până la cea mai de sus poziție, ca să fie un om plin de bogății și de putere, ci, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru noi, ca noi, prin sărăcia Lui, să putem fi îmbogățiți. El a coborât pas cu pas în umilință. A fost alungat dintr-o localitate în alta, căci oamenii nu voiau să primească Lumina lumii. Ei erau foarte mulțumiți cu propria lor stare.

Hristos dăruise pietre prețioase ale adevărului, însă oamenii îngrămădiseră peste ele mormane de superstiții și învățături greșite. El le împărtășise cuvintele vieții, însă ei nu trăiau prin orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. El a văzut că lumea nu putea să găsească cuvântul lui Dumnezeu, pentru că era ascuns de către tradițiile omenești. Atunci a venit ca să prezinte în fața lumii importanța pe care o au unul pentru altul cerul și pământul, a venit ca să așeze din nou adevărul la locul lui. Numai Isus putea să descopere adevărul pe care oamenii au nevoie să-l cunoască pentru a putea obține mântuirea. Numai El putea să-l repună în cadrul adevărat, iar lucrarea Lui a fost aceea de a-l curăța de învățăturile greșite și de a-l prezenta oamenilor în lumina lui cerească.

Satana era agitat, dornic să I se împotrivească, pentru că el nu precupețise niciun efort după căderea omului pentru a face ca lumina să fie socotită întuneric și întunericul lumină. În timp ce Hristos căuta să prezinte în fața oamenilor adevărul în relație corectă cu mântuirea lor, Satana a lucrat prin conducătorii iudei, inspirându-le vrăjmășie împotriva Răscumpărătorului lumii. Ei au hotărât să facă tot ce le stătea în putere ca să-L împiedice să producă o impresie profundă asupra poporul.

O, cât de mult tânjea Hristos, cum Îi ardea inima să deschidă în fața preoților marile comori ale adevărului! Însă mințile lor se scufundaseră într-o așa stare, încât era aproape imposibil să le fie descoperite adevărurile despre împărăția Sa. Scripturile nu fuseseră citite corect. Iudeii așteptau venirea lui Mesia, însă socoteau că El trebuie să vină cu toată slava care va însoți a doua Lui venire. Din cauză că nu a venit cu maiestatea unui împărat, L-au refuzat complet. Dar nu L-au refuzat doar pentru că nu a venit în slavă. Ei L-au respins și din cauză că El era întruparea purității, în timp ce ei nu erau curați. El a umblat pe pământ ca un om de o integritate fără pată. Un astfel de caracter, în mijlocul degradării și al răului, nu era în armonie cu dorințele lor, de aceea a fost abuzat și disprețuit. Viața Lui fără pată arunca lumină asupra inimilor oamenilor și le descoperea nelegiuirea în odiosul ei caracter.

Fiul lui Dumnezeu a fost asaltat la fiecare pas de puterile întunericului. Imediat după botez, a fost dus de Duhul în pustie, unde a fost ispitit timp de patruzeci de zile. Am primit scrisori în care se afirma că Hristos nu a putut avea aceeași natură ca omul, căci dacă ar fi fost așa, ar fi căzut sub același fel de ispite. Dacă nu ar fi avut natura omului, nu ar fi putut fi exemplul nostru. Dacă nu ar fi fost părtaș naturii noastre, nu ar fi putut să fie ispitit așa cum este ispitit omul. Dacă nu ar fi fost posibil ca El să cadă sub ispită, nu poate fi ajutorul nostru. Este o realitate solemnă faptul că Hristos a venit să poarte luptele ca om, în folosul omului. Ispitirea și biruința Lui ne vorbesc despre faptul că omenirea trebuie să copieze Modelul; omul trebuie să devină părtaș de natură divină.

În Hristos, erau unite natura divină și natura umană. Natura divină nu a fost coborâtă la nivelul naturii umane. Natura divină și-a păstrat locul, însă natura umană, fiind unită cu divinul, a rezistat celei mai serioase încercări de ispitire în pustie. Prințul lumii acesteia a venit la Hristos după postul Său îndelungat, sugerându-I să poruncească pietrelor să se transforme în pâini. Însă planul lui Dumnezeu pentru mântuirea omului prevedea ca Hristos să cunoască foamea, sărăcia și orice alt aspect al experienței omului. El S-a împotrivit ispitei prin puterea pe care și omul o poate cere. El S-a prins de tronul lui Dumnezeu și nu există bărbat sau femeie care să nu aibă acces la același ajutor, prin credința în Dumnezeu. Omul poate să devină părtaș al naturii divine. Nu există niciun suflet care să nu poată primi tot ajutorul cerului în timpul ispitirii și al încercării. Hristos a venit ca să ne descopere Sursa puterii Sale, pentru ca omul să nu se sprijine niciodată pe capacitățile sale omenești, lipsite de ajutor.

Cei care vor să fie biruitori trebuie să-și pună la schimbător fiecare putere a ființei lor. Ei trebuie să agonizeze după putere divină, stând înaintea lui Dumnezeu pe genunchi. Hristos a venit să fie exemplul nostru și să ne facă cunoscut faptul că putem fi părtași de natură divină. Cum? Fugind de stricăciunea care este în lume prin poftă. Satana nu L-a înfrânt pe Hristos. Nu și-a pus piciorul peste sufletul Răscumpărătorului. Nu a atins capul, deși a zdrobit călcâiul. Hristos, prin exemplul Său, a dovedit clar că omul poate să stea drept în integritate. Oamenii pot să aibă puterea de a se împotrivi răului – o putere pe care nici pământul, nici moartea, nici iadul nu o pot învinge – o putere care îi face să poată birui așa cum a biruit Hristos. Natura divină și natura umană pot să fie unite în ei.

Lucrarea lui Hristos a fost aceea de a prezenta adevărul în cadrul evangheliei și de a descoperi învățăturile și principiile pe care El le dăduse omului căzut. Fiecare idee pe care o prezenta era ideea Lui. El nu a avut nevoie să Se inspire din gândurile nimănui, căci El era sursa oricărui adevăr. Putea foarte bine să prezinte ideile profeților și ale filozofilor și totuși să-Și păstreze originalitatea, deoarece toată înțelepciunea era a Lui. El era sursa, izvorul oricărui adevăr. El a fost mai înainte de toți și prin învățătura Sa a devenit conducătorul spiritual al tuturor veacurilor.

Hristos a vorbit prin Melhisedec, preotul Dumnezeului Celui prea înalt. Melhisedec nu era Hristos, ci era vocea lui Dumnezeu în lume, reprezentantul Tatălui. De-a lungul tuturor generațiilor din trecut, Hristos este Cel care a vorbit. El Și-a condus poporul și El a fost Lumina lumii. Când Dumnezeu l-a ales pe Avraam să fie reprezentantul adevărului Său, l-a scos din țara lui și din rudenia lui și l-a pus deoparte. El a dorit să-l formeze după modelul Său, să-l învețe după planul Său. Amprenta învățătorilor lumii nu trebuia să fie pusă asupra lui. Avraam avea nevoie să fie învățat cum să poruncească copiilor săi și celor din casa lui după el, ca aceștia să păstreze calea Domnului, să facă dreptate și judecată. Aceasta este lucrarea pe care Dumnezeu dorește ca noi să o facem. El vrea ca noi să înțelegem cum să ne conducem familiile, cum să ne stăpânim copiii, [533] cum să poruncim celor din casa noastră să țină calea Domnului.

Ioan a fost chemat să facă o lucrare specială. El trebuia să pregătească calea Domnului, să-I netezească cărările. Domnul nu l-a trimis la nicio școală de-a profeților sau rabinilor. El l-a scos din mijlocul oamenilor și l-a dus în pustie, pentru ca acolo să poată învăța despre natură și despre Dumnezeul naturii. Dumnezeu nu a vrut ca amprenta preoților și conducătorilor să fie pusă asupra lui. Ioan a fost chemat să facă o lucrare specială. Domnul i-a dat solia Sa. S-a dus Ioan la preoți și la conducători ca să-i întrebe dacă poate să vestească această solie? Nu. Dumnezeu l-a despărțit de ei ca să nu fie influențat de spiritul și de învățăturile lor. El era glasul care strigă în pustie: „Pregătiți calea Domnului, croiți în pustie un drum drept pentru Dumnezeul nostru. Orice vale să fie înălțată, orice munte și orice deal să fie coborâte. Cele strâmbe să fie îndreptate, iar cele colțuroase să fie netezite: atunci se va descoperi slava Domnului, și orice făptură o va vedea, căci gura Domnului a vorbit” [KJV]. Aceasta este solia care trebuie să fie dată poporului nostru. Suntem aproape de încheierea timpului, iar solia este: „Eliberați calea Împăratului. Adunați pietrele, ridicați un stindard pentru popor.” Poporul trebuie să fie trezit. Nu mai este timp acum să strigăm: „Pace și siguranță.” Ni se spune: „Strigă în gura mare, nu te opri. Înalță-ți glasul ca o trâmbiță și vestește poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei.”

Lumina slavei lui Dumnezeu a strălucit peste Reprezentantul nostru, iar acest fapt ne spune că slava lui Dumnezeu poate să strălucească și peste noi. Cu brațul Său omenesc, Isus a cuprins întreaga omenire, iar cu brațul Său divin, a prins tronul Celui infinit, legând astfel omul cu Dumnezeu și pământul cu cerul.

Lumina slavei lui Dumnezeu trebuie să cadă peste noi. Avem nevoie de ungerea cea sfântă de sus. Oricât de inteligent, oricât de învățat ar fi un om, dacă nu este ancorat ferm în Dumnezeul lui Israel, el nu este calificat pentru a-i învăța pe alții. Cel care este conectat cu cerul, acela va face faptele lui Hristos. Prin credința în Dumnezeu, va avea puterea de a mișca omenirea. El va căuta oile pierdute ale casei lui Israel. Dacă puterea divină nu se unește cu efortul omenesc, nu dau niciun ban pe tot ceea ce ar putea face cel mai mare om. Duhul Sfânt lipsește din lucrarea noastră. Nimic nu mă înspăimântă mai mult decât să văd spiritul de dușmănie manifestat de către frații noștri. Dacă nu ne putem aduna împreună ca niște creștini, ca să examinăm cu un spirit de curtoazie subiectele controversate, suntem pe un teren periculos. Simt că mai bine aș pleca din locul în care frații nu pot să cerceteze cu sinceritate învățăturile Bibliei, ca să nu primesc spiritul lor. Cei care nu pot să examineze în mod imparțial dovezile unei poziții care diferă de poziția lor nu sunt pregătiți să-i învețe pe alții, în niciun departament al cauzei lui Dumnezeu. Avem nevoie de botezul Duhului Sfânt. Fără acesta, nu suntem mai pregătiți să mergem cu solia în lume decât au fost ucenicii imediat după răstignirea Domnului lor. Isus le-a cunoscut lipsa și le-a spus să rămână în Ierusalim până când aveau să fie îmbrăcați cu putere de sus. Orice învățător trebuie să fie el însuși învățat, pentru ca ochii lui să fie unși să vadă dovezile adevărului lui Dumnezeu, adevăr care merge crescând. Razele Soarelui neprihănirii trebuie să strălucească în inima sa, dacă vrea să împărtășească și altora lumina.

Nimeni nu este capabil să explice Scripturile, fără ajutorul Duhului Sfânt. Dar dacă vă îndreptați spre cuvântul lui Dumnezeu cu o inimă smerită, dispusă să fie învățată, îngerii lui Dumnezeu vor sta alături de voi ca să vă imprime în minte dovezile adevărului. Când Duhul lui Dumnezeu Se odihnește peste voi, dispare orice sentiment de invidie sau gelozie în timpul cercetării poziției altora. Atunci nu mai este prezent spiritul de acuzație și critică, de felul celui cu care Satana a inspirat inimile conducătorilor iudei împotriva lui Hristos. După cum i-a spus Hristos lui Nicodim, așa vă spun vouă: „Trebuie să vă nașteți din nou.” „Dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea împărăția lui Dumnezeu.” Trebuie să aveți amprenta divină, înainte de a putea deosebi cerințele sacre ale adevărului. Dacă învățătorul nu învață în școala lui Hristos, el nu este pregătit să-i poată învăța pe alții.

Noi trebuie să ajungem într-o poziție în care orice diferență va dispărea. Dacă eu cred că am lumină, este de datoria mea să o prezint. Dacă eu m-aș fi consultat cu alții în privința mesajului pe care Domnul voia să-l transmit poporului, poate că ușa s-ar fi închis, așa încât lumina să nu poată ajunge la cei cărora le-o trimitea Dumnezeu. Când Isus a intrat în Ierusalim, „toată mulțimea ucenicilor, cuprinsă de bucurie, a început să‑L laude pe Dumnezeu cu glas puternic pentru toate minunile pe care le văzuseră. Ei ziceau: «Binecuvântat este Regele ce vine în Numele Domnului! Pace în cer și slavă în înălțimi!» Unii farisei din mulțime I‑au zis: «Învățătorule, ceartă‑ți ucenicii!» Și El le‑a răspuns: «Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga!»”

Iudeii încercaseră să oprească vestirea acelei solii care fusese prezisă în cuvântul lui Dumnezeu, dar profeția trebuia să se împlinească. Domnul spune: „Iată, vă trimit pe proorocul Ilie, înainte să vină ziua cea mare și înfricoșată a Domnului.” Cineva urmează să vină în Duhul și puterea lui Ilie, iar atunci când va veni, s-ar putea ca oamenii să spună: „Tu ești prea zelos, tu nu interpretezi corect Scripturile. Lasă-mă să-ți spun eu cum trebuie să-ți prezinți solia.”

Există multe persoane care nu pot face deosebire între lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea unui om. Vă voi spune adevărul așa cum mi-l dă Dumnezeu și vă spun acum: dacă veți continua să căutați greșeli, să aveți un spirit de dușmănie, nu veți cunoaște niciodată adevărul. Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Mai am încă multe să vă spun, dar acum nu le puteți purta.” Ei nu erau în starea în care să poată înțelege lucrurile eterne și sacre. Dar Isus a promis să le trimită Mângâietorul, care avea să-i învețe toate lucrurile și să le amintească toate cuvintele pe care le rostise El. Fraților, noi nu trebuie să depindem de om. „Nu vă mai puneți încrederea în om, în ale cărui nări este doar suflare.” Voi trebuie să vă agățați sufletele neajutorate de Isus. Nu se cuvine să bem din izvorul din vale, când este un izvor în munte. Haideți să părăsim izvoarele inferioare și să venim la izvoarele superioare. Dacă există vreun punct al adevărului pe care nu-l înțelegeți, cu care nu sunteți de acord, atunci cercetați, comparați verset cu verset, scufundați sonda adevărului adânc în mina cuvântului lui Dumnezeu. Trebuie să vă puneți pe voi și părerile voastre pe altarul lui Dumnezeu, să înlăturați ideile preconcepute și să lăsați Duhul din cer să vă călăuzească în tot adevărul.

Fratele meu a spus cândva că nu voia să audă nimic în legătură cu solia pe care o susținem, de teamă să nu fie convins. Nu voia să vină la adunări sau să asculte prelegerile. Dar mai târziu, a declarat că și-a dat seama că era la fel de vinovat, ca și cum le-ar fi auzit. Dumnezeu îi dăduse ocazia să cunoască adevărul și avea să-l țină răspunzător pentru ocazia oferită. Mulți dintre noi au prejudecăți față de învățăturile care se discută acum. Ei nu vor să vină să asculte, nu vor să cerceteze în mod calm, în schimb își prezintă obiecțiile lor, în întuneric. Ei sunt foarte mulțumiți cu poziția pe care o au. „Pentru că zici: «Sunt bogat, m‑am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic», și nu știi că ești nenorocit, vrednic de milă, sărac, orb și gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit în foc, ca să te îmbogățești, și haine albe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale, și colir, ca să‑ți ungi ochii și să vezi. Eu îi mustru și îi pedepsesc pe toți aceia pe care‑i iubesc. Fii plin de râvnă deci și pocăiește‑te!”

Aceste versete se aplică celor care trăiesc în timpul vestirii soliei, dar care nu vor să vină să o audă. De unde știți că Domnul nu dă dovezi proaspete ale adevărului Său, așezându-l într-un cadru nou pentru a fi pregătită calea Domnului? Ce planuri ați făcut pentru ca lumina cea nouă să poată fi răspândită în rândurile poporului lui Dumnezeu? Ce dovezi aveți că Dumnezeu nu a trimis lumină copiilor Săi? Toată mulțumirea de sine, egoismul și mândria propriilor păreri trebuie să fie înlăturate. Noi trebuie să venim la picioarele lui Isus și să învățăm de la Cel care este blând și smerit cu inima. Isus nu-i învăța pe ucenicii Săi așa cum își învățau rabinii ucenicii. Mulți dintre iudei veneau și ascultau felul în care Isus descoperea tainele mântuirii, însă nu veneau ca să învețe. Veneau ca să critice, ca să-L prindă cu vorba, ca să găsească ceva cu care să-i poată umple pe oameni de prejudecăți. Ei erau mulțumiți cu cunoștința pe care o aveau, însă copiii lui Dumnezeu trebuie să cunoască vocea adevăratului Păstor. Oare nu este acesta timpul în care este foarte potrivit să postim și să ne rugăm lui Dumnezeu? Suntem în pericolul de a fi dezbinați, suntem în pericolul de a adopta o poziție greșită asupra unui subiect controversat. Nu ar trebui să-l căutăm pe Dumnezeu cu seriozitate, cu umilire a sufletului, ca să putem ști care este adevărul?

Natanael l-a auzit pe Ioan atunci când acesta arătase spre Mântuitorul, afirmând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” Natanael a privit la Isus, însă a fost dezamăgit de înfățișarea Răscumpărătorului lmii. Se putea ca Cel care purta semnele trudei și ale sărăciei să fie Mesia? Isus era un muncitor. El trudise alături de muncitori umili, motiv pentru care Natanael s-a îndepărtat de El. Însă nu și-a format o părere personală definitivă în privința lui Isus. S-a dus și a îngenuncheat sub un smochin, întrebându-L pe Dumnezeu dacă într-adevăr acest Om era Mesia. În timp ce se afla acolo, a venit Filip și i-a spus: „Noi L-am găsit pe Acela despre care vorbește Moise în Lege și despre care au scris profeții, pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.” Cuvântul „Nazaret” i-a trezit din nou necredința și a zis: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?” El era plin de prejudecăți, însă Filip nu a căutat să combată aceste prejudecăți, ci i-a spus pur și simplu: „Vino și vezi.” Când Natanael a venit în prezența lui Isus, Isus a spus: „Iată într-adevăr un Israelit în care nu este vicleșug!” Natanael a fost surprins și a zis: „De unde mă cunoști?” Iar Isus, drept răspuns, i-a zis: „Mai înainte să te cheme Filip te-am văzut, când erai sub smochin.”

Nu ar fi bine să mergem și noi sub smochin, ca să-I cerem lui Dumnezeu să ne facă să cunoaștem care este adevărul? Nu ne va vedea Dumnezeu, așa cum l-a văzut pe Natanael? Natanael a crezut atunci în Domnul și a exclamat: „«Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!» Drept răspuns Isus i-a zis: «Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.» Apoi i-a zis: «Adevărat, adevărat vă spun, că de acum încolo, veți vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu suind și coborând peste Fiul Omului.»”

Astfel de lucruri vom vedea, dacă suntem legați de Dumnezeu. Dumnezeu vrea să depindem de El, nu de om. El dorește să avem o inimă nouă și voia Lui este să ne dea descoperiri de lumină de la tronul lui Dumnezeu. Noi trebuie să ne luptăm cu orice dificultate, dar când este prezentat un subiect controversat, vei merge oare la om ca să-i afli părerea și să-ți formezi concluziile după părerile lui? Nu. Mergi la Dumnezeu. Spune-i ce anume dorești, apoi ia-ți Biblia și cerceteaz-o ca și cum ai căuta comori ascunse.

Noi nu cercetăm destul de adânc pentru a găsi adevărul. Fiecare suflet dintre cei care cred adevărul prezent va fi pus în situația în care i se va cere să dea o explicație pentru nădejdea pe care o are. Poporul lui Dumnezeu va fi chemat să stea înaintea împăraților, domniilor, conducătorilor și oamenilor mari ai pământului și de aceea ei trebuie să știe că știu care este adevărul. Ei trebuie să fie bărbați și femei convertiți. Dumnezeu vă poate învăța într-o singură clipă, prin Duhul Sfânt, mai mult decât puteți învăța de la marii oameni ai pământului. Universul privește lupta care se desfășoară pe pământ. Cu prețul unui cost infinit, Dumnezeu a dat fiecărui om ocazia de a cunoaște ceea ce-l va face înțelept pentru mântuire. Cât de atent privesc îngerii ca să vadă cine va folosi ocazia dată! Când se prezintă o solie poporului lui Dumnezeu, ei nu trebuie să se ridice în [534] împotrivire față de ea. Ei trebuie să meargă la Biblie, să o compare cu legea și cu mărturia, iar dacă nu rezistă acestui test, ea nu este adevărată. Dumnezeu vrea să ne dezvoltăm mintea. El vrea să pună harul Său peste noi. În fiecare zi putem să avem un ospăț de bucate bune, căci Dumnezeu poate să deschidă toate comorile cerului pentru noi. Noi trebuie să fim una cu Hristos, așa cum El este una cu Tatăl, iar Tatăl ne va iubi așa cum Îl iubește pe Fiul. Putem avea același ajutor pe care L-a avut Isus, putem avea tărie pentru orice împrejurare critică, căci Dumnezeu va merge înaintea noastră și tot El va veni după noi. El ne va înconjura din toate părțile, iar când vom fi duși înaintea conducătorilor și autorităților pământului, nu vom avea nevoie să ne gândim dinainte ce să spunem. Dumnezeu ne va învăța în ceasul în care va fi nevoie. Dumnezeu să ne ajute să venim la picioarele lui Isus și să învățăm de la El, înainte de a căuta să-i învățăm pe alții. [535]