Review and Herald, 18 octombrie 1892

LUCRAREA ÎMPOTRIVITORILOR

„Cu cine voi asemăna generația aceasta? Este asemenea unor copii care stau în piețe și strigă unii către alții: «V‑am cântat din fluier, și n‑ați jucat; v‑am cântat de jale, și nu v‑ați tânguit.» Căci a venit Ioan, care nici nu mănâncă, nici nu bea, iar ei zic: «Are demon!» A venit Fiul Omului, care mănâncă și bea, iar ei zic: «Iată un mâncău și un bețiv, prieten cu vameșii și cu păcătoșii!» Dar înțelepciunea se dovedește dreaptă prin lucrările ei.”

Chiar înainte ca Isus să fi rostit aceste cuvinte, a vorbit despre Ioan Botezătorul. El le-a spus mulțimilor: „Ce ați ieșit să vedeți în pustiu? O trestie clătinată de vânt? Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine moi sunt în casele regilor. Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un profet? Da, vă spun, chiar mai mult decât un profet. El este acela despre care s‑a scris: Iată, trimit înaintea Feței Tale pe solul Meu, care va pregăti calea înaintea Ta. Adevărat vă spun că, dintre cei născuți din femeie, nu s‑a ridicat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuși, cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decât el.” „Și toți oamenii, când au auzit, chiar și vameșii, au recunoscut dreptatea lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan, dar fariseii și învățătorii Legii au respins planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.”

Cei care au respins mărturia lui Ioan nu au dorit să primească mărturia Aceluia despre care Ioan a declarat: „El trebuie să crească, iar eu, să mă micșorez.” Cărturarii, fariseii și conducătorii s-au hotărât să nu vadă dovezile adevărului și au evitat concluziile cele mai evidente. Pentru a-și îndreptăți cursul necredinței lor încăpățânate, nu au pierdut nicio ocazie posibilă de a prinde din învățătura lui Isus ceva ce să poată răstâlmăci, să poată aplica greșit sau denatura. Când nu a existat nicio posibilitate de a aplica greșit adevărul cuvintelor lui Hristos, acești oameni care au respins sfatul lui Dumnezeu dat lor, au început să pună întrebări care nu aveau nicio legătură cu problema în cauză – doar ca să distragă atenția oamenilor de la lecția pe care Isus încerca să-i învețe – și să evite cu îndemânare adevărul. Fariseii nu se opuneau orbește învățăturilor lui Hristos, pentru că adevărul a făcut impresii profunde asupra minții lor, dar ei s-au opus adevărului și au mers contrar convingerilor lor, închizând-și ochii ca nu cumva să vadă, împietrindu-și inima, ca nu cumva să înțeleagă și să fie convertiți, ca Hristos să-i poată vindeca. În propria lor neprihănire, ei erau prea mândri ca să accepte ajutorul pe care Hristos venise să-l aducă pentru ei.

Maniera în care fariseii au încercat să se sustragă adevărului și să distragă atenția oamenilor de la lecțiile vitale – lansând întrebări care nu aveau nimic de-a face cu subiectul – este cea în care și-au găsit refugiu opozanții adevărului din toate timpurile. Satana, care este expert în tot felul de șiretlicuri pentru împotrivirea față de adevăr, le sugerează agenților săi planuri prin care ei să poată respinge sfatul lui Dumnezeu dat lor. El îi incită pe opozanții adevărului să pună probleme false, să discute aspecte care nu sunt la subiect, pentru ca cei care sunt convinși sau pe jumătate convinși, să fie îndepartați de cercetarea și acceptarea adevărului. Încă din vremea lui Hristos au existat oameni a căror atitudine față de adevăr a spus: „Depărtează-Te de mine, Dumnezeule. Nu vreau calea Ta, ci propria mea cale.”

Există mulți care încearcă să se sustragă adevărului, să fugă de Domnul. Dacă ei înțeleg că sunt prezentate argumente care vor răsturna opinia pe care ei o susțin, dacă văd că este posibil să fie convinși de vreun adevăr pe care nu l-au apărat și că pot fi obligați să renunțe la opoziția lor și să cedeze în fața adevărului, vor fugi departe de influența propovăduitorilor acestuia, pentru a putea umbla în continuare în scânteilor făcute de vreascurile lor. Însă Domnul declară despre această categorie de oameni că „vor zăcea în durere”.

Solul cerului nu poate spera să le facă pe plac celor care sunt hotărâți să se opună adevărului. Hristos îi descrie pe aceștia, spunând: „V-am cântat din fluier, și n-ați jucat; v-am cântat de jale, și nu v-ați tânguit.” Oricare ar fi calea pe care ar alege-o solul, aceasta va fi criticată de opozanții adevărului și ei vor folosi spre avantajul lor fiecare defect din conduita, obiceiurile sau caracterul celui care îl susține, ca să-i poată împiedica pe cei care sunt atenți în mod sincer și ascultă argumentele. Dacă există ceva în care împotrivitorii pot găsi ocazia de a denatura caracterul sau de a interpreta greșit acțiunea celui care prezintă adevărul, vor profita de aceasta pentru a-i împiedica pe cei care ar accepta și ar asculta adevărul, să asculte și să creadă solia.

Domnul a trimis solii poporului Lui prin intermediul patriarhilor și profeților, pentru ca relele care existau în poporul Lui să poată fi corectate. Dacă ar fi fost posibil ca ei să deosebească tradițiile și interpretările oamenilor de adevărul lui Dumnezeu, nu ar fi fost nevoie să-i trimită profetului solia. Dar acest lucru nu era posibil, pentru că maximele lumii erau țesute în învățătura lor ca urzeala în bătătură, iar poruncile oamenilor erau privite cu mai mult respect decât poruncile lui Dumnezeu. Teoriile făcute de om trec de la unul la altul, iar doctrinele oamenilor, la fel ca aluatul rău, lucrează activ până când întreaga plămădeală este dospită. Când Domnul trimite o solie, El dă suficiente dovezi pentru a-l convinge pe cel sincer în inimă, de adevărul acestuia. Dar cei care vor să se împotrivească adevărului, cer dovezi mai mari. Dacă Domnul le-ar da o dovadă mai mare, aceasta nu ar face altceva decât ca opoziția lor să fie și mai hotărâtă.

Lucrarea lui Ioan Botezătorul a fost aceea de a îndemna oamenii să pregătească calea Domnului, pentru a face în pustie un drum drept pentru Dumnezeul nostru. Îngerul i-a vestit lui Zaharia misiunea lui Ioan, zicându-i: „Va fi mare înaintea Domnului, vin și băutură amețitoare nu va bea, ci va fi plin de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei lui, și pe mulți dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul, Dumnezeul lor. El va merge înaintea Lui, în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la înțelepciunea celor drepți, ca să‑I rânduiască Domnului un popor pregătit.” Mesajul lui consta în alertarea și trezirea oamenilor. El nu trebuia să se asocieze cu oamenii, ci să aștepte în pustie, iar oamenii să vină la el pentru a-i auzi mesajul. El era îmbrăcat în haine aspre, așa cum era obișnuit pentru îmbrăcămintea profeților, și a refuzat tot ce avea iz de îngăduință a eului. El și-a ridicat vocea ca o trâmbiță în avertizare și mustrare și mulți au fost convertiți și botezați de el în Iordan.

Dar, deși Ioan a fost un sol al lui Dumnezeu, nu toți au primit mărturia lui. Mulți s-au pus împotriva lui și s-au luptat pentru a contracara influența lui. Ei au arătat cu batjocură spre viața lui abstinentă, spre obiceiurile lui simple, spre hainele sale aspre și au declarat că era fanatic. S-au opus cuvintelor lui, deoarece le denunța ipocrizia cu mustrări usturătoare, și au căutat să stârnească poporul împotriva lui, declarând că el înlătura ceremoniile lor religioase și le disprețuia tradițiile. Cu toate acestea, Duhul Domnului lucra asupra inimilor acestor disprețuitori, convingându-i de păcat. Ei au respins însă sfatul lui Dumnezeu și, în ciuda dovezilor date pentru a arăta contrarul, au declarat că Ioan este posedat de diavol. Astfel, au tăiat ultima legătură care îi lega de influențele cerești și au fost lăsați în întuneric.

După ce Ioan și-a prezentat solia, Isus Și-a început lucrarea. El Și-a îmbrăcat divinitatea [1061] cu umanitate, pentru ca natura umană să poată atinge umanitatea, iar divinitatea să se prindă de Cel infinit. El a venit pentru a ajunge la oameni și a-i ridica. A venit să le reprezinte caracterul Tatălui. Ori de câte ori a avut ocazia, ori de câte ori a găsit un suflet înfometat, El a prezentat pâinea care coboară din cer. Pozițiile lumești și onoarea lumească nu au reprezentat o atracție pentru El, ci ceea ce îi atingea inima, era un suflet însetat după apa vieții. În timp ce îi mustra pe farisei pentru ipocrizia lor, El nu a refuzat să Se așeze la masa vameșilor și a păcătoșilor, deoarece aceasta I-a dat oportunitatea de a le prezenta lecțiile adevărului divin. Mulți dintre cei care au primit astfel o impresie favorabilă despre Mântuitor, au fost convertiți după înălțarea Lui. Trei mii de oameni au fost convertiți într-o zi, când Duhul Sfânt a fost revărsat, și mulți dintre ei au fost cei care ascultaseră declarațiile pline de har ale lui Hristos în timp ce erau la mesele vameșilor.

Pentru că s-a asociat cu cei păcătoși, Isus a fost acuzat că era un lacom și un băutor de vin, dar tocmai cei care au făcut această acuzație erau vinovați. Metoda lui Satana de a denatura caracterul lui Dumnezeu, este aceea de a-I atribui propriile sale caracteristici și la fel îl denaturează pe solul Domnului și oamenii păcătoși. Cei care L-au acuzat pe Isus și care au spus că Ioan are drac, știau că dau o mărturie falsă, dar erau plini de gelozie, deoarece, deși au fost atât de mult timp conducătorii recunoscuți ai poporului, erau dați la o parte și oamenii se îmbulzeau să audă cuvintele altuia.

Atât de egoiști erau fariseii și învățătorii, încât nu s-au oprit să se gândească la faptul că Isus ședea la masă cu vameșii și păcătoșii pentru a răspândi lumina cerului celor care erau în întuneric. Ei nu au stat să remarce că fiecare cuvânt rostit de Învățătorul divin era ca o sămânță de viață care trebuia să germineze și să aducă roadă spre slava lui Dumnezeu. Ei nu au înțeles că fiecare acțiune a vieții Lui era plină de influență veșnică care nu trebuia să-și piardă vreodată puterea. Fariseii și rabinii hotărâseră să nu accepte lumina dată de Hristos, așa că El S-a întors spre oamenii de rând, care Îl ascultau cu plăcere și ale căror inimi nu erau fortificate împotriva pătrunderii cuvintelor Lui, care dau lumină și înțelegere omului simplu. Isus a venit ca să fie mântuitorul tuturor – al iudeilor și al neamurilor, al celor bogați și al celor săraci, al celor slobozi și al robilor. El Și-a identificat interesul cu cel al omenirii suferinde, iar când L-au acuzat de prietenie față de vameși și păcătoși, El a spus: „Căci n-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.”

Animați de mândrie, prejudecăți și ură, fariseii, preoții și conducătorii L-au respins pe Domnul slavei. Lucrările Lui puternice nu au avut nicio influență de înmuiere asupra minții lor, pentru că ei și-au împietrit inimile ca nu cumva să fie convertiți. Atunci când se prezintă dovezi că un om este un sol al Domnului oștirilor, care vorbește pentru Dumnezeu, este periculos pentru suflet să respingă și să desconsidere solia. A întoarce spatele luminii cerului și a-l refuza pe purtătorul luminii, înseamnă a urma un curs similar celui pe care Satana l-a luat în curțile cerești, atunci când a creat revoltă în rândurile îngerilor. El a denaturat caracterul lui Dumnezeu și a plasat într-o lumină falsă poruncile Lui pline de har. El s-a sustras adevărului și a lucrat subtil ca să facă să pară bun ceea ce era rău și rău ceea ce era bun. El nu și-a pierdut tactul și, prin intermediul agenților săi, manifestă aceeași diplomație și pricepere în a fugi de adevăr, a crea probleme false și a denatura solul și solia. Nu vedem doar în lume lucrarea sa, printre cei care se opun în mod deschis adevărului, ci chiar și în biserică, arta lui este manifestată în dezbinări și controverse în rândul celor care pretind a fi copii ai lui Dumnezeu.

Ori de câte ori Domnul are o lucrare specială de făcut în rândul poporului Lui, când El le-ar stimula mințile pentru a contempla adevărul vital, Satana va lucra pentru a distrage mintea prin introducerea unor puncte minore de diferență, pentru ca el să poată crea o problemă în ceea ce privește doctrinele care nu sunt esențiale pentru înțelegerea chestiunii în cauză, ducând, astfel, la dezbinare și distragerea atenției de la punctul esențial. Când se întâmplă acest lucru, Domnul lucrează impresionând inimile oamenilor cu ceea ce este necesar pentru mântuirea lor. Apoi, dacă Satana poate atrage mintea spre unele probleme mai puțin importante și poate provoca dezbinări în privința unor probleme mărunte, astfel încât inimile oamenilor să fie baricadate împotriva luminii și adevărului, el exultă într-un triumf răutăcios. Așa a procedat în trecut și asta intenționează să facă în continuare, ca să poată arunca umbra lui diabolică între oameni și Dumnezeul lor și să oprească lumina pe care Domnul ar lăsa-o să lumineze asupra copiilor Lui. [1062]