Scrisoarea 2a, 1892
5 noiembrie 1892, Adelaide, Australia de Sud

CĂTRE F. E. BELDEN ȘI SOȚIA SA

UN APEL LA PREDARE • ÎMPOTRIVIREA FAȚĂ DE DUHUL SFÂNT LA MINNEAPOLIS

Dragii nepoți, Frank și Hattie [Belden],

Inima mea este foarte iubitoare față de voi, dar mă tem că vrăjmașul are puterea de a vă face să înțelegeți greșit ceea ce am fost îndemnată să vă spun. Cu toate acestea, nu îndrăznesc să tac. Vă iubesc pe amândoi, deși, cu tristețe spun aceasta, nu am acel sentiment de armonie față de voi pe care aș fi atât de încântată să-l am. Nu pot să vă spun: „Pace, pace”, atunci când, din timp în timp, Domnul îmi prezintă primejdiile voastre. Voi ați avut lumină, ați fost binecuvântați de Domnul cu rare oportunități de a primi lumina și de a obține o experiență bogată în lucrurile spirituale. Știu că Domnul ar fi bucuros să vă vadă pe amândoi tăgăduindu-vă eul, să vă vadă consacrați slujirii Lui, cu un scop ferm și un zel hotărât pentru a face lucrarea Stăpânului vostru. Aș fi tristă să vă văd despărțiți de cauza și lucrarea lui Dumnezeu. Dar nu aș vrea să vă ocupați actuala poziție de mare responsabilitate, decât dacă ajungeți să înțelegeți mai bine relația voastră cu Dumnezeu, cerințele Lui față de voi și relația voastră cu semenii.

Dragi copii, dacă aș putea, prin harul lui Dumnezeu, să vă scriu cuvintele care v-ar face să vă vedeți starea adevărată și să-L căutați pe Domnul cu toată inima voastră, aș fi cea mai fericită. Nu este dorința inimii mele să vă rănesc sau să vă zdrobesc, ci să vă refac și să vă vindec. De câteva zile, am fost încurajată. Am avut o conversație serioasă cu tine, Frank, și nu te-ai ridicat [1063] împotriva mea. Inima ta a fost atinsă. Ți-am spus: Știi că ai fost o piedică în calea lui Hattie? Tu ai fost neprihănit în ochii tăi și nu te-ai apropiat de inima ei cu un interes tandru, ca ea să se poată lega în mod vădit de Hristos, mărturisindu-L în mod deschis. Ah, lucrurile ar fi putut fi atât de diferite de ani de zile! În loc de a învăța blândețea lui Hristos și smerenia inimii, tu ai crescut în stima de sine și în propria-ți importanță. Egoismul a fost împletit în toate eforturile tale. Acesta ți-a stricat lucrarea și îți va ruina sufletul dacă nu schimbi ferm și hotărât această ordine de lucruri.

Niciunul dintre cei care s-a înrolat pentru a-I sluji lui Dumnezeu nu va fi scutit de ispită. Satana va spune: „Nu te lăsa dus de orice părere capricioasă. Nu munci ca un sclav, decât dacă ești bine plătit pentru asta.” Fiecare om este ispitit așa cum a fost Hristos, atunci când I-au fost oferite împărățiile lumii, doar cu condiția de a Se pleca înaintea termenilor lui Satana. Nu ți-ai sacrificat într-o mare măsură interesele spirituale și veșnice pentru lucrurile lumești, vremelnice? Cât de apropiată a fost lucrarea și cauza lui Dumnezeu de sufletul tău? Nu a fost sacrificiul de sine pentru Isus foarte mic?

Tu ai de susținut o altă viață decât cea care este hrănită cu pâine temporară. Ai un suflet la care să privești cu atenție, ca nu cumva să fie pierdut pentru totdeauna. Tu trebuie să primești orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu și să te hrănești cu acel cuvânt, care este pâinea și apa vieții. Isus îl numește trupul și sângele Lui. „Ferice de oricine se teme de Domnul, și umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, ești fericit și-ți merge bine” (Psalmii 128:1-2). [1064]

Acestea sunt termenii pe care Domnul vi-i oferă, dragii mei copii. Veți accepta condițiile? Caracterul creștinismului este extrem de practic. „Căci Împărăția lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere” (1 Corinteni 4:20). El poartă acreditarea divină. Această religie practică nu pune deoparte adevărurile din Biblie, considerându-le prea sublime pentru viața de zi cu zi. Principiile ei trebuie să ne controleze în toate lucrurile mici, la fel ca în lucrurile mari ale vieții, furnizând motivul pentru o viețuire înaltă și sfântă. Viața lui Hristos trebuie să fie exemplul nostru.

De dincolo de apele imense ale Pacificului, eu strig către voi: Priviți și trăiți! Priviți ferm, constant și cu seriozitate la Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Sfințirea sufletului se realizează privindu-L statornic, prin credință, ca singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, plin de har și de adevăr. Puterea adevărului este aceea care va transforma inima și caracterul. Efectul ei nu este ca o pată de culoare din loc în loc pe pânză. Întregul caracter trebuie transformat. Chipul lui Hristos trebuie să fie descoperit în cuvinte și fapte. O nouă natură este împărtășită. Omul este reînnoit după chipul lui Hristos, în neprihănire și adevărată sfințenie.

Ah, dacă am fi acționat măcar în conformitate cu lumina care luminează calea noastră, am fi cu mult înaintea a ceea ce suntem astăzi în înțelegerea spirituală și în închinarea adevărată a inimii. Mulți sunt în starea reprezentată de fecioarele neînțelepte, care au avut lămpi, dar nu au avut ulei pentru a reumple lămpile și a le ține aprinse și luminoase, gata pentru a întâmpina Mirele. Harul lui Hristos este esențial în fiecare zi, în fiecare oră. Dacă acesta nu este cu noi continuu, inconsecvențele inimii firești vor apărea și viața [1065] va oferi o slujire împărțită. Caracterul trebuie să fie plin de har și de adevăr. Ori de câte ori religia lui Hristos lucrează, ea va lumina și va îndulci fiecare detaliu al vieții mai mult decât cu o bucurie pământească și cu o pace mai mare decât cea pământească.

Dragii mei copii, eu vă iubesc pentru că Hristos vă iubește. Ați fost cumpărați cu un preț foarte mare. Tot ce sunteți și tot ce aveți – timp, talente, putere, minte, totul – a fost răscumpărat prin sângele lui Hristos pentru a-I aduce cea mai înaltă slujire. Domnul nu poate accepta mai puțin decât consacrarea completă, ascultarea întreagă, de bunăvoie. Frank, dragul meu nepot, puterea principiilor pe care le mărturisești a fost prea des neutralizată de practica ta. Iuțeala temperamentului tău și amărăciunea sentimentelor te țin departe de bine. Domnul poate să te binecuvânteze numai dacă vii la El cu inima smerită, mărturisindu-ți greșelile și păcatele.

Când vei fi luminat de Duhul Sfânt, vei vedea toată răutatea de la Minneapolis, așa cum este ea, așa cum o vede Dumnezeu. Dacă nu te mai văd în această lume, să fii sigur că iert durerea, suferința și povara pe care le-ai adus sufletului meu, fără niciun motiv. Dar de dragul sufletului tău, de dragul Celui care a murit pentru tine, vreau să vezi și să-ți mărturisești greșelile. Tu te-ai unit cu cei care s-au opus Duhului lui Dumnezeu. Ai avut toate dovezile necesare că Domnul lucra prin frații Jones și Waggoner, dar nu ai primit lumina. Judecând după sentimentele îngăduite, după cuvintele rostite împotriva adevărului, tu nu te-ai simțit gata să mărturisești că ai greșit, că acești oameni au avut o solie de la Dumnezeu și că tu ai tratat ușor atât solia, cât și solii. [1066]

Niciodată înainte n-am văzut, în rândul poporului nostru, o asemenea autoamăgire fermă și un refuz de a accepta și de a recunoaște lumina, așa cum s-a manifestat la Minneapolis. Mi-a fost arătat că niciunul dintre cei care a întreținut spiritul manifestat la acea reuniune, nu va mai avea lumină clară pentru a discerne prețiozitatea adevărului trimis din cer, până când nu-și umilește mândria și până nu mărturisește că nu a fost însuflețit de Duhul lui Dumnezeu, ci că mintea și inima lui au fost pline de prejudecată. Domnul a dorit să Se apropie de ei, să-i binecuvânteze și să-i vindece de regresul lor, dar nu au ascultat. Ei au acționat sub același spirit care i-a inspirat pe Core, Datan și Abiram. Bărbații aceia din Israel au fost hotărâți să se opună tuturor dovezilor care le demonstrau că au greșit și au mers mai departe pe drumul nemulțumirii lor, până când mulți au fost atrași să se unească cu ei.

Cine au fost aceștia? Nu cei slabi, ignoranți sau neiluminați. În acea răzvrătire au fost două sute cincizeci de căpetenii cunoscute în adunare, oameni cu renume. Care era mărturia lor? „Toată adunarea, toți sunt sfinți și Domnul este în mijlocul lor! De ce vă înălțați voi mai presus de adunarea Domnului?” (Numeri 16:3). Atunci când Core și însoțitorii lui au pierit sub judecata lui Dumnezeu, oamenii pe care i-au înșelat nu au văzut mâna Domnului în această minune. În dimineața următoare, întreaga adunare i-a învinuit pe Moise și Aaron: „Voi ați omorât poporul Domnului!” (versetul 41), iar plaga a venit asupra adunării și mai mult de paisprezece mii de oameni au pierit.

Când mi-am propus să plec de la Minneapolis, îngerul Domnului a stat lângă mine și mi-a spus: „Nu așa; Dumnezeu are o lucrare pe care să o faci în acest loc. Poporul [1067] acționează potrivit rebeliunii lui Core, Datan și Abiram. Te-am așezat în poziția potrivită, pe care cei care nu sunt în lumină nu o vor recunoaște. Ei nu vor lua în seamă Mărturia ta, dar Eu voi fi cu tine. Harul și puterea Mea te vor sprijini. Nu pe tine te disprețuiesc ei, ci pe soli și solia pe care Eu am trimis-o poporului Meu. Ei au manifestat dispreț față de cuvântul Domnului. Satana le-a orbit ochii și le-a pervertit judecata. Dacă nu se pocăiește fiecare suflet de acest păcat al lui, de această independență nesfântă care insultă Duhul lui Dumnezeu, ei vor umbla în întuneric. Voi lua sfeșnicul din locul lui, dacă nu se pocăiesc și dacă nu se convertesc, ca să-i vindec. Ei și-au întunecat vederea spirituală. Ei nu au vrut ca Dumnezeu să-Și manifeste Duhul și puterea Lui, pentru că au un spirit de batjocură și dezgust față de cuvântul Meu. Frivolitatea, neseriozitatea, amuzamentul și glumele sunt zilnic practicate. Ei nu și-au îndreptat inimile să Mă caute. Ei umblă în scânteile aprinse de vreascurile lor și, dacă nu se pocăiesc, vor zăcea în dureri. Așa zice Domnul: Stai la postul datoriei tale, pentru că Eu sunt cu tine, nu te voi lăsa și nici nu te voi părăsi.” Nu am îndrăznit să nu țin seama de aceste cuvinte de la Dumnezeu.

Lumina a strălucit în Battle Creek în raze clare, luminoase. Însă care dintre cei care au luat parte la adunarea de la Minneapolis, a venit la lumină și a primit comorile bogate ale adevărului pe care Domnul le-a trimis din cer? Cine a mers pas la pas cu Conducătorul, Isus Hristos? Cine a făcut o mărturisire completă a zelului greșit, a orbirii, a invidiei, a bănuielilor [1068] rele și a sfidării adevărului? Niciunul; iar din cauza îndelungilor neglijențe de a recunoaște lumina, au rămas cu mult în urmă. Ei nu au crescut în harul și cunoașterea lui Hristos Isus, Domnul nostru. Ei nu au primit harul necesar pe care l-ar fi putut avea și care i-ar fi făcut oameni puternici în experiența religioasă.

Poziția adoptată la Minneapolis a fost, aparent, un obstacol insurmontabil care, într-o mare măsură, i-a așezat pe aceeași poziție cu îndoielnicii, cu cei care pun întrebări, cu respingătorii adevărului și ai puterii lui Dumnezeu. Atunci când va veni o altă criză, cei care au rezistat atât de mult dovezilor adunate peste dovezi, vor fi încercați din nou în punctele în care au eșuat în mod atât de evident și le va fi greu să primească ceea ce este de la Dumnezeu și să refuze ceea ce este din partea puterilor întunericului. De aceea, unica lor siguranță este aceea de a umbla în umilință, făcându-și drumuri drepte pentru picioare, ca nu cumva cei șchiopi să fie întorși din drum. Contează foarte mult cu cine ne însoțim: fie cu oameni care umblă cu Dumnezeu, care cred și se încred în El, fie cu oameni care urmează presupusa lor înțelepciune, umblând în lumina aprinsă de scânteile lor.

Timpul, grija și lucrarea necesară pentru a contracara influența celor care au lucrat împotriva adevărului, a fost o pierdere teribilă; pentru că noi am fi fost cu ani mai înaintați în cunoașterea spirituală și multe, multe suflete ar fi putut [1069] fi adăugate bisericii, dacă cei care ar fi trebuit să umble în lumină, ar fi căutat să-L cunoască pe Domnul, ca să știe că înaintarea Lui este pregătită ca zorii dimineții. Dar, când atât de multă lucrare trebuie să fie consumată chiar în biserică, pentru a contracara influența celor din lucrare care au stat ca un perete de granit împotriva adevărului pe care Dumnezeu l-a trimis poporului Lui, lumea este lăsată în întunericul pe măsură.

Dumnezeu a vrut ca străjerii să se ridice și, cu vocile unite, să transmită o solie hotărâtă, dând trâmbiței un sunet clar, ca oamenii să poată ajunge la postul datoriei lor și să-și facă partea în marea lucrare. Atunci, lumina puternică și clară a celuilalt înger care coboară din cer având mare putere, ar fi umplut pământul cu slava sa. Noi suntem cu mulți ani în urmă, iar cei care au stat în orbire și au împiedicat tocmai avansarea soliei pe care Dumnezeu a plănuit-o să plece de la adunarea de la Minneapolis ca o lampă ce arde, au nevoie să-și umilească inimile înaintea lui Dumnezeu, să vadă și să înțeleagă cum a fost împiedicată lucrarea prin orbirea minții și prin împietrirea inimii lor.

Au fost petrecute ore întregi despicând firul în patru asupra lucrurilor mărunte. Au fost risipite ocazii de aur, în timp ce mesagerii cerești s-au întristat, fiind neliniștiți din cauza întârzierii. S-a apreciat atât de puțin valoarea Duhului Sfânt sau necesitatea fiecărui suflet de a-L primi. Cei care primesc înzestrarea cerească vor merge mai departe, îmbrăcați cu armura neprihănirii, pentru a lupta pentru Dumnezeu. Ei vor respecta conducerile Domnului și vor fi umpluți cu recunoștință față de El pentru mila Lui. Dar, în multe, multe locuri și în multe, multe ocazii, s-ar putea spune sincer, precum în timpul lui Hristos, [1070] despre cei care mărturisesc a fi poporul lui Dumnezeu, că nu se pot face multe minuni din pricina necredinței lor. Mulți dintre cei care au fost încătușați în lanțurile întunericului, au fost respectați deoarece Dumnezeu i-a folosit, iar necredința lor a trezit îndoieli și prejudecăți împotriva soliei adevărului, pe care îngerii din ceruri doreau să o comunice prin agenți omenești – îndreptățirea prin credință, neprihănirea lui Hristos.

Acum, dragii mei copii, am schițat doar a zecea parte din ceea ce știu că e adevărat în ce privește aceste chestiuni. Vi le-am prezentat. Mi-aș dori ca voi să vă predați acum în fața lui Dumnezeu. Vă iubesc prea mult pe amândoi pentru a vă flata. Frank, tu ai fi putut să o ajuți pe Hattie în multe feluri, dacă ai fi stat în lumina clară, dar tu ai umblat în întuneric. Când mândria va muri, când eul va fi răstignit, atunci Isus va intra și va lua în stăpânire inima și sufletul. Aș vrea să faci o lucrare sigură pentru veșnicie. Nu ai timp de pierdut. Anii au trecut, iar tu nu ești gata să mori și, fără o schimbare hotărâtă, nu ești pregătit să trăiești și să-L slăvești pe Dumnezeu. Nu mai căuta să ai calea ta, să-ți urmezi propria minte și judecată, ci pune-ți mâna în mâna lui Hristos și spune: Condu-mă, călăuzește-mă.

Influența căpitanului Eldridge asupra ta nu a fost potrivită în unele lucruri. Influența ta în privința lui putea fi mai mult spre binele lui și spre slava lui Dumnezeu, decât a fost. Dar trecutul, cu povara înregistrării sale, a trecut în veșnicie. Acum, singura ta speranță de mântuire este în pocăință, mărturisire și convertire la Dumnezeu, într-o supunere și ascultare față de voia Lui, precum a unui copil. Sunt foarte serioasă. Nu am putut schimba nicio iotă sau o frântură din adevăr, pentru a te mulțumi sau a te face prietenul meu cel mai bun. Nu; este o chestiune de viață sau moarte [1071] pentru tine. Nu este timp pentru a ne juca cu realitățile veșnice. Noi trebuie să fim mântuiți în felul lui Dumnezeu, așa cum l-a prezentat în cuvântul Lui, altfel, nu putem fi mântuiți nicidecum. Noi trebuie să fim curați, cu toată inima, fermi în principiu ca o stâncă. Isus a spus: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.” Îi mulțumesc lui Dumnezeu, ah, Îi mulțumesc Lui cu inima și glasul pentru că El încă este mântuitorul nostru milos, gata să ierte păcatul și, prin sângele Lui, să ne curețe de orice pată pe care păcatul a făcut-o. Vă scriu cu dragoste.

Mătușa Ellen [1072]