Review and Herald, 29 martie 1892

„NU ESTE TREABA VOASTRĂ SĂ ȘTIȚI VREMURILE SAU SOROACELE”

Predică rostită la Lansing, Michigan, 5 septembrie 1891
(Continuare)

Frați și surori, ținând cont de lumina care a strălucit peste voi la această întâlnire, veți merge acasă pentru a fi mai credincioși în trăirea voastră creștină? În fiecare zi au fost ținute adunări pentru a-i instrui pe copiii voștri cum să-și predea inimile lui Isus, cum să trăiască într-un mod care va fi primit de Dumnezeu. Ei au fost învățați că, dacă se pocăiesc de păcatele lor, Isus îi va ierta și îi va curăța de orice nelegiuire. Cine va duce mai departe lucrarea bună care a fost începută? Zi de zi, acești copii au nevoie de instrucțiuni despre cum să-L urmeze pe Domnul. Vă veți ruga pentru ei, îi veți învăța și îi veți conduce pe calea neprihănirii? Îi veți învăța pe cei mici despre dragostea lui Dumnezeu care L-a condus să-Și dea singurul Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică?

Cei care vor să aibă succes în câștigarea sufletelor pentru Hristos, trebuie să poarte cu ei influența divină a Duhului Sfânt. Dar cât de puțin se cunoaște despre lucrarea Duhului lui Dumnezeu! Cât de puțin s-a spus despre importanța înzestrării cu Duhul Sfânt. Totuși, prin intermediul Duhului Sfânt sunt oamenii atrași la Hristos și doar prin puterea Lui poate fi făcut sufletul curat. Mântuitorul a spus: „Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata.”

Hristos i-a promis bisericii Lui darul Duhului Sfânt, dar cât de puțin este apreciată această făgăduință! Cât de rar este simțită puterea Lui în biserică! Cât de puțin se vorbește despre puterea Lui înaintea poporului! Mântuitorul a spus: „Ci voi veți primi putere când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi și‑Mi veți fi martori […].” Odată cu primirea acestui dar, toate celelalte daruri vor fi ale noastre, pentru că noi putem avea acest dar potrivit cu bogăția harului lui Hristos, iar El este gata să-l dea fiecărui suflet potrivit capacității de a primi. Prin urmare, să nu fim mulțumiți doar cu un pic din această binecuvântare, numai cu atât cât să ne scape de somnul morții, ci să căutăm cu sârguință abundența harului lui Dumnezeu.

Să dea Dumnezeu ca puterea Lui de convertire să fie simțită în toată această mare adunare! Ah, fie ca puterea lui Dumnezeu să rămână asupra poporului! Avem nevoie de pietate zilnică. Avem nevoie să cercetăm zilnic Scripturile, să ne rugăm cu seriozitate ca, prin puterea Duhului Sfânt, Dumnezeu să ne facă potriviți pentru a lucra în via Sa. Nimeni nu este pregătit să educe și să întărească biserica, decât dacă a primit darul Duhului Sfânt. Niciun slujitor nu este pregătit să lucreze inteligent pentru mântuirea sufletelor, dacă nu este înzestrat de Duhul Sfânt, dacă nu se hrănește cu Hristos și dacă nu are o ură intensă față de păcat. Sunt unii care sunt considerați conlucrători cu Dumnezeu, dar care nu au o legătură cu Dumnezeu și păcătuiesc împotriva Sa. Ei nu sunt conduși de Hristos. Altcineva este comandantul lor. Ei nu-L așteaptă pe Domnul și nu-și reînnoiesc puterea în Hristos. Ei nu au nicio povară pentru suflete. Ce fel de raport vor trebui să întâmpine acești păstori falși la judecată? Ce vor avea de spus pentru a-și justifica viețile ineficiente, neconsacrate? Ce scuză vor aduce înaintea Dumnezeului cerurilor? Nu a fost făcut pentru ei un sacrificiu îndestulător, ca să devină părtași naturii divine și să scape de stricăciunea care este în lume prin poftă? Noi trebuie să facem o lucrare inteligentă pentru veșnicie. Aceasta este ținta pentru care ar trebui să lucrăm.

Nu pot să vorbesc despre un timp exact în care va avea loc revărsarea Duhului Sfânt – când va coborî din cer îngerul puternic și se va uni cu al treilea înger în încheierea lucrării pentru această lume. Solia mea este că unica noastră siguranță este aceea de a fi gata pentru reînviorarea cerească, având lămpile pregătite și aprinse. Hristos ne-a spus să veghem: „Căci nu știți nici ziua, nici ceasul [în care va veni Fiul omului].” „Vegheați și rugați-vă” este sarcina care ne-a fost dată de Mântuitorul nostru. Zi de zi trebuie să căutăm iluminarea Duhului lui Dumnezeu, ca să-Și poată face lucrarea în editură, asupra sufletului și caracterului. Ah, cât de mult timp a fost irosit prin faptul că s-a acordat atenție lucrurilor neînsemnate! Pocăiți-vă și convertiți-vă, ca să vi se șteargă păcatele atunci când vor veni vremurile de înviorare din prezența Domnului.

Vă chemăm acum să vă dați pe voi înșivă lucrării lui Dumnezeu. Prea mult timp v-ați oferit puterile în slujba lui Satana și ați fost sclavi voinței sale. Dumnezeu vă cheamă să priviți slava caracterului Lui, ca privind, să fiți schimbați după chipul Lui. Sunt mulți care nu-L cunosc din experiență pe Dumnezeu sau pe Domnul Isus Hristos, pe care El L-a trimis. Hristos a venit în lume pentru că oamenii nu au avut o cunoștință corespunzătoare a caracterul lui Dumnezeu, iar El a venit să-L descopere pe Tatăl. El a spus: „Nimeni nu‑L cunoaște pe Tatăl în afară de Fiul și de cel căruia vrea Fiul să i‑L descopere.” Isus a venit să-i descopere lumii dragostea și bunătatea lui Dumnezeu.

S-a crezut că Solomon Îl cunoștea pe Dumnezeu. Într-un vis, Domnul i S-a arătat lui Solomon și i-a zis: „Cere ce vrei să-ți dau.” Solomon a zis: „Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta așa de mare la număr?” Domnul i-a dat lui Solomon înțelepciune, bogăție, putere și influență, iar Solomon a slujit Domnului pentru un timp. La consacrarea templului, Solomon s-a rugat Domnului și a binecuvântat poporul, zicând: „Binecuvântat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său Israel, după toate făgăduințele Lui! Din toate bunele cuvinte pe care le rostise prin robul Său Moise, niciunul n-a rămas neîmplinit. Domnul, Dumnezeul nostru să fie cu noi cum a fost cu părinții noștri; să nu ne părăsească și să nu ne lase, ci să ne plece inimile spre El, ca să umblăm în toate căile Lui și să păzim poruncile Lui, legile Lui și rânduielile Lui, pe care le-a poruncit părinților noștri! Cuvintele acestea, cuprinse în cererile mele înaintea Domnului, să fie zi și noapte înaintea Domnului Dumnezeului nostru, și să facă în tot timpul dreptate robului Său și poporului Său Israel, pentru ca toate popoarele pământului să poată cunoaște că Domnul este Dumnezeu și că nu este alt Dumnezeu afară de El!”

Dar, deși Solomon a avut multă lumină, el s-a înălțat în sinea lui și și-a închipuit că era suficient de înțelept încât să se păzească singur, așa că s-a despărțit de Dumnezeu. Apoi, s-a aliat cu națiunile păgâne din jurul lui și s-a căsătorit cu femei idolatre. S-a plecat în fața altarelor păgâne și s-a închinat în felul păgânilor.

El a uitat binefacerile pe care Dumnezeu le-a revărsat asupra lui. A părăsit templul sfânt al Domnului, dar, după aceea, s-a pocăit și s-a întors de la căile lui rele. Dar, Îl cunoștea Solomon pe Dumnezeu în timp ce proceda ca idolatrii? Nu, el a uitat bogata experiență din tinerețea sa și rugăciunile pe care le-a făcut în templu.

Martorul credincios ne vorbește azi și spune: „Dar am ceva împotriva ta: și anume că ți‑ai părăsit dragostea dintâi. Adu‑ți deci aminte de unde ai căzut, pocăiește‑te și întoarce‑te [960] la faptele tale dintâi! Dacă nu, voi veni la tine și‑ți voi lua sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești.” Domnul vrea să puneți în ordine lucrurile în familiile voastre și să vă întoarceți la dragostea dintâi. El spune: „Dacă nu, voi veni la tine și‑ți voi lua sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești.” Sfeșnicul a fost mutat din locul său atunci când Solomon a uitat de Dumnezeu. El a pierdut lumina și înțelepciunea lui Dumnezeu și a confundat idolatria cu religia. Mântuitorul declară: „Nu puteți sluji și lui Dumnezeu, și avuției.” Oricare dintre voi persistă în păcătuirea împotriva lui Dumnezeu, când are o așa mare lumină, va fi pierdut dacă nu se pocăiește. Voi vă imaginați că puteți vesti lumii solia îngerului al treilea, în timp ce sunteți tot firești și corupți, în timp ce caracterele voastre sunt încă păcătoase. „Nimeni nu pune un petic de țesătură nouă la o haină veche, căci peticul trage din materialul hainei, și ruptura se face și mai mare.” Dacă inimile voastre nu sunt golite zi de zi de păcat, dacă nu sunteți sfințiți prin adevăr, este mai bine să nu vă atingeți de solia lui Dumnezeu. Nu vă puteți curăța singuri, dar dacă veniți la Isus în umilință, în căință, predându-vă lui Dumnezeu, prin meritele neprihănirii lui Hristos veți avea o experiență în lucrurile lui Dumnezeu și veți gusta puterile lumii care va veni. Apoi veți avea roade spre viața veșnică.

Hristos spune: „Dacă veți păzi poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea.” „Ah – puteți spune voi – eu păzesc poruncile.” Chiar le păziți? Saul a venit în întâmpinarea lui Samuel, iar atunci când a fost mustrat, a declarat: „Am păzit poruncile Domnului.” Împliniți voi poruncile lui Dumnezeu în casa voastră, în familia voastră? Nu manifestați niciodată grosolănie, lipsă de bunătate și necuviință în cercul familiei? Dacă dați dovadă de lipsă de bunătate în casa voastră, oricât de mare v-ar fi mărturisirea, voi încălcați poruncile lui Dumnezeu. Nu contează cât de mult le predicați altora poruncile. Dacă nu reușiți să manifestați dragostea lui Hristos în viața voastră de cămin, sunteți călcători ai legii. Dar dacă harul lui Hristos este manifestat în viața voastră, veți fi în stare să-L slăviți pe Dumnezeu și să-L prezentați pe Hristos și altora. Credeți voi că acel om care coboară de la amvon, dedându-se la batjocură și glume și la tot felul de conversații ușuratice, este un reprezentant al lui Hristos în lume? Are el legea lui Dumnezeu în inimă? Nu. Inima lui este umplută cu dragoste și importanță de sine și dovedește că nu are o apreciere corectă asupra lucrurilor sfinte. Comportamentul său este rezultatul gândurilor sale, arătând exact ceea ce este în inimă. Hristos nu este acolo, iar el nu este încărcat cu spiritul soliei solemne a adevărului pentru acest timp. Manifestarea acestui caracter arată în mod clar că omul nu-L cunoaște pe Dumnezeu și nu a fost însărcinat cu lucrarea solemnă pe care el nu o înțelege și nu o apreciază.

Dacă slujitorul ar avea o înțelegere a prezenței lui Dumnezeu, s-ar comporta în acest fel? El a avut mare lumină și și-a luat responsabilitatea sacră de a fi slujitor al lui Dumnezeu, dar totuși acționează așa de neglijent, de parcă ar fi un necredincios. Acțiunile sale dovedesc că el are tot atât de multă înțelegere despre prezența lui Dumnezeu, cum a avut Belșațar când a băut din vasele sfinte de la Casa Domnului, slăvind dumnezeii de aur și argint. Mai marii și domnitorii din împărăție s-au adunat, au mâncat, au băut și s-au veselit, dar Martorul credincios a fost acolo, iar profanarea lor a fost înregistrată în cărțile cerului. În mijlocul orgiei lor, o mână palidă a apărut scriind caractere misterioase pe peretele palatului. Veselia lor fără Dumnezeu a fost oprită brusc, iar teroarea și disperarea i-au luat locul. Ei au căutat pe cineva care le-ar putea interpreta scrierea, și Daniel, profetul lui Dumnezeu, a fost chemat în sala de banchet. Slujitorul Domnului a fost în stare să descifreze scrierea și să interpreteze sensul cuvintelor. „Și iată tâlcuirea acestor cuvinte. Numărat înseamnă că Dumnezeu ți-a numărat zilele domniei și i-a pus capăt. Cântărit înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă și ai fost găsit ușor. Împărțit înseamnă că împărăția ta va fi împărțită, și dată mezilor și perșilor.”

Același Martor care a înregistrat profanarea lui Belșațar este prezent cu noi oriunde mergem. Tinere, s-ar putea să nu realizezi că Dumnezeu se uită la tine. S-ar putea să simți că ai libertatea de a te comporta sub impulsurile naturale ale inimii, ca să te răsfeți în frivolitate și neseriozitate, dar pentru toate aceste lucruri va trebui să dai socoteală. Ceea ce semănați, aceea veți culege. Dacă stricați temelia casei voastre, jefuindu-vă creierul de hrana sa și nervii de putere, prin destrăbălare și îngăduirea poftei și a pasiunii, va trebui să dați socoteală Celui care spune: „Știu faptele tale.”

Dacă L-ați cunoaște pe Dumnezeu și dacă ați fi cu adevărat convertiți, nu ați găsi plăcere în lucrurile păcătoase. Frica de Dumnezeu ar fi asupra voastră și, pe măsură ce v-ați uita la calvar, vi s-ar descoperi caracterul odios al fărădelegilor. Ați vedea marea dragoste cu care Dumnezeu v-a iubit și nu ați avea nicio dispoziție de a păcătui. Ce s-ar întâmpla cu mulți dintre voi care au îndrăznit să se ocupe de lucrurile sfinte cu mâini necurate și cu suflete murdare, dacă trâmbița ar suna azi? Ce s-ar întâmpla cu unii dintre voi, dacă astăzi ar trebui să dați socoteală înaintea scaunului de judecată al lui Hristos? Vă întreb. Care ar fi starea voastră dacă Hristos ar trebui să părăsească astăzi locul sfânt, dacă timpul de har s-ar închide și Hristos ar trebui să vină? Acel timp vine în curând, deși nu știm ziua sau ceasul.

Vremurile și soroacele sunt cunoscute numai de Dumnezeu, însă fiecare dintre noi trebuie să știe că este bine pentru sufletele noastre ca Hristos, nădejdea slavei, să fie format în noi. Noi trebuie să știm că Mântuitorul nostru este viu și că vom fi printre cei care vor auzi glasul lui Hristos, care vor fi adunați de îngerii lui Dumnezeu și-L vor întâmpina pe Domnul în văzduh. [961]