Scrisoarea 1, 1889
Chicago, Illinois
7 aprilie 1889

CĂTRE W. C. WHITE

Iubitul meu fiu Willie,

Ne simțim profund recunoscători pentru binecuvântarea lui Dumnezeu care a venit peste adunarea de aici^[1]. Cu adevărat, am fost binecuvântați cu toții. Joi a avut loc o primă schimbare, iar vineri am avut adunări minunate, însă, oh, cât de greu a fost să-i învățăm pe oameni să-și întoarcă privirile de la ei spre Isus și neprihănirea Sa. A trebuit să depunem un efort continuu. Sunt sigură că cei care sunt prezenți încep să vadă ce au pierdut până acum din cauza necredinței și din cauza predicilor lipsite de Hristos care le-au fost prezentate. Dacă solia care s-a predicat aici nu este adevăr prezent pentru timpul de față, atunci nu-mi dau seama cum am putea ști ce este adevăr.

Ți-am spus că doamna Miles Grant a fost printre ascultători joia trecută? Mi-a fost prezentată în camera mea și am avut o întrevedere plăcută. Mi-a spus că nu știuse dacă mă va interesa întâlnirea cu soția lui Miles Grant^[2], întrucât el și eu eram într-o opoziție atât de ascuțită. I-am spus că nu eu l-am atacat pe soțul ei, ci el mă urmărea și mă ataca. Ea a vorbit într-un mod foarte plăcut și și-a exprimat aprecierea față de modul în care ne facem lucrarea în orașe ca Chicago. Mi-a mărturisit că îi spusese soțului ei că noi ca popor dăm pe față un zel demn de apreciere în lucrarea misionară activă, în timp ce ei, ca popor, făceau foarte puțin și erau pe cale de a se usca, lipsindu-le metodele de lucru pe care le folosesc adventiștii de ziua a șaptea.

Vineri dimineață lucrarea lui Dumnezeu s-a manifestat în adunarea noastră. Inimile au fost mișcate de Duhul lui Dumnezeu și s-au făcut multe mărturisiri. [286] Inima mi s-a umplut de bucurie pe măsură ce auzeam poporul recunoscând că primea o instruire în ce privește credința cum nu mai avusese până atunci și că Isus era foarte drag sufletului lor. Au afirmat că nu au știut până acum, din experiență, cum este iubirea lui Dumnezeu, dar acum au auzit, au crezut și vor merge să predice, așa cum nu au mai predicat, meritele unui Mântuitor răstignit și înviat. Au simțit că au fost convertiți din nou cu adevărat. Sufletele le-au fost eliberate, păcatele le-au fost iertate, iubirea lui Isus era în inimile lor. Sensibilitatea inimii și căința spiritului – acestea dovedesc lucrarea Duhului Sfânt și a harului lui Hristos în suflet. Sabatul a sosit pentru noi ca o bucurie, o binecuvântare. Am întâmpinat Sabatul cu inimi recunoscătoare, ca pe cel mai frumos Sabat de care ne-am bucurat vreodată. Adunarea de la cinci și jumătate a început acolo unde s-a încheiat adunarea de seară. Fiecare inimă părea să răspundă iubirii lui Dumnezeu, iar sufletele au simțit povara de a exprima iubirea minunată pe care o găsiseră.

Mărturia tuturor este că regretă profund că nu au văzut și nu au cunoscut mai repede ceea ce înțeleg acum. Ei au acum asigurarea bunăvoinței lui Dumnezeu și pacea lăuntrică a lui Hristos. Un suflet a mărturisit după altul despre noua convertire. Adunările noastre au fost cu adevărat momente emoționante. Știm că Isus a fost în adunările noastre. Bucuria s-a amestecat cu lacrimile. Mă bucur în Domnul să văd înaintând lucrarea cea bună.

Sabat dimineața, fratele A. T. Jones a susținut un discurs plin de hrană grasă și miezoasă. După-amiază am vorbit cu multă libertate înaintea unui auditoriu vast, despre mărețul plan de mântuire. Am rămas apoi la o adunare de părtășie binecuvântată și cât de diferite au fost mărturiile pe care le-am auzit acum față de cele de la începutul seriei de adunări. Mărturiile erau pline de bucurie și de laudă la adresa lui Dumnezeu, pentru lumina prețioasă pe care sufletele lor o primiseră. Frații au exprimat [287] faptul că acum Îl cunosc mai bine pe Dumnezeu, datorită luminii pe care au primit-o. Acum ei înțeleg într-o măsură mult mai mare caracterul Său, bunătatea Lui, îndurarea și dragostea Lui. Ei știu mai bine ce înseamnă să ai o credință vie. Au afirmat că au acum o înțelegere mult mai clară despre ce înseamnă să rămâi în Hristos și Hristos să rămână în tine. Multe mărturii au fost rostite de către frații lucrători, arătând că acum pot să vadă cât de puțin din neprihănirea lui Hristos prezentaseră în predicile lor, cât de ignoranți fuseseră în ce privește cunoașterea Scripturilor și a puterii lui Dumnezeu. Ei simt că acum pot porni în lucrarea lor cu un curaj și o speranță nouă, că Îl pot prezenta acum oamenilor pe Isus și iubirea Sa.

De la începutul Sabatului și până la încheierea lui a fost o zi plină de binecuvântări deosebite și este una dintre cele mai prețioase imagini pe care le voi păstra în memorie, amintindu-mi de ea cu plăcere și cu bucurie. Bun este Domnul și vrednic de laudă! Frații Kilgore și Starr au trimis telegrame fraților din bisericile învecinate, care au lipsit de la adunare din cauza ocupațiilor lor vremelnice. Aceștia au sosit vineri și s-au bucurat, adăpându-se din spiritul adunării.

Duminică, 7 aprilie, ține acum de trecut. Capela a fost plină, iar holurile și camerele învecinate au fost de asemenea ocupate. Adunările au început la cinci și jumătate dimineața și au continuat toată ziua, abia fiind nevoie de câte o pauză. Desigur, a fost rezervat și un anumit timp pentru masă. Fratele Jones și eu am susținut orele de predicare, iar Domnul a împărtășit vorbitorilor harul Său în măsură bogată. Cei de față au fost profund interesați și mulți dintre cei care erau nehotărâți au înclinat balanța în direcția cea bună. Credem că încă mulți alții se vor hotărî pentru adevăr în urma acestor întâlniri. Pacea și liniștea cea dulce a lui Dumnezeu pare să fie în toți. Nu au existat izbucniri de fanatism, ci mai degrabă s-a manifestat pacea și bucuria care aparțin cerului. [288] Cu ochi înlăcrimați și cu buze tremurătoare, au fost rostite mărturii pline de credință și nădejde, curaj și bucurie.

Avem motive să-L lăudăm pe Dumnezeu cu inima, sufletul și glasul. După adunarea de seară, unsprezece candidați au fost botezați în bazin. Acum că iluminarea Duhului lui Dumnezeu a venit, toți par să învețe repede; dar la început lecțiile prezentate au părut ciudate și noi, iar inimile și mințile lor nu au putut să le primească. Acum se poate face într-o singură zi mai mult decât s-a făcut la început într-o săptămână, pentru că acum ei și-au deschis inimile față de Isus și El rămâne în ei. Cu toții regretă faptul că au fost atât de mult timp neștiutori față de ce este adevărata religie. Le pare rău că nu au știut că adevărata religie este o dependență totală de neprihănirea lui Hristos, și nu de propriile merite.

8 aprilie, ora zece și jumătate dimineața. Am avut o adunare foarte prețioasă în această dimineață, la ora cinci și jumătate. I-ar fi făcut bine sufletului tău dacă ai fi auzit mărturiile rostite din inimă. Fratele John Sisley a rostit în mod liber o mărturie sinceră. Fratele Ballenger s-a arătat a fi un om convertit și mărturia lui sună bine. El spune că acum se poate îngriji de lucrare mult mai bine decât înainte, pentru că până acum nu știuse cum să exercite credința și cum să se prindă de neprihănirea lui Hristos. Mi-ar fi plăcut să-l fi putut auzi și vedea pe fratele Kilgore. El spune exact ce are în suflet. Plânge și se bucură. El afirmă că a fost convertit din nou, că i s-au deschis ochii și că acum, în experiența lui religioasă, nu mai vede oamenii ca pe niște copaci care umblă, ci vede limpede că trebuie să se sprijine pe neprihănirea lui Hristos, căci dacă nu, este un om pierdut. Fratele Tait a venit de asemenea în lumina cea limpede, iar mărturia lui răsună pe un ton hotărât. L-a găsit pe Isus și este foarte fericit. El spune că la adunarea noastră participă tineri care au fost aduși la adevăr datorită eforturilor lui și ne putem imagina cât de fericit se simte [289] văzând lucrarea profundă a Duhului lui Dumnezeu în inimile lor și auzindu-i cum își exprimă bucuria și recunoștința pentru faptul că lumina a strălucit peste noi.

Ah, dacă aceștia ar fi cunoscut încă de când au îmbrățișat adevărul ceea ce înțeleg acum, cât de înaintați ar fi fost în viața dumnezeiască! Ah, cât de mult timp, câte ocazii au fost risipite, din cauză că poporul lui Dumnezeu nu a avut credința și iubirea lui Isus în experiența lui religioasă! Fratele Tait spune: „Oh, dacă aș fi predicat evanghelia lui Hristos sufletelor pentru care am lucrat, ar fi fost mult mai bine pentru ei! De acum înainte voi predica pe Isus Hristos și pe El răstignit, în toată lucrarea mea misionară.” Fratele Kilgore este foarte bucuros în Domnul. El vede acum greșelile pe care le-a făcut la Minneapolis și se bucură atât de mult de privilegiul pe care îl are, de a participa la aceste adunări. Adunarea din dimineața aceasta a fost, după cum au afirmat unii, ca vinul cel bun care vine la urmă. Atât de fericite sunt fețele lor! Atâta mulțumire și recunoștință au fost exprimate de către poporul lui Dumnezeu și ne bucurăm cu toții în Domnul.

Willie, sunt neliniștită pentru bietele oi din Iowa. Ce vină au ele de trebuie să rămână necercetate? Păcatul păstorului nu trebuie pus asupra oilor. Mă doare inima când mă gândesc la cei care lucrează pentru bisericile din Iowa. Nu s-ar putea organiza adunările de tabără în așa fel încât fratele A. T. Jones să meargă cu mine la Iowa? Am putea merge fără să așteptăm ca păstorii aceia orbi să-și manifeste dorința să mergem acolo. Știi că ți-am spus că poporul m-a invitat, prin vot cu ridicare de mână, să particip la adunarea de tabără din Iowa. Mă voi duce, dacă se pot aranja lucrurile în așa fel încât fratele Jones să mă însoțească. Dacă aceasta nu se poate aranja, te rog să-mi spui, iar dacă se poate, anunță-mă imediat. Mulți frați mă așteaptă să particip la tabăra din Illinois, însă eu consider că li s-a dat o pornire bună odată cu aceste adunări, de aceea ar trebui să mergem în altă parte, unde [290] nu se cunoaște lucrarea noastră. Nu m-am gândit la aceasta pentru că mi-ar fi propus cineva, ci pentru că simt că acele oi sărmane au nevoie tocmai de ajutorul pe care putem să li-l dăm. Anunță-mă printr-o telegramă care este părerea ta.

Cred că fratele A. T. Jones ar trebui să participe la cât mai multe tabere, ca să transmită atât fraților, cât și vizitatorilor noștri subiectul prețios al credinței și neprihănirii lui Hristos. Este un potop de lumină în ce privește acest subiect, iar dacă el participă numai la adunările colportorilor, cum poată să ajungă lumina la numărul mare de oameni? Nu e de așteptat ca vreunul dintre colportori să poată prezenta subiectul acesta în lumina în care el îl prezintă. Cred că jefuim bisericile de lumina și de solia pentru timpul prezent, dacă el nu participă la tabere.

Vizitatorii noștri trebuie făcuți să înțeleagă că noi predicăm evanghelia la fel cum predicăm și legea, iar atunci ei se vor desfăta cu aceste adevăruri și mulți vor trece de partea adevărului. Te rog să te gândești bine la aceste lucruri și după ce te rogi, ia o hotărâre, iar eu voi trimite imediat această propunere. Nu văd de ce jumătate din timpul pentru Kansas nu ar putea fi acordat pentru Iowa sau unui alt loc aflat în nevoie. Sunt dispusă să merg acolo unde este cea mai mare nevoie.

Un număr mult mai mare de oameni ar fi trebuit să participe la această adunare, pentru că adevărul a fost prezentat învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă. Fratele Jones i-a instruit cu răbdare pe oameni, vorbind de câte patru ori pe zi. A treia predică era programată la ora patru, fiind rezervată scandinavilor din partea de vest.

Aici voi încheia. Aștept vești cât mai repede posibil și dacă vezi vreo posibilitate să particip la taberele din Pennsylvania sau Iowa, anunță-mă. Dacă se poate, doresc să particip la ambele. Transmite dragostea mea scumpei Mary. Domnul să o binecuvânteze din belșug, este rugăciunea mamei tale.

Mama [291]

^[1]. Pentru informații istorice legate de întâlnirile de la Chicago vezi Ron Duffield, Întoarcerea ploii târzii, vol. 1, capitolul „Redeșteptările spirituale din 1889 – 1”, secțiunea „Chicago, Illinois” (n.ed.).

^[2]. Miles Grant (1819–1911) a fost un lider al Advent Christian Church, o biserică de ziua întâi formată în 1860 cu rădăcini în conferința de la Albany, ținută în anul 1845. Grant a fost un puternic opozant al lui Ellen White, începând în anii 1870 un atac puternic la adresa ei (n.ed.).