crisoarea 109, 1890
6 decembrie 1890 (scrisă după Sabat), Lynn, Massachusetts

CĂTRE W. C. WHITE, J. E. WHITE ȘI SOȚIA

Evanghelizarea în Norwich și Lynn, Massachusetts
Îngrijorare față de cei care distrug credința în Mărturii și interpretează greșit Scripturile

Tocmai m-am întors din sala în care mica grupă s-a adunat ca să se închine în Sabat. Au fost prezenți aproape optzeci de persoane. Am vorbit din Ioan 14:15: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.” Am avut multă libertate în vorbire, după care am avut o adunare de părtășie în care au fost rostite treizeci și opt de mărturii. Membrii mai vechi nu au ocupat timpul, ci au dat ocazia celor care au venit mai recent la credință. Am fost plăcut impresionată să văd bucuria de a da mărturie, să văd și să simt spiritul cel bun care s-a manifestat. Au fost cu adevărat momente prețioase pentru sufletele noastre. Am fost atât de sigură că prezența lui Isus era cu noi, ca și cum L-aș fi văzut în persoană. Domnul a binecuvântat poporul Său. Aici este un număr frumos de persoane inteligente, cu minte nobilă, care au îmbrățișat adevărul și care încep să simtă ce înseamnă să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-L urmeze pe Isus.

O familie întreagă a îmbrățișat adevărul – tatăl, mama și patru copii. Unul dintre copii este căsătorit, ceilalți trei încă nu. Acest Burnham este văr cu Edwin Burnham, cel care a fost un lucrător foarte talentat și care a predicat în 1843 și 1844. El este cel care spunea că s-a simțit mai bine după ce a fugit de lege. El spunea că poruncile erau moarte și îngropate, că nu sunt vrednice de o piatră de mormânt. El spunea că este o lege veche, sângeroasă, însoțită de tunete și fulgere, un blestem pentru om, un blestem pentru toți cei care o păzesc. [735]

Este un timp critic acum pentru mulți. Mulți sunt în valea deciziei, chiar pe punctul de a se hotărî. Unul dintre ei este supraveghetor într-o fabrică de încălțăminte. El are familie. Este un bărbat capabil, dar dacă se va hotărî, își va pierde locul de muncă, iar soția lui este un oponent înverșunat. O, Domnul să ajute aceste sărmane suflete! Cred că trebuie să ne rugăm mai mult pentru aceste persoane convinse, dar care văd crucea și nu îndrăznesc să o ridice, căci dacă ar face așa, li s-ar lua sprijinul financiar și ei au familii. Ei cunosc adevărul și simțămintele lor sunt de partea lui, dar nu au curaj să se aventureze.

Una dintre fetele lui Burnham a fost croitoreasă sau, mai degrabă, cea care tăia materialul și avea multe femei cărora le pregătea materialul pentru lucru. Ea câștiga patruzeci de dolari pe săptămână, însă acum nu are niciun venit. S-ar bucura să meargă la Battle Creek la școală, dar nu are mijloacele necesare. Întrebarea care se ridică este: Dacă a avut șansa să agonisească atât de mult, de ce este acum atât de lipsită? Tatăl ei a fost un om de afaceri bogat, dar și-a pierdut toți banii. Ar fi putut profita de legea falimentului, dar a decis să nu o facă; dacă ar fi făcut-o, nu ar fi fost un om cinstit. A renunțat la tot, în afară de nevasta lui. Avea câteva bunuri în casă. A vândut o parte din ele ca să-și acopere datoriile și acum stă înaintea lui Dumnezeu ca un om cinstit, dar care nu mai are nimic. De la o sută de mii de dolari a ajuns la zero.

Salariul fetei a fost folosit pentru a susține familia și pentru a plăti datoria casei. Ea spune că dacă ar avea mijloace, ar merge la Battle Creek și ar învăța cum să lucreze pentru cauza lui Dumnezeu. Ea trece printr-o luptă teribilă, dar toată familia a vorbit astăzi cu seriozitate și din toată inima. Sunt atât de multe influențe care vor să distragă atenția de la realitățile cerești la [736] cele de pe pământ, încât sufletul meu tremură de frică pentru cei care văd adevărul, dar care nu au credință ca să îndrăznească să asculte de el. Ah, fie ca Mântuitorul cel milostiv să fie pentru aceste suflete dragi un ajutor prezent la vreme de nevoie, așa încât aceștia să poată avea harul de a cânta: „Crucea mi-am luat, Isuse, totul am lăsat și vin.”

Niciodată nu l-am văzut pe fratele Fifield arătând așa de bine ca acum. Cu siguranță are succes în trezirea interesului. El simte povara sufletelor cu această ocazie. El îi conduce să se hotărască, după aceea spune: „Plâng cu durere în suflet când văd greutățile care le stau în cale.” Dacă cineva simte iubirea față de suflete și este interesat de aceste suflete care doresc să asculte, dar nu au credință să se aventureze în necunoscut, va simți o agonie sufletească.

Inima mea este tulburată. Aș vrea să spun croitoresei care s-a hotărât: „Te voi ajuta să mergi la Battle Creek și să înveți tot ce poți învăța” și aș căuta să văd dacă nu se deschide vreo posibilitate pentru ea. Una dintre fete este învățătoare. Ea nu are o stare bună de sănătate și poate că va trebui să părăsească școala. Cealaltă este artistă și are o situație excelentă în oraș și poate păzi Sabatul. Dacă aș avea bani, știu ce aș face – aș ajuta tineri și tinere să se pregătească pentru a deveni lucrători pentru cauza lui Dumnezeu. Dar mâinile mele sunt legate. Nu pot face nimic și aceasta îmi mâhnește inima. Acesta este un loc greu pentru cei care vor să păzească Sabatul.

Fratele doctorului Neil a luat o poziție fermă pentru Sabat. A vorbit astăzi. Aici a început o lucrare bună și nădăjduiesc că va ajunge la coacere. Acesta este motivul pentru care am plecat din Norwich, întrucât aici este un sezon critic, în care snopii sunt adunați. [737]

Frații Robinson, Farman și fratele Whitters au rămas la Norwich. Ei au fost dornici ca eu să vin aici, au dorit mult ca eu să fiu aici, totuși le-a părut rău că nu puteam să mai rămân la Norwich încă un Sabat. Am vorbit de cinci ori, în trei seri, apoi în Sabat și duminică. Miercuri seara trebuia să vorbesc. Pe afară nu erau prea mulți. Ninsese tot timpul înainte de masă, apoi pe la amiază a început să plouă, iar spre seară turna cu găleata, așa că drumurile aveau gheață și erau foarte alunecoase. Nu trebuia să merg foarte departe până la adunare, dar a trebuit să trec prin gropi; apa amestecată cu zăpadă și noroi mi-a trecut peste galoși, dar eu trebuia să fiu la adunare. Am relatat câteva dintre experiențele mele de la început, în legătură cu lucrarea și cauza lui Dumnezeu, și s-a părut că adunării i-a prins foarte bine.

Sunt câțiva care au îmbrățișat adevărul în Norwich, însă care nu sunt convertiți. Ei se simt foarte importanți, sunt înstăriți și nu pot să fie învățați, mai ales familia A. Fratele A. și fiul lui, B., sunt în Battle Creek și sper că adunările de acolo le vor face bine acestor bărbați. În ce privește Mărturiile, mi se pare că ei nu le cred. Sper să intervină ceva care să-i așeze pe acești bărbați în această parte a lucrării, căci ar fi o binecuvântare pentru biserică.

Am întâlnit un tânăr foarte inteligent, un fiu al tatălui A., care crede că nimeni nu este așa de deștept ca el. El a studiat soliile din Apocalipsa și crede că a descoperit o lumină extraordinară. Dar nu este lumina aceea extraordinară care își va trimite razele de-a lungul întregului drum, până la sfârșitul timpului; este o teorie care dărâmă și înlătură esența întregii noastre experiențe din trecut în ce [738] privește soliile. Să vezi un astfel de tânăr, cu experiența unui bebeluș, cum dărâmă stâlpii credinței noastre este ceva teribil. Fratele Robinson i-a dat ocazia să spună tot ce are de spus, apoi i-a cerut timp să se gândească și să îi răspundă. Frații noștri vor prezenta acum adevărata noastră poziție, fără să îi impună nimic.

El spune că i-a scris fratelui Smith, iar fratele Smith a spus că îi va răspunde, dar încă nu i-a spus niciun cuvânt, deoarece subiectul este prea greu pentru el. Dacă fratele Smith va tăcea, tânărul va spune că are un subiect la care el, Smith, nu poate răspunde. El nu trebuie să tacă. Trebuie să spună ceva. Am vorbit despre experiența pe care am avut-o în 1843 și 1844, și, așa cum a făcut Ioan, am vorbit despre lucrurile pe care le-am văzut, le-am auzit și le-am pipăit în legătură cu calea vieții despre care știm că este adevărată. Cei care nu au avut această experiență nu sunt cei în măsură să judece.

Dușmanul a făcut cele mai meșteșugite eforturi ca să distrugă credința poporului nostru în Mărturii și când apar astfel de erori, ei pretind că își susțin poziția cu Biblia, dar ei interpretează greșit Scripturile. Ei fac afirmații îndrăznețe, așa cum a făcut fratele Canright, și aplică în mod greșit profețiile și Scripturile ca să dovedească o falsitate. După ce unii și-au făcut lucrarea de a slăbi încrederea bisericilor noastre în Mărturii, ei au dat la o parte bariera pentru ca necredința în adevăr să se răspândească peste tot și nu se ridică nicio voce care să se împotrivească forței erorii.

Exact așa a plănuit Satana să fie și cei care au pregătit calea pentru ca poporul să nu mai țină cont de avertizările și mustrările din Mărturiile Duhului lui Dumnezeu vor vedea un curent de erori de tot felul care va încolți. Se va pretinde că Scriptura este dovada lor; vor pătrunde tot felul de înșelăciuni ale lui Satana. [739]

Știu că fratele Smith, frații Butler, Morrison și Nicola au făcut în orbirea lor o lucrare cu care nu vor vrea să se întâlnească la judecată. Mulțumesc Domnului că am pace cu Isus Hristos. Am avut puterea Duhului Său cel Sfânt când am vorbit poporului la Norwich. Prejudecata a fost îndepărtată din multe minți și știu că Domnul a trimis mesaje pentru ei, iar Duhul lui Dumnezeu Și-a croit calea peste orice prejudecată și necredință. Dar fratele atât de absorbit de lumina lui cea nouă nu a venit să mă asculte decât o dată.

Noaptea trecută am dormit aproape zece ore; slavă Domnului, slăvit să fie Numele Lui cel sfânt! Cred că El îmi va da putere și har. Îngrijesc de casă împreună cu sora Ellen Warfe, care este membră a unei familii plăcute. Avem aici lucruri confortabile și plăcute. Miercuri voi merge la Danvers. M-am adâncit atât de mult în Ioan 14, 15, 16 și 17, încât am început să scriu despre acest subiect. Astăzi am scris doisprezece pagini din Ioan 14, căci mi-e teamă ca nu cumva importanța subiectului să-mi piară din minte. Ceea ce am scris va face parte din Viața lui Hristos. Am scris în total patruzeci de pagini.

Mă bucur că am luat parte la ambele adunări, la Norwich și Lynn. A fost mare nevoie de Mărturia mea. Nu simt tot timpul că cei care m-au cunoscut și au cunoscut lucrarea pe care mi-a dat-o Domnul să o fac ar căuta să contracareze eforturile mele, așa încât bărbații și femeile care nu au nici cea mai slabă experiență în legătură cu mine sau cu lucrarea mea să nu aibă credință. Eu [740] mă aștept ca ei să aibă prejudecăți. Aceștia nu vor crede cu toții, dar îndoielile și necredința lor nu pot să-i facă atât de vinovați ca îndoielile și necredința celor care m-au cunoscut la plecare și la sosire, care au avut dovada faptului că Duhul Sfânt a mărturisit pentru soliile pe care mi le-a dat Dumnezeu și totuși le-au tratat cu atâta indiferență din cauză că mustrau purtarea lor și nu erau de acord cu ideile lor. Aceasta seamănă, pentru mine, cu vorbirea împotriva Duhului Sfânt și cu tăgăduirea Lui.

Nu mă simt liberă în compania unor astfel de oameni. Ei nu au nicio scuză. Au văzut și au cunoscut bărbați care și-au dat mâna în prefăcătorie, în îndoială, ca să întărească necredința. Au văzut unde au ajuns acești bărbați, totuși merg pe aceeași cale, repetă felul lor de a acționa, iar rezultatul va fi același.

L-am iubit pe fratele Smith cel mai mult după soțul și copiii mei, pentru că a luat parte la lucrare de atât de mulți ani. L-am stimat foarte mult pe fratele Butler. Dar bărbații aceștia m-au lăsat singură – bărbații aceștia cărora Domnul le-a vorbit de multe ori, spunându-le să stea uniți cu soțul meu și cu mine, într-o unire strânsă până la sfârșitul timpului. Ei mi-au cauzat așa o tristețe și o mâhnire a spiritului cum nu pot să descriu. Numai Dumnezeu știe cât de profund am resimțit moartea soțului meu, dar am resimțit purtarea crudă a acestor bărbați față de lucrarea pe care mi-a încredințat-o Dumnezeu mult mai profund decât moartea soțului meu.

Am o tristețe în inimă continuă pentru ei, deoarece ei nu vor fi, nu pot fi mântuiți cu atitudinea pe care o au în prezent. Ei se țin cu persistență de calea răului pe care au pornit în orbirea lor și până când nu văd și nu-și mărturisesc greșelile, ei nu vor fi într-o situație mai bună înaintea lui Dumnezeu decât alți lucrători care s-au împotrivit Duhului lui Dumnezeu și au disprețuit Duhul harului. Le cunosc foarte bine poziția. Este adusă înaintea mea în [741] multe feluri, până când singura mea ușurare este să stau departe de Battle Creek, unde influența acestor lucruri este trează și activă. Domnul să mă ajute să acționez cu înțelepciune. [742]