Scrisoarea 115, 1890
Battle Creek, Michigan, 21 iunie 1890

CĂTRE O. A. OLSEN

Dragă frate Olsen,

Tocmai m-am întors dintr-o călătorie de opt mile la țară. Am găsit scrisoarea ta pe masă. Îți mulțumesc că mi-ai scris. Am răspuns la telegrama sosită din Nashua, prin care suntem anunțați că soția lui Willie a adormit și că înmormântarea va avea loc marțea ce vine. Însă aceasta nu poate avea loc mai repede de miercuri. Ei pleacă din Boulder astăzi, 21 iunie, și nu pot să ajungă mai repede de marți. Poți să-ți dai seama că nu pot să plec acum. După înmormântare este posibil să pot să plec joi și să fiu împreună cu voi pe Sabat și duminică. Însă va trebui să am un însoțitor, dar nu va fi aceasta o cheltuială nenecesară?

W. C. W. dorește să fiu prezentă aici la întrunirea pentru consfătuire a lucrătorilor, din iulie. Așa că îți dai seama că va trebui să mă întorc aici imediat. Am hotărât că nu merită să particip la această adunare cu o cheltuială atât de mare și care s-ar putea să fie foarte obositoare pentru mine.

Aștept o scrisoare de la Willie cu detalii în ce privește aranjamentele ce trebuie făcute pentru înmormântarea lui Mary. Cred că măcar atât putem face pentru a ne arăta pe cât posibil respectul față de cea credincioasă.

Mă întreb dacă voi putea suporta efortul vreunei adunări de tabără din vara aceasta. Anunțul a fost făcut în Review fără să mi se spună nimic, fără niciun cuvânt de încurajare din partea mea. Nu am făcut nicio declarație din care să se poată trage concluzia că voi participa la vreo tabără în vara aceasta. Toată povara pe care o am este de a-mi pregăti scrierile pentru publicare. Nu m-am cruțat deloc, ci pot să spun că am lucrat zi și noapte fără odihnă. Am fost atât de împovărată, încât nu am putut dormi. Domnul mi-a prezentat anumite lucruri și m-a întărit ca să pot face față diferitelor probleme care apăreau. Când întâlnirea [675] de la Battle Creek s-a terminat, ar fi trebuit să am parte de odihnă deplină, dacă aș fi putut să o găsesc, deoarece am muncit de dimineața până târziu scriind lucruri importante, pentru a întâmpina și a corecta prejudecățile, ideile închipuite și interpretarea greșită a lucrurilor.

Nu voi mai cere nicio plată de la conferință pentru tot restul anului, căci nu sunt în stare să călătoresc și să muncesc. Mă tem că fără să am îndrumare specială din partea Domnului care să îmi ordone să merg și să-mi dau Mărturia, aceasta va fi încumetare din partea mea. Știu că Isus este Restauratorul meu, dar va fi o încumetare să fac așa cum am făcut, cărând poverile pe care le-am cărat fără pauză și fără odihnă și mergând oriunde eram invitată, de teamă să nu dovedesc lipsă de credință dacă nu aș fi mers. În felul acesta am lucrat de când am pășit de pe vapor pe pământul american, iar Satana a aranjat lucrurile în așa fel încât poverile și eforturile mele să fie de cincizeci de ori mai mari decât ar fi trebuit să fie. Fratele Butler a fost capul tuturor acestora, însă el nu face nicio mărturisire și scrie mai departe în reviste, ca și cum starea lui ar fi în regulă.

În afară de cazul în care Domnul îmi poruncește, nu mă voi mai adresa bisericii din Battle Creek până când fratele Smith și cei care au fost de acord cu el nu își vor da arama pe față. Nu mă priponesc în aceasta, dar vreau să știu că Domnul îmi poruncește să o fac, înainte să iau asupra sufletului meu povara pentru cei pentru care am lucrat din greu, fără nici cea mai mică recunoștință sau răspuns sau revocare din partea lor. A trebuit să mă apăr pe mine și pe frații mei, să lupt cu toate puterile împotriva prejudecății, a necredinței, a declarațiilor false și a reprezentărilor greșite, până când am ajuns să mă înfior gândindu-mă că orbirea și fariseismul irațional s-au aranjat ca o haină peste bărbații din pozițiile proeminente. Dacă ei și-au schimbat atitudinea de critică, de răspândire a semințelor îndoielii și de distrugere a încrederii bisericilor în Mărturii, întreb: „Cine a cunoscut aceasta?” Ce mărturisire, ce reparare, ce restaurare a încrederii au lucrat ei? [676] Va fi șters trecutul din cărțile din ceruri în care este înregistrat, fără nicio umilință din partea lor, pentru faptul că au rănit și au lovit sufletele poporului lui Dumnezeu prin geloziile lor, prin bănuielile rele și prin opoziția lor față de ceea ce este adevăr biblic curat, și aceasta numai pentru că nu au fost dispuși ca adevărul să vină prin sursa prin care a ales Domnul să o trimită?

Frate Olsen, nu cred, nu pot să cred, că este o datorie pentru tine să lucrezi în condiții de maxim efort. Tu poți să o faci și cu cât o vei face mai mult, cu atât mai mult se va considera că o poți face și cu atât mai puține poveri vor purta alții. Oprește-te, frate Olsen, pune frânele, oferă-ți perioade de odihnă, apoi vei porni cu forțe noi ca să faci față unor noi solicitări. Lucrează mai puțin. Pentru Hristos, Cel care te-a cumpărat, lucrează mai puțin. Nu ai dreptul să scoți din bancă până când să nu mai ai nimic în cont. Lasă-ți un depozit, fratele meu. Dacă exemplul bărbaților pe care îi menționezi, lucrători pentru Dumnezeu care s-au coborât în mormânt, nu reprezintă o mustrare suficientă pentru tine, pentru mine și pentru alții, spune-mi te rog ce dovadă mai mare putem avea despre faptul că este o datorie să mai dăm jos din poveri, să fim grijulii și să acționăm precaut și nu cu încumetare. Relaxează-te, frate Olsen. Înviorează-te cu perioade de odihnă.

Participi la prea multe adunări de tabără. Prezența ta este de dorit și va fi solicitată, dar este de datoria ta să înveți să spui: „Nu, fraților, voi face tot ce pot face fără să-mi pun sănătatea în pericol. Dacă voi cădea bolnav la pat ca fratele meu, care probabil că zace pe patul de moarte, atunci lucrarea mea va înceta pentru totdeauna. Nu pot să vă dau nici sfat, nici încurajare. Vă rog, fraților, voi face tot ce pot face fără să abuzez de puterile pe care mi le-a încredințat Dumnezeu ca să le folosesc cu înțelepciune. Să mă ajute Domnul să fac așa.”

Nu se poate exprima în cuvinte cât de mâhnit îmi este sufletul pentru că văd lipsa de lucrători. Îți spun că ceva este greșit. Este nevoie să vedem unde greșim. Conferințele noastre nu se întăresc și nu cresc în cunoștința [677] lui Dumnezeu, nu lucrează ca misionari pentru crearea unui spirit misionar nu doar pentru câmpurile din alte țări; căci ele pot privi în jurul lor și pot vedea câmpurile albe, gata pentru seceriș. Misiunile din țară au fost din nefericire neglijate. Fie ca Domnul să lucreze cu putere asupra inimilor omenești și să corecteze răutățile existente, aceasta este rugăciunea mea. Frate Olsen, te plângi că nu ești în stare să faci nici jumătate din ceea ce ar trebui să faci. Nu se întâmplă așa din cauză că sunt atât de puțini cei care fac ceva?

Tocmai am primit o scrisoare de la Sara prin care aflăm primele relatări despre felul în care a murit Mary. A murit lăudându-L pe Domnul. Mary și-a luat rămas bun plină de voioșie. Îndeosebi copiii au primit atenție din partea ei. Apoi Ella s-a dus sus cu ochii în lacrimi, în timp ce zicea: „Sunt foarte tristă, dar cumva inima îmi este fericită. Nu va dura mult și mă voi întâlni cu iubita mea mamă și de aceea trebuie să trăiesc în așa fel încât să ne putem întâlni în cer.” Ella împlinește nouă ani pe șaptesprezece ianuarie. Mabel face patru pe întâi noiembrie. Sărmani mielușei fără mamă! Dar Domnul va conduce cu blândețe mieii turmei Sale. Bietul Willie a suferit o pierdere grea. El nu se arată în afară, de aceea va suferi mai profund și va jeli în singurătate. Inima mea este tristă și îndurerată. Ei vor ajunge la Battle Creek marți după-amiază. Încă nu am fost anunțată când va avea loc înmormântarea. Bănuiesc că va fi miercuri.

Tocmai am primit o scrisoare de la președintele Conferinței Oio, prin care mă roagă stăruitor să vin la tabără. Acum că a fost pus anunțul în ziar, mă aștept să primesc multe astfel de invitații. Dar felul în care au fost tratate Mărturiile mele de către cei care ar fi trebuit să mă susțină a făcut ca cele mai mari strădanii ale mele în dreptul lor și al celor pe care ei i-au influențat să nu aibă niciun efect. Să se folosească acum de ceea ce cred ei că este mai bun și mai sigur decât strădaniile sorei White. Să vină acești frați buni și să întărească ceea ce este pe moarte. Fratele Irwin spune că spiritualitatea este în mare declin în toată conferința. [678]

Oare cei care s-au opus strădaniilor mele și au făcut fără efect lumina dată de Dumnezeu pentru poporul Său își vor asuma responsabilitatea și vor lucra pentru a îmbunătăți situația? Sunt foarte tulburată, dar nu am nicio lumină cum că ar trebui să particip la vreo adunare de tabără. Nu văd ce rost are să-mi dau Mărturia, iar lucrătorii care o aud să simtă că au privilegiul de a o primi sau de a o respinge, după cum le place. Lăsați-i să lucreze până când se vor convinge că Dumnezeu nu glumește cu ei.

Mă rog pentru tărie. Inima îmi este slăbită și mă doare din cauza perspectivei pe care ai amintit-o. Dar nu te omorî singur, căci astfel vom avea în lucrare mai puțin cu un lucrător înflăcărat de Duhul lui Dumnezeu.

Vrei să prezinți la tabără necesitatea de a răspândi volumul IV? Acesta conține avertizări și profeții despre evenimentele care vor avea loc. Toți ar trebui să fie informați, ca să știe cum să facă față acestor lucruri: încercări, amăgiri, înșelăciuni ale diavolului. Satana a lucrat și cu această ocazie ca să țină departe de popor tocmai lumina necesară pentru acest timp. Și nicio pană, nicio voce nu se ridică pentru a prezenta aceste lucruri înaintea poporului nostru în adevărata lor însemnătate. Am investit 3.000 $ ca să fie tipărite mai multe exemplare din volumul IV și am primit doar doisprezece cenți și jumătate per bucată. Am plătit coperțile și am plătit personal pentru tipărirea cărții, dar poporului nostru i s-a dat Bible Readings, o carte ieftină, ușor de vândut și aproape fiecare colportor a dat la o parte volumul IV, ca să vândă cartea aceea.

Cei care îi instruiesc pe colportori ar fi putut, dacă ar fi văzut necesitatea acestei lucrări, să conducă lucrurile în așa fel încât Bible Readings să nu absoarbă toată atenția, spre neglijarea tocmai a acelor cărți care conțin cunoștința de care poporul are nevoie acum. Dacă s-ar fi dat instrucțiuni corecte, importanța cărților ar fi putut fi prezentată colportorilor. Dar înțelegerea este tocită și în această privință, ca și în altele, așa că lumina pe care a dat-o Dumnezeu pentru a păzi și instrui poporul Său este luată prea puțin în seamă sau chiar deloc. [679] Ușa este închisă de propriul lor mod de a acționa. Instrucțiunile care mi s-au dat și despre care mi s-a poruncit să le dau poporului pentru ca toți să fie luminați sunt tratate ca și cum n-ar avea nicio importanță. Aceasta m-a împovărat peste măsură de mult. Trebuie să îmi iau pana și să-mi ridic glasul, recomandând cu insistență lucrarea sau cărțile despre care Domnul mi-a dat de înțeles că trebuie să fie puse înaintea poporului fără întârziere. Dar care dintre frații noștri a simțit povara de a aduce la îndeplinire gândul și voia lui Dumnezeu în această privință?

Cărțile stau pe rafturi, abia atinse. Ele au fost puse pe linie moartă de cum au ieșit de sub tipar, iar banii mei pentru tipărit stau în aceste cărți aflate în depozite. M-am gândit că voi avea mijloace financiare în urma vânzărilor pe scară largă ce vor avea loc. Am donat cam 1.500 $ în primul an de muncă în America, după ce am părăsit Europa. Toți banii pentru aceste donații i-am luat cu împrumut cu 7% dobândă. Nu îmi pare rău pentru donații, pentru că au fost cu adevărat necesare. A trebuit să lucrez tot timpul ca să-i pot plăti pe cei care mă ajută la facerea cărților. Mă adâncesc tot mai mult în datorie și dacă numai așa se poate, voi lua cărțile în mâinile mele și mă voi asigura de faptul că poporul va avea ceea ce le dă Dumnezeu. Am dat pe de gratis copii din volumului IV, în valoare de 100 $. Însă nu mai pot continua așa. Trebuie să-mi încetez munca de a mai publica cărți, afară doar dacă frații noștri nu vor fi mânați de un alt principiu în distribuirea lor.

Volumul I este gata să iasă de sub tipar, după o întârziere lungă și obositoare, necesară pentru corectură. Însă voi fi silită să fac ceva. Problema este că volumul I iese, iar volumul IV trebuie să mai zacă încă un an fără să fie distribuit. Nu voi fi de acord cu aceasta. Dacă sistemul de colportaj este în așa fel încât nu pot fi puse în circulație ambele volume, unul de către o grupă de colportori, iar celălalt de către altă grupă de colportori, atunci volumul I să mai aștepte, iar volumul IV să fie distribuit.

Trebuie să mărturisesc că nu am simțit că lucrarea mea ar fi înțeleasă sau apreciată. Dacă Dumnezeu a dat lumină poporului Său în aceste zile de pe urmă, ce înseamnă [680] faptul că frații lasă să intre orice altceva și închid ușa în fața luminii speciale pentru acest timp? Cât să mai continue aceste lucruri și eu să tac? Dacă mașinăria colportajului trebuie să funcționeze așa încât ei să aibă controlul absolut asupra vânzării de cărți, iar din lucrarea lor să elimine tocmai lucrările pe care le-a rânduit Dumnezeu să ajungă la popor, oare mâinile mele să stea legate ca să nu mai pot face nimic? Să nu fac oare tot ce îmi stă în putere pentru a duce aceste cărți în fața cât mai multor persoane cu putință?

M-am gândit să-mi fie trimise cutii cu cărți la adunările de tabără și să vând eu însămi volumul IV. Ele nu trebuie să trecă prin mâinile colportorilor, dacă ei ezită într-atât să le difuzeze, iar profitul rămas după ce se va acoperi toată cheltuiala va fi al meu.

Am ajuns în situația de a mă gândi și a face planuri, iar apoi să-mi schimb planurile și să mă gândesc din nou cum să obțin mijloace pentru a face față cheltuielilor crescânde. Refuz să mai trăiesc în felul acesta. Dacă frații mei mă lasă să mai duc mult povara aceasta în acest fel, voi ști cu siguranță că Dumnezeu nu ne conduce nici pe ei, nici pe mine. Unul dintre noi nu acționează după planul lui Dumnezeu. Cred că e timpul să facem o pauză și să vedem care sunt puterile ce ne pun în mișcare.

Fiecare familie de păzitori ai Sabatului ar trebui să aibă volumul IV. Îl au, oare? Nu, nicidecum. După aceea, lumea trebuie să aibă cât mai multe din aceste cărți, căci ele sunt o mărturie pentru adevăr. Nu sunt mulțumită. Nu pot decât să fac planuri și să caut mijloace zi și noapte pentru a realiza scopul pe care Dumnezeu mi l-a făcut cunoscut. Am așteptat ca frații mei să acționeze atât cât mi-am putut permite. Acum, în Numele Domnului, voi face ceva. Copiii mei nu zic nimic, căci se tem că vor fi învinuiți că ar avea interese egoiste. Domnul se uită ca să vadă cine are vreo povară, în timp ce Satana lucrează din adânc ca să zădărnicească lucrarea lui Dumnezeu prin înșelăciunile diabolice pe care le are pentru acest timp. [681]

Domnul mi-a prezentat aceste lucruri și mi-a zis: „Scrie tot ce ai văzut, dă o Mărturie credincioasă înaintea poporului și pregătește calea Domnului.” Cine își asumă răspunderea de a împiedica lucrarea aceasta, ca ea să nu fie făcută? Am făcut tot ce puteam face? Acesta este gândul care mă preocupă și mă face să nu pot să dorm.

Nu voi spune mai mult despre acest subiect. Dar să fii sigur că nu voi mai aștepta prea mult ca frații din poziții de răspundere să-și facă datoria. Dacă ei nu văd nicio nevoie de a face ceva, dacă rămân în tăcere, eu nu voi lăsa ca lucrurile să mai rămână așa cum sunt de mai bine de un an. Dacă stilourile și vocile lor nu au nimic de spus, atunci Dumnezeu mă socotește răspunzătoare, ca pe una căreia i-a dat lumină și i-a spus: „Scrie lucrurile pe care le-ai văzut și fă ca lumina să ajungă la toate neamurile, limbile și popoarele, pe orice cale posibilă. Îngerii Mei vor pregăti calea.” Însă Satana va lucra cu putere nu numai printre necredincioși, ci chiar printre credincioși, ca să închidă ușa ca nu cumva lumina aceasta întru totul specială să își facă lucrarea. Ce ar trebui să fac, frate Olsen? Nu am odihnă în duhul meu nici ziua, nici noaptea.

O salut cu dragoste pe sora Olsen.

Ellen G. White [682]