Scrisoarea 97, 1890
Petoskey, Michigan, 27 iulie 1890

CĂTRE W. C. WHITE

Dragul meu fiu, Willie,

Ți-am spus că următoarea noastră întâlnire va avea un număr dublu de participanți și așa a fost. Am avut la dispoziție micuța biserică baptistă care a fost umplută aproape la capacitatea maximă – șaptezeci; șase au fost din afară, iar restul păzitori ai Sabatului. Un număr frumos de persoane a venit din Battle Creek. Fratele Corliss a deschis programul, iar eu am vorbit din 1 Petru 1:2-9. Domnul mi-a dat putere și libertate și am vorbit cu ușurință acestor suflete care flămânzesc după pâinea vieții. Fratele Corliss a vorbit câteva minute, la obiect. Doctorul Lay a vorbit bine câteva minute, după care au fost rostite treizeci și șapte de mărturii minunate, toate exprimând recunoștința lor pentru această ocazie. În Sabatul următor vor fi mai mulți, căci de acum se știe că voi vorbi în fiecare Sabat. Am avut o adunare frumoasă.

Nu îmi dau seama de ce locului acesta nu i s-a dat mai multă atenție. Dacă există vreun loc în Michigan unde să fie posibilă lucrarea misionară atât vara, cât și iarna, acesta este Petoskey. Există stațiuni des frecventate în apropiere, la care se poate ajunge foarte ușor. Dacă s-ar fi început ceva cu ani în urmă, acum am fi avut aici o biserică și o misiune înfloritoare. Există persoane care locuiesc în zonă și care sunt prietenoase și convinse cu adevărat în ce privește Sabatul, însă nu s-au ținut adunări în Petoskey până toamna trecută. De când am venit aici s-a produs o trezire printre toți păzitorii Sabatului risipiți în zonă, la gândul că nu sunt părăsiți și neglijați. Doctorul Lay, doctorul Douse și eu însămi vorbim și facem planuri împreună. Doctorul Lay nu are niciun ajutor în nevasta sau în copiii săi, după cum bine știi.

Doctorul Douse mi-a relatat despre conversația pe care a avut-o Lizzie Lay [683] cu unii păzitori ai Sabatului care nu mă cunosc. Ea a declarat că familia ei nu mai acordă nicio încredere deosebită Mărturiei sorei White. Ea a spus că fratele Smith, fratele Butler, fratele Canright și alții pe care i-a menționat nu mai privesc Mărturiile așa cum le-au privit cândva, ci consideră că lucrarea și influența sorei White este ceva ce ține de trecut. Acum nu mai avem nevoie de Mărturii. Ea pretinde că știe că declarațiile pe care le face sunt bine întemeiate. Ea spune că familiei ei i-a fost adresată o mustrare ale cărei cuvinte nu erau adevărate. Doctorul Lay a auzit ce spuneau soția și fetele lui și i-a zis sorei Douse să nu se lase influențați de cuvintele lor. El a spus că se simte jenat să declare că soția și copiii săi nu au o stare spirituală bună și că dorește ca ea să înțeleagă că el crede fiecare cuvânt din Mărturii, iar cât despre cele referitoare la familia lui, recunoaște că fiecare cuvânt este adevărat.

Declarații de acest fel am întâlnit pretutindeni, referitoare la fratele Smith, fratele Butler, Gage și mulți alții ale căror nume nu mi le amintesc. M-a întristat faptul că se răspândesc astfel de impresii. Cei care au fost mustrați se agață de poziția de îndoială și necredință a conducătorilor noștri și se simt liberi să spună că Mărturiile adresate lor nu sunt adevărate. Doctorul Douse a fost baptistă de ziua a șaptea și este de puțină vreme la credință. Ea le-a spus că datorită Mărturiilor sorei White a fost convertită la adevărul prezent și că dacă ar renunța la Mărturii, ar trebui să renunțe la tot, căci Mărturiile își au locul lor în cadrul soliei îngerului al treilea.

Oamenii s-au adunat în Sabat. Unii au venit de dincolo de lac cu barca, alții au venit cu căruțele de la țară, de la șase sau zece mile. A venit și un fermier bogat împreună cu soția lui, care locuiesc cam la o milă de aici. Cândva, el păzise Sabatul. Acesta a vorbit frumos în adunare. Vom merge să-l vizităm în prima zi din această săptămână. [684] Doctorul Lay l-a vizitat de mai multe ori. Doctorul Lay spune că există mai multe persoane care păzesc Sabatul și care nu au putut fi anunțate, dar că li se va trimite vorbă înainte de Sabatul viitor.

Poate că te întrebi cum arătau acești oameni. Arătau bine, erau bine îmbrăcați, o tovărășie care se vedea a fi inteligentă. Acum încercăm să vedem ce se poate face pentru a se asigura case de adunare. Metodiștii își zidesc o casă nouă. Cea veche este de vânzare, însă pe cea nouă au construit-o foarte aproape de cea veche și s-ar putea să să nu fie de acord ca păzitorii Sabatului să se închine acolo, atât de aproape de ei. Casa metodiștilor este mult mai mare decât micuța biserică baptistă. Însă locația baptistă este bună, cu două parcele, loc suficient pentru a construi o casă parohială și a adăuga camere clădirii. Dacă va fi cumpărată, va trebui lărgită imediat, căci nu încap mai mult de o sută și ceva de persoane pe scaune în biserica baptistă. Nădăjduiesc că Domnul va deschide calea ca să se poată face ceva în locul acesta. Ar trebui să fie ajutat locul acesta și nu pot înțelege de ce cei din poporul nostru nu folosesc oportunitățile din locuri ca Petoskey.

Ar trebui să ne menținem poziția la Bayview. Aici putem exercita o influență atunci când adunarea se întrunește vara pentru câteva luni. Atunci poate fi întâlnită o altă categorie de oameni. Cei afectați de febra fânului vin în număr aproape egal cu cei din adunarea de la Bayview. Categoriei acesteia ar trebui să i se acorde atenție. Ar trebui să existe persoane care să-i viziteze și să le dea studii biblice. Cât despre mine, mă simt mult mai bine decât am fost.

28 iulie

În dimineața aceasta nu am putut să mai dorm după ora trei și m-am sculat ca să scriu. Ieri, doctorul Douse a venit cu calul și trăsura ei ca să mă ia la plimbare. Am ieșit pentru câteva ore. Am mers înspre partea de vest a orașului. Cabana Salisbury este în partea de est. Am văzut câteva locuri foarte frumoase pentru o reședință de vară. [685]

La întoarcere ne-am oprit la o casă pentru a întreba de proprietarul unei pădurici de arțari. A ieșit un bărbat cu fața negricioasă, dar cu înfățișare foarte binevoitoare, iar nevasta lui – o femeie cu privire inteligentă, maternală – a venit după el la trăsură. I-am întrebat de cât timp locuiesc acolo, iar el mi-a răspuns că numai în anotimpurile calde. Era din Vermontville. Se numea Henan. Venea la Petoskey în acest anotimp, pentru a găsi ușurare pentru astm.

Doctorul Douse m-a prezentat ca fiind doamna White. Apoi a urmat exclamația: „Dar noi o cunoaștem pe doamna White. Suntem foarte familiarizați cu scrierile ei. Avem cărțile ei.” „Și – a spus soția lui – eu personal cred aproape la fel.” Cât de mult tânjește inima mea să-i vadă pe oamenii aceștia îmbrățișând adevărul!

Trebuie să am un cal și o trăsură, dar să plătesc douăzeci de dolari pentru a folosi timp de patru săptămâni un cal și o trăsură, cel mult câte o jumătate de zi, e cam mult, totuși încep să cred că așa ar fi cel mai bine. Vom mai face încă o încercare și dacă nu va avea succes, va trebui să accept prima ofertă, deoarece trebuie să călătoresc. Aș vrea să-mi fi adus calul meu aici și dacă nu voi participa la nicio tabără, îl voi aduce. Însă cred că voi participa la tabăra din Oio și la cea din Illinois.

Găsesc că sunt multe de făcut aici, dar poporul nostru nu a făcut ce ar fi trebuit să facă în locul acesta. Avem o ocazie nemaipomenită de a semăna semințele adevărului și nu trebuie să pierdem ocazia. Sunt aici oameni din toate părțile din estul Munților Stâncoși. Ar trebui să fie trimiși ca colportori bărbați și femei cu purtare plăcută. Mă bucur că am venit aici, deoarece văd și înțeleg de ce anume este nevoie. Îmi pare atât de rău că în astfel de locuri nu am la dispoziție mijloace ca să pornesc și să spun: „Eu investesc atâta” și să încerc să-i determin până și pe cei săraci să facă ceva aici; dar ei nu pot face prea mult. Voi face rost [686] de un cal și o trăsură și voi merge să vizitez un fermier înstărit. Acesta a fost la adunare în Sabatul trecut. Locuiește cam la o milă de centrul orașului. Locul este în dezvoltare, se ridică clădiri încontinuu, locuințe de vară, precum și clădiri frumoase pentru iarnă. Îmi place foarte mult climatul și socotesc că acesta va fi un loc de o importanță considerabilă. [687]