Scrisoarea 116, 1901
Los Angeles, Cal., 21 august 1901

CĂTRE W. M. HEALEY

Dragă frate,

Nu mai pot dormi de la ora unu. Am cuvinte pe care trebuie să ți le spun. De mulți ani sunt învățată că tu ești în pericol să vezi lucrurile într-o lumină greșită. Aceasta te face să nu fii un sfetnic înțelept. Tu ai trăsături de caracter ce trebuie schimbate cu totul, altfel vei fi o piedică pentru lucrare, făcându-i pe unii să cultive suspiciuni și să dea curs unor căi independente de acțiune. Un astfel de curs este cu siguranță o greșeală și, dacă va fi urmat, vor apărea dificultăți ce nu vor fi ușor de administrat.

Nu este în acord cu lumina pe care Domnul a dat-o ca tu să te unești cu instituțiile noastre. Pentru tine este o lucrare de făcut în câmpuri noi. Când lucrezi ca supraveghetor, împiedici lucrarea și pui pietre înaintea roților, în loc să le înlături. Ideile tale nu sunt întotdeauna după rânduiala lui Dumnezeu. Dacă ele ar fi aduse la îndeplinire, ar fi create precedente care ar produce o stare de lucruri [1757] dificil de administrat. Ar apărea dificultăți care vor duce la separarea acestei conferințe de conferința din partea de nord a statului. Separarea aceasta este bună și va fi o mare binecuvântare, dacă minți neînțelepte nu ar crea suspiciuni și nu ar zice „dar” și „să zicem că”, prezentând cutare și cutare pericol, făcând un munte dintr-un mușuroi de cârtiță.

Dacă Îl vei căuta pe Domnul cu toată inima, El va rămâne cu tine. Dar temperamentul tău este de așa natură, încât îți vine greu să lucrezi în unire creștină cu frații tăi. Tu ai o mare varietate de lucruri negative, născocite de tine, care, dacă vor fi introduse în alte minți, vor pune în mișcare un lanț de gânduri opus planului lui Dumnezeu. Ai grijă la felul în care arunci în inimile fraților tăi semințele suspiciunii și ale îndoielii. Nu este de folos să păstrezi întrebări și supoziții ca pe un depozit bancar. Nu arunca, prin criticile tale, ceață pe calea pe care Dumnezeu dorește să-și conducă poporul.

Acesta este obstacolul ce apare în structura ta. Tiparul tău nu trebuie să fie pus asupra lucrării. Sanatoriul trebuie să fie sub supravegherea unor bărbați cu judecată prevăzătoare.

Când semeni în alte minți semințele tale de suspiciune, aceste semințe, care vor răsări, vor produce roade de un caracter foarte criticabil. O, dacă ai putea vedea nevoia de a te despărți [1758] de orice fel de suspiciune. Nu este nimic în ea care să ducă la înaintarea lucrării. Dacă ai sta departe de ea, ai fi mai bine pregătit pentru a purta responsabilități. Tu ai stat adesea de partea greșită și vei continua să stai acolo atât timp cât vei socoti că trebuie să inventezi ceva diferit de lucrarea fraților tăi. Dacă ai bea din izvorul apei vii, aceasta îți va domoli setea de a-ți avea înțelepciunea privită ca și cum ar fi superioară.

Nu este în acord cu planul Domnului să încurajăm suspiciunea, gelozia, invidia și bănuiala rea. Domnul dorește ca poporul Său să se unească și să privească continuu la Isus. Ei trebuie să lucreze în simpatie și iubire, având deplină încredere unii în alții. Hristos declară: „Voi toți sunteți frați.”

Fratele meu, Domnul dorește să intri în rânduri. Învață să nu te mai așezi de partea greșită. Dacă planurile tale nu sunt urmate, îți este la fel de ușor să faci aceasta cum îți este să respiri.

Supozițiile tale în ce privește poziția și lucrarea fraților A. T. Jones și E. J. Waggoner au fost incorecte. Scrisorile tale către fratele Butler, scrise pentru a-l avertiza, l-au condus cu totul greșit. El a ars aceste scrisori, pentru ca nimeni să nu poată afla care era sursa luminii lui. Scrisorile acestea au dus [1759] la întârzierea lucrării lui Dumnezeu cu ani de zile și m-au obligat la eforturi aspre și obositoare.

O singură experiență de felul celei pe care am avut-o la Minneapolis ca rezultat al scrisorilor tale neînțelepte este suficientă. Experiența aceasta și-a lăsat impresia asupra prezentului și a eternității. O, fratele meu, te rog, pentru Hristos, să ai grijă să nu semeni în alte minți semințele necredinței, care să aducă rezultate la fel de triste ca acelea pe care le-am văzut în trecut.

Domnul dorește ca această conferință să aibă aceeași relație cu asociația misionară medicală din California ca aceea pe care o are conferința din nord. Inspirată de un singur scop, ea trebuie să fie în unitate perfectă cu alte părți ale lucrării.

În Conferința California a pătruns un spirit de judecată, o înclinație de a da la o parte. Sunt unii care, dacă lucrurile nu par drepte în ochii lor omenești, se depărtează de frații lor. În felul acesta, Dumnezeu este dezonorat. Tu crezi că vezi pericole care pot apărea și spui cuvinte de critică, semănând semințe care, asemenea semințelor de muștar, cresc ca niște copaci mari. Consacră-ți mintea pentru unificare și nu pentru separare. Dumnezeu dorește ca acest spirit de critică, care produce o neghină ce seamănă cu grâul, să fie îndepărtat cu totul. [1760]

„Vegheați, așadar, pentru că nu știți când vine stăpânul casei – seara sau la miezul nopții sau la cântatul cocoșului sau în zori – ca nu cumva, venind pe neașteptate, să vă găsească dormind. Ceea ce vă zic vouă, zic tuturor: «Vegheați!»” „Mijlocul să vă fie încins și făcliile, aprinse. Să fiți ca niște oameni care‑l așteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să‑i deschidă îndată când va veni și va bate la ușă.”

Fiecare suflet să observe importanța nevoii de a avea o rezervă de ulei. Umpleți-vă lămpile cu uleiul sfânt care curge din cei doi măslini. Uleiul este simbolul Duhului Sfânt, care este turnat în mințile credincioșilor, ca să poată fi împreună lucrători cu agenții cerești. Fecioarele înțelepte, cele care au așteptat, au avut credința, iubirea și răbdarea hrănite de uleiul Duhului lui Dumnezeu. Așa trebuie să fie cu oricine va fi mântuit. Doar prin Duhul, Agentul plin de har al cerului, lampa este păzită ca să nu pâlpâie.

Credincioșii trebuie să lumineze ca niște lumini în lume, pregătiți pentru venirea Domnului. Pregătirea pentru arătarea Domnului trebuie căutată acum, cu seriozitate. Biserica Dumnezeului celui viu trebuie să-și îmbrace hainele ei cele frumoase – haina albă a neprihănirii lui Hristos – ca să poată fi gata și să aștepte primirea citației. [1761]