CĂTRE G. I. BUTLER ȘI URIAH SMITH

Expunerea diferențelor legate de punctele de vedere doctrinale; dezaprobarea acțiunilor lui D. M. Canright.

Scrisă în 5 aprilie 1887 din Basel, Elveția, către „Iubiții frați [G. I.] Butler și [Uriah] Smith”.

I-am trimis fratelui [G. I.] Butler copii ale scrisorilor pe care le-am scris fraților [E. J.] Waggoner și [A. T.] Jones în legătură cu introducerea, menținerea în vizor și evidențierea subiectelor asupra cărora există diferențe de opinie. Nu v-am trimis aceste copii ca să le folosiți drept arme^[1] împotriva fraților menționați, ci ca să fie exercitată de voi aceeași precauție și grijă pentru a păstra armonia, la fel cum ați dori să exercite frații aceștia.

Sunt tulburată, pentru că oricât de mult aș încerca, nu pot să-mi amintesc ceea ce mi-a fost arătat în legătură cu cele două legi. Nu pot să-mi amintesc la ce s-au referit înștiințarea și avertizarea dată fratelui [J. H.] Waggoner. S-ar putea să fi fost un avertisment de a nu-și scoate ideile în evidență în acel timp, întrucât era un mare pericol de dezbinare.

Nu vreau să folosiți scrisorile pe care vi le trimit în așa fel, încât să socotiți că ideile voastre sunt cu totul corecte și că ideile doctorului Waggoner și ale fratelui Jones sunt cu totul greșite.

Am fost mâhnită când am văzut articolul tău în Review și de o jumătate de oră citesc referințele care preced broșura scrisă de tine^[2]. [32] Fratele meu, multe din lucrurile pe care le-ai exprimat sunt corecte. Principiile la care te referi sunt corecte, dar nu pot să văd cum se vor armoniza acestea cu remarcile ascuțite despre doctorul Waggoner. Cred că ești prea tăios. Și când aceasta este urmată de broșura în care sunt publicate vederile tale, fii sigur că nu pot să cred că ai dreptul să faci acest lucru decât dacă-i acorzi aceeași libertate și doctorului Waggoner.

Dacă ați fi evitat problema, așa cum ați spus că s-a făcut, ar fi fost mult mai în acord cu lumina pe care Dumnezeu a găsit potrivit să mi-o dea. Am avut câteva vise^[3] impresionante care m-au făcut să cred că nu sunteți cu totul în lumină. Fratele [D. M.] Canright își prezenta ideile sale în legătură cu legea, și o astfel de amestecătură nu am mai auzit vreodată. Nici unul dintre voi nu părea să vadă sau să înțeleagă unde vor conduce argumentele lui.

Se părea că voi ședeați într-o barcă, în umbră, iar fratele Canright stingea lumina încetul cu încetul.

Apoi cineva a zis: „Am avut destul din toate acestea. Toate sunt umbra nopții; este lucrarea lui Satana.”

Apoi a pornit neliniștit, gemând, părând ca un om paralizat, și a declarat că va părăsi barca. A văzut alta care naviga cu o viteză mai mare și toți cei aflați la bord, aparent erau fericiți. [Erau] muzică și cântece. El a zis: „Mă voi urca în cealaltă barcă. Cred că aceasta se va sfărâma în bucăți.”

Căpitanul s-a ridicat în picioare hotărât și a zis: „Eu cunosc fiecare părticică din lemnăria corăbiei și știu că va rezista oricărei furtunii. Dar cealaltă barcă are lemnăria putredă și mâncată de viermi. Ea nu va rezista furtunii.” [33]

Cred că a spus: „Voi merge pe corabia aceea, chiar dacă va fi să pier cu ea.”

Frații mei, nu sunt deloc fericită și liniștită când mă gândesc că l-ați încurajat pe fratele Canright să predea lecții studenților de la colegiu, și să scrie în Review o așa mulțime de lucruri, ca și cum el ar fi episcop al Bisericii Metodiste.

Apoi, când a ieșit de sub tipar acel articol inacceptabil, chiar dacă a ieșit în timp ce fratele [Uriah] Smith nu a fost prezent, cine dintre voi a pus această problemă înaintea lui?

Se pare că a fost nevoie să-i scriu și să-i vorbesc clar în legătură cu acest subiect. Iar el a folosit fiecare mustrare pe care i-am dat-o, ca și cum aș fi vrut să-l dau la o parte.

Cred că dacă v-ați fi făcut datoria, nu aș fi fost chemată să-i scriu. Mi-a fost arătat și i-am spus că este un scriitor detașat, care caută întotdeauna să fie original, care oferă afirmații drept dovezi; că el nu a trăit și nu a umblat cu Dumnezeu ca să poată fi un scriitor sigur.

Am sfătuit ca toate cărțile lui să fie suprimate, îndeosebi cea în legătură cu legea, tocmai subiectul despre care a avut conversații cu voi. Dacă acea lucrare este ceea ce cred eu că este, aș arde în foc fiecare copie, înainte ca vreuna să fie dată poporului.

Iar după apostazia lui^[4], de ce a trebuit să spuneți lucrurile pe care le-ați spus în legătură cu el? Dumnezeu nu-i tratează în felul acesta pe apostați, iar dacă aveți ceva de spus, spuneți fără să puneți pe hârtie astfel de lucruri. Vă spun fraților, mă tulbură să văd că voi luați poziții pe care le interziceți altora [34] și pe care le-ați condamna la alții. Nu cred că acesta este felul corect de a vă purta unii cu alții.

Nu vreau să văd fariseism printre voi. Atât de mult a fost adusă problema aceasta înaintea poporului, atât de voi, cât și de doctorul Waggoner, încât acum trebuie tratată în mod cinstit și corect, în discuții fățișe. Nu văd o altă cale, iar dacă nu se poate face fără spirit de fariseism, atunci încetați publicarea acestor chestiuni și învățați mai multe lecții bogate în școala lui Hristos.

Nu cred că se mai poate face altceva decât să se discute în mod deschis. Voi ați pus broșura voastră în circulație; acum, corect este ca și fratele Waggoner să aibă o șansă la fel cum ați avut voi. Consider că întreaga chestiune nu este după rânduiala lui Dumnezeu. Dar, fraților, nu trebuie să fie nimic nedrept între noi. Trebuie să lucrăm ca creștinii. Dacă avem vreun punct care nu este pe deplin și în mod clar definit, dar care poate trece testul criticismului, nu vă fie teamă sau nu fiți prea mândri ca să-l supuneți.

Sper că nimic din ceea ce v-am trimis nu va fi folosit pentru o lucrare total opusă celei pe care am intenționat-o. Fie ca Domnul să ne ajute, căci zilele de primejdie sunt asupra noastră.

Nu pot să vă spun cât de vrednică de dispreț este purtarea lui Canright în ochii mei. Din lucrurile pe care mi le-a arătat Dumnezeu, eu pot să văd mai adânc în această problemă decât puteți să vedeți voi. Însă purtarea lui, schimbarea lui subită, vorbesc de la sine. Cred că noi trebuie să avem mult mai mult din Duhul lui Dumnezeu pentru a putea scăpa de pericolele acestor zile de pe urmă.

Fraților, avem nevoie ca eul și mândria din noi să moară. Eul se va lupta cu putere pentru supraviețuire și pentru supremație, dar, cu toare acestea, el trebuie să moară și noi să devenim ca niște copilași, altfel nu vom vedea niciodată împărăția cerului. Avem nevoie să fim plini de Duhul lui Hristos. [35]

Vedem o nevoie tot mai multă și mai mare de comuniune strânsă cu Dumnezeu și o mai mare nevoie de unitate. Haideți să dedicăm mult timp căutării înțelepciunii cerești. Haideți să petrecem mult timp cu Dumnezeu în rugăciune. Avem nevoie de dovezile Bibliei la fiecare pas de înaintare. Noi nu trebuie să căutăm să învingem cu afirmații în orice subiect, așa cum a făcut fratele Canright.

În fiecare conflict avem nevoie, nu de cuvinte care să condamne, ci de sabia Duhului. Avem nevoie de adevăr așa cum este în Isus. Avem nevoie să fim umpluți cu toată plinătatea lui Dumnezeu, să avem blândețea și umilința lui Hristos.

Noi avem un dușman șiret care se va folosi de sabia voastră și o va întoarce împotriva voastră dacă nu știți să o folosiți cu dibăcie. Nu lăsați pe nimeni să creadă că știm tot adevărul pe care îl proclamă Biblia.

Calea urmată de fratele Canright este vrednică de dispreț, nu căutați să o îndulciți cu cuvinte moi sau cu cuvântări line.

Eu nu mi-am pierdut credința în Dumnezeu, nici în voi, frații mei. Dar nici nu cred că sunteți deasupra ispitelor, ci voi sunteți predispuși la a face greșeli. Un lucru știu însă: Dumnezeu ne va ajuta, dacă Îl vom căuta cu multă seriozitate.

Evanghelia nu este numai pace. Eu am multe conflicte, am multe ore de veghe, însă încerc să-mi arunc toate grijile și poverile asupra lui Isus. Îndoieli dureroase și temeri mă asaltează, ca nu cumva să fiu necredincioasă în împlinirea vreuneia din datoriile mele.

Noi vom merge înainte cu statornicie, privind la Isus, învățând de la Isus, primind dragostea lui Isus, cu inimile muiate de afecțiune față de frații noștri. [36]

Vă mărturisesc că religia lui Hristos nu este o religie plină de tristețe, ci una a bucuriei. Dar când vine tristețea, trebuie să ne luptăm. Luptați prin credință pentru fiecare centimetru, până când biruim prin credință. În timp ce avem motive să fim mâhniți din cauza păcătoșeniei altora, trebuie să ne rugăm mai mult și să ne prindem mai hotărât de făgăduințe. [37]

Fundația Ellen G. White
Washington D.C.
30 octombrie 1986

^[1]. Ron Duffield a documentat în cartea sa, Întoarcerea ploii târzii, modul în care Butler și Smith au răspuns. Scrisorile lor pot fi citite în lucrarea Manuscripts and Memories of Minneapolis, disponibilă în lb. engl. în aplicația Ellen G. White Writings sau pe www. egwwritings.org. O fotocopie a lucrării se poate descărca de pe www.zguduireaadventismului.ro (n.ed.).

^[2]. Pamfletul de 85 de pagini scris de fratele Butler, avea titlul: The Law in the Book of Galatians: Is It the Moral Law, or Does It Refer to that System of Laws Peculiarly Jewish? [Legea din Galateni: este vorba de legea morală sau de sistemul de legi iudaice?]. A fost distribuit delegaților care au participat în 1886 la Sesiunea Conferinței Generale.

^[3]. Vezi Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pp. 571-573.

^[4]. Canright a părăsit definitiv Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea în februarie 1887.