Scrisă din Healdsburg, California, 5 august 1888

Iubiți frați care veți participa la Conferința Generală, cu toții avem sentimentul că această reuniune va fi cea mai importantă dintre toate reuniunile la care veți participa vreodată. Va fi un timp de căutare a lui Dumnezeu cu seriozitate, un timp de umilire a inimilor înaintea Lui. Nădăjduiesc că veți socoti acest timp ca pe o ocazie foarte prețioasă de a ne sfătui împreună. Dacă luăm seama cu grijă la îndemnul apostolului, ca fiecare să-l privească pe aproapele său ca fiind mai presus de sine, atunci, cu umilința minții, cu Duhul lui Hristos, putem cerceta Scripturile ca să înțelegem care este adevărul.

Adevărul nu poate să piardă nimic printr-o investigare amănunțită. Lăsați cuvântul lui Dumnezeu să se apere singur, lăsați-l să fie propriul său interpret, și adevărul va străluci așa cum strălucesc pietrele prețioase în mijlocul gunoiului.

Mi-a fost arătat că mulți dintre lucrătorii noștri primesc ideile pe baza spuselor altora, fără să le cunoască personal printr-un studiu amănunțit și critic al Scripturii, ca să știe dacă cred adevărul sau cred o minciună. Dacă aceștia ar fi predicat mai puțin și ar fi petrecut mai mult timp pe genunchi înaintea lui Dumnezeu, rugându-L să le deschidă înțelegerea față de adevărurile cuvântului Său, rugându-se să poată să aibă o cunoștință personală, ca picioarele să le fie puse pe stânca cea tare, atunci îngerii lui Dumnezeu ar fi fost în jurul lor ca să le ajute în străduințele lor.

Mare parte dintre lucrătorii noștri își îngăduie o lenevie grozavă, lăsându-i pe alții să cerceteze Scripturile în locul lor. Ei primesc adevărul de pe buzele acelora ca fiind adevăr autentic, însă nu știu în urma cercetării personale și în urma convingerii adânci date de Duhul lui Dumnezeu în inimă și în minte, că acela este adevărul Bibliei.[38]

Fie ca fiecare suflet să fie dezbrăcat de invidie, de gelozie, de bănuieli rele și fiecare inimă să fie adusă în legătură strânsă cu Dumnezeu. Dacă toți vor face așa, vor avea arzând pe altarul inimii lor aceeași iubire pe care a arătat-o Hristos față de ei. Atunci toate partidele vor da pe față blândețe și gingășie creștină, nu va mai fi nicio ceartă, căci slujitorii lui Dumnezeu nu trebuie să se certe. Nu va mai fi niciun spirit de partidă, nu va mai fi nicio ambiție egoistă. 

Poporul nostru, fiecare personal, trebuie să înțeleagă mult mai profund adevărul Bibliei, pentru că vor fi duși cu siguranță înaintea conciliilor unde vor fi criticați de minți ascuțite și critice. Una este să consimți în fața adevărului, și alta este să cunoști adevărul în urma cercetării lui amănunțite, așa cum fac studenții Bibliei.

Am fost preveniți în ce privește pericolele, încercările și ispitele care sunt înaintea noastră. Acum este momentul să trecem prin anumite necazuri care să ne pregătească să dăm față cu ispitele și urgențele care stau înaintea noastră. 

Dacă sufletele neglijează să aducă adevărul în viața lor și să fie sfințiți prin adevăr, ca să poată să dea socoteală de nădejdea care este în ei, cu blândețe și teamă, vor fi măturați de vreuna dintre multele erori și erezii și își vor pierde sufletul. Vă rog, fraților, de dragul lui Hristos, să nu aveți nicio ambiție egoistă.

Întrucât urmează să vă adunați la această întrunire generală, vă îndemn să depuneți eforturi personale ca să vă curățiți sufletul și spiritul de orice influență care poate să vă corupă și să vă despartă de Dumnezeu. Mulți, mulți vor fi pierduți din cauză că nu și-au studiat Biblia [39] pe genunchi, cu rugăciune serioasă înălțată către Dumnezeu pentru ca cuvântul Lui să le poată lumina înțelegerea. Orice ambiție egoistă trebuie lăsată la o parte, și rugați pe Dumnezeu ca Duhul Său să coboare peste voi, așa cum a coborât peste ucenicii care erau adunați laolaltă în ziua cincizecimii. „Erau toți împreună în același loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, și a umplut toată casa unde ședeau ei. Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei, și s-au așezat câte una pe fiecare din ei. Și toți s-au umplut de Duh Sfânt, și au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.” Fie ca orice inimă să fie supusă lui Dumnezeu. Fie ca biruința asupra Satanei să fie câștigată prin credință vie.

Dacă toți cei ce își afirmă credința în Biblie, ar crede că ea este vocea lui Dumnezeu, o comunicare din partea divinității care învață orice suflet ce să facă pentru a fi mântuit, cu totul altfel de roade s-ar vedea ca rezultat al eforturilor lor. Pentru că majoritatea celor ce mânuiesc cuvântul lui Dumnezeu deschizând Scripturile în fața altora, nu sunt cercetători sârguincioși ai Scripturilor și nici împlinitori ai cuvântului, înaintează foarte puțin în har și în creșterea până la statura de om mare, de bărbați și femei în Isus Hristos. Ei primesc interpretarea Scripturilor de pe buzele altora, fără să-și folosească mintea ca să cerceteze pentru ei înșiși dovezile, pentru a afla care este adevărul. [40] 

Toate neînțelegerile și controversele pot fi rezolvate cu succes și în mod fericit cu ajutorul mărturiilor nepieritoare ale cuvântului lui Dumnezeu. Una dintre cele mai mari piedici în calea succesului nostru spiritual este marea lipsă de iubire și respect reciproc manifestat între frați. Noi ar trebui să căutăm mult mai serios, prin orice cuvânt sau faptă, să răspundem rugăciunii lui Hristos și să încurajăm unitatea exprimată în rugăciunea lui Hristos, ca toți să fim una așa cum El este una cu Tatăl. 

Orice sentiment de indiferență față de ceilalți trebuie să fie biruit cu perseverență, și tot ceea ce tinde să ne conducă la divergențe să fie îndepărtat de la noi. Iubirea lui Isus Hristos existentă în inimă, va consuma lucrurile mărunte sau mari care tind să înstrăineze inimile. Satana înțelege că în unitate există putere și că în divergențe și despărțire este slăbiciune. 

Este nevoie de iluminare divină, așa încât atunci când privim la frații noștri să ne gândim că ei sunt cei care au fost cumpărați cu prețul sângelui lui Hristos. „Ei sunt prețioși în ochii Săi. Eu trebuie să-i iubesc așa cum m-a iubit Hristos pe mine. Aceștia sunt împreună lucrători cu mine în câmpul secerișului; trebuie să fiu perfect unit cu ei; trebuie să rostesc numai cuvinte care îi încurajează și-i  fac să progreseze în creșterea lor.” 

Frații mei, voi sunteți soldații lui Hristos, voi aveți de dus o luptă agresivă împotriva Satanei și a oștilor lui, dar este foarte mâhnitor pentru Duhul lui Dumnezeu ca voi să aveți tot felul de suspiciuni unii împotriva altora și să vă lăsați imaginația inimii să fie controlată de către puterea marelui acuzator, care-i acuză pe frați zi și noapte înaintea lui Dumnezeu. Satana își are soldații lui, antrenați pentru lucrarea specială [41] de distrugere a unității pentru care Hristos a făcut un sacrificiu atât de mare ca să poată fi instaurată între frați. 

Noi trebuie să fim legați unii de alții cu legăturile sacre ale unirii sfinte. Lucrarea inamicului este de a crea un spirit de partidă și sentimente de partidă, iar unii simt că ei fac lucrarea lui Dumnezeu atunci când întăresc prejudecățile și gelozia între frați. Voia lui Dumnezeu este să existe o rânduială sacră între cei împreună lucrători cu El, ca ei să poată fi legați împreună prin Hristos în Domnul, Dumnezeul lui Israel. Noi trebuie să fim credincioși, deschiși și drepți în ce privește interesele celorlalți. Noi trebuie să ascultăm ca să auzim ordinele ce vin de la Comandantul nostru, ca să nu fim găsiți vinovați de a fi ascultat rapoartele făcute împotriva fraților noștri sau de a ne fi imaginat ceva rău despre frații noștri. 

Interesele noastre trebuie să fie legate de interesele fraților noștri, iar crearea de suspiciuni și gelozii între cele două ramuri ale lucrării din casele noastre de editură, nu este altceva decât lucrarea hotărâtă a diavolului. Noi lucrăm pentru aceeași cauză, conduși de același stăpân. Există o singură lucrare; lucrarea de pregătire a poporului lui Dumnezeu în aceste zile din urmă. 

Prosperitatea și reputația acestor instituții trebuie să fie păzite cu gelozie, ca și când ar trebui să ne păzim propria noastră onoare și reputație. Orice vorbire de rău, orice cuvânt cu iz sarcastic, orice influență care va produce lipsuri în vreuna dintre ramurile lucrării lui Dumnezeu, lucrează împotriva rugăciunii lui Hristos. Satana depune eforturi ca rugăciunea lui Hristos să nu primească răspuns, și are ajutoare chiar printre cei care cred că fac lucrarea lui Dumnezeu. 

Orice lucru spus cu scopul de a crea suspiciuni, de a defăima sau desconsidera [42] pe cei angajați în aceste instituții, lucrează de partea lui Satana. Aceasta produce slăbiciune în sufletele noastre, fiind o mare piedică în calea înaintării lucrării lui Dumnezeu.

De ani de zile mi-a fost arătat că orice lucru de un astfel de caracter întristează Duhul lui Dumnezeu și dă vrăjmașului credinței noastre marele avantaj de a introduce înțelegeri greșite în privința adevărului că aceste instituții caută să înainteze, iar unii care cred că ei într-adevăr fac lucrarea lui Dumnezeu, de fapt sunt trădători ai cauzei. Invidia este mult mai răspândită decât ne putem imagina. Prejudecata este încurajată, devenind tot mai puternică prin îngăduirea ei în inimile celor care ar trebui să vadă influența ei periculoasă și ar trebui să o alunge cu dispreț din templul sufletului. Gelozia este la fel de crudă ca mormântul, iar Satana se folosește de această ispită  magistrală ca să-i înstrăineze nu numai pe prieteni ci și pe frați.

De mult a sosit timpul ca orice suflet căruia îi sunt încredințate responsabilități să-și examineze inima cu sârguință, în lumina candelei cuvântului lui Dumnezeu, ca să vadă dacă este cu adevărat în credință și în iubire față de adevăr. Spiritul de iubire pentru ceilalți, așa cum l-a dovedit Hristos pentru noi, ne va conduce la o examinare amănunțită a fiecărui impuls, a fiecărui sentiment sau impresie îngăduite, în lumina legii sfinte a lui Dumnezeu, pentru ca inima să se poată deschide în fața convingerii, ca să știe dacă păzește sau nu principiile acestei legi sfinte. Este o datorie categorică, prescrisă sufletului de Dumnezeu, aceea de a ne aduce voința și spiritul sub controlul influenței divine a Duhului lui Dumnezeu. Când vom face așa, vom fi ridicați deasupra tuturor [43] impresiilor ieftine și neconsacrate, și vom privi cu bucurie orice biruință câștigată de frații noștri, ca și cum ar fi câștigată de noi.

Fraților, dacă suntem împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători, ne vom gândi mai puțin la noi, considerându-i pe ceilalți mai presus de noi. Cel mai mare blestem care există în rândul predicatorilor noștri de astăzi este umblarea după poziții mai înalte, în timp ce, plini de importanță și de iubire de sine, nu simt nevoia ca harul lui Hristos să lucreze în mod continuu în toate eforturile lor. Indiferent cum ești în caracter, în puritate, câtă energie perseverentă ai, ce fel de evlavie devotată, harul lui Hristos îți va da poziția și te face să fi apreciat. Haideți să cercetăm amănunțit cuvintele lui Dumnezeu. Dați jos hainele îndreptățirii de sine. Studiați cu simplitate cuvântul lui Dumnezeu, pe care îl țineți în mâinile voastre. Nutriți reverența față de el și studiați-l cu sinceritate. Noi nu trebuie să fixăm jalonul după care tot ce studiem să aibă ca unic scop acela de a demonstra lucrul prestabilit. Prin aceasta au dat greș unii dintre marii noștri reformatori, și acesta este motivul pentru care în zilele noastre cei care ar putea să fie campioni ai lui Dumnezeu și ai adevărului, se luptă împotriva adevărului. 

Fiecare gând, fiecare cuvânt, toată comportarea, trebuie să emane mireasma curtoaziei și politeții creștine față de ceilalți, pe care o poruncește Scriptura. Dumnezeu rânduiește ca noi să învățăm mai întâi din cuvintele vieții, apoi de la Dumnezeu, cum să-i tratăm pe semenii noștri. Aceasta este rânduiala lui Dumnezeu. 

Cuvântul lui Dumnezeu este marele detector de minciuni. Noi credem că orice lucru trebuie să fie adus înaintea lui. Biblia trebuie să fie standardul nostru pentru orice învățătură și practică. Noi trebuie să o studiem cu reverență. [44] Nu trebuie să primim opinia nimănui fără să o comparăm cu Scriptura. Autoritatea divină este supremă în privința credinței. 

Cuvântul Dumnezeului cel viu trebuie să hotărască în orice controversă. Dacă oamenii amestecă inteligența lor omenească cu cuvintele adevărului lui Dumnezeu, doar ca să dea lovituri iscusite celor aflați în controversă cu ei, demonstrează prin aceasta că nu au o reverență sacră față de cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Ei amestecă umanul cu divinul, lucrurile profane cu cele sacre, micșorând valoarea cuvântului lui Dumnezeu. 

În cercetarea Scripturilor trebuie să fim umpluți cu o înțelepciune și cu o putere mai presus decât cea omenească, care va înmuia și va supune într-atât inima noastră împietrită încât vom cerceta Scriptura ca niște studenți sârguincioși și vom primi cuvântul altoit în inima noastră, ca să putem cunoaște adevărul și să-l putem prezenta și altora așa cum este în Isus.

O corectă interpretare a Scripturii nu este tot ceea ce cere Dumnezeu. El nu ne cere doar să cunoaștem adevărul ci să-l și exersăm, așa cum este în Isus. În legăturile pe care le avem cu semenii noștri, trebuie să punem în exercițiu spiritul Celui care ne-a dat adevărul. Noi nu trebuie doar să căutăm adevărul ca și cum am căuta comori ascunse ci, dacă suntem împreună lucrători cu Dumnezeu, este categoric nevoie să acceptăm condițiile prescrise în cuvântul Său și să primim în inimă Spiritul lui Hristos pentru ca înțelegerea să ne fie întărită și să devenim învățători capabili să facem cunoscut și altora adevărul așa cum ne-a fost descoperit din cuvântul Său. Orice frivolitate, orice glume și ironii, orice spirit ieftin și profan trebuie să fie îndepărtate din ambasadorii lui Hristos. Orice mândrie, orice [45] invidie, orice bănuială rea și orice gelozie, trebuie să fie biruite prin harul lui Hristos, în timp ce trebuie să fie încurajate și descoperite în viață și în caracter seriozitatea, umilința, puritatea și bunătatea. Trebuie să mâncăm și să bem trupul și sângele Fiului lui Dumnezeu. Aceasta se dă pe față în împlinirea cuvântul Lui, în țeserea în viața și în caracterul nostru a spiritului și a faptele lui Hristos. Atunci suntem una cu Hristos, așa cum Hristos era una cu Tatăl. Privind la Isus, vedem cât de complet a fost trasat în El fiecare atribut al lui Dumnezeu până la desăvârșire și suntem schimbați după chipul Lui. Apoi suntem părtași de natură divină, scăpând de stricăciunea care este în lume prin poftă. 

Nu avem nicio asigurare că învățătura noastră este corectă și lipsită de orice pleavă și eroare, dacă nu împlinim zilnic voia lui Dumnezeu. Dacă facem voia lui Dumnezeu, vom cunoaște învățătura. Vom vedea adevărul în toată frumusețea lui sacră. Îl vom accepta cu reverență și cu teamă sfântă, și apoi vom putea prezenta și altora ceea ce știm că este adevăr. Atunci nu va mai exista niciun simțământ de superioritate sau de înălțare de sine în această lucrare solemnă. 

Toți cei care au adevărul pot să fie deschiși în discuții, pentru că adevărul va câștiga biruința. Aceasta este singura cale prin care cuvântul lui Dumnezeu poate fi investigat cu succes. Dar dacă eul este prezent, cercetarea adevărului nu va fi făcută în spiritul lui Hristos. Orice fariseism trebuie să fie înlăturat. Orice presupunere și orice idee preconcepută trebuie să fie testate în profunzime după standardul adevărului. 

Sufletul care iubește pe Dumnezeu și lucrarea Sa va fi neprefăcut ca ziua. Atunci nu va fi nicio eschivare, nicio evitare a adevăratului înțeles al Scripturii. Cuvântul lui Dumnezeu este fundamentul tuturor învățăturilor noastre. Unii cred că este o dovadă de inteligență și de abilitate din partea lor ca să privească lucrurile din partea opusă și să învârtă Scripturile într-un anume fel care, de fapt, acoperă adevărul. Dar sufletul care este îndrăgostit de Dumnezeu și de lucrarea Lui va fi la fel de nepărtinitor ca lumina zilei. [46]