Scrisoarea 13, 1892
North Fitzroy, 22 august 1892

CĂTRE S. N. HASKELL

Iubite frate Haskell,

Am primit scrisorile tale joi seara trecută. Sosirea poștei cu știri de la prietenii noștri americani este întotdeauna un mare eveniment pentru noi. Imediat ce expediem scrisoarea spre America, începem să calculăm zilele în care va sosi poșta. Am fost oarecum surprinsă să aflu că soția ta a străbătut în siguranță lunga călătorie spre California. Eu sincer sper și mă rog ca ea să aibă pacea lui Hristos, bucuria odihnei și să fie fericită în dragostea Lui. Acesta este privilegiul ei. Isus iubește această fiică a lui Avraam și El nu va fi nepăsător față de ea, ci va avea grijă de ea, așa cum o mamă delicată are grijă de copilul ei. Mă gândesc la ea cu simpatie și delicată compasiune.

Mai mult decât o facem, noi ar trebui să nutrim gândul că Dumnezeu este dragoste. El a demonstrat că ne iubește, deși suntem slabi, îndărătnici și păcătoși. Mă bucur că soția ta este în California și sper că ea va primi toată atenția necesară. Sper că nu va dori să se întoarcă pe drumul spre South Lancaster. Mă bucur că îmi scrii detalii și sunt recunoscătoare să spun că primesc putere și nu mai sufăr așa de mult cum am suferit. Nu sunt în stare să dorm mult noaptea și sunt bucuroasă că se scurtează nopțile și zilele se lungesc. Emily Campbell îmi face foc la ora cinci și apoi mă ajută să mă îmbrac, pentru că nu mă pot îmbrăca și dezbrăca singură și nu pot să-mi pieptăn părul. Gândește-te cum mă simt să fiu atât de neajutorată. Dar Domnul este bun și nu vreau să mă neliniștesc sau să murmur prin cuvânt sau gând. El face toate lucrurile bine. Cred că îmi va reface sănătatea și îmi voi duce Mărturia în Australia și Noua Zeelandă. [993]

Școala din Melbourne se deschide în această săptămână. Vin studenții. Frații de la școală sunt doritori să ne mutăm în apropiere. Ei sunt localizați în St. Kilda, nu departe de Prahran. M-am decis să mă duc până acolo, deși este o distanță de zece mile de aici, iar dus-întors este o călătorie de douăzeci de mile. Dar am suportat bine călătoria. Mi-a plăcut localizarea și clădirea, pentru că pot fi bine cazați.

Pe terasă, sunt patru locuințe. Școala ocupă două din aceste clădiri, iar celelalte sunt ocupate de către alte părți. Frații noștri sunt nerăbdători să obțină una din aceste case, pentru a putea fi ocupată de noi, dar nu știm dacă o putem dobândi. Ei cred că dacă am fi aproape de școală, le-aș putea vorbi fără dificultate studenților. Sunt dispusă să fac aceasta dacă se deschide calea pentru a obține o casă ferită de blestemul scurgerilor sau canalizărilor deschise. Acolo unde este localizată școala, nu există scurgeri care să fie dăunătoare.

Terasa este de sine stătătoare și de fiecare parte a clădirilor sunt doi acri de teren. Totul este favorabil în împrejurime. Un parc frumos este în apropiere, iar clădiri mari, impunătoare sunt peste tot în jurul lui. Azilul pentru surdo-muți, o instituție pentru nevăzători și Colegiul Wesleyan sunt în apropiere. Chiriile sunt ridicate în această parte a orașului. Am încercat să obțin o locuință mică din lemn, care nu are niciuna din facilitățile pe care le avem aici, deși ni se cere același preț pe care îl plătim acum, 25 de dolari pe lună. Dacă am lua o clădire în locul unde se află școala, ar trebui să plătim 10 dolari pe săptămână. Nu văd cum aș putea plăti această sumă, dar ei vor încerca să o obțină dacă pot, pentru că ei spun că dolarii și cenții nu ar trebui să fie luați în considerare dacă voi putea fi de folos pentru școală. Ne rugăm lui Dumnezeu să ne deschidă calea, dacă El vrea să ne mutăm în apropierea școlii.

23 august

Am dormit aproximativ două ore noaptea care a trecut. Dorm atât de puțin, încât nu știu cât timp voi mai rezista tensiunii. În timpul nopții am dedicat un timp pentru rugăciune, pentru că [994] mi se părea că, dacă a existat vreodată un timp în care e nevoie să veghem și să ne rugăm continuu, acum este. Domnul vine în curând, iar sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Străjerii ar trebui să fie foarte treji acum și să se privească în față. Solemnitatea ar trebui să fie peste noi toți. Vor exista două categorii de oameni în lumea noastră: cei ascultători și cei neascultători. Singura noastră speranță este Dumnezeu. El ne iubește, iar noi trebuie să rămânem în cuvintele rostite de Isus. Ce Îi face plăcere lui Dumnezeu? Ascultarea iubitoare a fiecărui suflet în parte. Ascultarea ființelor cerești Îi face plăcere lui Dumnezeu, iar păcătosul care se predă fără rezerve pentru a face voia Lui Îi este plăcut lui Dumnezeu. Noi trebuie să ascultăm ce spune Dumnezeu despre Isus: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultați!” Isus descoperă caracterul Tatălui, vestește harul Tatălui, iar în El locuiește trupește plinătatea Dumnezeirii.

Văd nedumeriri peste tot. Pe măsură ce caracterele se dezvoltă, bărbații și femeile își vor ocupa pozițiile, pentru că diferitele circumstanțe aduse asupra lor, îi vor determina să dezvăluie de ce spirit sunt mânați. Fiecare va dezvălui în ce fel de snop va fi legat. Grâul este legat în snopi pentru hambarul ceresc. Poporul adevărat al lui Dumnezeu este strâns acum pentru grânarul ceresc. El este acum adunat separat, iar neghina este adunată în snopi, gata de ars. Vor fi luate poziții hotărâte. Satana va influența mințile celor care și-au făcut pe plac, care au urmat întotdeauna propria cale. Tot ce le-a fost prezentat sub formă de sfat sau mustrare, pentru a schimba trăsăturile lor de caracter inacceptabile, a fost considerat criticism irezonabil, constrângere, împiedicare, astfel încât ei să nu aibă libertatea de a acționa singuri. Domnul, în marea Lui îndurare, le-a trimis solii de avertizare, dar ei nu vor să asculte mustrarea. Ca vrăjmașul care s-a răzvrătit în cer, lor nu le place să audă, să corecteze ce au greșit, ci devin acuzatori, considerându-se tratați greșit și neapreciați. [995]

Acum este momentul încercării, al testării și al dovedirii. Cei care, precum Saul, vor persista în a avea propria lor cale, vor suferi, asemenea lui, pierderea onoarei și, în final, a sufletului. Dumnezeu are un popor, iar acesta va fi un popor încercat, însă oamenii vor fi umili. Ei sunt sub îndrumarea Celui Sfânt în gând, în cuvânt și în faptă. Poate careva dintre noi să găsească o cale mai plăcută decât aceea pe care Cel veșnic ne conduce? Eul trebuie să moară. Adevărul lui Dumnezeu ne așază pe cărarea pe care trebuie să umble cei răscumpărați de Domnul. Este o potecă îngustă, nu este nicio proslăvire a eului în ea. Dar mulți vor părăsi această cale, de unde strălucește adevărata lumină, și vor umbla în scânteile făcute de vreascurile lor. Priviți la dr. Burke. Aici este o reprezentare a lui Saul, dovedindu-și propriile căi. Ce câștigă? Fericire? Pace? Nu. El s-a așezat în rândurile marelui rebel. Nu poate fi făcut nimic pentru a-l salva?

24 august

Sunt acum în camera ocupată de fratele și sora Starr. Stau ridicată pe jumătate, sprijinită pe patul lor, scriindu-ți. Întreaga noastră familie este aici. În această dimineață, după micul dejun, am plecat din Preston cât de repede s-a putut. Am mers 10 mile până la clădirea școlii noastre.

Festivitatea de deschidere a avut loc în această dimineață. Am îndurat cu bine călătoria lungă. Am fost transportată pe scări într-un scaun dus de doi bărbați. După ce m-am odihnit puțin pe pat, am fost dusă din nou, în scaun, într-o sală destinată pentru capelă, unde a fost ținută festivitatea de deschidere a școlii. Fratele Tenny a vorbit cuvinte potrivite, circa 40 de minute, iar apoi am fost chemată să vorbesc. Mi-am dorit aceasta și mi-am exprimat cu bucurie sentimentele cu privire la înființarea unei școli în Australia, și am avut libertate deosebită în vorbire. Apoi, Willie a vorbit bine circa o jumătate de oră. Cuvintele lui au fost bine alese. Fratele Starr a făcut apoi remarci bune. Apoi, a vorbit bine fratele Rousseau. Totul s-a desfășurat foarte frumos și toți păreau mulțumiți. [996]

Sora Ethredge, care locuiește în Adelaide, a fost o misionară. Ea încearcă să-și vândă casa din Adelaide, ca să-și poată trimite băieții la această școală. Ea a vrut să navigheze în Pitcairn ca să se asocieze cu fratele și sora Reed, în activitatea lor pe insulă. Dar s-a îmbolnăvit și nu a putut merge.

Noi considerăm că deschiderea a fost bună. Toți sunt mulțumiți de clădiri și de locația școlii. Acest lucru este oarecum remarcabil, pentru că, în general, sunt unii care au de făcut critici. Dar nu am auzit niciun cuvânt de nemulțumire care să fi fost exprimat sau măcar sugerat.

După adunare, am avut o conversație cu fratele Starr. Discuția a fost cu privire la un profesor de gramatică pentru clasele avansate. Nu există nicio nedumerire în ceea ce privește primele clase de gramatică, dar avem nevoie de profesori bine calificați în toate ramurile și sperăm că fratele Olsen va găsi fie un bărbat, fie o femeie, care poate veni în Australia ca profesor sârguincios. Dacă Sydney Brownsberger s-ar fi păstrat curat, ar fi putut să vină el. Dar întrebarea este dacă nu îl va urmări trecutul lui. Cu greu îndrăznim să ne aventurăm, în acest caz, și să ne asumăm riscul. Nu am nicio îndoială că acest om s-a pocăit sincer și cred că Domnul l-a iertat. Dar dacă am fi obligați să dăm explicații, nu ar fi un lucru ușor de făcut. Ce vom face, deci, cu Sydney Brownsberger? Să-l lăsăm pradă remușcării și să fie inutil pentru tot restul vieții lui? Eu nu știu ce se poate face. Ah, avem nevoie de înțelepciune de sus! Ah, avem nevoie de sfatul Aceluia care citește inimile precum o carte deschisă! Cum urmărește Satana sufletele pentru a le lega cu corzile sale diavolești, pentru a deveni pierduți pentru lucrare și aproape neputincioși în mâinile sale. „Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.”

28 august

Vinerea trecută, Emily și cu mine am mers până la clădirile școlii și am luat masa acolo. Pe drum, ne-am uitat la clădiri pentru a vedea dacă acestea ne-ar putea fi utile, dar toate erau nepotrivite, fără soare sau erau încastrate în [997] alte clădiri. Am mai avut de vizitat și alte clădiri, dar ne-a prins furtuna. A fost o izbucnire puternică a unei furtuni cu grindină, așa că ne-am continuat drumul de circa o milă până la școală și am fost transportată într-un scaun dus de trei bărbați, până la camera fratelui Starr. Ne-am întâlnit acolo cu Willie, la ora două, și ne-am dus din nou să căutăm case. Am avut doar puțin timp pentru a căuta și a fost un eșec – nicio casă pentru noi. Cele care erau de dorit, ne-ar fi costat de la 30 la 40 dolari pe lună. Îl căutăm pe Domnul în modul cel mai serios pentru ca El să ne călăuzească cu sfatul Lui și să ne dea harul de a face voia Lui. Vrem să fim doar acolo unde Domnul ar vrea să fim. Dacă nu ar fi vorba de școală, nu aș fi vrut să ne mutăm, pentru că stăm într-un loc plăcut. Însă este exprimată o nevoie urgentă de a fi aproape de clădirea școlii, pentru ca eu, în măsura în care puterea îmi va permite, să le ofer studenților cuvântări scurte. Știu că așa este cel mai bine și, prin urmare, am dorința de a face acest lucru.

Școala s-a deschis cu douăzeci de studenți. Mai erau câțiva așteptați să participe, însă aceștia nu au putut, până la momentul deschiderii, să-și vadă cu claritate drumul în ceea ce privește finanțele. Fiecare cameră este ocupată de profesori și studenți.

Fratelui Daniells și soției sale le-au permis să fie cazați și să servească masa în clădire. Ei nu sunt profesori, dar sunt foarte utili în multe feluri. El lucrează în bisericile care au nevoie de ajutor. Acestora trebuie să le fie acordată o lucrare de predicare. Fratele Starr și soția sa au o cameră. Fratele Rousseau și soția sa au o cameră. Apoi, ajutoarele și profesorii trebuie să fie cazați în clădire. Dar ce va fi cu studenții, este o problemă încurcată. Fie va trebui făcută din scânduri o construcție ieftină, fie va trebui instalat un cort care să servească drept sală de mese sau pentru ceva organizat. În curând, vor veni mult mai mulți. Tu știi câte ceva despre această situație. Banii sunt greu de obținut, iar prețul pentru școlarizare și cazare trebuie să fie suficient pentru a acoperi cheltuielile. Nu am putut susține o taxă de școlarizare atât de scăzută, încât să existe o acumulare de datorii care [998] să nu poată fi plătite. Cred că această grabă de a scădea prețurile cărților, a taxelor de școlarizare, a meselor și cazării studenților, este o politică deficitară. Lăsați ca cei care beneficiază să împartă cheltuiala, iar dacă anumite persoane au nevoie de ajutor, atunci să fie ajutate. Dar cei care pot plăti, ar trebui să plătească.

Suntem bucuroși că școala este situată în cea mai bună locație. Va trebui să începem să planificăm construirea unei adunări, dar de unde să vină banii? Ne întâlnim acum într-o clădire murdară, insalubră și prost ventilată. Ah! Inima mea e dezgustată la gândul închinării la Dumnezeu în aceste locuri folosite pentru teatre și spectacole. Nu ar trebui să fie așa, dar tu știi că a construi aici, oriunde, costă mult. Așezarea editurii într-un loc aglomerat a fost o greșeală – nicio șansă de a o extinde, decât în sus. Nu este departe timpul când se va renunța la editură, se va obține alta mai bună și vor fi ridicate clădiri adecvate pentru editură, biserică și școală. Încă nu putem concepe niciun plan, dar Domnul știe cel mai bine. „Toate fiarele munților cu miile lor” sunt ale Lui, iar El poate lucra pentru cei de aici, din Australia, dacă aceștia vor umbla smeriți cu Dumnezeu.

Văd că în atât de mare măsură natura omenească este gata să intre în acțiune, încât, uneori, mă descurajez. Mă tem că Domnul nu poate lucra în siguranță pentru poporul Lui, pentru că El nu va sluji păcatului, nici nu îi va acoperi cu haina neprihănirii Lui pe acești lucrători egoiști și neconsacrați, dacă nu vor avea o consacrare mai profundă, o credință mai serioasă. Cum poate lucra Domnul pentru noi? Cum ne poate trimite Domnul mijloace pentru a construi biserici și școli, când amprenta minților neconsacrate este pusă asupra lucrării? Dacă nu va exista o transformare hotărâtă a caracterului, eu nu îndrăznesc să aștept ca Domnul să-Și dezvăluie brațul și să Se descopere în numele nostru, ca lucrători pentru El.

Am temerile mele pentru Battle Creek, că lumina care a strălucit asupra lor, nu-i va ridica la un câmp de acțiune mai profund și mai înalt. Zi și noapte, aceste cuvinte îmi răsună în urechi: „Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă s‑ar fi făcut în Tir și în Sidon minunile care au fost [999] făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit cu sac și cenușă. […] Și tu, Capernaume, vei fi oare înălțat până la cer? Nu, ci până în Locuința Morților vei fi coborât; căci dacă s‑ar fi făcut în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas până în ziua de azi.” Tremur pentru Battle Creek. Ah, dacă Dumnezeu ar alunga ceața și norii care se adună deasupra lor la ora actuală. Încrederea noastră trebuie să fie în Domnul Dumnezeul lui Israel. Isuse, scumpule mântuitor, numai Tu singur poți fi ajutorul poporului Tău! Suntem în mijlocul pericolelor ultimelor zile și mă doare inima la citirea articolelor din Review care publică lumii că suntem în divergență. Unul se simte îndemnat să prezinte în linii puternice conflictul care vine, așa cum vede el.

Apoi, bunul nostru frate Smith sună trâmbița în mod contrar acestei idei, pentru a face fără efect avertismentele date pe același subiect. Chiar dacă ar fi văzut că fratele Jones merge prea repede, ce trebuia să facă? Să se ducă la fratele Jones și să discute cu el înainte ca articolul lui să fie pus în Review. Aceasta înseamnă a face lucrările lui Hristos. Dar să se pună în revistă articolul fratelui Jones, iar apoi fratele Smith să scrie, așa cum a făcut, un articol despre aceeași problemă, este în întregime contrar luminii pe care mi-a dat-o Domnul. Mai bine lăsau nepublicate articolele fratelui Jones, decât să le prezinte într-o lumină nefavorabilă înaintea lumii, în fața dușmanilor noștri și a lumii care se uită pentru a găsi ceva ce pot folosi împotriva credincioșilor. Mi s-a arătat că acest lucru nu ar fi trebuit făcut. Nu mă îndoiesc că va fi înstrăinare și dezbinare, pentru că aceasta este exact ceea ce Satana vrea să facă, lucru pe care nu l-ar putea face dacă, cei care mărturisesc a fi credincioși, ar lua aminte la cuvintele lui Isus Hristos.

Aceasta pare a fi o sămânță de același fel cu cea de la adunarea de la Minneapolis, care este aruncată pe pământul deja pregătit pentru a produce o recoltă de același gen. Dar trebuie să privim la Isus.

Tristețea și descurajarea nu trebuie nutrite, pentru că noi avem un Conducător mare și puternic. Mă gândesc la ucenici, când au fost în furtuna aceea istovitoare. Barca [1000] s-a luptat cu vânturile puternice și cu ploaia grea. Ei renunțaseră la eforturile lor, lipsiți de speranță, și, în timp ce valurile înfometate vorbeau de moarte, în mijlocul furtunii, o formă luminoasă este văzută umblând pe valurile acoperite de spumă. Această prezență, care ar fi trebuit să fie o binecuvântare și o speranță pentru ei, i-a înfricoșat. Ei au crezut că este un precursor al morții. Dar o voce se aude în mijlocul mugetului furtunii: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți.”

Ah, cât de mulți sunt cei care, în aceste vremuri de pericol, vâslesc din greu împotriva curentului mării! Luna și stelele par a fi ascunse de norii furtunoși și, în deznădejde și disperare, mulți dintre noi spun: „Nu are niciun rost, eforturile noastre sunt inutile. Vom pieri. Am trudit la vâsle, dar fără vreun succes.”

Când Isus, ai cărui ochi au fost asupra lor în toate eforturile lor, le spune: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți”, în ceasul al patrulea din noapte, El vine la ucenici umblând pe valurile acoperite de spumă. Atunci, ucenicii au strigat: „Este o nălucă, este o nălucă.” Când vocea cunoscută a răsunat deasupra tumultul furtunii: „Nu vă temeți, Eu sunt”, cei ispitiți au auzit-o.

Isus este tot așa de aproape de noi în mijlocul scenelor furtunii și ale încercărilor, cum a fost față de ucenicii Lui care erau azvârliți încoace și încolo pe Marea Galileii. Trebuie să avem o încredere liniștită, constantă, fermă și neclintită în Dumnezeu. Acum este rândul nostru, fratele meu, să nu fim îndepărtați de Fortăreața noastră prin nimic ce s-ar putea ivi. Trebuie să avem acum o experiență individuală în a ne ține strâns de Dumnezeu. Hristos este la cârma vasului. Credeți că Hristos este conducătorul nostru, că El nu va avea grijă numai de noi, ci și de vas. Satana va lucra cu putere meșteșugită pentru a separa omul de Dumnezeu. Auzim diferite voci sunând din toate părțile, ca atenția noastră să fie distrasă de la adevărata problemă a acestui timp. Sfârșitul este aproape și să nu existe confuzie între glasuri, care să-i inducă pe alții în eroare sau să-i rătăcească. A spune „pace, pace” acelor suflete care s-au opus mult timp vocii adevăratului Păstor, care s-au luptat mult timp împotriva [1001] Celui Atotputernic, înseamnă a le liniști conștiința pentru a dormi somnul morții. Oare va părăsi omul, în mândria lui, cele mai mari interesele ale sale, prin cultivarea gândurilor sau faptelor opuse minții și Duhului lui Dumnezeu? Dumnezeu a găsit de cuviință să-mi arate că oamenii care ar trebui să cunoască vocea adevăratului Păstor, vor fi mai dispuși să accepte vocea unui străin și să urmeze cărări nesigure, interzise, din cauza încăpățânării naturii lor omenești.

Ceasuri întunecate de încercare stau înaintea bisericii, deoarece ea nu a ascultat avertismentele, mustrările și sfatul lui Dumnezeu. Ce putere seducătoare vine asupra minții omului, ca să facă contrar voii lui Dumnezeu atât de des repetate și ca să închidă ochii și urechile atunci când Isus îi cheamă să audă glasul Lui. El spune: „Oile Mele ascultă glasul Meu.”

Noaptea aceea, petrecută în barcă, a fost pentru ucenici o școală în care aveau să-și primească educația pentru marea lucrare ce urma să fie făcută după aceea. Ceasurile întunecate ale încercării urmează să vină asupra fiecăruia ca o parte a educației sale pentru o lucrare mai mare, pentru un efort mai devotat, mai consacrat. Furtuna nu a fost trimisă asupra ucenicilor pentru a-i face să naufragieze, ci pentru a-i testa și a-i verifica în mod individual. Înainte de a veni asupra lumii marele timp de strâmtorare, așa cum n-a mai fost niciodată de când e lumea, cei care au șovăit și care, în mod ignorant, vor conduce pe căi nesigure, vor da pe față aceasta înainte să vină adevăratul test vital, ultima încercare, astfel că, orice vor spune ei, nu va fi privit ca exprimarea glasului adevăratului Păstor. Timpul nostru de pregătire se va sfârși în curând. Nu avem timp de pierdut în umblarea prin nori de îndoială și incertitudine, din cauza vocilor nesigure.

Noi trebuie să stăm aproape de partea lui Isus. Fie ca niciunul din noi, în mândria propriei sale opinii, să nu se eschiveze de la o lecție grea sau să piardă binecuvântarea unei discipline aspre. Smeriți-vă sub mâna lui Dumnezeu, avertizați-i pe toți să nu aleagă, în încăpățânarea lor, propriul drum și să nu acționeze ca niște copii nedisciplinați și neinstruiți. [1002]

Oricare ar fi situația noastră în viață, în afaceri, noi avem un îndrumător sigur. Indiferent de condiția noastră, El ne este sfătuitor. Oricât am fi de singuri, El este prietenul în care putem avea întotdeauna încredere. Atunci când sunt auzite voci din toate părțile, ca să ne facă să rătăcim pe cărări false, se aude o voce care este adevărată: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.” Puteți să încetați disputa voastră în privința lucrurilor mici și a diferențelor. „Credeți în Mine; Eu sunt adevăratul Păstor.” „Eu și Tatăl, una suntem. „Eu în ei, și ei în Mine […] ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.”

Domnul dorește să răspundem rugăciunii lui Hristos. Căutați unitatea, căutați armonia. Atunci, îi vom duce lumii o mărturie vie a luminii lui Isus Hristos.

E. G. White [1003]