Scrisoarea 13
Armadale, Melbourne, Australia, 13 noiembrie 1895

CĂTRE F. E. BELDEN

Dragă nepoate,

Scrisoarea ta a ajuns la mine seara trecută. Am citit-o și mă bucur că vezi lucrurile într-o lumină clară. Am resimțit profund problema din cazul tău și simt o sinceră simpatie față de toate întristările și dezamăgirile tale. Cu această scrisoare îți trimit copii ale scrisorilor scrise în legătură cu moartea lui Byron. Am contat mult pe Byron și pe Sarah. Ei au fost cu adevărat credincioși în adevăr, gata să fie orice sau să facă orice voia Domnul ca ei să facă. Byron a câștigat respectul tuturor celor care l-au cunoscut, iar moartea lui m-a îndurerat mult, căci l-am iubit ca pe fiul meu și am iubit-o pe Sarah ca pe o fiică. Acum mâinile credincioase, sincere sunt încrucișate pe piept, iar ochii lui sunt închiși ca să nu mai vadă și să nu se mai mâhnească la priveliștea dureroasă a răutății. Când ochii aceștia se vor deschide din nou, îl vor privi pe Împărat în frumusețea Lui.

Am dorit foarte mult ca Byron și Sarah să locuiască cu mine la Cooranbong. Ambii ar fi putut fi de mare ajutor pentru mine. El a fost un bun administrator financiar. A posedat aptitudini excelente de administrare; din acest motiv, fiecare adunare de tabără care s-a ținut a solicitat prezența lui Byron și a lui Sarah, ca să se îngrijească de hrană. În ce ținea de tranzacțiile necesare pentru achiziționarea de provizii pentru tabere și pentru școală era de neîntrecut. Dar am simțit că atât Byron, cât și Sarah trebuie să aibă ocazia de a se pregăti pentru lucrarea misionară. El a excelat în a fi superintendent al școlilor de Sabat, în conducerea revistelor și a dat pe față o claritate a gândirii [1469] și o adaptabilitate, despre care am crezut că se vor dovedi de mare folos. Când am stat de vorbă cu el, l-am înțeles. Dorea să frecventeze școala din Melbourne și i-am spus că pun la dispoziția lui pentru a atinge acest scop două sute de dolari. Dar amândoi au spus: „Mătușă Ellen, nu putem lua mijloace de la tine; tu investești în mod constant în cauza lui Dumnezeu; lasă ca banii tăi să fie folosiți ca să ajute lucrarea prin educarea studenților și clădirea de case de adunare, precum și în diferite linii ale lucrării pe care ești chemată să le ajuți. Iar Sarah și cu mine vom merge mai departe, cu ajutorul lui Dumnezeu, și vom practica cea mai strictă economie.” Am înțeles că el dorea să se angajeze în lucrare împreună cu alți lucrători, în Sidney și în suburbii. L-am întrebat cât cerea ca plată. El a spus: „O liră pe săptămână.” I-am spus că atât nu este destul. El a zis: „Ba da, atât va fi suficient pentru mine și pentru Sarah.” Deja plăteam 19 lire pe săptămână ca să întrețin în câmp mai mulți lucrători. Ultima mare povară a lui Byron a fost aceea ca lucrătorii să nu cadă în descurajare, nici să nu li se înmoaie inima. El a făcut orice efort care stătea în puterea lui ca să încurajeze perseverența și credința. „El nu va slăbi, nici nu se va lăsa” este textul care părea să facă parte din ființa lui.

Acum, dragul de el, doarme. Lucrarea lui s-a încheiat; dar a murit iubit și stimat de toți cei care l-au cunoscut. Sarah, copila dragă, a fost alături de el inimă și suflet, făcând cu râvnă tot ce putea face. Amândoi s-au adus pe altar ca o jertfă vie, mistuită prin foc și își vor avea răsplata. În curând, Mântuitorul nostru va veni și-i va chema pe cei morți să iasă din închisoarea lor, la o nemurire plină de slavă. „Atunci ne vom întâlni din nou, pentru a nu ne mai despărți niciodată, atunci dragostea își va împleti funiile ei între noi în veșnicie.”

Frank, lucrarea noastră serioasă este să fim credincioși lui Dumnezeu și să rămânem în Isus [1470] și cu Hristos în Dumnezeu. A fi una cu Dumnezeu – ce privilegiu este acesta!

17 noiembrie

Dragul meu nepot, mă simt mai liniștită în urma primirii scrisorii tale. Îți voi trimite copii după scrisorile pe care deja le-am scris mai multor persoane din Battle Creek. Îți trimit aceste copii, pentru că am muncit din greu aici, am avut multe încercări și nu sunt capabilă să scriu atât de detaliat după cum dorește inima mea.

Sunt afectată profund din cauza multor lucruri din Battle Creek. Casa de editură are nevoie să fie curățată, așa cum templul a avut nevoie de curățare în zilele lui Hristos. Știu că orice suflet care crede adevărul ar trebui să fie acum la postul datoriei lui, foarte treaz, vigilent, veghetor, în rugăciune, așteptând, veghind, lucrând.

M-am gândit că am fost severă cu tine, dar am simțit că Duhul lui Dumnezeu îmi cerea să pun înaintea ta ceea ce știam că mi-a prezentat în linii clare. Descoperirea aceasta arăta că, dacă tu și Hattie nu vă treziți și nu vedeți lucrurile în cu totul altă lumină, veți continua să aveți idei greșite și să fiți înșelați și amăgiți de inamic.

Am citit articolul din ziar și consider că vezi lucrurile într-o lumină corectă. Sunt recunoscătoare, atât de recunoscătoare, pentru că vreau să fii în poziția în care Domnul să te poată umple cu Duhul Lui Sfânt și să fii în poziția din care să te poată folosi spre onoarea și slava Numelui Său. Vă iubesc, copii, dar multă vreme nu am simțit nicio legătură specială cu voi. Nu ar fi trebuit să fie așa. Am vorbit în mod clar celor aflați în poziții de răspundere și le-am spus că nu te-au tratat în mod corect. Felul în care s-au purtat cu tine în legătură cu cărțile tale a fost după spiritul care controlează mințile omenești, nu după legea lui Dumnezeu și neprihănire. [1471]

Pentru ca adevărul lui Dumnezeu să regleze viața și să formeze caracterul, el trebuie să fie plantat în inimă. O mărturisire cu gura nu este nimic în ochii unui Dumnezeu sfânt. Dacă adevărul nu produce frumusețea sufletului și a caracterului, atunci nu aduce niciun bine celui care pretinde a crede în el.

Îi scriu lui Harmon Lindsay. Am de ceva vreme o mărturie pentru el, dar nu am fost capabilă să o las să plece din mâinile mele. Trimit ceva cu această poștă. Nu mai sunt în legătură cu Fannie în lucrarea mea; ea mi-a adus multă întristare și nu am acum pe altcineva ca să-mi editeze articolele, așa că s-ar putea să nu trimit mult luna aceasta.

Harmon Lindsay fie va fi convertit la adevăr, fie va fi scos din lucrare. A. R. Henry și Harmon Lindsay nu cred solia îngerului al treilea. Ei nu doar că spun în inimile lor: „Domnul întârzie să vină”, ci spun aceasta și prin spiritul lor, prin cuvinte și acțiuni, oriunde merg. Mă doare să văd aceste două trupuri ale morții trimise din loc în loc pentru a face tranzacții importante în legătură cu cauza lui Dumnezeu, deși sunt îmbibați de spiritul lui Satana care lucrează în ei în secret. Ei nu au Duhul lui Dumnezeu. Ei sunt despărțiți de Dumnezeu și au fost despărțiți de Dumnezeu, de la adunarea de la Minneapolis încoace, și umblă după închipuirile inimilor lor. Isaia 50:10-11.

Când bărbații aceștia vor fi ori convertiți, ori îndepărtați din lucrare, atunci vor avea loc dezvăluiri care vor descoperi o situație în starea financiară a Conferinței Generale care îi va uimi pe mulți. Mai departe nu am libertatea să merg. Sunt două categorii, una fiind insuflată de Spiritul Domnului; ea primește de la Domnul și [1472] dă mai departe. Așa cum este declarat în Apocalipsa, Domnul va lucra pentru a lumina pe poporul Său. „Eu , Isus, l‑am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru biserici. Eu sunt Rădăcina și Sămânța lui David, Luceafărul strălucitor de dimineață.” Așa este lucrarea. Îngerul nu este vizibil, dar solul lui Dumnezeu prin care comunică îngerul este vizibil și el face să răsune solia îngerului care stă lângă el. Domnul are o solie hotărâtoare pentru timpul acesta și trâmbița trebuie să dea un sunet clar.

Apocalipsa este o carte care necesită studiu. Apocalipsa 1:1, 3. Scenele solemne pe care Isus i le-a descoperit lui Ioan sunt importante și pline de interes pentru fiecare suflet. Ar trebui să știm mai mult despre aceste solii solemne, pline de greutate și care ne pun la încercare. Ar trebui nu doar să știm, ci, cu zel serios, să-i lăsăm pe cei cu care venim în contact să vadă și să înțeleagă că noi citim și credem profeția acestei cărți și că ea este o revelație pentru noi, o realitate vie.

Nu am de spus cuvinte plăcute, de pace și siguranță, pentru fățarnicii din Sion a căror treabă este să schimbe adevărul lui Dumnezeu în minciună, ale căror cuvinte și fapte sunt de partea Satanei. Bărbații au avut îngrămădite dovezi peste dovezi în ce privește faptul că Domnul a lucrat în mijlocul poporului Său, totuși au urât solul și solia pe care Dumnezeu i-a dat să o vestească. Nu este nicio scuză pentru calea pe care au urmat-o și pe care încă plănuiesc să o urmeze. Și tocmai acești bărbați care lucrează contrar cauzei lui Dumnezeu, acești bărbați egoiști sunt aceia cu care ai colaborat tu ca să primești din mijloacele tezaurului. Am știut că glasul tău a făcut mai mult decât orice alt glas pentru a jefui tezaurul lui Dumnezeu și a pune mijloacele în mâini egoiste, în mâinile oamenilor [1473] care nu erau sfințiți prin adevăr. Acesta este motivul, Frank, pentru care nu am putut să te susțin. Timpul îți va descoperi lucrurile în curând. Poate că se pune întrebarea: „Cine i-a spus sorei White?” Nu cred că cineva știe cu adevărat ce se ascunde în aceste lucruri, nici măcar cei care le fac. Este o mreajă care se strânge în jurul unor suflete. Dar poate că am spus deja prea mult. Pentru un lucru sunt recunoscătoare, anume pentru că ai plecat de la editura Review and Herald atunci când ai plecat, ca să nu ajungi și mai întinat. Dumnezeu va lucra pentru tine, dacă vei umbla în umilință înaintea Lui. Te implor: stai lângă Isus, ca să fii o mireasmă de viață spre viață. Pune-ți mâna în mâna lui Isus Hristos și spune: „Condu-mă Tu, călăuzește-mă Tu.” Ce bine ar fi dacă te-ai ruga cu mai multă fervoare, ungere și putere, dacă ai căuta umilința, blândețea și smerenia inimii și nu ai fi amăgit. Sufletul tău este prețios; tu nu știi cât timp mai este cruțată viața ta. Niciunul dintre noi nu s-a gândit că Byron era bolnav în vreun fel, dar el a fost doborât. Ce consolare este pentru Sarah, soția lui, și ce consolare este pentru mine că avem dovada faptului că I-a fost consacrat lui Dumnezeu cu suflet, trup și spirit.

Apelez la tine, Frank, în numele a tot ce este mai drag, prețios și sfânt, să faci o lucrare profundă și să stai în Mântuitorul tău ca un om liber. O, dacă toți cei care au călcat pe cărări greșite la întâlnirea memorabilă de la Minneapolis și au simțit același spirit care-i înfășura ar fi lăsat lumina cerului să intre în sufletele lor, care i-ar fi făcut să înțeleagă adevărata direcție a căii lor și spiritul pe care îl au de atunci încoace! O, dacă ar fi vrut, înainte de a fi prea târziu ca greșelile să fie îndreptate, să mărturisească în ascuns lui Dumnezeu, care vede în ascuns planurile, imperfecțiunile și păcatele acelor acțiuni care l-au făcut pe Isus [1474] să-I fie rușine să-i numească frați! L-au urât pe Isus Hristos în persoana sfinților Săi! O, cum va descoperi Dumnezeu toată treaba aceasta într-un loc spre care ei nu vor să privească? Dar voi încheia.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu, dragul meu nepot, că vii la lumină.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. [1475]