Scrisoarea 6
Avondale, Cooranbong, N. S. W., 16 ianuarie 1896

CĂTRE FRAȚII CARE OCUPĂ POZIȚII DE RĂSPUNDERE ÎN LUCRARE

Dragi frați care ocupați poziții de răspundere în lucrare,

Domnul este în controversă cu voi. Nu e nevoie să specific motivul; acesta a fost prezentat de atâtea ori pe față, înaintea voastră. Mâini curate, scopuri curate, lipsite de egoism, sfinte nu au fost aduse în practica voastră și binecuvântarea lui Dumnezeu a lipsit de peste mulți dintre cei care se ocupă cu lucrurile sacre. Înălțarea sufletului și vorbirea cu vanitate, înălțarea oamenilor ca să-i conducă pe tovarășii lor, trupul și sufletul lor, toate sunt descoperite înaintea lui Dumnezeu, Cel cu care avem de-a face. Nu există om sau grup de oameni care să poată administra oamenii. „Voi toți sunteți frați.” Doar Duhul Sfânt al lui Dumnezeu poate face aceasta. Atunci când voi, din cauza poziției voastre, presupuneți că puteți spune cuvântul și că se va face după ideea voastră, faceți o greșeală. Adevărul, onoarea, și integritatea au fost compromise pentru a câștiga anumite avantaje. Dreptatea se poticnește în piață și adevărul nu poate să intre.

Principiile religioase au fost întinate. Fie principiile susținute de moștenirea lui Dumnezeu vor fi mai curate, mai nobile și mai sfinte, fie vom călăuzi în mod greșit prin propuneri greșite și planuri nesfinte, în timp ce zicem: „Templul Domnului, noi suntem Templul Domnului.” Lucrarea și cauza lui Dumnezeu sunt sacre. Nu trebuie să existe nicio amestecare a focului omenesc, obișnuit, nesfânt cu jertfa lui Dumnezeu. Aceasta s-a făcut și încă se mai face. Dar oamenii sunt orbi și nu văd rezultatul [1476] eforturilor lor pline de zel. Întrebarea care se pune este: oare cei care sunt chemați din loc în loc să ia parte la lucrarea sacră a lui Dumnezeu vor folosi focul aprins de Dumnezeu sau vor folosi foc obișnuit, foc din care nu ar trebui folosită nici măcar o scânteie, pentru a aprinde tămâia din cădelnița adusă înaintea lui Dumnezeu?

Spiritul care a fost manifestat față de credincioși de către cei care au pus bazele lucrării la Battle Creek i-a făcut să înțeleagă că nu există nicio cămăruță ascunsă. Totul era deschis și limpede ca lumina zilei. Dar planul cel sfânt al lui Dumnezeu a fost împiedicat. Cerul și-a manifestat scopul de a împărtăși putere celor care cred și Duhul Sfânt a fost descoperit. „«Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește; și cine Mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.» Iuda, nu Iscariotul, I‑a zis: «Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă, și nu lumii?» Drept răspuns, Isus i-a zis: «Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi și Noi vom veni la el și Ne vom face locaș la el. Cine nu Mă iubește nu păzește cuvintele Mele. Și cuvântul pe care‑l auziți nu este al Meu, ci al Tatălui, care M‑a trimis.»”

Ascultarea este primul preț al vieții veșnice. „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care‑L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v‑am spus Eu.” Aceasta este lucrarea [1477] Duhului Sfânt. Mângâietorul Se va descoperi, nu în vreun fel precis, specificat, pe care omul să-l poată trasa, ci după rânduiala lui Dumnezeu, în momente și pe căi neașteptate care vor fi spre onoarea Numelui Său. Cei care sunt necredincioși nu primesc înzestrarea bogată a harului, care i-ar putea face înțelepți pentru mântuire, răbdători, reținuți, treji în percepții pentru a aprecia slujirea cerească, grabnici în a discerne invențiile lui Satana și puternici în a i se împotrivi. Dumnezeu nu poate face lucrările Lui puternice pentru ei, din cauza necredinței lor.

Acum, chiar acum este ziua îndurării și mântuirii noastre. Domnul Dumnezeu locuiește în locul sfânt și vede orice suflet care arată dispreț față de manifestările Duhului Său cel Sfânt. Dumnezeu S-a descoperit din nou și din nou la Battle Creek, în cea mai remarcabilă manieră. El a dat o mare măsură din Duhul Său cel Sfânt credincioșilor de acolo. Acesta a venit uneori pe neașteptate și s-au produs impresii profunde în inimi și minți; s-a arătat o renunțare la scopuri egoiste și aducerea în tezaur a multor lucruri despre care erați convinși că Dumnezeu v-a interzis să le aveți. Binecuvântarea s-a extins peste mulți, dar de ce nu a continuat în inimi și în minți lucrarea aceasta sfântă și dulce? Unii s-au simțit deranjați de această revărsare, și dispozițiile firii lor s-au dat pe față. Ei au spus: „Este doar entuziasm; nu este Duhul Sfânt, nu sunt picurii din cer ai ploii târzii.” Au existat inimi pline de necredință, care nu au băut din Duhul, ci au strâns amărăciune în sufletele lor.

În multe ocazii, Duhul Sfânt a lucrat, dar aceia care [1478] s-au împotrivit Duhului lui Dumnezeu la Minneapolis au așteptat ocazia să pășească pe același teren, pentru că spiritul lor era același. După aceea, când s-au adunat dovezi peste dovezi, unii au fost convinși, dar cei care nu au fost îmblânziți și aduși în supunere prin lucrarea Duhului Sfânt au pus propria lor interpretare asupra fiecărei manifestări a harului lui Dumnezeu și au suferit o mare pierdere. Ei au afirmat în inimile lor, în sufletele lor și prin cuvintele lor, că această manifestare a Duhului Sfânt a fost fanatism și amăgire. Ei au stat ca o stâncă, valurile îndurării s-au revărsat peste ei și în jurul lor, dar lovindu-se de inimile lor rele și împietrite care s-au opus lucrării Duhului Sfânt, au fost respinse. Dacă ar fi fost primite, i-ar fi făcut înțelepți pentru mântuire: bărbați sfinți, pregătiți să facă lucrarea lui Dumnezeu cu abilitate sfințită. Dar tot universul cerului a fost martor la felul rușinos în care a fost tratat Isus Hristos, reprezentat de Duhul Sfânt. Dacă Hristos ar fi fost în fața lor, L-ar fi tratat în același fel în care L-au tratat iudeii.

Cine a impresionat poporul din Battle Creek, atunci când și-au umilit inimile în fața lui Dumnezeu și și-au aruncat idolii? În zilele lui Hristos, când El Și-a anunțat misiunea, toți au mărturisit și s-au mirat de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui. Dar necredința insuflată de Satana a început să lucreze și ei au zis: „Nu este acesta fiul lui Iosif?” Când Domnul Isus a perceput necredința lor întrebătoare și a văzut că acele cuvinte ale Lui pline de har se ștergeau din mințile lor, le-a spus: „Fără îndoială, Îmi veți spune zicala aceea: «‘Doctore, vindecă‑te pe tine însuți!’ [1479] Ce am auzit că ai făcut în Capernaum , fă și aici, în patria Ta!»” Și a mai zis: „Adevărat vă spun că niciun profet nu este bine primit în patria lui. Ba încă, adevărat vă spun că erau multe văduve în Israel în zilele lui Ilie, când a fost încuiat cerul timp de trei ani și șase luni, astfel că a fost o mare foamete în toată țara, și totuși Ilie n‑a fost trimis la niciuna dintre ele, ci la o văduvă din Sarepta Sidonului. Și mulți [1480] leproși erau în Israel pe vremea profetului Elisei, dar niciunul dintre ei n‑a fost curățit, ci numai Naaman, sirianul.”

Iudeii au considerat că aceste cuvinte au fost spuse împotriva lor, iar ca aceia dintre popoarele păgâne să fie reprezentați ca favorizați de Dumnezeu mai mult decât națiunea iudaică era o declarație ce nu trebuia tolerată. „Auzind acestea, toți cei din sinagogă s‑au umplut de mânie, s‑au ridicat, L‑au scos din cetate și L‑au dus până pe sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să‑L arunce de acolo.” Pe când se certau între ei, Isus a trecut prin mijlocul lor și a plecat de acolo. Cu siguranță, acesta a fost unul dintre locurile în care Hristos nu a putut face multe minuni din cauza necredinței lor.

Exact același spirit a fost manifestat la Battle Creek. Cei care au deschis ușa inimii lor în fața ispitei la Minneapolis și au dus acest spirit cu ei mai departe vor înțelege, dacă nu acum, atunci în viitorul apropiat, că s-au împotrivit Duhului Sfânt al lui Dumnezeu și au disprețuit Duhul harului. Se vor pocăi sau își vor împietri inimile și se vor împotrivi dovezii?

Sunt multe lucruri care trebuie puse în ordine în fiecare instituție care funcționează în lumea noastră. Oamenii mărginiți nu trebuie să ia poziția de stăpâni și să caute să guverneze peste mințile și principiile oamenilor, în timp ce propria lor minte și propriile lor principii sunt foarte șubrede. Incertitudinea aceasta este transmisă bisericilor prin bărbații aflați în poziții [1481] proeminente. Necredința pătrunde în atmosfera acestora. Tot ce poate fi zguduit va fi zguduit, pentru ca acele lucruri care nu pot fi zguduite să rămână. Toți cei care Îl iubesc cu adevărat pe Isus Hristos vor sta înrolați sub steagul Lui, gata plini de înflăcărare să înalțe Numele Lui și să împlinească voia Lui. În câmpurile deschise înaintea noastră se dă fiecare ocazie pentru manifestarea iubirii și a loialității. Nu este nimic după care Hristos să flămânzească și să înseteze mai mult ca după ucenici care Îl urmează din toată inima, care posedă iubirea și amabilitatea Lui. Mă întreb cine, în aceste zile de pericol iminent, când credința fiecăruia va fi testată cu severitate, înțelege prin învățăturile Duhului Sfânt intenția lui Dumnezeu ca noi să folosim toate abilitățile, toate înzestrările lui Hristos încredințate de Dumnezeu, pentru slujirea Prințului păcii? Cine va face ca lucrarea lui Dumnezeu să se extindă în toate locurile unde nu se cunoaște lumina? În orașele din America, ca și în țările străine, trebuie făcută o mare lucrare. Dumnezeu cheamă conlucrători voioși, și aceștia nu trebuie să fie reprimați, descurajați și demoralizați prin agenții care acționează împotriva lucrării, care refuză ei înșiși să fie modelați de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Lucrătorii lui Dumnezeu sunt în slujba lui Dumnezeu.

Sunt mulți cei care ar fi dornici să-și consacre timpul lucrării misionare din țară, dacă ar vedea că este ceva plăcut și agreabil. Ei așteaptă să li se dea ceva de făcut, așteaptă ca lucrarea să le fie arătată, dar procedând așa, ei își pierd eficiența fizică, mentală și morală. În fiecare cartier, abilitatea consacrată va face mult prin efortul depus personal. Dar oamenii să nu prescrie fraților lor ce să facă, după ideile lor. [1482] Fie ca oprimarea minților omenești să înceteze pentru totdeauna, iar Duhul Sfânt să aibă ocazia de a lucra. Fie ca toți cei care pot vedea și discerne semnele timpului să știe că Hristos este aproape, este chiar la ușă. Fie ca iubirea pentru Dumnezeu și pentru Hristos să crească zilnic și dragostea pentru frații voștri să fie neprefăcută. Credința să fie exercitată în mod continuu. Credeți-L pe Dumnezeu pentru că este Dumnezeu. Puneți spiritul vostru omenesc, iubitor de lume, sub mâna Duhului lui Dumnezeu. Se pune întrebarea: „Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credință pe pământ?” Credința, deci, aproape că s-a stins.

Unul dintre pericolele la care va fi expus poporul lui Dumnezeu este reprezentat de amăgirile care vin peste o lume ce a întors spatele adevărului. Aceștia se vor afla sub o putere atât de înșelătoare, încât apostolul, sub inspirația Duhului lui Dumnezeu, declară: „Ca să‑i înșele, dacă este cu putință, chiar și pe cei aleși.” Lucrarea noastră acum este de a ne consolida sufletele în credință – acea credință lucrătoare, care lucrează prin dragoste și curăță sufletul. Credința, credința vie, activă, lucrătoare – aceasta este credința pe care trebuie să o avem. Hristos o cere de la noi. Cu adevărat, Hristos are nevoie ca noi să-L reprezentăm acum pe El, și nu puterea rece, severă, acuzatoare, poruncitoare și stăpânitoare a prințului întunericului. Cei care sunt prietenii lui Hristos vor face acum tot ce le poruncește El. Luați toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea și să rămâneți în picioare, după ce veți fi biruit totul. Lăsați ca templul sufletului să fie curățat de prejudecăți, de rădăcina aceea de amărăciune și de ură, prin care mulți sunt mânjiți. Agățați-vă de Cel puternic. Transmiteți altora lumina, prin cuvinte pline de voioșie și curaj în Domnul. Lucrați ca să răspândiți acea credință și încredere care [1483] au fost mângâierea voastră. De pe toate buzele și prin fiecare glas să se audă: „Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința în Isus.” „Iată, Eu vin ca un hoț. Ferice de cel ce veghează și își păzește hainele ca să nu umble gol și să i se vadă rușinea!” «Să ne bucurăm, să ne veselim și să‑I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului și mireasa Lui s‑a pregătit: i s‑a dat să se îmbrace cu in subțire, strălucitor și curat.» (Inul subțire sunt faptele drepte ale sfinților.)”

Unii au refuzat și încă refuză să se îmbrace cu haina de nuntă. Ei încă poartă hainele lor obișnuite și disprețuiesc veșmântul țesut în războiul de țesut al cerului, care este „Hristos, neprihănirea noastră.” „Apoi mi-a zis: «Scrie: ,Ferice de cei chemați la ospățul nunții Mielului!’»” Cine sunt astăzi prietenii lui Hristos? Simțiți dorința fierbinte de a avea haina neprihănirii lui Hristos? Sunteți conștienți de zdrențele murdare ale propriei voastre neprihăniri? Atunci lăsați adevărul să pătrundă în viața voastră practică. Dacă sunteți prieteni ai lui Hristos, arătați-o prin cuvinte și spirit; manifestați iubire față de Isus, iubire față de sufletele pentru care Hristos Și-a dat viața. Sentimentele adevărului sunt elementele care alcătuiesc un caracter creștin armonios. Suntem departe, departe de a fi creștini, de ceea ce înseamnă a fi asemenea cu Hristos. Avem nevoie de lucrarea Duhului Sfânt. Dumnezeu trăiește și domnește. Motivul pentru care manifestările Duhului Sfânt nu au fost acceptate ca însemne prețioase [1484] din partea lui Dumnezeu este acela că nu a avut loc o primire a harului lui Dumnezeu. Duhul Domnului a fost peste solii Lui pe care i-a trimis cu lumină, o lumină prețioasă. Dar au fost așa de mulți cei care și-au întors fața de la Soarele neprihănirii și nu au mai văzut razele Lui strălucitoare. Domnul spune despre ei: „Și-au întors spatele către Mine, nu fața.” Este nevoie să-L căutăm pe Domnul cu cea mai mare seriozitate.

Vă spun, frații mei, că American Sentinel nu ar fi trebuit să ajungă ceea ce a ajuns. Remarci usturătoare sunt făcute cu pana și cu vocea, remarci care nu pot atinge inimile. Opozanții înverșunați ai adevărului nu au avut lumina pe care am avut-o noi; și după ani de zile în care au afirmat că-L cunosc pe Dumnezeu și pe Isus Hristos pe care L-a trimis El, în anul 1895 sunt mulți cei care nu sunt înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii. Ei sunt atât de dispuși să îmbrace haina războiului și să se dea în spectacol. Ei nu știu ce înseamnă invitația: „Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.”

Puneți în Sentinel adevăruri clare. Rețineți-vă de la împunsături, pentru că îl dezonorați pe Dumnezeu prin acest spectacol. Arătați-vă umilința sufletului înaintea Domnului. Stăpânirea asupra moștenirii lui Dumnezeu, ca și cum înzestrarea cu talente a minții și a sufletului, alături de principiile oamenilor, ar fi sub jurisdicția oamenilor, umple bisericile noastre cu un spirit de acest fel. Mulți se pun în poziția în care Domnul nu poate face nimic pentru ei. Ei nu vor recunoaște spiritul și glasul lui Dumnezeu, ci vor trata cuvintele Lui ca pe niște basme închipuite. Mulți au respirat atmosfera care a înconjurat sufletele bărbaților aflați în poziții de răspundere, care nu doar în inimile lor, ci chiar cu buzele lor au spus: „Domnul meu întârzie să vină”; faptele lor dovedesc sentimentele pe care le au.

Cine va înțelege aceste lucruri pe care le scriu? Sunt oameni care au cunoscut adevărul, care s-au ospătat din adevăr și care acum sunt împărțiți din cauza sentimentelor de infidelitate. Între ei și prăpastia ruinei veșnice este doar un pas. Domnul vine, dar cei care s-au aventurat să se împotrivească [1485] luminii pe care Dumnezeu a dat-o în măsură bogată la Minneapolis, care nu și-au umilit inimile în fața lui Dumnezeu, vor continua să meargă pe calea împotrivirii, spunând: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui?” Steagul pe care îl vor purta toți cei care rostesc solia îngerului al treilea este acoperit de un alt fel de steag, care în mod indirect îl distruge. Aceasta este ceea ce se face. Se va ține poporul nostru strâns de adevăr, acum? „Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința în Isus.” Acesta este stindardul nostru. Țineți-l sus, căci este adevărul. [1486]