Scrisoaarea 56, 1896 – Către J. H. Kellogg
Copiază link

Scrisoaarea 56, 1896 – Către J. H. Kellogg

Scrisoarea 56
Avondale, Cooranbong, N. S. W., 19 ianuarie 1896

CĂTRE J. H. KELLOGG

Dragă frate,

Vreau să-ți spun că solia îngerului al treilea este evanghelia, iar reforma sanitară este pana care despică drumul pentru ca adevărul să poată pătrunde. Nu trebuie să se facă declarații aspre despre niciuna dintre laturile adevărului nostru, ci adevărul așa cum este el în Isus trebuie predicat, și toată strălucirea și razele deosebite ale Soarelui neprihănirii trebuie vestite prin evanghelie. Dacă aceia care vorbesc despre evlavia practică celor care se adună în clădirile bisericilor voastre vor prezenta aceste lucruri, ei vor prezenta lecțiile lui Hristos. Tu ai nevoie de călăuzirea Duhului Sfânt; nu fi mulțumit fără aceasta. Cuvintele tale să exprime încrederea și iubirea ta față de Dumnezeu. Cele mai simple mărturii rostite în mod umil, exprimând iubirea față de Dumnezeu, vor atinge inimile. Oamenii vor vedea că doctorii, asistentele și lucrătorii sunt uniți pentru a reprezenta adevărul în caracter.

Dumnezeu ți-a cruțat viața; El a făcut așa pentru ca să dai slavă Numelui Său, așa cum a făcut Daniel în Babilon. Este nevoie ca efortul cel mai hotărât să fie făcut de toți cei care cred că au adevărul, pentru a crea o atmosferă de puritate, stabilitate și devoțiune, care va face ca adevărul să se vadă mai măreț și care va arăta puterea lui asupra minții. Domnul te-a făcut să fii statornic. El ți-a dat o experiență valoroasă; El ți-a dat lumină, aptitudini și cunoștințe, nu ca să le adaugi la [1487] slava ta, ci ca să slăvești și să înalți Numele Lui.

Există la sanatoriu lucrători serioși, prudenți, cu inima caldă, temători de Dumnezeu, dar sunt și multe ajutoare pe care nu te poți baza. Aceștia sunt afectați de elementul lumesc care îmbibă categoria lumească de oameni care susține instituția. Ei tânjesc după aplauze, doresc să fie măguliți, vor să-și investească salariile în îmbrăcăminte. Poate că ei pretind că sunt creștini, însă nu-L onorează pe Hristos. Acești oameni lacomi, căldicei, care nu se gândesc că ceea ce fac este înregistrat pentru veșnicie, nu vor fi de niciun ajutor pentru vizitatorii din lume. Dacă toți cei care mărturisesc a fi creștini ar fi creștini și în inimă, multe pietre de poticnire ar fi date la o parte din drumul celor care fac din acești sărmani păcătoși scuza lor pentru neglijarea marii mântuiri pe care Hristos a adus-o la lumină în lumea noastră, pentru care Și-a dat viața Lui prețioasă, pentru ca toți cei care cred în El să facă faptele Lui și să aibă viața veșnică.

Noi trăim în vremurile cele mai solemne. Evanghelia din Vechiul și din Noul Testament nu trebuie să fie privită dintr-o perspectivă îngustă, așa cum o vede un om, doi sau chiar mai mulți. Cât de vastă, cât de largă, cât de extensivă este evanghelia. Am scris despre acest subiect de ani de zile și am scris mult material pe care nu îl pot pune acum într-o formă în care să poată fi folosit. Nu am editat mai nimic de un an de zile. Eu spun și vorbesc lucrurile care îmi împovărează sufletul, fie că oamenii vor să asculte, fie că nu. Eu trebuie să lucrez; trebuie să veghez; trebuie să mă rog; nu trebuie să gândesc despre nimic într-un fel îngust, limitat. [1488]

Adevărul și eroarea sunt ambele în câmp, străduindu-se să obțină supremația. Luptătorii adevărului vor avea parte de un conflict teribil. „Căci lupta noastră nu este împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva căpeteniilor, a stăpânirilor, a conducătorilor veacului întunecat de acum, a duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.” Ni se dă avertizarea și instrucțiunile sunt repetate. „Din această cauză, luați întreaga armură a lui Dumnezeu, ca să fiți în stare să vă împotriviți în ziua cea rea; și, făcând totul, să stați în picioare.” Tot ceea ce v-a spus Domnul vă revine ca sarcină să faceți. Nimeni nu ar trebui să fie amăgit, dacă ar face din cuvântul lui Dumnezeu obiectul studiului său. Cât de puțin este studiată cartea Apocalipsei. Ea este o taină ascunsă pentru lumea religioasă; de ce? Pentru că evenimente care nu sunt plăcute sunt prezentate cu atâta credincioșie de pana profetică; iar oamenii care sunt tulburați în vreun fel în ce privește aceste lucruri sunt domoliți de către păstorii lor cu declarația că Apocalipsa nu poate fi înțeleasă. Dar ea ne privește în mod deosebit pe noi, cei care trăim în aceste zile de pe urmă. „FFerice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele profeției și păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape.” Citiți ultimul capitol din Apocalipsa cu atenție și cu rugăciune. Câtă profunzime este în declarațiile din acest capitol. „Eu sunt Alfa și Omega, Cel‑dintâi și Cel‑de‑pe‑urmă, Începutul și Sfârșitul. Ferice de cei ce își spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieții și să intre pe porți în cetate!” „Eu , Isus, l‑am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru biserici. [1489] Eu sunt Rădăcina și Sămânța lui David, Luceafărul strălucitor de dimineață.”

Aceasta este învățătura cu cel mai mare efect care poate fi dată în biserica ce a fost construită pentru sanatoriu, care ar trebui dată în toate bisericile. Oriunde există ocazia de a ajunge la oameni, atenția ar trebui să fie atrasă de la cele pământești spre cele cerești. „Și Duhul și Mireasa zic: «Vino!» Și cine aude să zică: «Vino!» Și cel căruia îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieții fără plată!”

Noi nu trebuie să alunecăm în canale lumești. Gândește-te la curățarea Templului de la începutul lucrării de slujire a lui Hristos. El a găsit acolo iudei puși pe câștig. Ei făcuseră din curtea Templului scena unui trafic ce constituia un sacrilegiu și preschimbaseră instituția din vechime, sacră, a Paștelui, într-un mijloc de a obține un câștig mârșav. Ei se dedaseră la negoț, schimbând slujba instituită de Hristos însuși într-o închinare adusă lui Mamona. Dar Hristos a intrat deodată în curțile Templului, divinitatea a străfulgerat prin umanitate și, ținând un bici ridicat în mână, cu un glas pe care îl vor auzi din nou când se va aduce la executare judecata, a spus: „Este scris: Casa Mea se va numi o casă de rugăciune. Dar voi faceți din ea o peșteră de tâlhari.” Preoții și conducătorii parcă ar fi văzut un Înger al răzbunării, ca acela care păzise calea spre pomul vieții.

În zilele noastre, lucrarea aceasta nelegiuită este mai mult decât repetată. [1490] Vor fi rostite solii, iar cei care au respins soliile pe care le-a trimis Dumnezeu vor auzi declarații dintre cele mai uluitoare. Duhul Sfânt va investi anunțarea lor cu o sfințenie și o solemnitate care va părea teribilă în urechile celor care nu au vrut să audă cererile stăruitoare ale Iubirii infinite și nu au răspuns ofertei de iertare și ispășire. Rănită și insultată, Divinitatea va vorbi, prezentând cu glas tare păcatele care au fost ascunse. Așa cum preoții și conducătorii, plini de indignare și teroare, au căutat refugiu fugind din fața scenei de curățare a Templului, așa va fi și cu lucrarea pentru aceste zile din urmă. Oamenii vor resimți puternic nenorocirile care vor fi pronunțate asupra celor care au avut lumină din cer, dar nu au luat-o în seamă, însă ei nu vor avea puterea de a acționa. Acest lucru este reprezentat prin parabola fecioarelor înțelepte și neînțelepte. Cele neînțelepte nu pot obține caracterul de la fecioarele înțelepte și nu au nici uleiul harului, pentru a discerne sau accepta lumina clară, ca să se poată uni cu mulțimea celor care intră la ospățul nunții Mielului.

Nu pot scrie mai mult; trebuie să închei. Voi mai trimite câteva lucruri cu poșta următoare. Studiază Apocalipsa în legătură cu Daniel, căci istoria se va repeta. Noi trebuie să fim drepți și credincioși în mijlocul nelegiuirii abundente, care se tot înmulțește. Nu este nicio vreme în care să fim în mai mare pericol decât atunci când se pare că prosperitatea încununează eforturile noastre. Eul trebuie să fie ascuns în Dumnezeu. Trăim în mijlocul pericolelor zilelor din urmă și mulți dintre noi sunt inconștienți în ce privește pericolele care amenință lumea noastră. Noi, având în vedere toate avantajele noastre religioase, ar trebui să știm mult mai mult decât [1491] știm acum. „Vegheați, așadar – le-a zis Isus – pentru că nu știți în ce zi vine Domnul vostru!” „De aceea, și voi fiți gata, căci Fiul Omului vine în ceasul în care nici nu vă gândiți!” „Dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel!” Mâna dreaptă trebuie să fie tăiată; ochiul drept trebuie să fie scos afară. Există o depravare ascunsă care trebuie cercetată cu atenție și smulsă din rădăcină. Dumnezeu să ne ajute pe fiecare individual să ne curățăm sufletele prin ascultare de adevăr. [1492]