Scrisoarea 8
Sunnyside, Cooranbong, 6 februarie 1896

CĂTRE FRAȚII MEI DIN AMERICA

Fraților mei din America,

Marea lucrare de slujire a Duhului Sfânt este arătată în mod clar de Mântuitorul nostru: „Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, dreptatea și judecata.” Hristos a știut că această înștiințare era un adevăr uimitor. El Se apropia de încheierea lucrării de slujire de pe acest pământ și vedea în față profilându-se crucea, înțelegând pe deplin povara de vinovăție care trebuia să fie pusă peste El ca purtător al păcatului. Totuși, marea Lui neliniște îi privea pe ucenicii Săi. El a căutat să găsească o alinare pentru ei și le-a spus: „Totuși, vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi. Dar, dacă Mă duc, vi‑L voi trimite” (Ioan 16:7).

Răul se adunase de veacuri și nu putea fi înfrânat, nu i se putea rezista decât prin puterea cea mare a Duhului Sfânt, cea de-a treia Persoană a Dumnezeirii, care avea să vină nu cu o energie micșorată, ci în plinătatea puterii divine. Unui alt spirit trebuia să i se țină piept; căci esența răului lucra pe toate căile, iar supunerea omului față de captivitatea aceasta satanică era uimitoare.

În zilele noastre, ca și în zilele lui Hristos, Satana stăpânește mințile multora. O, dacă lucrarea aceasta teribilă ar putea fi distinsă și dacă i s-ar opune rezistență! Egoismul a pervertit principiile, egoismul a produs confuzie în simțuri și a încețoșat judecata. Pare atât de ciudat că, cu toată lumina care strălucește din cuvântul binecuvântat al lui Dumnezeu, sunt întreținute idei atât de ciudate, există o așa îndepărtare de spiritul și practica adevărului. Dorința [1493] de a primi salarii mari, împreună cu hotărârea de a-i lipsi pe alții de drepturile date lor de Dumnezeu, își are originea în mintea lui Satana; prin ascultare de voia și de calea lui, oamenii se așază sub steagul lui. Nu se poate pune bază în cei care au fost prinși în cursă, în afară de cazul în care sunt convertiți în profunzime și reînnoiți; căci s-au stricat din pricina unor principii greșite, despre care nu au putut să-și dea seama că sunt dăunătoare în efectul lor.

O, dacă toți cei aflați în diferite câmpuri din America și din toată lumea ar lucra după regula Bibliei și s-ar lupta pentru a smulge egoismul din rădăcină, ce lucrare ar fi împlinită pentru biserică! Dar păcatele spre care s-a atras atenția din când în când stau la ușa multora, păcate pe care Dumnezeu nu le privește ca mărunte. Dacă oamenii ar vrea să renunțe la spiritul lor de rezistență în fața Duhului Sfânt, spirit care timp îndelungat a stricat experiența lor religioasă, Duhul lui Dumnezeu ar vorbi inimilor lor. El i-ar convinge în ce privește păcatul. Ce lucrare ar fi făcută! Însă Duhul Sfânt a fost insultat și lumina a fost respinsă. Este posibil ca aceia care sunt orbi de ani de zile să vadă? Este posibil ca în acest ultim stadiu al împotrivirii lor ochii să le fie unși? Va fi deosebită vocea Duhului lui Dumnezeu de vocea înșelătoare a inamicului?

Sunt oameni care vor dovedi curând sub care steag sunt înrolați: sub steagul Prințului vieții sau sub cel al prințului întunericului. Dacă ar putea vedea aceste lucruri așa cum îmi sunt prezentate mie, dacă ar putea vedea că, în ceea ce privește sufletul lor, ei sunt ca oamenii aflați pe buza unei prăpăstii, gata să alunece în abisul de sub ei [1494], nu cred că ar mai sta nicio secundă acolo, dacă i-ar interesa mântuirea lor.

Nu este voia lui Dumnezeu ca vreunul să piară, ci ca toți să aibă viața veșnică. O, dacă aș putea să am asigurarea că la următoarea conferință frații mei vor avea o înțelegere despre ce înseamnă principiile cele curate pentru ei și pentru toți cei cu care sunt asociați, inima mea ar tresălta de bucurie! Dacă toți aceia care au rătăcit departe de Dumnezeu și de adevărata neprihănire ar arăta că Duhul Sfânt S-a luptat cu ei, că sunt conștienți de vinovăția faptului că s-au depărtat de cuvântul lui Dumnezeu și au acționat ca niște orbi care conduc alți orbi, atunci aș avea speranță. Când aceștia se vor trezi din paralizia lor, vor fi copleșiți de sentimentul timpului pierdut, al ocaziilor pierdute, care le-au fost date ca să-și poată arăta aprecierea pe care o au față de compasiunea infinită a lui Dumnezeu pentru omul căzut.

Fiecare suflet care Îl va accepta pe Isus ca Mântuitor personal, va tânji după privilegiul de a-I sluji lui Dumnezeu și va prinde cu râvnă ocazia de a-și arăta recunoștința prin dedicarea abilităților sale în slujirea lui Dumnezeu. El va tânji să-și arate iubirea pentru Isus și pentru cei răscumpărați ai Săi. El va dori truda, lucrul greu, jertfirea. Va socoti că, a-și tăgădui eul, a-și ridica crucea și a merge pe urmele pașilor lui Isus, dovedindu-și astfel loialitatea și iubirea, va fi un privilegiu. Faptele lui sfinte și binefăcătoare vor fi dovezi ale convertirii lui și vor arăta lumii că nu este un creștin prefăcut, ci un creștin adevărat, devotat.

Oamenii se îndeletnicesc cu orice meșteșug și negoț, în scopul de a-și satisface dorința după mai mult câștig. Dacă ar vrea să folosească tactul, zelul și cugetarea atentă în efortul de a câștiga [1495] ceva pentru tezaurul Domnului, cât de multe s-ar face! Când oamenii care sunt cu totul egoiști Îl vor accepta pe Hristos, vor dovedi că au o inimă nouă și în loc să adune tot ce pot obține spre beneficiul lor, în loc să aducă cu amărăciune jertfe oloage pentru Domnul, vor face cu bucurie tot ce vor putea pentru înaintarea lucrării Sale. Spiritul de a strânge, care s-a dezvoltat la scară largă, va pieri, iar ei vor lua seama la cuvintele lui Hristos: „Vindeți ce aveți și dați milostenie.” Ei vor lucra cu efort, zel, energie și seriozitate pentru a zidi Împărăția lui Dumnezeu, după cum au lucrat să obțină bogății pentru ei înșiși.

Vă spun adevărul. Noi suntem mult în urma sfintei noastre religii în concepția pe care o avem despre datorie. O, dacă aceia care au fost binecuvântați cu adevăruri atât de mari și solemne s-ar trezi și ar scutura vraja care le-a amorțit simțurile și i-a făcut să nu-I aducă lui Dumnezeu slujirea lor credincioasă, atunci ce nu ar face eforturile lor bine organizate pentru salvarea sufletelor! Ce schimbare s-ar vedea în principiile puse în practică! Lumea, carnea și diavolul nu ar mai orbi bărbații și femeile cu privire la ce constituie principii curate, sacre, loiale.

Cuvântul lui Dumnezeu însușit este pregătirea sufletului pentru viața veșnică. Dar oamenii au pus o astfel de interpretare în dreptul acestui cuvânt, încât l-au făcut fără înțeles. Inima și conștiința s-au împietrit și s-au întinat. Fraților, în Numele lui Isus vă întreb: Credeți cuvântul lui Dumnezeu? Sunteți voi fii și fiice ale lui Dumnezeu? Dacă sunteți, este pentru că ați fost convertiți și L-ați primit pe Isus în templul sufletului vostru, și mințile voastre au fost aduse sub o lege nouă, anume sub legea [1496] împărătească a libertății. O, dacă aș primi veștile bune că mințile și voința celor din Battle Creek care au stat în postul de conducători au ieșit de sub învățăturile și sclavia lui Satana, ai cărui captivi au fost atât de mult timp, aș fi dispusă să traversez imensul Pacific pentru a vedea încă o dată fețele voastre! Dar nu sunt nerăbdătoare să vă văd cât timp aveți percepțiile slăbite și mințile încețoșate din cauză că ați ales întunericul în locul luminii.

Spiritul divin Își descoperă lucrarea asupra inimii umane. Atunci când Duhul Sfânt va lucra asupra minții, agentul uman va înțelege declarația făcută de Hristos: „El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu și vi le va vesti.” Supunerea față de cuvântul lui Dumnezeu înseamnă restaurarea omului. Lăsați pe Hristos să lucreze prin Duhul Lui cel Sfânt, să vă trezească din morți și să vă dea mintea Lui. Lăsați-L să vă folosească facultățile. El a creat fiecare capacitate a voastră, ca să puteți slăvi și onora mai bine Numele Lui. Consacrați-vă pe voi înșivă Lui și toți cei care sunt asociați cu voi vor vedea că energiile voastre sunt inspirate de Dumnezeu, că puterile voastre cele mai nobile sunt chemate să fie exercitate pentru slujirea lui Dumnezeu. Facultățile folosite cândva pentru a-i sluji eului și a promova principii fără valoare, slujind odinioară ca instrumente pentru scopuri nedrepte, vor fi aduse în robie față de Isus Hristos și vor deveni una cu voia lui Dumnezeu.

Este de făcut o lucrare în biserici. Tinerii și tinerele trebuie educați și instruiți, apoi se vor găsi locuri pentru ei în lucrare. Voi sunteți îngrijorați și nedumeriți din cauză că doctorul Kellogg adună în mod disproporționat pentru lucrarea medicală misionară, pentru că lucrarea lui întrece cu mult lucrarea ce se face în biserici de către Conferința Generală. Care este problema? Este clar că nu s-a acționat după lumina dată de Dumnezeu. [1497] Oamenii au înlocuit planurile lui Dumnezeu cu propriile lor planuri. Prosperitatea lucrării misionare medicale face parte din planul lui Dumnezeu. Lucrarea aceasta trebuie făcută, adevărul trebuie dus la drumuri și la garduri.

Dar inima lucrării, marele centru, a fost slăbită din cauza administrării greșite a bărbaților care nu au ținut pasul cu Conducătorul lor. Satana a deturnat banii și capacitățile lor spre canale rele. Timpul lor prețios s-a scurs în eternitate. Lucrarea serioasă care se face acum, lupta agresivă care se duce, ar fi putut de mult timp să fie dusă la fel de viguros în ascultare față de lumina lui Dumnezeu. Tot trupul este bolnav din cauza administrării greșite și a socotelilor greșite. Poporul căruia Dumnezeu i-a încredințat interesele veșnice, depozitarii adevărului bogat în rezultate veșnice, păzitorii luminii care va lumina întreaga lume și-au pierdut direcția. A făcut Dumnezeu o greșeală? Sunt cei de la inima lucrării vase alese care pot primi uleiul auriu, pe care solii cerești, reprezentați prin doi măslini, îl varsă în canalele de aur pentru a reumple lămpile? Sunt cei din Battle Creek, bărbații și femeile pe care Dumnezeu i-a rânduit să facă cea mai solemnă lucrare ce a fost dată vreodată muritorilor, parteneri cu Isus în marea Lui întreprindere? Sunt aceștia cei cărora El le-a poruncit să transmită și altora lumina din lămpile lor aprinse, pentru ca regiunile întunericului să poată auzi solia salvatoare făcându-și datoria?

Ce facem? Credeți că aceasta este perioada în care trebuie să lucrăm cum nu am mai lucrat niciodată pentru salvarea [1498] păcătoșilor? Ar fi fost mult mai bine dacă erați implicați în a face acest fel de lucrare în loc să urmați linii ale lucrării pe care Domnul nu v-a cerut niciodată să le urmați. Vă întreb: În comitetele voastre, în comitetul pentru misiunea externă, cine este creștin, în inimă și în suflet? O, ce bine ar fi dacă fiecare dintre voi ar putea să slujească pentru un timp în țări străine! Atunci ați ști, mai bine decât știți acum, ce înseamnă tăgăduirea și jertfirea de sine. Și dacă vi s-ar permite să vă întoarceți, ați lucra mult mai sârguincios și inteligent. Atunci „da” și „nu” ar fi rostite cu mult mai mare greutate, cu simțul responsabilității pe care îl implică. Dar până acum voi nu ați atins nici măcar granițele. Indiferența cu care sunt luate decizii în legătură cu aceste lucruri este o ofensă față de Dumnezeu.

În poziția în care sunteți, aveți toate facilitățile pentru lucrare și nu știți nimic despre cât de greu este să pornești lucrarea în câmpuri noi, în mijlocul unor oameni care de abia au vreo cunoștință despre lucrarea misionară. Sunt rânduiți lucrători ca misionari pentru regiunile externe și apoi sunt lăsați să se descurce cum pot, în timp ce aceia din inima lucrării gândesc că este foarte important să facă ceva ce mai bine ar fi rămas nefăcut. O, dacă măcar o dată ați înțelege cum privește Domnul umblarea voastră din ultimii câțiva ani, v-ați ascunde capetele de rușine! Ați lucra, v-ați tăgădui eul, ca să trimiteți tot ce puteți aduna către câmpurile externe. Dacă măcar ați fi știut ceea ce trebuia să știți, atunci cererile misionarilor ar fi pus în mișcare fiecare fibră a ființei voastre. Cât de intens ați munci; cât de tăgăduitori de sine ați fi, ca să puteți trimite ajutoare celor care trebuie să le aibă. Misionarii trebuie să aibă ajutoare, căci altfel este de datoria lor să părăsească câmpul, întrucât consumă tăria pe care le-a dat-o Dumnezeu [1499] realizând foarte puțin.

Dacă toți aceia care mărturisesc că știu adevărul ar avea spiritul lui Hristos, Mântuitorul care S-a jertfit pe Sine, care a renunțat la bogățiile Lui, la splendoarea, la înalta Lui autoritate și a făcut tot ce putea face Dumnezeu pentru a salva suflete, atunci s-ar lepăda de sine, ar ridica crucea și L-ar urma pe Isus! Voi, cei care iubiți comorile lumii, cum Îi veți răspunde lui Dumnezeu în marea zi a judecății pentru eforturile voastre slabe și somnolente de a trimite adevărul în regiunile îndepărtate? Va trebui să dați socoteală de banii cheltuiți pe biciclete și pe alte lucruri care nu sunt utile. Ca popor al lui Dumnezeu, ar trebui să-L reprezentați pe Isus; dar lui Hristos Îi este rușine de voi. Inima mea este îndurerată, cu greu pot să îmi țin în frâu sentimentele, când mă gândesc cât de ușor sunt îndepărtați cei din poporul nostru de principiile creștine practice către iubirea de sine. Sunt mulți dintre voi care cred adevărul doar în parte. Domnul Isus spune: „Nu puteți sluji și lui Dumnezeu, și avuției”, și noi trebuie să trăim prin orice cuvânt ce iese din gura lui Dumnezeu. Câți cred cuvântul Lui?

Domnul este scârbit de practicile voastre egoiste, totuși mâna Lui este încă întinsă. Vă îndemn, pentru sufletele voastre, ascultați cererea mea în dreptul celor care sunt misionari în țări străine, ale căror mâini sunt legate din cauza refuzurilor voastre. Satana a lucrat cu toate puterile lui de amăgire pentru a aduce lucrurile în acea stare în care calea să fie îngrădită din cauza lipsei de mijloace financiare din tezaur.

Vă dați seama că în fiecare an pier mii și mii și de zece ori zece mii de suflete, murind în păcatele lor? Plăgile și judecățile lui Dumnezeu deja își fac lucrarea, și sufletele se grăbesc spre ruină din cauză că lumina adevărului nu a fost trimisă pe cărarea lor. Credem pe deplin că noi trebuie să ducem cuvântul lui Dumnezeu întregii lumi? Cine crede aceasta? [1500] „Cum vor chema pe Acela în care nu au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care nu au auzit? Și cum vor auzi fără cineva care să le vestească?” Cine are credință, credința care îi va face capabili să trăiască acest cuvânt? Cine îl crede, în lumina pe care a dat-o Dumnezeu?

Domnul cheamă la acțiune unită. Eforturi bine organizate trebuie făcute pentru a se face rost de lucrători. Din cauză că nu ați fost prelucrați de Duhul Sfânt, suflete sărace, umile și oneste vor fi puse de Dumnezeu în locul vostru, suflete care nu au avut ocaziile pe care le-ați avut voi și nici nu puteau să le aibă. Putem fi siguri că atunci când va fi revărsat Duhul Sfânt, aceia care nu au primit și nu au apreciat ploaia timpurie nu vor vedea și nu vor înțelege valoarea ploii târzii. Când vom fi cu adevărat consacrați lui Dumnezeu, iubirea Lui va rămâne în inimile noastre prin credință și ne vom împlini îndatoririle cu bucurie, în conformitate cu voia lui Dumnezeu.

Dar puținul interes care a fost manifestat față de lucrarea lui Dumnezeu de către bisericile voastre mă alarmează. Aș vrea să le cer tuturor celor care au mijloace financiare, să-și aducă aminte că Dumnezeu le-a încredințat aceste mijloace ca să fie folosite pentru înaintarea lucrării pentru care Hristos a venit în această lume. Domnul spune fiecărui om că, în ochii lui Dumnezeu, el nu este proprietarul celor aflate în posesia lui, ci doar administratorul. „Ele nu sunt ale tale, ci ale Mele”, zice Domnul. Dumnezeu vă va chema să dați socoteală de isprăvnicia voastră. Fie că aveți un talant, doi sau cinci, niciun bănuț nu trebuie irosit pentru îngăduința voastră egoistă. Socoteala pe care o aveți de dat cerului ar trebui să vă provoace teamă și să vă facă să tremurați. Deciziile ultimelor zile au nevoie de bunăvoința noastră practică. Hristos recunoaște fiecare act de binefacere ca fiind făcut față de El însuși.

[1501]