Scrisoarea 14, 1891
Sidney, Australia, 11 decembrie 1891

CĂTRE S. N. HASKELL

Iubite frate,

Am primit scrisorile tale și le-am citit cu interes. Aceasta este prima ocazie pe care am avut-o pentru a răspunde. Alameda pleacă din Sydney spre America în 20 decembrie, iar scrisoarea va pleca la acea dată. Ei bine, suntem aici în Sydney și lunga noastră călătorie peste ocean s-a încheiat. Am zăbovit 19 ore în Honolulu, iar seara am vorbit în Young Men’s Christian Association Hall. Deși întâlnirea noastră a fost anunțată cu puțin timp înainte de a avea loc, am avut o adunare considerabilă. După ce am vorbit, am fost prezentată membrilor conducători ai Young Men’s Temperance Association, iar ei și-au exprimat marea plăcere pentru cuvântarea pe care am ținut-o. Au declarat că au ascultat cu mare interes și că multe idei noi le-au fost prezentate, deschizând domenii vaste de gândire cu privire la răscumpărarea și dragostea lui Dumnezeu. Și-au exprimat regretul că nu vor putea avea privilegiul de a mă auzi vorbindu-le frecvent și au dorit să pot rămâne cu ei câteva săptămâni, să ocup deseori sala lor, asigurându-mă că ar trebui să am o adunare considerabilă. Îi mulțumesc Domnului pentru impresia favorabilă făcută asupra lor.

Dr. Hammond, un lucrător din Honolulu, face tot posibilul să se opună credinței noastre și mă atacă în mod special. El a fost prezent și m-a auzit vorbind. Am scris mai pe larg detaliile călătoriei de până acum, după cum vei vedea. [964]

Timp de două nopți, am avut vise foarte clare referitoare la dr. Burke. În aceste vise, mi-a fost arătat clar că motivul pentru care dr. Burke a refuzat să mă vadă, a fost acela că era vinovat de greșeală și păcat, și că a refuzat să vină la lumină, ca nu cumva faptele lui să poată fi mustrate. Sunt destul de nerăbdătoare să aud vești de la Rural Health Retreat, căci dr. Burke și-a dat demisia chiar înainte de plecarea noastră. Sunt tot mai mult și mai mult convinsă că răzvrătirea este aproape incurabilă. Dacă un om se dovedește a fi trădător o dată, este în stare să devină trădător și a doua oară. Un lucru este sigur: nu mai putem avea încredere, sub nicio formă, în dr. Burke, din cauză că el a mers așa de departe în acuzarea mea și a lucrării mele. El niciodată nu ar fi făcut acest lucru dacă nu ar fi umblat o perioadă destul de lungă în scânteile făcute de vreascurile lui, despărțindu-se de Soarele neprihănirii.

Visele pe care le-am avut sunt foarte izbitoare. Am avut unul în timp ce eram pe vapor și unul după ce am ajuns la Sydney. Trebuie să fim foarte vigilenți cu privire la modul în care așezăm responsabilități asupra unui om care a trădat o dată adevărurile sacre. Într-un fel, am simțit că trebuie să scriu aceasta.

Acum, frate Haskell, presupun că ești în California și că vei găsi multă treabă de făcut. Sper că ți se va da sănătate, dar ai grijă să nu te suprasoliciți. Știi că mintea ta nu va suporta multă încurcătură, de aceea, evită acest lucru și nu te încărca cu responsabilitățile pe care alții ar trebui să le poarte. Dacă frații tăi vor căuta să te salveze de la surmenaj, nu privi cu suspiciune eforturile lor. Să nu crezi că din cauză că nu au încredere în tine [965] pun unele responsabilități asupra altora, pentru că aceasta te va nenoroci. „Nu se gândește la rău”, este una din atributele binecuvântate ale lui Isus Hristos.

Cazul tău mi-a fost pus în față. Știu, din ceea ce mi-a fost prezentat, că tu irosești multe ore în durere și deznădejde, deoarece te gândești că frații tăi doar te tolerează, dar nu-și pun siguranța în tine și nu au încredere în tine. Nu ar fi corect să acționeze față de tine, așa cum au acționat față de fratele Butler. Oamenii l-au așezat în locul în care Dumnezeu trebuia să fie așezat. Prin aceasta, și-au distrus propria lor experiență religioasă și l-au distrus, de asemenea, pe fratele Butler, iar biserica devenea fără putere, fără Hristos, pentru că ei au proslăvit oamenii, deși fiecare iotă de slavă trebuia să-I fie dată lui Dumnezeu.

În timpul nopții, am fost adusă la o adunare în care se părea că ești într-o mare deprimare sufletească. Duhul Domnului a venit în adunare, iar ghidul meu le-a adresat cuvinte diferitelor persoane care erau prezente. El a spus: „Vă implorăm, fraților, să-i apreciați pe cei dintre voi care se ostenesc, care stăpânesc peste voi în Domnul și care vă sfătuiesc. Să-i prețuiți foarte mult, de dragul lucrării lor. Trăiți în pace între voi.” Și ție, frate Haskell, ți-a adresat următoarele cuvinte: „Să nu-ți părăsești, așadar, încrederea, pe care o așteaptă o mare răsplătire! Căci voi aveți nevoie de răbdare, pentru ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să puteți primi ce v-a fost făgăduit. Încă puțină vreme, iar Cel ce are să vină va veni și nu va zăbovi. Cel neprihănit va trăi prin credință, dar dacă vreun om dă înapoi, sufletul Meu nu va găsi plăcere în el. Însă noi [966] nu suntem dintre cei care dau înapoi pentru moarte veșnică, ci dintre cei care au credință pentru mântuirea sufletului.” Ți-au fost rostite cuvinte de încurajare și ți-au fost date avertizări. „Nu fiți necredincioși, ci credincioși.” El te-a avertizat să-ți pui încrederea în întregime în Dumnezeu și să nu fii suspicios, neîncrezându-te în frații tăi. Fiindcă suspiciunile tale sunt adesea lipsite de un fundament veritabil, iar încrederea în frații tăi este atât de zdruncinată, încât nimic din ceea ce fac ei nu poate fi interpretat de tine într-o lumină corectă. Tu îți imaginezi că ceva îți este ascuns, că există o lucrare tainică ce va fi descoperită în curând. Ai avut câteva încercări, dar acestea nu sunt nici pe jumătate așa de mari cum îți imaginezi. Nu ți s-a pus gând rău, așa cum îți închipui. Multe inimi bat cu respect și dragoste pentru tine, în cel mai tandru mod, dar vrăjmașul vede că îți poate mâhni sufletul. El vede că poate interpreta greșit cuvintele rostite și acțiunile făcute, prezentându-le într-o lumină agravată, iar tu accepți varianta lui asupra problemei. Faci evident faptul că nu crezi că frații sunt cinstiți față de tine. Te plângi de lucruri care nu există cu adevărat. Te uiți înapoi la trecut și spui: „Noi am ținut sfaturi dulci împreună și am umblat la casa lui Dumnezeu împreună. Dar acum, cel care este prietenul meu, a ridicat călcâiul împotriva mea.” Te închizi în tine mereu, așteptându-te să fii trădat. Ferește-te de șiretlicurile lui Satana. Nimic nu poate slăbi și dezechilibra mintea umană, precum cugetarea asupra presupuselor nedreptăți, gândindu-te că nu ești apreciat.

Având vederi mărginite, frații tăi nu au fost întotdeauna circumspecți [967] și realmente drepți, iar tu simți că ai fost rănit în casa prietenilor tăi. Tu interpretezi greșit multe lucruri pe care frații tăi le spun și fac. Sentimentele tale sunt rănite și crezi că motivele tale sunt puse la îndoială, iar faptele tale cele mai cinstite sunt interpretate greșit și condamnate. Într-o oarecare măsură, așa a fost, dar nu în măsura în care te-ai gândit, iar tu tânjești să te îndepărtezi de cei care te cunosc mai bine. Aici faci aprecieri greșite. Frații tăi au avut ceva de învățat, așa cum ai avut și tu. Caracterul tău nu a fost fără vină. Planurile și calculele tale nu au fost fără greșeli. Poți să nu-ți amintești că propria ta purtare a fost o sursă de durere și mâhnire pentru alții? Tu nu ai oferit simpatia, considerația, mângâierea și curajul pe care ar fi trebuit să le dai celui pe care Dumnezeu l-a chemat și l-a ales. Viața lui a fost aproape de sfârșit, iar duhul său a fost mâhnit și întristat, inima i-a fost frântă din cauza lipsei de simpatie din partea fraților săi. Gândește-te la aceste lucruri, pentru că el nu merita un astfel de tratament din partea ta. Atunci când simți că ești insultat, că trădarea și necredința ți-au zguduit încrederea în frații tăi, gândește-te la Fiul lui Dumnezeu. Nu a fost Isus trădat de cei cărora le-a arătat infinită atenție? Nu-l lăsa pe Satana să așeze lucrurile înaintea ta într-o lumină pervertită.

Nu-ți irosi puterea prețioasă în excesul de muncă. Gândește-te sincer, gândește-te rezonabil la aceste lucruri, iar Dumnezeu îți va da cu siguranță binecuvântarea Sa. Consacră-I totul Domnului – sufletul, trupul și spiritul, pentru ca [968] alergarea ta să poată fi încheiată cu bucurie, nu cu durere. Urmașii lui Hristos trebuie să umble în lumina exemplului Lui slăvit. Tu ai toate motivele să nutrești recunoștință și mulțumire, pentru că Isus trăiește ca să mijlocească pentru noi. Doar sângele Lui ne poate curăța, doar sângele Lui poate să ne curețe păcatul și să ne spele de fărădelege. Tatăl va privi doar la neprihănirea Lui și o va accepta în dreptul nostru. Deoarece, dacă avem neprihănirea Sa, vom fi neprihăniți așa cum El este neprihănit. Nu vom avea propria noastră neprihănire, căci aceasta este lipsită de valoare. Nu este de niciun folos să încercăm să ne realizăm propria noastră neprihănire, pentru că nu avem ce realiza.

Noi nu trebuie să devalorizăm lucrarea, centrându-ne gândurile asupra noastră. Gândește-te la tine cât mai puțin posibil. Nu gândi rău despre niciun om. Urmașii lui Hristos trebuie să umble în lumina exemplului Lui slăvit și, indiferent de cost, muncă sau suferință, trebuie să-și păstreze puritatea sufletului și a spiritului prin harul lui Hristos, oferind supunere totală față de învățăturile reformatoare ale evangheliei lui Hristos, fără a amesteca eul cu lucrarea. Menține eul supus, păstrează-L pe Isus întotdeauna înălțat și extinde triumfurile crucii lui Hristos. Să fie aceasta lucrarea ta, cât timp vei trăi: să extinzi granițele împărăției Lui și să porți război zilnic împotriva tuturor păcatelor și a lipsei de evlavie, indiferent de ceea ce pot gândi alții despre tine. Problema legată de ce gândesc alții despre tine, trebuie lăsată în mâinile lui Dumnezeu. El este familiarizat cu viața spirituală a fiecărui om, cu motivele fiecărei acțiuni și temelia fiecărui caracter. Lucrarea noastră este aceea de a promova reforma ce ne-a fost încredințată, [969] în spiritul bunătății neschimbătoare și a celei mai blânde iubiri. Eul nu trebuie să fie proeminent în niciun moment. Acesta nu trebuie să caute supremația. Dumnezeu știe că acest lucru aproape a distrus puritatea și succesul bisericii, și a întârziat triumful pe care l-am fi putut avea. Reformatorii trebuie să lucreze numai în Isus. Eul nu trebuie să se manifeste. „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez.” Noi trebuie să păstrăm o simplitate asemenea lui Hristos, manifestând fapte curate, clare, deschise și cinstite. Vom vedea bărbați și femei care manifestă o amărăciune a spiritului, care sunt guralivi și care dezvăluie elemente satanice de caracter, din cauză că sunt gâlcevitori, că nu au niciodată pace, niciodată odihnă, ci stârnesc întotdeauna ceea ce este dezagreabil. Fie ca acești oameni care pretind a fi creștini, dar care nu sunt practicanți, să vadă că lucrătorii mai vechi ai cauzei noastre nu sunt distrugători, ci reformatori. Să vadă că lucrarea noastră nu este de a ruina, ci de a salva, a consolida, a lega răni și a vindeca lovituri.

Cei angajați în cauza reformei nu trebuie să fie nicidecum fățarnici, astfel încât să fie dificil să se discearnă de care parte sunt. Nu trebuie să fie nicio lucrare tainică, niciun plan secret, pentru că acesta este felul în care Satana lucrează, ci cei care-L urmează pe Hristos trebuie să fie fermi și neclintiți. Pe de altă parte, ei trebuie să vegheze împotriva tendinței de a deveni încăpățânați, printr-o exercitare degenerată a neclintirii. Întotdeauna va fi nevoie ca reformatorii să învețe în școala lui Hristos, blândețea și smerenia inimii. Ei întotdeauna trebuie să ascundă eul, trebuie să fie blânzi și amabili, ca un copil cu un suflet plăcut, deși lucrarea lor nu arată nicio slăbiciune, ci este fermă și statornică, pentru că este lucrată în Hristos. [970]

Există pericolul să simți prea puternic anumite lucruri care au avut loc și să ai un duh posomorât, critic. Acest lucru te va face nefericit. Ai o lucrare de făcut pentru tine, pe care nimeni nu o poate face în locul tău, și anume, de a sta în Hristos așa cum stau mlădițele în viță. Ca împreună lucrător cu Dumnezeu, trebuie să înveți să practici lecțiile dragostei și stăpânirii de sine, pe care Hristos le-a predat.

Pentru că ți-ai imaginat că nu ai fost tratat cu sinceritate și că nu ai fost apreciat, inima ta s-a închis față de dragoste. Deoarece nu ai avut întotdeauna întreaga considerație ce ți se cuvenea, deși experiența ta în această linie a fost limitată, crezi că, în general, nu ești apreciat. Tu nu ai încredere – să-ți spun drept – în nimeni. Dacă nu sunt aprobate toate planurile tale, dacă nu sunt primite toate ideile tale, crezi că este din cauză că frații tăi au unele plângeri personale împotriva ta, și aduni nori de întuneric asupra sufletului tău. Acum, frate Haskell, te implor să îți ții sufletul în dragostea lui Dumnezeu, prin credință. Mai ai doar o scurtă perioadă de timp în care să umbli pe urmele lui Isus. Timpul ne cheamă la avansare în lucrarea de reformă. Lumina care strălucește peste noi, va fi primită de unii și respinsă de cei mai mulți. Caracterele vor fi dezvoltate prin încercarea lui Dumnezeu. Cei care au avut ambiția de a fi primii, vor fi găsiți ultimii, pentru că ambiția nesfântă care stimulează această dorință de evidențiere a eului, așază oamenii, în controversă, de partea lui Satana. Eul trebuie să fie răstignit în toți conlucrătorii cu Dumnezeu.

Poți să te aștepți să fii înțeles greșit de unii, pentru că este imposibil [971] să apari înaintea tuturor numai în lumina corectă. Nu trebuie să ne așteptăm ca toți să ne înțeleagă. Cei despre care presupunem că ne sunt prieteni, se vor înstrăina de noi. Motivele tale vor fi interpretate greșit. Pierderile tale, încercările, tăgăduirea de sine, suferințele și lucrările tale nu vor fi apreciate, iar munca ta va fi discreditată. Dar nu aceasta a fost ceea ce și Hristos a trebuit să îndure? Ne putem aștepta noi, cei care suntem urmașii lui Hristos, la o soartă mai bună decât cea a lui Isus? Noi trebuie să fim părtași la suferințele lui Hristos, ca să putem fi părtași cu El în slavă. Slujește-I lui Dumnezeu cu întreaga voință a inimii și nu lăsa ca sufletul tău să fie supărat de ceea ce nu poți schimba.

Dacă Satana vede că te poate face slab și deprimat, făcându-te să cugeți asupra presupusei neglijări din partea fraților tăi, el va face o lume dintr-un atom, exagerând înaintea minții tale lucruri spuse și făcute fără intenția de a te întrista. Păstrează-ți încrederea fermă până la sfârșit.

Tu nu poți lucra cum ai lucrat în anii trecuți și trebuie să fii împăcat, liniștit și mulțumit văzându-i pe alții, care nu s-au epuizat în lucrare, că poartă poverile. Tu trebuie să fii mulțumit făcând mai puțin, manifestând bucurie, speranță și credință, arătând că nu ești câtuși de puțin suspicios că frații tăi ar lucra în secret împotriva ta, pentru că aceasta nu este adevărat și eu știu despre ce vorbesc. Apoi, mergi înainte. Nu cultiva neîncredere geloasă față de cei care te iubesc. Întinde-ți mâinile și inima către Dumnezeu într-o rugăciune serioasă, dând la o parte fiecare ispită a vrăjmașului, și vei fi în măsură să-ți ridici [972] fața către razele strălucitoare ale Soarelui neprihănirii, spunând: „Prin harul care mi s-a dat, mi-am păstrat integritatea. Deși istovit și înconjurat de infirmități, credința mea este în Dumnezeu. Îl văd mai clar în dragostea Lui miloasă, decât miezul zilei, și mă odihnesc în iubirea Lui, mă odihnesc liniștit în pace și siguranță.” Atunci, lumina ta va străluci în raze clare și puternice. Aceasta este reflectarea razelor strălucitoare ale Soarelui neprihănirii.

Acum, fratele meu, ți-am scris esența problemei așa cum mi-a fost prezentată și, te rog, pune-ți deoparte neîncrederea și îndoielile referitoare la frații tăi. Trebuie să cultivi încredere în ei și să nu privești cu suspiciune orice mișcare pe care o fac în legătură cu tine. Căci, dacă cultivi acest obicei, te va înăbuși.

Marele strigăt al timpului este acela de a avea putere. Se aude acest strigăt din toate părțile. Creștinul are acces la puterea divină care este nemărginită, iar aceasta așteaptă doar să fie cerută pentru a fi folosită în slujirea cerului. Dar, deși el are acces la puterea divină, este dispus să fie ultimul dintre toți. Strigătul inimii smerite și căite este întotdeauna auzit de Domnul și niciun obstacol de pe pământ sau din iad nu se poate interpune între un astfel de suflet și Dumnezeu. Ah, dacă am putea vedea și înțelege aceasta! Bărbați slabi în aptitudini intelectuale, modești ca poziție socială, prin harul lui Hristos, au avut un succes minunat în câștigarea sufletelor pentru Hristos. Secretul succesului lor a fost că au ajuns la oameni prin credința și încrederea lor în Dumnezeu. Au învățat zi de zi de la Cel care este [973] minunat în sfat și puternic în lucrare. În puterea harului Lui, ei au fost conlucrători cu Dumnezeu. Viața și experiența acestor oameni care nu s-au bazat pe oameni, ci pe Dumnezeu, a fost ca un copac plantat pe malul râului, ale cărui frunze nu se usucă, ci întotdeauna este verde și roditor.

Fratele meu, aș vrea să știi întotdeauna că sunt sinceră și credincioasă. Îmi doresc să fii pe deplin victorios, chiar până la închierea slujirii tale. Nu te sfătui pe tine însuți. Nu încerca să faci niciun lucru mare, ci umblă smerit cu Dumnezeu și, deși ceea ce faci, poate părea foarte puțin în ochii tăi, va fi scris în cărțile cu rapoarte ca un succes. Trebuie să ne războim constant ca să luptăm lupta cea bună a credinței. Ne putem păstra sufletele în credință răbdătoare, numai dacă le așezăm pe Hristos. O credință la modul general nu este de ajuns. Trebuie să îmbrăcăm haina neprihănirii lui Hristos și să o purtăm fățiș, cu curaj și hotărâre, prezentându-L pe Hristos, fără a aștepta prea mult de la omul mărginit, ci continuând să privim la Isus și devenind încântați de perfecțiunile caracterului Lui. Apoi, vom manifesta în mod individual caracterul lui Isus și va fi evident că suntem înviorați de adevăr, deoarece acesta sfințește sufletul și aduce fiecare gând în supunere față de Hristos.

Îmi doresc foarte mult să ai o minte încrezătoare, să nu depinzi de încrederea ta în Dumnezeu din trecut, ci să ai o credință prezentă, proaspătă și să-ți păstrezi încrederea fără ezitare. Sufletul tău trebuie să fie zi de zi încălzit și revigorat de adevărul evangheliei, [974] împrospătat de o trăire zilnică și de o nouă experiență. Aș vrea să ai mângâiere, speranță și bucurie în Duhul Sfânt. Niciodată, niciodată să nu simți nici cea mai mică tulburare din cauză că Domnul înalță tineri pentru a ridica și purta poverile mai grele și pentru a vesti solia adevărului. Acesta a fost punctul în care fratele Butler a eșuat. El este un om amăgit și a făcut greșeli mult mai mari decât cele pe care le presupune că le-a făcut soțul meu atunci când era cu noi. Sper că poporului nostru nu-i va fi dată niciodată nici cea mai mică încurajare de a-și pune o așa încredere grozavă în omul mărginit, supus greșelii, așa cum a fost pusă în fratele Butler, pentru că slujitorii nu sunt ca Dumnezeu. I s-a acordat prea multă încredere fratelui Butler în trecut. Până și soliile și Mărturiile au fost făcute fără niciun efect, prin influența cuvintelor și ideilor fratelui Butler. Unii din poporul nostru nu s-au pocăit de acest păcat, iar ei vor trebui să repete experiența din nou și din nou, dacă nu vor lăsa omul și dacă nu își vor pune toată încrederea în viul Dumnezeu. Amprenta care a fost pusă asupra lucrării prin influența fratelui Butler a făcut ca munca multor ani laborioși să fie ștearsă. Aceasta e din cauza faptului că oamenii au fost încurajați să aștepte ca un om să gândească pentru ei, să le fie conștiință. Astfel, ei sunt acum foarte ineficienți și incapabili să stea la postul datoriei lor ca santinele credincioase față de Dumnezeu, care nu permit nimănui să interfereze în chestiuni ce aparțin relației lor cu Dumnezeu. Fie ca oamenii să nu caute înțelepciune la oameni, ci la Dumnezeu. Ca popor, noi nu suntem ceea ce ar trebui să fim, pentru că am depins de înțelepciunea muritorilor și nu L-am [975] făcut pe Dumnezeu dependența și încrederea noastră. Ah, când va învăța poporul lui Dumnezeu să-L iubească suprem pe Dumnezeu, iar pe semeni ca pe ei înșiși?

Ei bine, această scrisoare trebuia să fie scurtă și, iată, am făcut-o lungă.

A ta în credință și iubire. [976]