Scrisoarea 15, 1898
Stanmore, Sydney, 20 aprilie 1898

CĂTRE A. R. HENRY

Fratele meu,

Am o avertizare pentru tine din partea Domnului. „Toate căile Domnului sunt pline de îndurare și adevăr pentru cei ce păzesc legământul și mărturiile Lui.” „Pe cel smerit îl va călăuzi în judecată, pe cel smerit îl va învăța calea Sa.” Sunt foarte tristă în ce privește cazul tău, deoarece tu mergi pe o cale care decide destinul tău veșnic. Mintea ta este foarte tulburată, și tu ți-ai dat mintea ca să fie prelucrată de puterile întunericului. Satana se străduiește să te distrugă pe tine, trupul tău și sufletul tău. Când ai fost la Minneapolis, ai pornit pe un curs care a făcut ca toate mișcările tale să fie influențate de atunci în direcția cea rea. Tu trebuie să știi că mergi pe o cale similară cu calea lui Iuda, care L-a trădat pe Domnul lui.

Presupusa ta înțelepciunea în cele financiare i-a făcut pe frații tăi să se lipească de tine și să privească judecata ta ca fiind superioară. Ei au făcut o greșeală. Cu toată lumina pe care Dumnezeu a dat-o poporului Său în ce privește neprihănirea lui Hristos, ei nu au avut vederea spirituală ca să discearnă că toată înțelepciunea este de la Dumnezeu. Ei nu au deosebit adevărul. Unindu-te cu Harmon Lindsay, ai trădat interesele sacre și amândoi ați vătămat în foarte mare măsură cauza lui Dumnezeu. Va trebui să dai socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru cursul urmat de tine. Nu ar fi bine [1653] să te întrebi care va fi sfârșitul acestor lucruri? Deja ai mers așa de mult sub inspirația lui Satana, încât nu mai ai nicio siguranță dacă continui. Este privilegiul tău ca acum să faci o schimbare decisivă. În Numele Domnului, te avertizez să nu mai faci niciun pas pe calea pe care ai pornit. Aceasta este o chestiune de viață și de moarte. Oprește-te, te rog fierbinte. Oprește-te înainte să fie pentru totdeauna prea târziu.

Cât de dezamăgit este Mântuitorul tău de tine, pentru că îngădui să fii guvernat de închipuirile tale capricioase. Cât de greu este pentru tine, în înțelepciunea ta mărginită, să explici sau să înțelegi corect ce este adevărul moral. Pretențiile tale nu sunt nici juste, nici corecte. Domnul cântărește toate acțiunile noastre. O, dacă ai putea să-ți cunoști inima capricioasă, înainte să fie prea târziu ca greșelile să fie corectate. Mintea ta trece dintr-o extremă în alta. Temerile și conflictele tale sunt continue. Cuvântul lui Dumnezeu îți spune că ai fost cumpărat cu un preț, că tu nu ești al tău. Prin jertfa lui Hristos, ești făcut un templu viu, nu pentru lume, ci pentru Tatăl tău care este în cer. Cine va fi consolarea ta când, prin alegerea și acțiunile tale, vei rupe ultima verigă care te leagă de Dumnezeu și de frații tăi? Există iertare și răsplată la Dumnezeu, și dacă îți vei umili acum inima în fața Lui, ca un copilaș, El te va primi. „În ceasul acela, ucenicii s‑au apropiat de Isus și I‑au zis: «Cine este mai mare în Împărăția cerurilor?» Iar El a chemat un copilaș, l‑a pus în mijlocul lor și le‑a zis: «Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți schimba și nu vă veți face ca niște copilași, nu veți intra nicidecum în Împărăția cerurilor. Așadar, cine se va smeri ca acest copilaș va fi cel mai mare în Împărăția cerurilor. Și cine primește un copilaș ca acesta în Numele Meu pe Mine Mă primește. Dar dacă cineva îl va face să păcătuiască pe unul dintre acești micuți care cred în Mine, ar fi mai de folos pentru el să i se atârne o piatră de moară de gât și să fie scufundat în adâncul mării. Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Trebuie să vină și prilejuri de păcătuire, dar vai de omul prin care vine prilejul de păcătuire!»”

Domnul îți trimite solia Sa. Satana se joacă cu viața sufletului tău. Ispita te împresoară, dar va câștiga oare dușmanul? Te vei elibera de stânjeneala financiară printr-o fărădelege care va reacționa asupra voastră amândurora cu o forță pe care nu v-o puteți imagina? Ești supus chiar acum testului, ca să se vadă dacă îți vinzi sufletul pentru o ciorbă de linte, ca să devii un trădător. Doresc să te umilești înaintea lui Dumnezeu. Domnul îți cere să-ți îndepărtezi picioarele de locul unde stai, de pe marginea prăpastiei, și să umbli pe cărări sigure. Vei urma oare o cale care te va despărți pentru totdeauna de poporul lui Dumnezeu? Întreabă-te singur dacă merită. Te vei descoperi în fața lumii ca un trădător, un înșelător? Vei jefui cauza lui Dumnezeu ca să te revanșezi? În ce poziție te afli! Efectul va fi fatal și teribil asupra binelui tău veșnic. Așa cum a venit testul peste Hazael, așa a venit și vremea încercării tale.

Te vei gândi la faptul că tu însuți ai luat parte la lucrarea care a atras neplăcerea lui Dumnezeu peste instituția Lui din Battle Creek? Nu numai tu, ci toți cei aflați în legătură cu tine ați primit avertizare după avertizare. Dumnezeu dorește ca principiile pe baza cărora instituția a fost fondată inițial să fie [1655] păstrate cu orice preț. Trebuie să aibă loc o cercetare profundă a Scripturii, pentru a se cunoaște calea Domnului.

Sub influența îndurătoare a lui Dumnezeu, ai simțit deseori obligațiile morale care îți revin. Dar după influența pe care ai primit-o la adunarea de la Minneapolis, unde spiritul general era acela de a pune la îndoială, de a inventa întrebări și de a rezista în fața luminii pe care o trimitea Dumnezeu, sentimentele transmise acolo de la unii la alții au acționat asupra minții și inimii tale ca o malarie otrăvitoare. Cu toate că a fost dată orice dovadă ce era esențială în legătură cu lucrarea pe care Dumnezeu o începuse în favoarea poporului Său, cu toate că cei prezenți au simțit puterea de convingere a lui Dumnezeu asupra inimii și minții, ei nu au avut acea umilință a inimii pentru a recunoaște adevărul. Ei au arătat că dacă ar avea mai multe dovezi, aceasta nu le-ar folosi la nimic. Nu de dovezi aveau ei nevoie, pentru că ele existau din belșug. Ei aveau nevoie de acea blândețe și umilință a inimii care să-i facă capabili să mărturisească. Dacă ți-ai fi supus atunci mândria și mulțumirea de sine, ți-ai fi înmuiat inima și ai fi fost convertit. Însă picioarele tale au rămas pe cărarea necredinței. Tu ai urât soliile trimise de cer. Ai manifestat împotriva lui Hristos o prejudecată de același caracter și încă mai ofensatoare în ochii lui Dumnezeu decât cea a națiunii iudaice. Nimic altceva în afară de orbirea spirituală nu putea să-ți întunece așa de mult discernământul, încât să nu vezi lucrarea Duhului lui Dumnezeu. Tu ai văzut-o, dar nu ai vrut să cedezi în fața ei. Ai refuzat să admiți adevărul soliei trimise de cer. Tu și toți cei care ca și tine ați avut suficiente dovezi și totuși ați refuzat binecuvântarea lui Dumnezeu ați stăruit în a o refuza din cauză că nu ați vrut să o primiți de la început. Voi nu ați cercetat Scripturile ca să obțineți o lumină mai clară, ci ați căpătat ceva cu care să vă legați [1656] mintea pentru a respinge Duhul lui Dumnezeu și a vă întări în necredința voastră. Aceasta este piatra ta de poticnire pe care nimeni nu o poate înlătura în afară de tine însuți. Din cauza ideilor tale false, nu poți obține o înțelegere clară a ceea ce este adevărul și a ceea ce constituie solia îngerului al treilea. Dacă ți-ai fi supus îndărătnicia ta oarbă, ți-ai fi umilit inima și ai fi primit cea mai mare binecuvântare pe care ai avut-o vreodată în viața ta. O, cât de teribil este ca cineva să fie înșelat și vrăjit de Satana.

„Cine dintre voi se teme de Domnul să asculte glasul Robului Său! Cine umblă în întuneric și n-are lumină să se încreadă în Numele Domnului și să se bizuie pe Dumnezeul lui! Iar voi toți, care aprindeți focul și puneți tăciuni pe el, umblați în lumina focului vostru și în tăciunii pe care i-ați aprins. Din mâna Mea vi se întâmplă aceste lucruri, ca să zăceți în dureri.”

Tu și Harmon Lindsay ați respins lumina trimisă pentru voi din cer, care, dacă ați fi primit-o, ar fi făcut din voi oameni înțelepți. Trăsăturile voastre naturale de caracter ar fi fost aduse în supunere față de Duhul lui Dumnezeu, iar marea voastră dorință nu ar fi fost aceea de a aduna provizii pentru voi înșivă, într-un mod care nu este nici onorabil, nici drept. Planurile acestea de a urma închipuirile inimilor voastre nesfințite au adus peste voi orbirea minții și au sporit încăpățânarea inimii, până când nu ați mai putut simți nevoia salvării sufletelor voastre pentru viața veșnică. În starea voastră prezentă, sunteți amândoi o ofensă la adresa lui Dumnezeu. Ticluirile voastre omenești, făcute în secret, sunt ca o carte deschisă înaintea Domnului. El cunoaște toate faptele voastre, toate intențiile voastre de a face răul. El cunoaște toate speculațiile voastre nesigure. Ochiul care nu ațipește niciodată și nici nu doarme este informat [1657] despre fiecare acțiune și fiecare născocire făcută pentru trădarea cauzei Sale. Voi ați făcut planuri pentru a împiedica lucrarea lui Dumnezeu și a aduce ocară asupra cauzei Lui. Domnul spune: „Să nu judec Eu pentru aceste lucruri?”

Care sunt intențiile lui Dumnezeu față de voi? El vrea să vă ia pe voi, bieți viermi din țărână, să vă transforme, modelând caracterele voastre după asemănarea divină și să vă pregătească să puteți sta în compania îngerilor și să aveți comuniune cu Dumnezeu. Însă voi, cu multă iscusință, ați făcut planuri pentru a vătăma cauza lui Dumnezeu, pentru a devia mijloacele spre canale egoiste, știind în tot acest timp că aceste planuri vor pune lucrarea lui Dumnezeu în situații dificile. Dar toate sunt scrise în cărțile din cer. Voi ați ales o altă școală decât școala lui Hristos. Voi vă îndreptați pașii spre calea ce duce la moarte și la iad, și acesta este motivul pentru care îți scriu de data aceasta.

Hristos a venit în lumea noastră pentru a se opune lucrării păcatului. Dumnezeu L-a dat pe singurul Lui Fiu ca să moară pentru păcătoși. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L‑a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Fața Lui și-L împiedică să vă asculte!” „Pânzele lor nu slujesc la facerea hainelor și nu pot să se acopere cu lucrarea lor; căci lucrările lor sunt niște lucrări nelegiuite și în mâinile lor sunt fapte de silnicie. Picioarele lor aleargă spre rău și se grăbesc să verse sânge nevinovat; gândurile lor sunt gânduri nelegiuite, [1658] prăpădul și nimicirea sunt pe drumul lor. Ei nu cunosc calea păcii și în căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele nu cunoaște pacea.”

Vă spun în Numele Domnului: „Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând. «Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre și căile voastre nu sunt căile Mele», zice Domnul. «Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre.»”

Situația în care te afli este una tristă, totuși Domnul spune: „Dacă se vor întoarce la Mine cu părere de rău în suflet, îi voi vindeca.” Vei îndrăzni să-L nesocotești pe Dumnezeu? Vei atrage mânia Lui asupra ta? Îți dai seama ce faci? Tu știi prea puțin despre răul care există într-o inimă neconsacrată. Hazael nu este nicidecum singura ilustrație a adevărului solemn că inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea. Istoria lui Hazael este un exemplu memorabil în ce privește adâncimile răului în care se afundă oamenii când se află sub controlul agenților satanici. Profitând de circumstanțe, Satana trezește toate tendințele rele ale inimii naturale. El prinde ocaziile în care poate ațâța fiecare înclinație rea până când omul, care a avut toate ocaziile pentru a obține o bogată experiență în lucrurile spirituale, dar care nu a apreciat avantajele avute, ajunge neghiobul tatălui [1659] minciunii și falsității. Un astfel de om știe prea puțin despre răul existent într-o inimă nesupusă, firească. O singură scânteie este suficientă pentru a transforma temperamentul lui nesfințit într-un cazan ce clocotește, pe care nu-l poate controla. Acest om nu este stăpân pe sine însuși. Satana vorbește prin el și el este un canal pentru puterea întunericului. Se află sub mâna transformatoare a lui Satana și rămâne așa de mult timp supus controlului acestuia, încât nu mai are nicio putere să iasă din capcană.

Așa se întâmplă cu A. R. Henry. Frații lui nu-i aduc niciun bine dacă îl tratează cu asprime și nu-i fac bine nici dacă aprob cerințele lui, pentru că în felul acesta îl vor susține. Dacă este hotărât să răspândească acuzații împotriva mea, atunci să știe că nu le aduce împotriva mea, ci împotriva Domnului, Cel care mi-a dat cuvintele de avertizare și mustrare. Împotriva Domnului își aduce el învinuirile.

Domnul mi-a dat încă o solie despre faptul că A. R. Henry nu a lucrat după principii corecte și L-a dezonorat pe Dumnezeu. Totuși Domnul îl invită să se întoarcă, să se pocăiască, să-și umilească inima cea mândră. El Îl critică pe Dumnezeu cu asprime pentru că i-a vorbit în legătură cu purtarea sa greșită. Frații să se roage pentru el, ca Domnul să aibă milă de el. Însă dacă el nu vrea să audă, în niciun caz să nu i se dea satisfacție lui Satana, cumpărând cu bani tăcerea lui A. R. Henry. Dacă se ajunge la judecată, să se urmeze sfatul cel mai înțelept și omul să ajungă ca Hazael. În niciun caz nu-L dezonorați pe Dumnezeu. Dacă vreunul dintre frați s-a purtat rău față de A. R. Henry, să dea la o parte răul din cale și, dacă este cu putință, să-i scape sufletul de la moarte. Dar nu vor salva [1660] sufletul lui dacă satisfac un spirit lacom, care dovedește că banii sunt cei pe care el îi dorește. Ca să vorbim pe față, își va vinde el dreptul de întâi născut, așa cum a făcut Esau, pentru o ciorbă de linte?

Sper că A. R. Henry va aduce roade vrednice de pocăință. Pune-ți la inimă adevărul solemn care va fi înregistrat în cartea aducerii aminte din ceruri. Iată un om înrolat în luptă împotriva lui Dumnezeu, arătând într-o lumină din ce în ce mai clară universului ceresc și lumilor necăzute că agenții satanici sunt cei care îi modelează caracterul.

Mintea nu poate concepe și limba nu poate exprima adâncimile în care se poate afunda sufletul gelos și încăpățânat, care respinge lumina și refuză toate îndemnurile, toate avertizările și toate rugăciunile. O, cât de multă nevoie avem să ne rugăm pentru consecvență creștină. Noi suntem în lume, trăind în mijlocul unor oameni ai căror ochi sunt închiși față de lumină, ale căror urechi sunt deschise ca să audă tot ce se poate despre greșelile și erorile celor care pretind a crede adevărul. Nu dați diavolului nicio ocazie să câștige biruința. Tot iadul triumfă când o faceți. O, cât de serios ar trebui să ne luptăm și să ne rugăm ca voința încăpățânată, caracterul urât să fie aduse în supunere față de Dumnezeu. Vegherea cu rugăciune va salva multe suflete. Dacă cuvintele și temperamentele noastre sunt sfințite, vom adăuga la frumusețea învățăturii lui Hristos, Mântuitorul nostru. Dacă frații noștri se poartă ca niște sfinți ai Dumnezeului Preaînalt, dacă dau pe față în orice încercare că au credință în Cel căruia spun că Îi slujesc, dacă nu sunt ușor de provocat, atunci vor fi martori pentru Hristos. Aceia care sunt copii ai lui Avraam prin credință au o chemare înaltă și au un Exemplu în acord cu lumina și privilegiile lor. Încrederea lor este în Acela a cărui zi Avraam a văzut-o de departe. [1661]

Te rog fierbinte, A. R. Henry, să zdrobești puterea lui Satana. Nu mai sta ca un sclav legat de roțile carului său. Numai puterea lui Dumnezeu poate rupe lanțul acesta, doar El poate sfărâma cătușele lui Satana. Cerul merită să faci tot ce ține de tine. Așa că rupe-o cu Satana. Fugi la Hristos înainte să fie pentru totdeauna prea târziu. Încă câțiva pași pe calea pe care o urmezi și vei ajunge acolo unde lumina și adevărul nu vor mai avea nicio putere asupra ta. Îți trimit aceste rânduri, pentru că sufletul meu s-a luptat în agonie pentru cazul tău. Vreau ca tu să fii salvat. Vreau ca tu să ai viață, viața aceea care se întinde cât viața lui Dumnezeu. Vreau să te văd biruitor. Vei fi tu unul? Urmează calea pe care ai apucat și sufletul tău se va despărți de Dumnezeu. Și apoi ce va fi?

Cu multă durere pentru tine, rămân

Prietena ta [1662]