Scrisoarea 41, 1898
Sunnyside, Cooranbong, 16 mai 1898

MĂRTURIE CĂTRE A. R. HENRY

 

„Așa vorbește Domnul: «Blestemat este omul care se încrede în om, care se sprijinește pe un muritor și își abate inima de la Domnul! Căci este ca un nenorocit în pustie și nu vede venind fericirea; locuiește în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat și fără locuitori. Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-și întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme și nu încetează să aducă roadă.»”

În noaptea aceasta nu am fost în stare să dorm, pentru că mi-au fost prezentate scene vii, în imagini și simboluri. Mi-a fost arătată starea poporului lui Dumnezeu care s-a încrezut în om și a făcut din braț de carne tăria lui. Starea Conferinței Michigan este jalnică, dar nu este de nelecuit, dacă poporul se va întoarce la Domnul cu toată inima.

Starea prezentă de lucruri a fost făcută să treacă prin fața mea în timp ce eram la Salamanca și mi-am rostit atunci Mărturia în fața celor adunați la tabernacol. Nu am vorbit cuvintele mele, ci cuvintele Domnului. Puterea Domnului era asupra mea. Bărbaților aflați în poziții de răspundere li s-au dat semnale de alarmă, avertismente și mustrări. Dacă acești bărbați L-ar fi căutat pe Domnul fără întârziere, El S-ar fi lăsat găsit de ei. Unii au primit [1663] pe loc solia și de atunci încoace s-au așezat sub steagul marelui Conducător. Însă cei care nu au umblat în lumină, care nu au căutat să facă voia Domnului după cum a rânduit El, au adus dezastru asupra cauzei și ocară peste poporul căruia Dumnezeu i-a încredințat cel mai solemn adevăr, pe care ar fi vrut ca aceștia să-l proclame fără șovăială.

Dumnezeu a arătat poporului Său care este adevărul. El a deschis înțelegerii lor cărțile Daniel și Apocalipsa, care vestesc adevărul pentru timpul de față. Cei care și-au închis urechile și mintea în fața acestui adevăr au făcut le fel ca poporul care nu a vrut să primească lumina în zilele lui Hristos. Poate fi îngrămădită dovadă peste dovadă, dar inimile oamenilor să fie așa de împietrite prin înșelăciunea păcatului, încât dovada, oricât ar fi de evidentă, nu le va spune nimic, pentru că ei nu vor dovezi, ci vor să-și urmeze propria cale.

A existat o rezistență puternică în fața avertizărilor și mustrărilor trimise de Dumnezeu printre cei care pretind a crede adevărul. În noaptea aceasta, duhul îmi este plin de tulburare; la ora unsprezece mă îmbrac și îmi iau stiloul ca să scriu cuvintele care îmi sunt date pentru A. R. Henry. „Inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască? «Eu, Domnul, cercetez inima, și cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtare lui, după rodul faptelor lui.» «Ca o potârniche, care clocește niște ouă pe care nu le-a ouat ea, așa este cel ce agonisește bogății pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, și la urmă nu este decât un nebun. Scaun de domnie plin de slavă, înălțat de la început, loc al Sfântului nostru Locaș, Doamne, nădejdea lui Israel! [1664] Toți cei ce Te părăsesc vor fi acoperiți de rușine.» «Cei ce se abat de la Mine vor fi scriși pe pământ, căci părăsesc pe Domnul, izvorul de apă vie.»”

O, dacă toți aceia care s-au sprijinit pe braț de carne și și-au pus încrederea în oameni și-ar da seama măcar în această zi de starea în care se află și ar striga către Dumnezeu cu sinceritate: „Vindecă-mă Tu, Doamne, și voi fi vindecat; mântuiește-mă Tu și voi fi mântuit; căci Tu ești slava mea!” Oare nu se va întoarce poporul la Dumnezeu lui?

„Iată, ei îmi zic: «Unde este Cuvântul Domnului? Să se împlinească dar!»” Batjocuri de felul acesta s-au rostit întotdeauna și vor continua să fie rostite. Cei care fac așa sunt inspirați de același spirit care i-a condus pe preoți să-L ia în râs pe Hristos când atârna pe cruce, zicând: „Pe alții i‑a izbăvit, dar pe sine nu se poate izbăvi! Este regele lui Israel, să coboare acum de pe cruce și vom crede în el! S‑a încrezut în Dumnezeu, să‑l scape acum, dacă găsește plăcere în el. Doar a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»” Mântuitorul lumii atârnat pe cruce în agonia Lui de moarte era expus rușinii publice de propriul Lui popor. Ce fel de putere lucra asupra minților acestor învățători și conducători? Aceeași putere care în zilele noastre agită lumea întreagă cu o ură intensă împotriva celor care refuză să se unească cu răul și care în schimb ceartă, mustră și-i îndeamnă pe răufăcătorii în față. Aceeași putere a lucrat asupra ta, A. R. Henry, făcându-te să-L trădezi pe Hristos așa cum l-a făcut pe Iuda să-L trădeze pentru bani. Tu-L vinzi pe Domnul tău și trădezi cauza Lui în mâinile dușmanilor Lui, fără să te gândești la consecințe; în felul acesta, ocara este adusă asupra adevărului. Făcând [1665] așa, tu demonstrezi faptul că avertizările și povețele care ți-au fost adresate sunt adevărate. Tu ai exact atâta iubire și interes față de cauza lui Dumnezeu cât ai descoperit prin atitudinea ta față de ea. Fiind în legătură cu alții, ai făcut orice efort posibil ca să aduci lucrurile sub controlul tău și pentru că nu ai reușit, ai vrut să duci la ruină cauza căreia spui că îi slujești. În felul acesta tu faci exact lucrarea pe care Domnul mi-a descoperit că o vei face.

Apoi, având de-a face cu oameni care aveau nevoie de tot ceea ce puteau obține cu ajutorul minții și al peniței pentru a fi feriți de foame și goliciune, tu ai urmat principiile nedreptății. Domnul v-a lăsat pe tine și pe cei care nutresc același spirit să dați pe față motivele care v-au împins la acțiune. În felul acesta, Mărturiile de avertizare și mustrare care ți-au fost adresate au fost justificate. Același spirit care te-a făcut să urmezi măsuri injuste în purtarea față de semenii tăi te-a făcut să lucrezi departe de principiile pe care Domnul le-a desemnat să guverneze cauza și lucrarea Lui, principii care au fost impuse casei de editură încă de la înființarea ei, ca să fie păstrate până când nu va mai fi nevoie de ele.

Dacă ochii tăi ar fi putut fi deschiși atunci când te-ai sfătuit cu alții, ai fi văzut acel Veghetor nevăzut notând cuvintele voastre, consemnând spiritul repezit și arogant care a controlat deciziile voastre, îndeosebi când intervenea ceva ce stârnea spiritul vostru combativ. Ca unul care suferă de dispepsie, ai dus cu tine rezultatul acesteia în adunările de consfătuire și de comitet. Tu ai prezidat când, de fapt, din cauza imaginației tale bolnave, nu erai pregătit să prezidezi. Nu ai fost întotdeauna în această stare sufletească, ci uneori erai [1666] împăciuitor și gata să faci concesii. Îngerii lui Dumnezeu erau prezenți ca să te ajute atunci când ai dorit și te-ai străduit să împlinești voia lui Dumnezeu. Dar prejudecata care s-a creat la Minneapolis și care s-a menținut, fiind încurajată de către cei care au urmat o cale care-i displăcea lui Dumnezeu, te-au pus pe tine și pe cei aflați în legătură cu tine într-o stare de rebeliune hotărâtă împotriva adevărului și neprihănirii. Din când în când, erai foarte convins că ar trebui să renunți la opoziția ta față de adevăr și să mergi pe un drum diferit, însă ai fost prea încăpățânat și prea mândru ca să cedezi. La Minneapolis a fost dată orice dovadă de care era nevoie pentru a convinge mințile neatinse de prejudecată. Însă mulți au plecat de la întâlnirea aceea având notată în dreptul lor următoarea afirmație: „Cântărit în balanța sanctuarului și găsit prea ușor.” Atunci nu ai luat poziție așa cum ar fi trebuit să faci pe baza dovezii oferite, iar umblarea ta a dus la rezultatele ei sigure. După aceea, când ai primit dovezi mai convingătoare, nu ai vrut să umbli în lumină.

Dumnezeu este prezentat cântărind oamenii, cântărind motivele lor, metodele și planurile lor, acțiunea și plănuirea lor făcută în ascuns. El a văzut urmarea sigură a unirii tale cu alții și ți-a trimis și ție, dar și celor uniți cu tine, avertizări în ce privește adevăratul caracter și rezultatele legăturii cu instituțiile lui Dumnezeu. Tu și Harmon Lindsay ați călătorit mult împreună cu fratele Olsen. Acesta nu a discernut spiritul pe care îl aveați și de aceea a aprobat multe dintre deciziile voastre, în ciuda avertizării legate de principiile greșite ce erau îngăduite la editură. Atât tu, cât și Harmon Lindsay ați semănat neghină peste tot pe unde ați umblat. Uneori ați făcut aceasta în mod conștient, alteori inconștient, căci atmosfera ce înconjura sufletele voastre era departe de a fi [1667] atmosfera cerului.

Au fost urmate planuri greșite și nedrepte în felul în care au fost tratați lucrătorii lui Dumnezeu și mulți dintre acești lucrători au căzut în descurajare. Uneltiri necinstite, făcute pe ascuns, în opoziție față de adevăratele principii, au corupt biroul editurii. Încontinuu s-au făcut planuri și s-au gândit strategii pentru a obține controlul asupra întregului sistem de publicații. A fost cultivată și promovată gelozia față de Pacific Press. Tu ai uneltit pentru a obține controlul acelei instituții, cu toate că nu recunoști și nu îți dai seama că aceasta este denumirea pentru acțiunea ta; dar așa este. Conferința care a luat sub mâna ei toate instituțiile mutilate a fost oarbă în obținerea controlul asupra oricărui interes, a oricărei instituții, prin contopirea tuturor acestora. Dumnezeu nu vrea aceasta. El ar vrea ca instituțiile Sale să fie independente una de alta, și totuși în perfectă armonie între ele.

Prin felul în care ai tratat lucrurile, ai sacrificat principiile creștine. Felul în care i-ai tratat pe autori a fost lipsit de onestitate și extrem de egoist. Acest lucru a fost prezentat din nou și din nou. Dumnezeu a fost dezonorat, iar legea Sa, legea celor zece porunci, transcrierea caracterului Său, a fost încălcată. Martorul nevăzut a privit toate născocirile și metodele rele, precum și acționarea tainică, făcută cu șiretenie. Blestemul Lui este peste toate aceste principii egoiste, necinstite.

Când a suferit sub ocara ei, Ana a strigat către Domnul, iar Domnul i-a auzit rugăciunea și i-a dat un fiu. Atunci ea a vestit slava Domnului, spunând: „Domnul este un Dumnezeu care știe totul, și toate faptele sunt cântărite de El.” Iar Isaia a spus: „Tu, cel mai integru, cântărești calea celui drept.” Solomon declara: „Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar Cel ce cercetează duhurile este Domnul.” Iar David [1668] scria: „Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor! Puși în cumpănă toți laolaltă, ar fi mai ușori decât o suflare.”

Motivele care îi determină pe bărbații cu responsabilități să acționeze când au de-a face cu frații lor sau cu cei din lume trebuie să fie în acord cu cuvântul lui Dumnezeu, căci ei acționează ca reprezentanți ai lui Dumnezeu. La niciuna dintre adunările voastre administrative, la niciuna dintre adunările voastre de comitet nu au participat îngerii lui Dumnezeu, care au așteptat să împărtășească înțelepciunea și să coopereze cu orice principiu susținut de legea lui Iehova. În cărțile Lui, Domnul a trecut fiecare inițiativă luată în aceste adunări, pe care ochiul Său a putut să le vadă ca și cum nu ar mai fi existat vreun alt interes în lume. El cântărește fiecare motiv, fiecare acțiune. El a fost întristat, deoarece caracterul Lui a fost reprezentat greșit. A fost urmat un plan de lucru care nu era câtuși de puțin în acord cu planul lui Hristos. Oamenii au fost îndemnați și convinși prin raționamente înșelătoare să-și dea acordul față de condițiile puse de alți oameni și să-și vândă drepturile și publicațiile. Bărbații din poziții de răspundere s-au îndepărtat de sinceritate și, prin spiritul lor autoritar și prin argumentele lor, s-au impus semenilor lor. Purtarea lor a făcut mult rău lucrătorilor de la editură și un rău încă și mai mare lor înșiși, deoarece și-au întunecat discernământul și și-au pierdut vederea spirituală. În felul acesta, editura înființată cu sacrificiu s-a transformat repede într-o închisoare de păsări necurate. Nu de o lumină mai mare era nevoie pentru a vindeca aceste maladii spirituale, căci răufăcătorii au ales întunericul în locul luminii care descoperea întunericul. Dumnezeu nu-i recunoaște pe acești răufăcători ca împreună lucrători cu El. [1669]

Orice motiv, orice principiu corect care a fost încălcat pregătește sufletul pentru uneltire și necinste. Cei care urmează o astfel de cale croiesc cărări strâmbe cu picioarele lor, din cauza cărora cel ce șchiopătează se abate din cale. Dumnezeu urăște aceste practici strâmbe. Hristos a murit ca să poată îndepărta păcatele noastre. El nu a venit ca să ne salveze în păcatele noastre. Însă cărări și practici strâmbe au fost căutate de unii dintre cei care mărturisesc a crede adevărul și tot ceea ce putea sugera această ingeniozitate a fost folosit pentru a se aduce vătămare cauzei lui Dumnezeu. Toate aceste planuri și metode au acționat ca un aluat nesfânt, întocmai cum a acționat aluatul fariseilor când Hristos era pe pământ. Toate acestea au fost făcute împotriva Domnului Isus. El a fost trădat prin umblarea greșită care a fost urmată, iar sinagoga lui Satana a triumfat.

Din cauză că Mărturiile te-au mustrat, fără să ții cont că ți s-a oferit speranță și curaj dacă l-ai fi primit pe Hristos și ai fi fost convertit, căci El te putea vindeca de alunecarea ta, tu ai mers mai departe decât s-a aventurat să meargă vreun om dintre cei care mărturisesc a fi creștini. Tu ai lăsat un exemplu pe care toți cei mustrați să-l urmeze, dacă vor, iar unii în dușmănia lor vor încerca să facă ceea ce ai făcut tu. Dacă aceste suflete înșelate și amăgite nu se pocăiesc și nu sunt transformate, vor trebui să audă rostindu-se sentința din partea unui tribunal la care nu există apel. Atunci vor putea spune cu adevărat: „Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști, știi când stau jos și când mă scol și de departe îmi pătrunzi gândul. Știi când umblu și când mă culc și cunoști toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul. Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte și-Ți pui [1670] mâna peste mine. O știință atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde.”

Domnul cunoaște foarte bine umblarea ta. Tu ai jefuit tezaurul Lui ca să aduni provizii în fondurile tale secătuite, obținând prin stoarcere salarii mari, cu toate că atunci când cu acordul tău te-ai angajat la editură, ai înțeles că editura nu poate plăti salarii mari angajaților ei. Aceasta ți s-a spus clar, căci am auzit cuvintele rostite și te-am auzit răspunzând că nu te angajezi la editură din interes financiar. Atunci ai acceptat salariul care îți era oferit.

Dar în timp ce în aparență lucrai în interesul acestei instituții, ai trădat cauza lui Dumnezeu în mâinile dușmanilor ei, iar acum îi vei face tot răul care îți stă în putere. Domnul vede toate acestea. Nu este nicio tranzacție pe care El să nu o vadă. Tu ai putea să întrebi pe bună dreptate: „Unde mă voi duce departe de Duhul Tău și unde voi fugi departe de Fața Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo; dacă mă voi culca în locuința morților, iată-Te și acolo. Dacă voi lua aripile zorilor și mă voi duce să locuiesc la marginea mării, și acolo mâna Ta mă va călăuzi și dreapta Ta mă va apuca. Dacă voi zice: «Cel puțin întunericul mă va acoperi și se va face noapte lumina dimprejurul meu!» Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea strălucește ca ziua și întunericul ca lumina.”

Orice bani pe care îi vei pretinde din tezaurul Domnului, peste cei pe care i-au primit alți muncitori din poziții înalte, vor fi pentru tine cei mai prețioși dintre cei pe care i-ai avut vreodată în posesie. [1671] „Apoi am văzut un scaun de domnie mare și alb – scrie Ioan – și pe Cel ce stătea pe el. Pământul și cerul au fugit dinaintea Lui și nu și‑au mai găsit locul. Și i‑am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea tronului. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și morții au fost judecați potrivit celor scrise în cărțile acelea, după faptele lor. Marea i‑a dat înapoi pe morții care erau în ea; Moartea și Locuința Morților i‑au dat înapoi pe morții care erau în ele; și au fost judecați: fiecare după faptele lui.”

Ți-am prezentat aceste lucruri ca să nu provoci mânia Domnului adăugând mai mult la greșelile tale prin însușirea pentru scopuri egoiste a unor mijloace ce nu-ți aparțin. Acelora care ți-au acordat încredere și te-au susținut le-au fost date înștiințări despre planurile tale de a vătăma și trăda cauza lui Dumnezeu, însă ei nu au crezut că vei face ceea ce ai făcut. Lor le-a fost teamă de tine și au rămas în asociere cu tine, temându-se că dacă vor rupe legătura cu tine, vor face rău cauzei lui Dumnezeu. Poporul celor de credința noastră nu a știut cum erau folosite mijloacele pe care le investea pentru a susține cauza lui Dumnezeu, iar acum în fața lor stă un tezaur gol. Acestea s-au întâmplat în mare măsură prin sugestiile și conducerea ta, pe când erai în legătură cu cei care nu au văzut, nici nu au înțeles intențiile tale.

Pentru a-ți aduce planurile la îndeplinire, ai implicat cauza lui Dumnezeu în dificultăți financiare, iar acum, fără să ții seama de vătămarea [1672] cea mare pe care ai adus-o, ceri o sumă de bani. Dumnezeu te numește „rob necredincios”. Când valul acesta de egoism a trecut prin editură, când oamenii au pretins pentru lucrarea lor salarii mai mari decât primiseră alții, v-a fost dată lumina că prosperitatea editurii depinde de lipsa de egoism a celor aflați în legătură cu ea și că aceia care cereau salarii așa de mari aveau să-i oprime pe cei angajați, în ce privește salariile lor. Ei aveau să folosească orice mijloace pentru a primi cărți la cost mic pentru editură și în felul acesta să acumuleze mijloace financiare. Aceia care au făcut planuri și strategii pentru a câștiga mijloace în felul acesta nu au acționat după rânduiala lui Dumnezeu, ci au urmat impulsurile inspirate de Satana.

Dumnezeu cântărește fiecare om în balanța sanctuarului. Fiecare poate avea propriul lui standard, dar legea cea sfântă și neschimbătoare a lui Dumnezeu, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare, este standardul pe care toți trebuie să-l atingă. Citiți și luați seama, ca să nu pieriți pe calea pe care ați ales-o. „Să iubești iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta! […] Să‑l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!” Dumnezeu pretinde pentru Sine puterile inimii, ale minții și ale trupului. Toate sunt talanții Domnului, împrumutați de El ființelor umane ca să fie folosiți pentru slava Numelui Său. Viața însăși este un talant de mare valoare, căci sănătatea, odată pierdută, poate fi pierdută pentru totdeauna în ce privește lumea aceasta. Atât timp cât viața este acordată unei ființe omenești, fie că este bărbat, femeie sau copil, ea se află sub obligația de a-și angaja în slujba lui Dumnezeu talentele încredințate, menținându-și o stare de sănătate cât mai bună, ca să-I poată oferi lui Dumnezeu o jertfă care poate fi primită, [1672] slujirea pe care o merită. Când omul umblă prin credință cu Dumnezeu, el folosește marele talant al vieții în cel mai bun fel. Atât cât este posibil, el trebuie să-și mențină sănătatea minții, sufletului și trupului, pentru ca discernământul să-i poată fi limpede, ca să poată înțelege lucrurile spirituale. El nu trebuie să fie așa de devotat ocupațiilor lui obișnuite, încât să nu mai facă deosebire între sacru și profan și, ca Nadab și Abihu, să neglijeze cerințele speciale care asociază slujirea pe care o aduce cu un Dumnezeu sfânt. El nu trebuie să aibă impresia că este liber să-și folosească presupusele lui calificări superioare fără a avea focul sfânt, elementul vital, sfințitor, care face ca slujirea lui să poată fi primită de Dumnezeu.

Tu nu ai păstrat o legătură vie cu Dumnezeu. Nu ai avut nici măcar o religie legalistă. „Poporul Meu a săvârșit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, și și-au săpat puțuri, puțuri crăpate, care nu țin apă.” „V-am adus într-o țară ca o livadă de pomi, ca să-i mâncați roadele și bunătățile; dar voi ați venit, Mi-ați spurcat țara și Mi-ați prefăcut moștenirea într-o urâciune.” Aceasta este o descriere a vieții și a felului în care ni se prezintă astăzi. „Preoții n-au întrebat: «Unde este Domnul?» Păzitorii Legii nu M-au cunoscut, păstorii sufletești Mi-au fost necredincioși, proorocii au proorocit prin Baal și au alergat după cei ce nu sunt de niciun ajutor. De aceea, Mă voi mai certa cu voi – zice Domnul – și Mă voi certa cu copiii copiilor voștri. […] Și-a schimbat vreodată un popor dumnezeii, măcar că ei nu sunt dumnezei? Dar poporul Meu și-a schimbat Slava cu ceva care nu este de niciun ajutor!” [1674]

Cum au făcut ei aceasta? Prin conformarea cu spiritul lumii. Au folosit lucrurile lui Dumnezeu ca să facă paradă, iar ca scuză spun că o fac pentru a da onoare lucrării. Dar făcând așa, ei au acționat cu totul contrar luminii date de Dumnezeu, în directă opoziție cu avertismentele și îndrumările Lui.

Din cauza lucrării în care te-ai angajat, ți-ai întins mâna lacomă și nesfințită ca să strângi tot ce putea să-ți fie acordat pentru serviciile tale de presupusă valoare. Tu nu gândești bine în ce privește aceste lucruri. Fără abilitatea aceasta așa de mult prețuită, fără conducerea ta, cauza lui Dumnezeu ar fi mai bine văzută acum atât de Dumnezeu, cât și de oameni.

Ți-au fost date avertizări cum că lungile tale călătorii împreună cu fratele Olsen nu erau necesare. El ar fi făcut de zece ori mai mult bine dacă nu ar fi făcut din braț de carne tăria lui, sprijinindu-se pe capacitatea omenească nesfințită. Aceasta este o ofensă la adresa lui Dumnezeu.

Răscumpărătorul nostru a deschis un izvor de vindecare pentru neamuri și vom plăti un preț infinit dacă vom părăsi acest izvor de ape vii în schimbul unor puțuri crăpate, făurite prin eforturi omenești. Aceste puțuri pot să conțină ceva din apa vieții, însă nu sunt adânci. Lucrarea noastră cere o luptă agresivă. Nici banii, nici poziția, nici clădirile costisitoare nu sunt esențiale în lucrarea lui Dumnezeu și nici realizările ce atrag aplauze din partea oamenilor și satisfac vanitatea. Toate acestea sunt puțuri omenești, care în timp de secetă nu pot ține apa.

Domnul a pregătit resurse, iar noi trebuie să primim rezervele oferite de El. Izvorul apei vieții este deschis pentru toți. Toți pot veni să bea. [1675] Dumnezeu îți vorbește ție, A. R. Henry. Puțul tău crăpat se usucă. În mijlocul grijilor și al dezamăgirilor, al durerii sufletești și fizice, setea ta arzătoare nu se domolește; căci ai părăsit izvorul apelor vii și, ca mulți alții, ai încercat, în sfârșeala inimii și a minții, să sapi puțuri în granitul rezistent al vieții tale, pentru a-ți asigura împlinirea propriilor nevoi. Există un izvor aproape de tine, dacă nu ai mers prea departe părăsind apele cele vii.

Când închinarea față de Dumnezeu va fi unicul țel al sufletului tău, Îl vei iubi mai mult decât orice și pe aproapele tău ca pe tine însuți. Ai trecut prin ani de egoism și depărtare de căile lui Dumnezeu. Nu a durat destul rebeliunea ta? Prin influența ta, casa de editură a fost păgubită. Tu ai încălcat o lege desăvârșită, neschimbătoare. Legea aceasta cere ascultare continuă, fidelă. Ce fel de înregistrare este scrisă în dreptul numelui tău? Ai păzit tu primele patru, dar și ultimele șase porunci? L-ai iubit pe Dumnezeu cu toată inima? L-ai iubit pe aproapele tău ca pe tine însuți?

Dumnezeu nu primește o ascultare pe jumătate. El cere ascultare completă față de fiecare precept al legii Sale. A. R. Henry, tu ai un suflet care poate fi salvat sau poate fi pierdut. Satana se joacă cu viața sufletului tău și este pe cale să își câștige prada. Dacă nu îți schimbi direcția, dacă nu vei fi convertit, nu vei vedea niciodată Împărăția cerului. Îți poți permite să mergi mai departe în direcția în care mergi de atâția ani, fără să ții cont de dreptatea, mila sau iubirea lui Dumnezeu? Tu nu te cunoști pe tine însuți. Dacă îți pui mâna lacomă peste mijloacele lui Dumnezeu, nu va mai dura mult până când vei dori ca mâna să-ți fi fost tăiată din trup decât să fi făcut ceea ce Satana te-a ispitit să [1676] faci.

Dumnezeu a încredințat oamenilor îndatoriri înalte și sfinte, iar El le spune: „Du-te și lucrează astăzi la vie!” Aș fi vrut să scriu mai categoric, însă pentru că lucrurile ți-au fost prezentate așa cum trebuiau prezentate, tu cunoști conținutul Mărturiilor referitoare la principiile greșite care au pătruns în administrarea casei de editură de la Battle Creek și a tuturor instituțiilor noastre.

Tu nu te cunoști pe tine însuți. Când te vei trezi, când, după ce vei cădea pe Stâncă, împotrivirea ta îndărătnică față de Duhul lui Dumnezeu va fi zdrobită, vei spune: „Nu intra la judecată cu robul Tău! Căci niciun om viu nu este fără prihană înaintea Ta.” Niciunul dintre cei vii nu înțelege pe deplin caracterul ofensator al păcatului.

În casele noastre de editură trebuie ca motivele și principiile curate, neîntinate, să aibă putere de stăpânire. La adunările voastre de comitet, îngerii lui Dumnezeu și-au acoperit fețele, ca să nu vadă răutățile ce se puneau la cale. Totuși, am încă un apel de făcut. Oprește-te acolo unde ești. Tu nu ai niciun drept la salariul mare pe care îl ceri mai mult decât am eu sau frații tăi. Dacă obții salariul acesta prin fraudă, povestind despre cazul tău unor oameni lumești, te rog citește-ți Biblia și vezi ce spune pe acest subiect.

Cuvintele acestea se aplică în mare măsură și lui Harmon Lindsay. Ce fel de imagine dați lumii? Citiți în Biblie și vedeți cât de mult v-ați îndepărtat de învățăturile ei. Există o singură cale de urmat pentru cei care, în timp ce sunt în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu, încearcă să lucreze pe baza principiilor după care ați lucrat voi [1677], care dau pe față, în viață și în caracter, mândrie, slavă deșartă, avariție, lăcomie, care îi vor duce la ambiție, murmurare, amărăciune, vorbire de rău. Aceștia trebuie să fie despărțiți de lucrare. Nu trebuie să le fie permis să mai rămână în lucrare an după an, spre vătămarea cauzei lui Dumnezeu, spre ruina lor spirituală și veșnică.

Îți spun, fratele meu, că în caracterul tău există impurități de așa natură, încât vor distruge valoarea aurului. Tu nu ai putea să intri acum pe porți în cetatea lui Dumnezeu, pentru că nu ai ajuns la standardul Lui. Tu nu poți fi acum pecetluit cu pecetea asemănării divine. Cei care nu pot trece testul probei finale vor fi respinși ca ticăloși și nevrednici. Nu vrei să-L cauți acum pe Domnul, ca să-L poți găsi?

E. G. White [1678]