Scrisoarea 26, 1899

CĂTRE BĂRBAȚII AFLAȚI ÎN POZIȚII DE RĂSPUNDERE ÎN LUCRARE

În 1883, pe când eram în Healdsburg, în casa ospitalieră a fratelui și sorei Harmon, mi-a fost arătat că lucrarea de editare a fost plănuită și înființată sub supravegherea specială a lui Dumnezeu. Cei aflați în legătură cu această lucrare trebuie să fie de asemenea sub supravegherea lui Dumnezeu, căci dacă nu, va apărea o ordine a lucrurilor cu totul contrară luminii cuvântului Său. Cei care își pun încrederea în propria lor înțelepciune vor face planuri așa încât să-și ducă la îndeplinire ideile lor deosebite. Aceasta va produce rezultate nefavorabile înaintării cauzei lui Dumnezeu. Există unii care se ocupă cu modelarea lucrurilor după propria lor judecată pervertită, măcar că este clar descoperit că inimile lor au nevoie să fie înmuiate și zdrobite sub influența stăpânitoare a lui Dumnezeu. Cum poate exista siguranță, dacă se permite ca astfel de oameni să aibă control asupra deciziilor voastre?

O mare lucrare este în pericol să fie schimbată și să primească o formă greșită din cauza planurilor omenești; este în pericol să fie deteriorată de oameni care nu-și au temelia pe Stânca cea veșnică. Ei pot vedea că anumite lucruri sunt corecte, iar alte lucruri rele, după cum sunt influențați în ce privește lucrarea. Vederea lor spirituală defectuoasă îi face să adopte un plan de acțiune care-L lasă pe Dumnezeu aproape cu totul în afara planurilor. Ei se prind de ideile avansate de oameni care nu au purtat povara lucrării de la începuturile Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. Poporul acesta ia cuvântul lui Dumnezeu exact așa cum este scris și păzește adevăratul Sabat al poruncii a patra. [1679] Ei se disting de alții prin faptul că s-au supus luminii date de Domnul în ce privește ziua care trebuie respectată ca Sabat. După ce a creat lumea în șase zile, Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea și astfel a făcut din această zi un semn de aducere aminte a creațiunii. În timp ce stelele dimineții cântau și toți fiii lui Dumnezeu izbucneau în strigăte de bucurie, El a sfințit și a binecuvântat ziua a șaptea. Adventiștii de ziua a șaptea au fost aleși de Dumnezeu ca un popor deosebit, separat de lume. Marea daltă a adevărului i-a tăiat din cariera lumii și i-a adus în legătură cu Sine însuși; i-a făcut reprezentanți ai Lui și le-a încredințat lucrarea de înălțare a legii Lui călcate în picioare.

Lucrarea lui Dumnezeu va fi foarte deteriorată dacă va fi lăsată în mâinile bărbaților care gândesc după propria lor judecată. Eul intervine și trăsături de caracter ce nu sunt în acord cu caracterul lui Hristos își pun amprenta asupra lucrării. O metodă lumească este privită ca înțeleaptă, în timp ce metoda divină, ciudată în ochii lumii, este socotită a fi nebunie. În felul acesta va fi pus asupra lucrării un semn care nu va fi doar nedorit, ci va atrage dezaprobare din partea lui Dumnezeu.

Principii noi și mișcări hotărâte trebuie să-și găsească locul în instituțiile noastre, pentru călăuzirea și instruirea tinerilor, ca să fie ajutați să aplice principiile Bibliei în tot ce fac. Regulile Bibliei trebuie să fie o călăuză în viața zilnică, pentru ca lumina lui Dumnezeu să fie văzută, spre bunăstarea tinerilor din instituțiile noastre. Fiecare lucrător trebuie să fie un împreună lucrător cu Dumnezeu. Nicio ființă umană nu trebuie pusă într-o poziție mai joasă, ca să fie sub stăpânirea vreunui om, indiferent ce poziție ar avea. [1680] Nimeni nu trebuie oprit să-și exprime părerea. „«Voi toți sunteți frați.» Cu toții aveți un singur Tată. Cu toții sunteți membri ai unei singure familii.”

Tinerii vor face greșeli, dar acestea pot și trebuie corectate fără asprime și fără vreo manifestare a caracterului lui Satana. Nimeni nu trebuie să stăpânească peste moștenirea Domnului. Nu este corect să încerci să aduci ființele omenești pe o direcție bună, manifestând atributele vrednice de dispreț ale lui Satana. Cei care Îl au pe Hristos în ei nu vor conduce în felul acesta. Niciun lucrător nu trebuie neglijat, împovărat peste măsură sau privit de sus. Dacă se face vreo discriminare, să se facă în favoarea tinerilor. Interesul suprem să fie acela de a le oferi un exemplu corect. Viitorul lor poate fi hotărât de felul înțelept sau neînțelept în care sunt conduși.

La Conferința de la Battle Creek am avut de rostit o mărturie pentru toți cei de la conferință. În orice ramură a lucrării, în orice instituție, ar trebui să fie bărbați care își dau seama că sufletele aflate în grija lor, dacă sunt credincioase îndatoririlor pe care le au, vor primi nemurirea în Împărăția lui Dumnezeu. Hristos a murit ca să le dea viața veșnică. Trăind o viață de corectitudine, ei pot primi o răsplată mai mare decât învățătorii lor. Însă dacă bărbații dintr-o anumită ramură a lucrării vor da uitării învățătura Celui care a onorat omenirea prin faptul că a luat natură umană și vor trata cu asprime pe vreunul dintre acești micuți ai lui Dumnezeu, ar fi fost mai bine pentru ei să li se fi legat de gât o piatră de moară și să fi fost aruncați în adâncul mării.

Vor păstra în minte aceste lucruri cei care ocupă poziții de conducere în oricare dintre instituțiile noastre? Există un Veghetor care urmărește îndeaproape pașii făcuți de toți cei aflați în poziții de încredere. Responsabilitatea lor este cu atât mai mare cu cât este mai înaltă poziția lor față de a celor pe care trebuie să-i [1681] învețe. Cu eforturi dureroase, împărtășiți celor dați în grija voastră cunoștința pe care ați primit-o. Învățați-i să înainteze în mod inteligent, ca să poată dobândi adaptabilitate în ramurile lucrării în care sunt chemați. Să nu vi se pară că lucrarea voastră este terminată, până când nu îi faceți cât se poate de eficienți.

Lucrarea aceasta a fost neglijată în mod ciudat. Tinerilor li s-a îngăduit să stăruie în căile lor, la un nivel de jos, măcar că ar fi putut înainta spre trepte mai înalte, devenind capabili de a face o lucrarea mai înaltă. Cei răspunzători de lucrare nu au muncit în așa fel încât să poată primi aprobarea lui Dumnezeu. Mulți îi împung pe cei aflați sub mâna lor și îi cenzurează cu severitate, ceea ce nu-l ridică pe cel tratat astfel, ci îi provoacă dorința de răzbunare. Dumnezeu vă întreabă: „Cine v-a cerut aceste lucruri?” Voi sunteți numai niște slujitori.

Domnul ar vrea ca fratele __ să fie în legătură cu cauza, dacă va lucra cu răbdare în această direcție. Fratele meu, tu nu te cunoști pe tine însuți. Tu ai nevoie să înveți stăpânirea de sine de la marele Învățător. Ai nevoie să acorzi atenție lucrurilor mărunte, să dai ascultare cuvintelor: „Strângeți fărâmiturile.” Tu nu poți aprecia cât de mult va costa faptul că nu introduci în practica de fiecare zi principiile cuvântului lui Dumnezeu. În felul acesta, viața religioasă este deteriorată. Religia nu poate decât să binecuvânteze acolo unde influența ei ajunge. Este nevoie ca ea să fie introdusă în fiecare ramură a lucrării.

Frate Henry Kellogg, Domnul a lucrat asupra vieții și caracterului tău, iar tu iubești adevărul. Isus te iubește și te-a așezat într-o poziție de încredere, aducându-te în legătură cu lucrarea Lui cea sacră. Tu ai fi putut dovedi că Domnul a făcut mult, dar nu [1682] te-ai consacrat lui Dumnezeu pe tine însuți, cu trup, suflet și minte, atât în viața de familie, cât și în ocupațiile zilnice. Tu ai pierdut mult îndeosebi prin faptul că nu ai participat la adunările religioase și nu te-ai așezat sub influențele cele mai sănătoase, în calea luminii. Ocaziile prețioase de a da mărturie despre Hristos nu ar trebui să pară niciodată neimportante. Știi că atunci când cei din poporul lui Dumnezeu se adună ca să I se închine, ca martori activi și serioși, ei primesc o binecuvântare bogată? Ei sunt reprezentanții lui Hristos și El este în mijlocul lor, ca să-i binecuvânteze.

Iubitul meu frate, tu I-ai întors spatele lui Isus. Satana a câștigat un avantaj asupra ta. El a venit într-un mod așa de subtil, înșelându-te și păcălindu-te în așa măsură, încât lucrarea lui nu ți s-a părut a fi lucrarea inamicului. Tu nu ai reușit să vezi importanța menținerii principiilor drepte în toate ramurile lucrării.

A mânca trupul și a bea sângele Fiului lui Dumnezeu înseamnă a studia cuvântul lui Dumnezeu. Dar tu ai aruncat la o parte cuvântul lui Dumnezeu pentru un soi de lectură ce te-a despărțit de Dumnezeu, iar rezultatul acestei umblări se vede în cuvintele și acțiunile tale, în atitudinea pe care o ai față de cei cu care lucrezi la editură. Dacă părăsești apele limpezi și răcoritoare ale Libanului pentru a bea din șuvoaiele tulburi din vale, viața ta spirituală va dobândi un caracter bolnăvicios. Dă la o parte toate lecturile ieftine. Acestea exercită o influență dăunătoare asupra sufletului tău. Îți corodează gândurile, umplându-ți mintea cu paie, fân și trestie. Este imposibil să faci lucrarea lui Dumnezeu având o înțelegere clară, cât timp dai minții tale acest fel de hrană. Alegerea ta în ce privește lectura îți pipernicește și îți mutilează experiența spirituală. [1683]

Dacă sufletul îți este pătat, buzele tale rostesc cuvinte necurate. Dar poziția pe care o ai nu îți dă niciun drept să spui cuvinte tăioase. Nu ai dreptul să tulburi pacea niciunui suflet, nici să rostești cuvinte care agravează ispitele unuia care se luptă să biruiască. Făcând așa îi conduci pe semenii tăi, creați ca și tine, pe terenul de luptă al lui Satana. Când cineva are nevoie să fie corectat, este umilitor ca greșelile să-i fie arătate cu degetul. Fă-o cu blândețe. „i ia seama la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu!” Dumnezeu vede mult mai multe greșeli în tine decât în cei cu care te-ai purtat atât de aspru.

În timp ce eram la Minneapolis, mi-au fost descoperite multe lucruri în legătură cu propunerile făcute de A. R. Henry și alții. Planurile acelea nu erau inspirate de Duhul lui Dumnezeu. Dacă ați fi rămas în dragostea lui Dumnezeu, ați fi fost capabili să distingeți între neprihănire și lipsa neprihănirii. Au fost făcute planuri în ce privește administrarea lucrării, planuri ce nu trebuiau să vadă lumina zilei, căci nu purtau semnătura cerului. Cei care au făcut acele propuneri nu au avut nicio idee unde îi vor duce planurile și închipuirile lor. Ei nu și-au dat seama că vor fi conduși să submineze principiile drepte pentru a obține controlul asupra facilităților, ca să poată administra lucrurile după ideile lor, ca să zidească ceea ce le place și să consolideze ceea ce le place. Acest fel de a plănui și de a pune la cale nu a fost făcut în mod deschis, ci într-un fel care L-a făcut pe Dumnezeu să scrie în dreptul numelor lor păcatul prefăcătoriei. Ei au falsificat lucrurile. Au lucrat în felul practicilor înșelătoare ale lui Satana, pentru a înființa o confederație care să-i facă în stare să obțină avantaje când negociază cu [1684] autorii. Bărbații aceștia s-au dus la fratele Smith și l-au convins să accepte cel mai scăzut procent din preț, ca drept de autor.

Comitetul vostru, ales ca să judece cărțile, este o escrocherie. Abia dacă este unul dintre membri care să știe cum să aprecieze cărțile la valoarea lor. Ei au făurit planuri ca să pună pe piață cărți ca Bible Readings, care au un cost de publicare scăzut, dar care aduc venituri mari. Însă cărțile de care lumea avea nevoie au primit doar prea puțină atenție. Din cauza unei conduceri greșite, ele au fost ținute departe de oameni.

Luați-vă Bibliile, citiți-le, cercetați-le ca și cum ați căuta comori ascunse. Țineți-vă strâns de cuvânt. Rugați-vă și vegheați, ca să puteți, cu o percepție clară, sfințită, să luați în considerarea propunerile făcute în adunările voastre administrative. În niciun caz nu neglijați lucrarea pe care trebuie să o faceți pentru voi personal. Voi nu sunteți ai voștri. Voi Îi aparțineți lui Dumnezeu. Ați fost cumpărați cu un preț, de aceea proslăviți pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

Fiecare suflet trebuie să fie schimbat după legea lui Dumnezeu. Tot ceea ce vă propuneți să faceți comparați cu legea lui Dumnezeu. Întrebați: „Este aceasta calea Domnului?” După cum omul se uită într-o oglindă ca să-și vadă defectele, în același fel trebuie să-și vadă caracterul în marea oglindă morală, comparându-și caracterul cu legea lui Dumnezeu. Dacă oamenii ar face aceasta, ar vedea mai clar rezultatele umblării lor asupra propriilor suflete, precum și asupra cauzei lui Dumnezeu, și le-ar fi frică să facă vreun pas în direcția greșită.

Neglijența în a trăi după legea lui Dumnezeu îi taie omului o porție bună din viața pe care o primește de la Dumnezeu. El nu păzește calea Domnului și [1685] de aceea Îl jefuiește pe Făcătorul lui de slujirea pe care i-o datorează. Aceasta se întoarce împotriva lui însuși, deoarece nu izbutește să câștige acel har, acea putere, acea forță a caracterului pe care fiecare dintre cei care-I predau totul lui Dumnezeu are privilegiul de a le primi. A trăi despărțit de Isus îl pune pe om sub puterea ispitelor lui Satana. El face greșeli și erori în lucrarea pentru Stăpânul lui. Inima și mintea nu sunt conformate voinței lui Dumnezeu. El nu se supune lui Dumnezeu în marile chestiuni ce privesc lucrarea lui specială, deoarece nu este călăuzit de principii drepte când are de-a face cu lucruri mărunte. El socotește lucrurile mărunte ale vieții nevrednice de prea multă atenție, însă defectele pe care și le permite în acestea se manifestă și în lucrurile mari; el ajunge să acționeze după principiile cu care s-a obișnuit. Rezultatul sigur este că a fi un creștin consecvent devine o lecție greu de practicat. Va trebui să lupte în mod constant împotriva înclinației naturale și obiceiurilor cultivate.

Dumnezeu ne cheamă în mod personal să ne conformăm viețile instrucțiunilor date în Vechiul și în Noul Testament. Nu poate exista nicio siguranță în îndepărtarea de glasul lui Dumnezeu, care ne vorbește prin cuvântul Său. Regulile Lui sunt menționate în mod clar. Standardul pe care toți trebuie să-l atingem este definit în mod clar.

Calea sfințeniei trebuie încă să fie învățată de cei care se abat de la voia lui Dumnezeu. În fiecare act al vieții, trebuie să fim controlați de cuvântul lui Dumnezeu. Orice neglijare în acest sens este o neglijare a datoriei. [1686]