Manuscrisul 75, 1899
11 mai 1899

FĂRĂ TITLU

Cei care s-au despărțit de Hristos din cauza unor teorii și idei false, din cauza obiceiurilor greșite, ascultă adevărul trimis de Dumnezeu ca și cum ar fi un lucru ciudat și pun întrebarea: „Nu vorbește în pilde?” Ei Îl pierd din vedere pe Dumnezeu și felul Lui de a lucra, care adeseori este surprinzător pentru agentul pe care El îl folosește, precum și pentru oamenii la care este trimis agentul. Pentru anumite persoane, prejudecata devine așa de puternică în urma primei împotriviri față de adevăr, încât ei adoptă poziții false și se țin de ele, cu toată dovada clară adusă din cuvântul lui Dumnezeu. Mulți au în aparență o dorință de a sta mai mult cu Dumnezeu în rugăciune, și totuși, când vine cuvântul din partea Domnului, se aprind în împotrivire și exclamă împotriva lui și împotriva solului, așa cum au făcut evreii, spunând: „Vrea să dărâme stâlpii credinței noastre!” În orbirea lor, ei nu-și dau seama care sunt stâlpii credinței adevărate.

Îndepărtarea aceasta de Dumnezeu și de cuvântul Lui pătrunde de mult timp printre noi. Dumnezeu a atras atenția multora dintre frații noștri către Scripturi, chemându-i să sape în căutarea adevărului care a fost îngropat sub tradiții și obiceiuri, ca și cum ar căuta comori ascunse. Adevăruri care pentru multe minți au fost o taină adâncă urmează să fie dezvăluite. „Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi.” Cuvântul acesta trebuie să fie proclamat într-un sens special, pentru ca aceia care cred în Hristos, ca Mântuitor personal, să poată avea viața veșnică.

Când israeliții mureau din cauza șerpilor [1687] înfocați, în mijlocul lor a fost ridicat un șarpe de aramă, pentru ca toți să poată privi și să trăiască. Dar au fost unii care s-au oprit să analizeze lucrurile, în legătură cu nebunia de a aștepta ușurare prin astfel de mijloace. A fi vindecați pentru că privesc la o bucată de aramă părea absurd pentru mintea lor, așa că au spus: „Nu vom privi.” Decizia aceasta le-a fost fatală, și toți cei care nu au acceptat această clauză au pierit.

Șarpele de aramă a fost ridicat în pustie pentru ca aceia care priveau cu credință să poată fi vindecați. În același fel, Dumnezeu trimite oamenilor o solie vindecătoare, regeneratoare, chemându-i să-și ia privirea de la om și de la lucrurile pământești și să-și pună încrederea în Dumnezeu. El a dat poporului Său adevărul și puterea, prin Duhul Sfânt. El a deschis cuvântul Lui în fața celor care cercetau și se rugau pentru adevăr. Însă când acești soli au prezentat poporului adevărul așa cum l-au primit, acesta a fost la fel de necredincios ca israeliții. Mulți cârtesc împotriva adevărului adus în fața lor prin solii cei umili. Ei întreabă: „Cum se poate ca solia aceasta să fie adevăr? Cum este posibil ca privind la Isus și crezând în neprihănirea Lui atribuită să pot câștiga viața veșnică?” Cei care au refuzat în felul acesta să vadă adevărul nu își dau seama că ei au o dispută cu Dumnezeu și că refuzând solia trimisă lor, ei Îl refuză pe Hristos.

Nicodim a fost surprins când Isus i-a spus că trebuie să se nască din nou. „Cum se poate face așa ceva?”, a întrebat el. Isus i-a răspuns: „Tu ești învățătorul lui Israel, și nu cunoști aceste lucruri?” Aceeași întrebare poate fi pusă în zilele noastre celor care, în timp ce ocupă poziții de răspundere, nu cunosc adevărul pe care Dumnezeu L-a trimis poporului [1688] Său. După ani de refuz, ei văd sclipiri de lumină, dar nu au dat cu totul la o parte necredința lor păcătoasă, așa că întregului cer îi este rușine de ei. Dacă aceste suflete ar vrea măcar să încerce experiența aceasta, să-și ducă la Isus povara păcatului pentru a primi iertarea Lui, ar înțelege ce înseamnă să fii îndreptățit prin credință, iar mărturia lor, care s-ar auzi în fața adunării, ar fi fost aceea că „Mântuitorul ne-a curățit de toate păcatele. Avem pace cu Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru”.

Învățăturile lui Hristos nu au fost o nouă revelație, ci adevăruri vechi, care veneau de la El însuși și pe care El le-a dat aleșilor lui Dumnezeu, adevăruri pentru care a venit pe pământ ca să le scoată de sub erorile sub care fuseseră îngropate. El însuși era marele centru al luminii și al adevărului, însă învățătura pe care a prezentat-o poporului iudeu era pentru ei o nouă revelație. Sistemul iudaic încă nu este pe deplin înțeles de oamenii din zilele noastre. Adevăruri vaste și profunde se află în istoria Vechiului Testament. Evanghelia este interpretul lui, cheia care deschide tainele acestuia. Planul de mântuire dezvăluie înțelegerii aceste adevăruri. Timp de câțiva ani încoace, și îndeosebi de la întâlnirea de la Minneapolis, au fost făcute cunoscute adevăruri de mare valoare pentru lume și pentru poporul lui Dumnezeu. Calea a fost făcută atât de limpede, încât inimile sincere nu pot decât să primească adevărul. Dar încă mai sunt comori care trebuie căutate. Lăsați sonda care a început deja să lucreze în mina adevărului să se cufunde mai adânc, și ea va scoate comori bogate și prețioase.

Mă doare inima pentru moștenirea Domnului. Suflete prețioase, pentru care am avut interes de ani de zile, refuză lumina care le-ar așeza sub protecția Duhului Sfânt, ca să fie modelate după [1689] asemănarea divină. Ei au luat poziție de partea mai tare și văd totul în lumina propriilor opinii anterioare. Cât de tristă am fost să-i văd întorcând spatele luminii și alegând să umble în lumina tăciunilor aprinși de ei. Înțelepciunea și cunoștința omenească a luat locul învățăturii Duhului Sfânt. Bărbații care nu umblă în lumină vor umbla în întuneric și nu vor ști de ce anume se împiedică. Ei aleg calea lor, și nu calea Domnului. Am putea spune, ca un ecou al cuvintelor lui Hristos: „Voi cercetați Scripturile pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, și tocmai ele mărturisesc despre Mine!” „Cuvintele pe care vi le‑am spus Eu sunt duh și viață.”

Dumnezeu intenționează ca planul de răscumpărare să ajungă la poporul Său ca ploaie târzie, căci ei își pierd repede legătura cu Dumnezeu. Ei se încred în om și dau slavă omului, iar tăria lor este proporțională cu tăria celui de care depind. Mi-au fost prezentate anumite lucruri care se vor împlini în scurtă vreme. Noi trebuie să știm mai mult decât știm în timpul de față. Noi trebuie să înțelegem lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. Există teme asupra cărora trebuie să se stăruie, teme vrednice de mai mult decât o simplă remarcare din treacăt. Îngerii au dorit să privească în adâncul adevărurilor ce sunt descoperite oamenilor care cercetează cuvântul lui Dumnezeu și care, cu inimi umilite, se roagă pentru înțelepciune, pentru a cunoaște mai mult din adâncimea, lărgimea și înălțimea acelei cunoștințe pe care numai Dumnezeu o poate da.

Au fost scrise sute de comentarii ale evangheliei de către oameni care au fost socotiți mari și, cu cât ne apropiem de scenele de încheiere [1690] ale istoriei acestui pământ, vor fi făcute prezentări încă și mai uimitoare. Avem nevoie să studiem Scripturile cu inimi umile, smerite. Aceia care își vor devota puterile studierii cuvântului lui Dumnezeu, și îndeosebi profețiilor referitoare la aceste zile de pe urmă, vor fi răsplătiți cu descoperirea unor adevăruri importante. Ultima carte a Scripturilor Noului Testament este plină de adevăruri care au nevoie să fie înțelese. Satana a orbit ochii oamenilor, și ei s-au mulțumit cu orice scuză pentru a nu studia această carte. În ea, Hristos a declarat prin slujitorul Lui, Ioan, ce va fi în zilele de pe urmă.

Fiecare student al Bibliei din școlile noastre ar trebui să studieze aceste profeții cu sârguință. Pe măsură ce cercetăm Scripturile, caracterul lui Hristos va apărea în desăvârșirea lui infinită. El este Acela în care sunt concentrate speranțele noastre de viață veșnică. El este viață veșnică pentru toți cei care mănâncă trupul Lui și beau sângele Lui. Cei care vor privi la El pot fi vindecați de mușcătura șarpelui, căci El este purtătorul păcatului, unicul remediu pentru păcat. Privindu-L, vom fi schimbați în același chip al Lui. Nimic nu trebuie să se interpună între suflet și Dumnezeu. Credința, iubirea, adorarea vor crește în sufletul studentului. Suntem în posesia celor mai bogate comori ale adevărului și dacă vom continua să-L cunoaștem pe Domnul, vom avea un câmp larg în care să lucrăm. Cuvântul relatează despre faptele milei și despre puterea restauratoare a lui Isus. Cu inimile întristate, citim despre durerea pe care I-au produs-o păcatele pe care le-am comis. Învățăm de asemenea cum, prin suferința și jertfa Lui pentru noi, putem fi desăvârșiți în El. Inspirația [1691] ne relatează istoria aceasta, care este de o importanță mai mare pentru noi decât orice învățătură omenească, oricât de vastă și de profundă ar fi ea.

„Și viața veșnică este aceasta: – a zis Hristos – să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L‑ai trimis Tu.” De ce nu înțelegem valoarea acestei cunoștințe? De ce nu ard aceste adevăruri în inimile noastre, de ce nu freamătă pe buzele noastre, înfiorând întreaga noastră ființă?

Prin faptul că ne-a dat cuvântul Lui, Dumnezeu ne-a pus în posesia fiecărui adevăr esențial pentru salvarea noastră. Tezaurul bogățiilor inestimabile ale lui Hristos este deschis în fața inimii și a minții. Mii de bărbați și femei au scos apă din izvoarele mântuirii, totuși rezerva nu se împuținează. Mii de oameni L-au avut pe Domnul înaintea ochilor și, privindu-L, au fost schimbați după chipul Lui. Duhul le ardea în ei atunci când vorbeau despre caracterul Lui, când spuneau ce era Isus pentru ei și ce erau ei pentru Isus. Însă oamenii aceștia nu au epuizat subiectele mari și sfinte. Încă mii de oameni se pot angaja în cercetarea tainelor mântuirii. Se poate stărui asupra vieții lui Hristos, asupra caracterului misiunii Lui, și raze de lumină vor străluci foarte clar la fiecare încercare de a descoperi adevărul. Fiecare cercetare proaspătă va descoperi ceva mai adânc și mai interesant decât a fost dezvăluit până acum. Subiectul este inepuizabil. Studiul întrupării lui Hristos, studiul jertfei Lui ispășitoare și al lucrării Lui de mijlocire vor angaja mintea studentului sârguincios atât cât va ține timpul; privind spre cerul cu anii săi fără număr, el va exclama: „Mare este taina evlaviei!” [1692]