Scrisoarea 40, 1893
7 septembrie 1893, Hastings, Noua Zeelandă

CĂTRE S. MCCULLAGH ȘI SOȚIA SA • INFLUENȚA VASTĂ A SOȚIILOR

Cu tristețe mărturisesc că am aflat de durerea voastră. Compătimesc cu voi în privința bolii fiicei voastre și toți ne rugăm pentru voi. Dar, fratele meu și sora mea, există o lucrare ce trebuie făcută, atât pentru voi înșivă, cât și pentru copilul vostru și am speranța că o veți face. Permiteți-mi însă să vă spun că, dacă nu sunteți dispuși să învățați, nu veți obține, nu veți putea obține experiența creștină care este esențială pentru fiecare dintre noi.

Am fost mult îndurerată când m-am gândit la familia voastră, mă doare inima de fiecare dată când mă gândesc la voi. Soră McCullagh, tu nu ai acea experiență creștină care se obține prin umblarea zilnică pe urmele lui Isus. Toată viața ți-ai urmat propria voie și cale și nu ai tăria de caracter care vine doar prin acționare perseverentă din principiu. Tu ai impulsuri bune și poți vorbi cuvinte drepte, dar de multe ori pierzi legătura cu Hristos pentru că nu ești condusă și călăuzită de Duhul lui Dumnezeu. Experiența ta creștină este capricioasă, pentru că impulsurile tale au fost aduse în viața ta religioasă, iar atmosfera care înconjoară sufletul tău este mai mult pământească decât cerească.

Tu ai o influență dominantă asupra soțului tău, și dacă inima ta ar fi o vistierie umplută cu cuvântul lui Dumnezeu, dacă mintea ta ar fi un canal [1204] prin care Dumnezeu ar putea lucra, ai putea fi o mare binecuvântare pentru el. Dar acest lucru nu este așa și nici nu a fost. Tu nu ai obținut acele calificări esențiale pe care soția unui slujitor ales al lui Dumnezeu ar trebui să le aibă. Prin urmare, nu-i poți da soțului tău ajutor spiritual și sfat înțelept. Prin cuvintele tale ai plantat suspiciuni în mintea lui. I-ai sugerat gânduri cu privire la frații săi de credință, pe care el niciodată nu le-ar fi avut dacă nu i le-ai fi sugerat. Astfel au fost semănate semințe care sunt gata să încolțească în orice ocazie favorabilă.

Sora mea, harul transformator al lui Hristos trebuie să fie adus în inima și mintea ta. Când influența acestui har va fi văzută în viața ta, nu vei mai fi o piedică și o cauză de poticnire pentru soțul tău prin aducerea în atenția lui a lucrurilor pe care alții le-au spus și făcut, și care tu crezi că se reflectă asupra lucrării sale de slujire. Nemulțumirile tale arțăgoase în privința fraților și surorilor tale, sugestiile pe care le faci în legătură cu ei nu au acel caracter care să încurajeze Duhul Sfânt să te conducă. Acestea nu stimulează mintea la acțiuni drepte, ci au o influență deprimantă asupra ei și au tendința de a o trage în jos.

Uneori fratele McCullagh se gândește să nu mai întrețină vederile greșite pe care le-a primit, dar cuvintele tale sunt ca otrava pentru mintea lui. Vrăjmașul continuă să-i prezinte părerile tale despre diferite chestiuni, iar fratele McCullagh decide: „Este așa cum spune soția mea.” La rândul său, el crede și îi vorbește de rău pe alții, și făcând astfel, mănâncă roadele care au fost culese din pomul cunoștinței care a fost interzis de Dumnezeu. [1205]

Soția unuia dintre lucrătorii noștri și-a torturat soțul, un om cu o minte foarte sensibilă, cu sugestii similare cu cele pe care le-ai rostit tu. Ea a aruncat suspiciuni neadevărate asupra cuvintelor și acțiunilor altora, și a prezentat punctele ei de vedere într-o lumină așa de puternică, încât soțul ei a crezut că ea posedă o intuiție superioară în caracter. Domnul mi-a dat un mesaj pentru acest frate și această soră, dar niciunul dintre ei nu l-a primit. El a crezut că are dreptate crezând că soția lui are discernământ superior și a crezut că sugestiile ei erau perfect adevărate. Orice efort făcut pentru a-l lumina sau pentru a-i elimina impresiile greșite pe care le-a primit, au fost privite ca având scopul să-l înșele. Limba nesupusă a soției sale a fost în mod constant la lucru. Orice străduință de a-l scăpa de cădere a fost interpretată de ea ca o dorință de a pune pe altcineva în locul lui. Frații lui au lucrat cu toată puterea lor ca să-l salveze, dar planurile lor au fost interpretate ca fiind niște planuri stabilite cu iscusință pentru a strica influența lui. Astfel, lucrarea lui Dumnezeu a fost contracarată de influența de acasă.

Am văzut că Dumnezeu va lua această problemă în mâinile Lui, pentru că nimic altceva decât judecata lui Dumnezeu nu poate să salveze un om sau să elimine orbirea adusă asupra altora de impresiile greșite care au fost lăsate. Într-un mod cu totul neașteptat, sora ＿ a paralizat. Limba ei a fost adusă la tăcere pentru totdeauna, ea nefiind în stare să vorbească mai mult de un cuvânt sau două. Astăzi, ea este un invalid neputincios, obligată să fie ridicată dintr-un loc în altul. Ea trăiește, dar este ca un om mort, cu excepția faptului că este o povară și o grijă pentru cei din jurul ei. Mintea ei, odată activă în a crea neîncredere, este ca mintea unui copil. Astfel, un talent care, dacă ar fi fost corect întrebuințat, ar fi făcut bine bisericii și lumii, a ajuns în ruină. Atât soțul, cât și soția sunt aproape inutili în lucrarea Domnului. [1206]

Îți scriu aceste lucruri pentru a-ți arăta ce poate face o persoană atunci când e antrenată de vrăjmaș. Era nevoie de experiența fratelui ＿ pentru cauza și lucrarea lui Dumnezeu, și, dacă el ar fi permis ca Duhul Sfânt să-l influențeze, ar fi fost un instrument puternic în mâna lui Dumnezeu. Dar Satana a triumfat, și soția lui rămâne ca un monument al neplăcerii lui Dumnezeu.

Puterile spirituale și mentale ale fratelui ＿ puteau să fie puternice și viguroase. Dar ele nu au fost astfel, pentru că un cancer mânca viața lui spirituală. Când un sfat i-a fost dat de către frații săi, sfat care ar fi trebuit să-l ajute, suspiciunile sale au fost trezite imediat. Aluatul neîncrederii a început să lucreze. Suspectând că a fost conceput un plan pentru a-i strica influența și pentru a-l înlocui, el a respins sfatul pe care ar fi trebuit să-l primească cu recunoștință. Cei care încercau să-l ajute au fost priviți cu o neîncredere care nu avea nicio urmă de adevăr ca fundament. Planurile făcute pentru a-l păstra pentru lucrarea și cauza lui Dumnezeu, au fost criticate și privite ca născociri pentru a-l da jos.

Nici el, nici soția sa nu a acceptat principiile reformei sănătății, în special din cauza insinuărilor ei și a interpretărilor greșite făcute de ea. Înarmați pe deplin pentru a rezista luminii, el a intrat în controversă deschisă cu dr. Kellogg cu privire la problema sănătății, ajungând să ridiculizeze reforma alimentară. Atât el, cât și soția lui au utilizat produsele alimentare care nu puteau decât să le aducă boala.

S-a decis ca la o anumită adunare de tabără, brânza să nu le fie vândută celor prezenți. Dar, ajuns acolo, dr. Kellogg a constatat cu surprindere că o mare cantitate de brânză a fost achiziționată pentru a fi vandută la băcănie. El și alții au obiectat față de acest lucru, dar cei responsabili de [1207] băcănie au spus că brânza a fost cumpărat cu acordul fratelui ＿ și că ei nu-și puteau permite să-și piardă banii investiți în ea. La aceasta, dr. Kellogg a întrebat care e prețul brânzei și a cumpărat întreaga cantitate de la ei. El a urmărit problema de la cauză la efect și a știut că unele alimente, în general considerate a fi sănătoase, sunt foarte dăunătoare. Dar să ne imaginam surpriza celor care au studiat problema stilului de viață sănătos, să vadă că frații lor lucrează contrar cu principiile drepte. Așa a fost până în momentul Conferinței Generale de la Minneapolis. Am stat pe câmpul de luptă aproape trei ani, dar în acea vreme, schimbări hotărâte au avut loc în rândul poporului nostru, și prin harul lui Dumnezeu, am câștigat victorii sigure.

În timp ce eram în California, am avut aceeași experiență cu fratele E. P. Daniells. El era un vorbitor puternic și, după toate aparențele, avea un control deosebit asupra adunărilor lui. Soția sa poseda o abilitate și influență neobișnuită, și amândoi erau în serviciul Conferinței, pentru că influența ei era egală cu a lui. Dar cursul acțiunii lor nu a fost în armonie cu principiile adevărului. Cândva, fratele Daniells a luat poziție puternică pentru reforma sănătății. Dar el avea un temperament foarte nervos și, odată ce a pierdut deținerea principiilor drepte, a dărâmat orice barieră, și prin practica sa, a mers contrar căii pentru care a pledat cu tărie în învățătura sa. Soția lui l-ar fi putut ajuta mult în acest punct, dar nu a făcut-o.

Mustrări și avertismente le-au fost trimise amândurora, și el le-a primit întotdeauna. Aparent le-a primit și soția lui, dar a continuat să-și [1208] aștearnă masa așa cum a ales, fără a ține seama de principii. Copiii lor au crescut pe lângă ei și au văzut că practicarea adevărului din partea părinților, nu era în conformitate cu mărturisirea lor. Mama a umplut masa cu alimente care satisfăceau pofta, dar care nu susțineau viața în modul corespunzător. Tatăl era foarte liberal, prea liberal în unele lucruri, dar el nu părea să înțeleagă că trebuie să fie guvernat de principiu.

Această indulgență și conducere greșită a dus la rezultate triste. Pentru un timp, tatăl a încercat să mențină disciplina corectă, dar mama a contracarat lucrarea lui prin fapte contrare cerințelor exprimate de el. Copiii au fost răsfățați, având scuza că tatăl lor era prea strict, prea meticulos, și li s-a cerut ca el să nu afle nimic despre aceasta. Astfel, copiii au fost educați să înșele, pentru ca disciplina să poată fi împiedicată.

Astăzi, această familie nu are nicio legătură cu adevărul. Din cauza conducerii greșite, tatăl, mama și copiii sunt pierduți pentru cauza lui Dumnezeu. Ei culeg ceea ce au semănat. [1209]