Scrisoarea 53
Norfolk Villa, Granville, 10 septembrie 1895
CĂTRE O. A. OLSEN
Dragă frate,
De ani de zile am dus o povară mistuitoare pentru cauza lui Dumnezeu din Battle Creek. Acum sunt foarte tulburată din cauza direcției în care merg lucrurile și din cauza influenței care pornește de acolo și se exercită pretutindeni asupra lucrării. Te întreb, fratele meu, cum poți să încredințezi atât de multe responsabilități în lucrare lui A. R. Henry și Harmon Lindsay, trimițându-i încoace și încolo, în tot câmpul? Ei nu vestesc, nici prin cuvânt, nici prin exemplu, solia îngerului al treilea. Atmosfera care înconjoară sufletele lor, care este descoperită prin spirit și influență, arată că ei au pierdut spiritul lui Dumnezeu din inimile și experiența lor. Ei sunt puși ca responsabili peste multe, multe lucruri, dar nu simt că trebuie să-I dea socoteală lui Dumnezeu.
Fratele J. N. Nelson, de la biroul editurii, nu poate fi socotit ca stând în exact aceeași poziție cu acești bărbați, dar el are nevoie de un alt fel de caracter. El nu are curtoazia aceea creștină, blândă, care are o influență salvatoare, înmiresmată asupra minților celor care se asociază cu el sau au de făcut anumite lucruri împreună cu el. Deși se ține de principii drepte, felul lui de a prezenta aceste principii produce o impresie neplăcută asupra minților celor care se asociază cu el. Cuvintele lui, felul de exprimare dau naștere la gânduri și sentimente foarte criticabile. Un om bun trebuie să își pună în aplicare principiile, dar o poate face într-un fel care să nu lase o impresie așa de neplăcută asupra celor cu care are de-a face. Dumnezeu cere fratelui [1421] Nelson să învețe mai bine lecțiile Lui, în școala lui Hristos. Principiile Sale trebuie păstrate mai viu înaintea minții lui, pentru ca ele să poată produce în el roadele neprihănirii, în pace. Felul lui nefericit de exprimare și spiritul de critică îi distrug influența care, dacă ar fi sfințită, ar putea fi de o reală valoare.
Domnul vrea ca fratele Nelson să se îmbrace cu hainele neprihănirii și să aducă în viața practică dulceața și mireasma caracterului lui Hristos. Fratele acesta posedă calități ale minții și caracterului care, dacă ar fi sfințite zilnic pentru folosul Stăpânului, ar face din el un vas de cinste. Însă el are nevoie să fie format și modelat după cum a fost Isus. „Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor, și unii, care au râvnit după bani, s‑au rătăcit de la credință și s‑au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri. Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri și urmărește dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea! Luptă‑te lupta cea bună a credinței; apucă viața veșnică la care ai fost chemat și pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori!”
Aș vrea să-i spun fratelui Nelson: „Lasă ca inima ta să se unească cu inima iubirii infinite, lasă ca viața ta să fie împletită, prin legături nevăzute, cu viața lui Isus. Viața ta să fie ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, apoi, pentru că Hristos trăiește, vei trăi și tu. Dumnezeu vrea să Îl lași pe El să te conducă, ca să poți fi un creștin iubitor. Domnul vrea ca trăsăturile de caracter, naturale și moștenite, să ajungă sub cuțitul care curăță. Privește neîncetat la Isus, ca să poți căpăta spiritul Lui și să prețuiești calitățile caracterului creștin. Atunci va fi recunoscut [1422] de toți cei care au vreo legătură cu tine că ai învățat de la Hristos blândețea Lui, afecțiunea, gingășia și simpatia Lui. Să nu fii nicidecum mulțumit, până când nu vei avea un spirit iubitor și plăcut. Cuvintele tale să iasă din vistieria cea bună a inimii, ca să întărească, să ajute, să binecuvânteze și să-i cucerească pe toți cei din jurul tău. Adevărata conștiinciozitate va face ca viața religioasă să fie atractivă. Însă religia ta are prea multă aciditate ca să fie plăcută la gust. Tu îți acrești influența prin fermitatea ta fixă, încăpățânată. Critica ta necruțătoare mușcă tot ce apucă. Dumnezeu să te ajute, fratele meu, căci ai nevoie să fii topit.
Alții se molipsesc de spiritul tău. Sămânța pe care o semănăm va produce o recoltă de bunătate, răbdare, blândețe și iubire sau exact opusul lor. Nu este în planul tău să faci ceva rău, dar tu nu vezi nevoia de a face fapte plăcute, așa încât oamenii să poată primi de la tine o impresie mai bună despre caracterul creștin. Mai mult din spiritul ucenicului preaiubit Ioan te-ar face să fii mai plăcut și mai atrăgător și ai fi un exemplu mai bun despre ce înseamnă adevărata viață creștină.
Mulți, mulți au nevoie să le fie înmuiate inimile. Fii sănătos în principii, credincios lui Dumnezeu, dar nu da pe față nicio latură rigidă, neplăcută, de caracter. Dumnezeu nu vrea să atragi disprețul asupra ta pentru că ești maleabil ca și cum ai fi o minge de mastic, ci El vrea să fii în principii la fel de solid ca o stâncă, totuși având o amabilitate sănătoasă. La fel ca Stăpânul, fii plin de har și adevăr. Isus a fost neatins de stricăciune, nemânjit, totuși în viața Lui au fost prezente amabilitatea, blândețea, bunăvoința, simpatia și iubirea. Celor mai săraci nu le era teamă să se apropie de El; nu se temeau că vor fi respinși. Așa cum a fost Hristos ar trebui ca orice creștin să se străduiască să fie. În sfințenia și [1423] frumusețea cuceritoare a caracterului, El este Modelul nostru.”
„Învățați de la Mine – zice Isus –, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre!” Ar trebui să învățăm cu toții de la Hristos ce înseamnă să fii creștin. Haideți să învățăm de la El cum să combinăm fermitatea, dreptatea, puritatea și integritatea cu curtoazia lipsită de egoism și cu simpatia plină de bunătate. În felul acesta, caracterul devine plăcut și atrăgător. Frumusețea sfințeniei îi va dezarma pe batjocoritori.
Lucrătorii de la editura Review and Herald nu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu, decât dacă se va reflecta caracterul lui Hristos în caracterul lor. Inima trebuie să primească din torentul divin și să se reverse în șuvoaie bogate de har și îndurare spre alte inimi. Toți cei care vor să câștige suflete pentru Hristos trebuie să fie atrăgători. Un cuvânt pentru cel înțelept este de ajuns.
Ellen G. White [1424]