Scrisoarea 55, 1889
Rome, N.Y., 14 iunie 1889

CĂTRE URIAH SMITH
[neterminată]

Dragă frate Smith,

Noaptea trecută m-am trezit la miezul nopții cu o povară grea ce îmi apăsa sufletul din pricina ta. Am văzut că mergeai pe o cărare care aproape imperceptibil se îndepărta de calea cea dreaptă. O persoană cu o înfățișare nobilă a apărut lângă mine și mi-a spus: „Uriah Smith nu este încă pe marginea prăpastiei, dar este pe drumul care în scurt timp îl va duce pe margine și dacă nu este avertizat acum, în curând va fi prea târziu. El poate acum să vadă unde a greșit. El intră ca un om orb în plasa pe care i-a pregătit-o vrăjmașul, însă nu simte niciun pericol din cauză că pentru el lumina s-a schimbat în întuneric, iar întunericul în lumină. Unica lui șansă este să fie trezit la realitate.”

M-am trezit și m-am gândit că trebuie să fie spre ziuă, dar când am aprins lampa și am privit ceasul, era de abia doisprezece. În dimineața aceasta am citit articolul tău din Review. Tu nu ai fost chemat să scrii ceea ce ai scris. L-ai prezentat pe fratele Jones într-o lumină greșită, așa cum ați făcut și la Minneapolis, tu, fratele Morrison, Nicola și alții. Dacă el [incomplet] [336]