Scrisoarea 70, 1889 – Către Mary White
Copiază link

Scrisoarea 70, 1889 – Către Mary White

Scrisoarea 70, 1889
Battle Creek, Mich., 15 iulie 1889

CĂTRE MARY WHITE

Iubita mea fiică Mary,

Tocmai am citit scrisoarea pe care i-ai scris-o lui Willie și vreau să-ți spun că în ce privește calul sau căruța, fă cum crezi că e mai bine. Îți trimit ca dar 100$ și te rog să-i folosești unde ai nevoie, fie pentru cal, fie pentru căruță. Numai fă astfel încât să fie cât mai plăcut pentru tine.

În ce o privește pe Laura, sunt sigură că nu va consimți să locuiască cu Walter Harper. Ea nu este acum mai dispusă decât a fost în trecut și va face orice, numai aceasta nu. Ea este o fată puternică, însă când este nevoie de delicatețe pentru a umple farfuriile cu ceva gustos, mi-e teamă că nu are experiență în ce privește gătitul. Cunosc neliniștea lui Walter Harper și știu că el privește situația așa cum privește câinele spre os, însă eu i-am spus Laurei Harper tot ce puteam să-i spun și am făcut tot ce puteam face în legătură cu subiectul acesta. Acum o las să-și rezolve problema împreună cu Dumnezeul ei.

M-am gândit la Annie Rasmussen. Nu știu cât te-ai gândit tu la ea, însă eu nu știu pe nimeni care să gătească mai apetisant decât ea. Iar întrucât cel mai important lucru este să-ți fie asigurată o hrană gustoasă, cred că Annie o va putea face bine. În ce o privește pe Laura Harper, mi-e teamă că Walter Harper se va amesteca și în felul acesta vei fi împovărată. Tu nu ai nevoie acum să fi tulburată de lucruri de felul acesta. Dacă Walter Harper [382] ar sta de o parte, atunci cred că Laura ar fi cea mai potrivită, pentru că este puternică, inteligentă și îți va insufla vitalitate în loc să te slăbească, în afară de cazul în care problemele ei îi vor chinui într-atât mintea încât să nu le poată ține doar pentru ea. Dacă o vei învăța să gătească, nu cred că va fi cea mai îndemânatică bucătăreasă, dar nici nepricepută nu va fi. Părinții ei se vor simți ușurați dacă va fi cu tine, căci ea a fost atât de împovărată încât a ajuns aproape la disperare. Chiar mi-e milă de ea, însă dacă Walter Harper vrea să o facă să plece în Colorado, dacă speră să o câștige, va fi dezamăgit, sunt aproape sigură.

Când i-am propus să vină la tine, nu am bănuit că Walter Harper va fi atât de insistent și că o va bate atâta la cap și că te va necăji și pe tine. Sper că ea va veni și va face tot ce ține de gospodărie, deoarece fata are nevoie de influența ta asupra ei, ceea ce ar putea fi spre salvarea sufletului ei; însă dacă nu este posibil, rămâne Annie. Poate că Annie nu este atât de atrăgătoare, însă ea Îl iubește pe Dumnezeu și se teme de El și face mâncare bună. Ea și Reba se vor înțelege bine.

Nu cred că este bine să ne grăbim să mutăm copiii în Colorado, dacă pot fi îngrijiți corespunzător în California. În prezent nu am nicio ofertă de a da în chirie casa mea de la Healdsburg. Mă gândesc că datoria pe care o am la Sanatoriu va fi acoperită dacă îmi dau casa în chirie cu douăzeci de dolari pe lună. Cred că vom ști mai bine ce să facem când ne vom întoarce în California. Am adunat aici ceva mobilă, bucată cu bucată, și am pus-o laolaltă, așa încât acum arată prezentabil. [383]

Avem trei banițe de fructe: mure și zmeură. Pe lângă acestea mai avem vreo șaptezeci și cinci de kilograme de vișine, douăzeci și cinci de kilograme de cireșe și coacăze și urmează roșiile și strugurii. Vom fi pregătiți pentru campania din iarnă de aici și ne așteptăm să petrecem iarna aici. Avem de lucru aici tot timpul, în aceeași direcție în care am lucrat și până acum.

În Sabatul care a trecut am avut o discuție lungă cu fratele Smith. I-am citit multe articole și mă gândesc că mintea i se va lumina. După aceea, ieri dimineață, în camera mea, am avut discuții lungi cu frații Kilgore, Olsen, Underwood, Farnsworth și Dan Jones. Timp de trei ore le-am citit scrisorile pe care i le-am scris fratelui Butler și scrisorile pe care mi le-a scris el, precum și articole pe care le-am scris când am fost la Minneapolis și pe care le-am citit atunci înaintea Conferinței Generale aflate în sesiune. Toate acestea le-am citit căpitanului Eldridge, iar el, împreună cu comitetul, a cerut ca aceste articole să fie tipărite așa cum sunt, pentru ca delegații de la conferință să le poată avea în mână. Așa că acesta poate fi material pentru încă o Mărturie, nr. 34, pe care va trebui să o tipăresc. Văd că este atât de mult de lucru. Simt că mă copleșește, dar Domnul îmi va da tărie și har, ca să fac tot ce este nevoie să fie făcut.

Rugăciunile noastre se înalță zilnic la Dumnezeu pentru putere și înțelepciune divină, ca să pot acționa după rânduiala lui Dumnezeu, să umblu în lumina cea limpede, fără să calc greșit.

Am învățat că nimic nu seamănă cu apropierea de persoane în încercarea de a le ajuta, lucrând cu fiecare individual, însă aceasta nu este întotdeauna o sarcină ușoară și plăcută. Dar pare să fie lucrarea mea și nu pot să o evit. [384] Ne rugăm zilnic pentru tine, iar Domnul chiar aude rugăciunile noastre și le răspunde. Avem nevoie de priceperea pe care o ai în lucrare și vom înălța înaintea lui Dumnezeu cererile noastre, pentru ca sănătatea și viața ta să fie înviorate, așa încât să te poți angaja împreună cu noi în lucrare. Însă tot ce ți se cere să faci acum este să fii veselă, fericită, plină de nădejde în Dumnezeu și liniștită. Am vrea să ai toate înlesnirile necesare. Multe rugăciuni sunt înălțate la cer pentru tine, dar nu îl uităm în rugăciunile noastre nici pe fratele Olsen.

Am fost atât de slăbită și istovită după ce am luat parte la cele patru adunări de tabără, încât nu am fost capabilă să fac altceva decât să-mi agăț sufletul neajutorat de Isus Hristos. Am nădejde în Dumnezeu. Mă încred în Dumnezeu. Inima mea strigă după Dumnezeu. Voi vedea mântuirea Lui. Dacă merg pe calea datoriei, El mă va susține. Trebuie acum să-mi iau la revedere. Binecuvântează, suflete, pe Domnul!

Mama [385]