Scrisoarea 86a, 1893
Cca. ianuarie 1893

CĂTRE J. H. KELLOGG ȘI SOȚIA SA

Dragă frate și soră Kellogg,

Ce m-aș bucura să vă pot vedea și să vorbesc cu voi despre multe lucruri. Pot doar să prezint câteva idei sărăcăcioase pe hârtie. Cu toate acestea, este cel mai bun lucrul care se poate face.

Fratele meu, nu îmi place că ai asemenea sentimente față de frații Waggoner, Jones și Prescott. Dacă acești bărbați ar fi avut cooperarea fraților noștri din lucrare și dacă ar fi tras în mod egal, lucrarea ar fi fost cu ani de zile mai avansată decât este acum. Nu-I este plăcut lui Dumnezeu să menții sentimentele pe care le ai în această chestiune. Tu ai o ramură specială a lucrării, care este partea ta din vie pentru a o cultiva potrivit cu abilitatea ta. Acestor bărbați, Dumnezeu le-a dat lucrarea lor. Ei au de cultivat o altă parte a viei. Ei nu sunt potriviți să facă lucrarea ta, și nici tu nu ești potrivit să faci lucrarea lor. Fiecărui om este îi dată o lucrare potrivită capacității sale. Ei trebuie să lucreze în linia lor, iar tu trebuie să lucrezi în linia ta. Lor nu li se cere să facă lucrarea ta, ție nu ți se cere să faci lucrarea lor.

Noi toți suntem parte a marii țesături a umanității, fir împletit cu alt fir, pentru a face să se vadă modelul țesăturii și pentru a o face un întreg. Partea ta de lucrare ți se pare a fi cea mai importantă. Dar acești bărbați lucrează în direcția lor și trebuie să se ocupe de partea lor de lucrare, care este de o imensă responsabilitate. O singură persoană nu poate face totul și dacă acești bărbați ar încerca să facă asta, ar face greșeli foarte mari pe care tu ai simți că ai libertatea să le condamni.

Când Dumnezeu a poruncit construirea cortului în pustie, fiecărui om i-a fost dată o lucrare. Dacă el și-ar fi lăsat lucrarea ca să se angajeze în [1147] lucrarea unui alt om, pedeapsa era moartea. Pentru instalarea și demontarea cortului, pentru mutarea dintr-un loc în altul în pustie, poziția pe care o ocupa fiecare era bine stabilită. Hristos era generalul invizibil al acelei adunări de mai mult de un milion de oameni și nu s-au făcut mișcări dezordonate, la întâmplare. Fiecăruia i s-a cerut ordine, proptitudine și acuratețe la postul care i-a fost atribuit. Aceasta este o lecție importantă pentru biserică și pentru fiecare om pe care Dumnezeu l-a ales să facă o parte din marea Lui lucrare. Nimănui nu i se cere să facă lucrarea altuia. Fiecare trebuie să facă lucrarea care i-a fost atribuită cu acuratețe și integritate. Administrarea acelei mari biserici în călătoria lor în pustie, simbolizează administrarea bisericii până la încheierea istoriei pământului, până vom intra în stăpânirea Canaanului ceresc.

Mă bucur că sunt unii care vor să devină misionari medicali. Dar nu toți pot fi misionari medicali în sensul în care lucrarea se realizează acum. Sunt unii care trebuie să fie calificați pentru lucrarea ce trebuie făcută acum în ducerea ultimei solii de avertizare către toate orașele și satele din toate părțile lumii. Ei nu se pot angaja pentru un anumit număr de ani ca să învețe lucrarea unui misionar medical. În timp ce unii simt că aceasta este lucrarea lor și aleg să se pregătească pentru această lucrare, alții simt că trebuie să se pregătească pentru a fi predicatori credincioși, păstori iscusiți ai turmei lui Dumnezeu care pot aduce din hambar hrana potrivită pentru oi și miei.

Dumnezeu are nevoie de toate tipurile de lucrători pricepuți. „Și El i‑a dat pe unii apostoli, pe alții profeți, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători, pentru pregătirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, [1148] la înălțimea staturii plinătății lui Hristos, ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire. Dimpotrivă, să spunem adevărul în dragoste și să creștem în El în toate privințele. El, Hristos, este Capul. […] Să nu‑L întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării! Orice amărăciune, orice izbucnire, orice mânie, orice strigare, orice defăimare să piară din mijlocul vostru, împreună cu orice fel de răutate! Dimpotrivă, fiți buni și miloși unii cu alții; iertați‑vă unul pe altul, după cum v‑a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos!”

„Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și plin de putere, mai tăios decât orice sabie cu două tăișuri; pătrunde și desparte sufletul de duh și încheieturile de măduvă, judecând simțirile și gândurile inimii. Nicio făptură nu este ascunsă înaintea Lui, ci totul este gol și descoperit în ochii Celui căruia Îi vom da socoteală. Astfel, fiindcă avem un Mare‑Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ținem tare mărturisirea noastră! Căci nu avem un Mare‑Preot care să nu simtă cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul care a fost ispitit în toate privințele ca și noi, dar a rămas fără păcat. Să ne apropiem deci cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare și să găsim har și ajutor la vreme de nevoie!”

Nedumeririle și descurajările noastre nu trebuie să ne mănânce sufletele și să ne facă iritabili și nerăbdători cu cei care sunt conlucrători cu noi, din cauză că ei nu poartă povara lucrării noastre speciale. Dumnezeu nu este nepăsător față de interesul nostru profund de a vedea că partea noastră de vie este cultivată și că roadele apar și se păstrează. Să nu fie nicio ceartă, nicio gândire sau vorbire de rău prin care să-L ofensăm pe Dumnezeu care i-a dat fiecărui om lucrarea sa. [1149]

Fratele meu, dacă tu îți deschizi inima bănuielilor rele și invidiei, Duhul lui Dumnezeu nu poate sta cu tine. Datoria fiecărui suflet care a gustat că Domnul este bun este de a căuta plinătatea care este în Hristos Isus. Lucrarea sa este de a lucra în rândurile lui Hristos și de a căuta în fiecare cuvânt pe care îl rostește și în fiecare gând pe care îl nutrește să răspundă rugăciunii lui Hristos:

„Nu Te rog să‑i iei din lume, ci să‑i păzești de Cel Rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. Sfințește‑i prin adevărul [Tău]: Cuvântul Tău este adevăr. Precum M‑ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i‑am trimis și Eu pe ei în lume. Pentru ei Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr. Nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor, ca toți să fie una, precum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu, în Tine, ca și ei să fie [una] în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M‑ai trimis. Și slava pe care Mi‑ai dat‑o Mie le‑am dat‑o lor, ca să fie una, precum și Noi [suntem] una – Eu în ei, și Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M‑ai trimis și că i‑ai iubit cum M‑ai iubit pe Mine. Tată , vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i‑ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi‑ai dat‑o fiindcă M‑ai iubit înainte de întemeierea lumii. Bunule Tată, lumea nu Te‑a cunoscut, dar Eu Te‑am cunoscut, și aceștia au cunoscut că Tu M‑ai trimis. Eu le‑am făcut cunoscut Numele Tău și Îl voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M‑ai iubit Tu să fie în ei, și Eu să fiu în ei.”

Te rog să citești acest capitol (Ioan 17) cu grijă, atenție și rugăciune, și caută să împlinești cererea pe care Hristos I-a făcut-o Tatălui Lui. Vezi îndeosebi versetele 20-23. Este lucrarea noastră de a cultiva această unitate. [1150] Chiar și gândurile noastre trebuie aduse în supunere față de Hristos, ca să ne putem lega de ei și să nu gândim rău despre frații noștri.

Fratele meu, noi vedem foarte mare nevoie de eforturi misionare în această țară îndepărtată, dar suntem aproape lipsiți de lucrători. Nu este niciunul calificat să intre în orașele noastre, să întâlnească opoziția și să poată onora corespunzător adevărul prin prezentarea motivelor credinței noastre. Noi vedem că această lucrare trebuie făcută, dar este o așa lipsă de lucrători, încât nici măcar a suta parte a viei nu poate fi lucrată. Există orașe și sate care niciodată nu au auzit ultima solie a milei care a fost dată lumii. Există o lipsă teribilă de oameni care să ducă cuvintele vieții la sufletele care pier în păcatele lor. Noi trebuie să ne confruntăm cu lumea. Hristos spune: „Le‑am dat Cuvântul Tău; și lumea i‑a urât, fiindcă ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.” Predicatorii bisericilor denominaționale sunt, mulți dintre ei, păstori falși. Ei amăgesc poporul. Ei interpretează greșit Scripturile și umplu mințile oamenilor cu prejudecăți. În timp ce inimile noastre resimt profund aceasta, noi putem doar să ne rugăm și să depindem de Domnul pentru a-i face loc pentru adevărul Lui.

Avem doar câteva case de rugăciune. Este doar una singură în Australia, construită recent în Parramatta. Dacă există vreo modalitate de a ajuta această țară, am avea nevoie de ea pentru a obține facilități cu care să începem. Ce se poate face în orașele noastre pentru a asigura staule pentru oi și pentru miei? Îmi reduc la limită necesitățile ca să putem economisi fiecare bănuț disponibil pentru a educa lucrătorii, trimițându-i la școală în Melbourne.

Ți se face milă când vezi lucrarea făcută de mulți în domeniul colportajului în Noua Zeelandă. Noi am studiat și am plănuit, iar acum trebuie să executăm și să trimitem bărbați și femei la școală pentru a-i învăța cum să facă lucrarea de colportaj și cum să țină studii biblice în mod inteligent, cum să învețe să practice economia strictă, să-și [1151] restrângă nevoile, și astfel să lărgească și să extindă lucrarea. Unul din colportori a avut patru copii în mai puțin de patru ani, iar nevoile i-au depășit veniturile. Sunt și alții în condiții similare. Noi am propus să plătim 200 de lire pentru educația bărbaților și a femeilor. Am investit 200 de lire pentru a începe școala, căci altfel nu am fi putut începe.

Ne facem cunoscută nevoia de ajutor pentru a construi un locaș de închinare în Melbourne. Ei au cheltuieli cu școala, iar fără ajutor venit de la conferință, noi nu suntem în stare să continuăm întâlnirile în Melbourne pentru a chema oamenii să audă adevărul. Sălile sunt neîngrijite, da, murdare, și clădirile din afară sunt lipsite de canalizare și tare îngrămădite până în partea din spate a sălii, pentru ca fiecare metru de pământ să fie utilizat. Aceasta crează un miros care este periculos pentru sănătate și aproape că mă scoate afară din aceste săli. Uneori mă aventurez, dar aceasta duce la un protest, iar întotdeauna boala este consecința. În Londra, au nevoie de o casă de închinare și sunt mari necesități în Noua Zeelandă, care trebuie rezolvate dacă vrem să aducem suflete la Hristos. Noi nu putem întârzia lucrarea pentru ani de zile. Un an în avans acum, înseamnă doi sau mai mulți ani în viitor.

Îți scriu aceste lucruri, ca să vezi că este nevoie de bani și de oameni. Lucrarea este dificilă pentru că nu avem oameni, iar banii nu vin. Zece mii de dolari au fost alocați pentru câmpul australian, dar aceasta este o sumă neînsemnată atunci când este atât de mult de făcut. Am îndemnat oamenii din Battle Creek și pe alții, unde și-au făcut case de adunare și instituții pentru a da caracter lucrării adevărului prezent, să nu mai adauge clădiri lângă clădiri, ci să lase banii să vină aici, ca să putem începe lucrarea. Ajutați-ne ca să avem facilitățile cu care să lucrăm. Sălile, cu prețurile lor ruinătoare, sunt peste puterile noastre. Fratele Starr s-a informat [1152] în Dunedin pentru a afla care ar fi prețul unei săli în acel oraș, pentru o seară. S-a întors mesajul: „Zece lire. Nimic mai puțin.” Dacă nu primim ajutor pentru a construi case de închinare, lucrarea nu va avansa, nu va putea să avanseze. În America sunt atât de multe biserici care ar putea ajuta la ridicarea lucrării în diferitele ei domenii. Aici sunt doar câteva biserici, și majoritatea membrilor sunt săraci și nu sunt în stare să plătească decât o mică zecime. Sunt tristă la vederea acestei imagini.

Fratele meu, șederea noastră aici trebuie să fie prelungită. Noi nu putem părăsi câmpul în starea în care este. Vom fi nevoiți să adăugăm al treilea an la cei doi ani pe care i-am specificat. Sărăcia și suferința se întâlnesc în orașele noastre mari din Australia. Șaptesprezece mii de oameni s-au mutat din Melbourne pentru a scăpa de foamete. Chiar unii din oamenii noștri nu găsesc nimic de făcut. Unii din cei care au cerut treizeci sau patruzeci de dolari pe săptămână fiind croitori sau tăietori, nu au nimic de făcut. Frații noștri i-au găsit bolnavi și suferind din lipsa pâinii pe care să o mănânce.

Aș vrea să-ți atrag atenția asupra unui punct. Noi nu primim donații din afară. Bisericile noastre nu sunt așa favorizate ca cele din America, cu donații din afară. Dacă, în America, există bărbați și femei care donează pentru casa de copii și pentru azilul de bătrâni, Îi mulțumim Domnului pentru aceasta. Să-I înălțăm mulțumiri lui Dumnezeu care a îndemnat inimile bărbaților și a femeilor care sunt în stare să dea din mijloacele lor pentru aceste instituții. Aceste clădiri rezistă, lansându-și apelurile și vor atrage bani când niciun dolar nu va fi dat pentru înaintarea intereselor religioase. Cererea făcută constant trezoreriei, o ține pe aceasta goală. Nu văd niciun ajutor pentru noi în acest câmp, pentru că dacă cei din America sunt solicitați să ajute în mod personal, ei vor spune: „Ah, sunt interese locale care cer toți banii noștri. Australia și Noua Zeelandă sunt atât de departe. Noi vedem o mulțime de locuri mai aproape de casă în care ne putem dedica mijloacele.” Aceste cuvinte au fost rostite literalmente. [1153]

Este o mare lucrare de făcut. Domnul a ales oameni pe care i-a chemat să lucreze în via Lui. Fiecare să-și facă cu credincioșie lucrarea, dar în niciun caz nu trebuie să-și considere domeniul suprem, pentru a absorbi timpul, puterea minții și banii care sunt necesari pentru creșterea sănătoasă a altor părți. Să fie o unitate a spiritului și a acțiunii, o împreună simțire, Hristos fiind marele centru.

O mare greșeală a fost făcută când s-a înființat lucrarea The Tract and Missionary. Întregul interes părea să fie centrat pe această singură ramură, până când acesta a absorbit orice alt interes. Rezultatul a fost foametea și moartea spirituală în bisericile noastre.

Fiecare lucrător din fiecare ramură a lucrării în via Domnului trebuie să aibă o minte și o inimă sfințită prin adevăr, pentru a-l face capabil să vadă nu doar partea de lucrare care este sub supravegherea sa, ci relația acesteia cu marele întreg. Când lucrătorii îi sunt consacrați lui Dumnezeu, ei vor da pe față dragostea lor pentru frații care lucrează sub conducerea Maestrului divin, nevăzut. „Noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu.” Niciun lucrător, mare sau mic, nu trebuie să-i descurajeze pe semenii săi lucrători.

Dacă am putea discerne exaltarea lui Satana când sunt primite ispitele sale, când se dă pe față spiritul nemulțumit, nemilos, care găsește greșeli, i-am judeca mai puțin pe alții. Agentul omenesc nu poate face nimic de la sine. El poate lucra așa cum a lucrat Hristos numai dacă cooperează cu ființele divine inteligente. Dacă își dă seama de tovărășia lor sacră, nu va ceda sugestiilor vrăjmașului. El nu va permite ca mintea să-i fie stârnită de nemulțumire și lipsă de loialitate, pe jumătate înăbușită față de frații săi. Ceilalți nu vor auzi regrete și plângeri de pe buzele sale. Când imaginația este sfințită, sufletul va fi înconjurat de o atmosferă sănătoasă. [1154]

Mult respectatul meu frate, nu îndrăznesc să nu îți vorbesc clar. De dragul sufletului tău, nu le permite altora să pună în mintea ta presupusele greșeli ale acelora care Îl iubesc pe Dumnezeu și pe lucrătorii Lui aleși. Eficiența reală a bisericii atârnă de câțiva ale căror puteri morale pot fi solicitate în mod nenecesar pentru purtarea poverilor și pentru contracararea influențelor create de suspiciuni și îndoieli. Este datoria ta să-ți înconjuri sufletul cu o atmosferă care va revigora viața spirituală a celor care o respiră. Avem nevoie să cultivăm credința, nădejdea, curajul și multă dragoste. Pacea lui Dumnezeu este pentru sufletul tău. Lasă-o să intre ca să stăpânească în inima ta. Vei avea atunci eficiență morală pentru a-ți îndeplini responsabilitățile. Poți face aceasta numai prin înzestrarea zilnică a Duhului Sfânt care va împărtăși o eficiență divină, o demnitate supusă, calmă, în toată slujirea ta de a ușura suferința. Vei mărturisi că ai învățat de la Isus.

Fratele meu, tu ai nevoie de botezul zilnic al dragostei frățești, dragoste care nu va avea un gust al disensiunii, ci o dragoste ca aceea care, în zilele apostolilor, a făcut ca întreaga grupă a ucenicilor să aibă un singur cuget. Aceasta va avea o influență elocventă asupra altora. Va aduce sănătate minții, trupului și sufletului. Îi va binecuvânta pe alții și va forma caracterele copiilor și tinerilor. Pentru că bucuria, pacea, curajul, nădejdea și mila cerească au puterea de a se răspândi. Aceste atribute au influență asupra minților omenești și în mod special asupra minților copiilor și tinerilor, transformând și asimilând, prin harul divin, mințile și inimile lor tinere și impresionabile.

Principiile creștine vor fi transmise astfel sufletelor altora. Vei fi un canal viu de lumină. Aceasta implică răbdare, efort prelungit, neîncetat, dar poți birui prin Hristos. Apropie-te de frații tăi. Nutrește credință și încredere față de ei, iar acestea îți vor da tărie. Dacă lucrătorii, cu sinceritate și încredere, își încredințează sufletele [1155] ocrotirii lui Dumnezeu, cu o credință inteligentă, însușită, cu un duh blajin și iubitor, ce lumină strălucitoare va lumina de la ei!

I-am scris fratelui Uriah Smith cuvinte pe care aș vrea să le vezi. Felul în care s-a purtat cu fratele Jones a fost o ofensă adusă lui Dumnezeu. Când fratele Jones a scris articolul său cu privire la formarea chipului fiarei, fratele Smith, fără a-i spune vreun cuvânt lui A. T. Jones, l-a pus în revistă. Fratele Jones a fost în același oraș, iar fratele Smith putea ajunge la el oricând pentru a discuta asupra chestiunii. Dar, fără să spună un cuvânt, a publicat un articol în totală opoziție cu articolul fratelui Jones. Consecințele le-am întâlnit aici, în Australia. Sufletele sunt în ispită și întuneric din această cauză. Ultima conferință de la Melbourne, nu le-a făcut niciun bine acestor suflete ispitite. „De ce – întreabă unii – au trebuit acești bărbați să procedeze astfel și să-i prezinte lumii disensiunile lor?” Necredincioșii au avut avantaj din aceasta. Predicatori care nu au aceeași credință ca noi se folosesc de problemă și fac tot ce pot ca să prezinte argumente împotriva noastră. Având Biblia în mână, de ce să ne îndepărtăm atât de evident de preceptele ei? De ce să ne punem în mâinile lui Satana și să-i dăm oportunitatea de a triumfa?

Avem toate dovezile că Domnul îi folosește pe frații Jones, Waggoner și pe profesorul Prescott. Și, cu această dovadă în față, mă doare inima că vreunul din frații mei de credință poate simți nerăbdare și amărăciune față de ei și poate refuza să se lege de ei cu funiile dragostei și ale unității. Lupta trebuie să înceteze. Noi trebuie să avem unitate. Bărbații reprezentativi ar trebui să se respecte unul pe altul și să lucreze în armonie. Tu ai o poziție foarte responsabilă, și Domnul te va binecuvânta mult dacă vei umbla în umilință înaintea Lui. Dar, fratele meu, nu aștepta ca fiecare minte să fie ca a ta. Nu aștepta ca frații tăi să vadă toate lucrurile în aceeași lumină și să atribuie aceeași [1156] importanță anumitor probleme ca tine, pentru că vei fi cu siguranță dezamăgit.

Nu este nevoie de controversă. Nu ar trebui să fie gânduri rele sau vorbire de rău. „Așadar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu sfinți și preaiubiți, îmbrăcați‑vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare! Îngăduiți‑vă unii pe alții și, dacă unul are motiv să se plângă de altul, iertați‑vă unul pe altul! Cum v‑a iertat Domnul, așa iertați‑vă și voi! Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcați‑vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii! Pacea lui Hristos, la care ați fost chemați ca să alcătuiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre! Și fiți recunoscători!”

Îmi doresc foarte mult să ții seamă de cuvintele lui Dumnezeu. Tu îți pui întregul suflet în tot ceea ce faci și, dacă crezi că frații tăi sunt neglijenți în interesul și datoria lor, îți întristezi sufletul. Interesul tău este identificat cu o lucrare măreață și nobilă, și tu crezi că fiecare dintre cei care pretind că cred adevărul, ar trebui să simtă la fel de profund ca tine și ar trebui să lucreze în direcțiile tale. Tu simți că mulți greșesc pentru că nu-și manifestă interesul față de lucrurile pe care tu le vezi ca fiind de mare importanță. S-ar putea ca mulți să fie cu lipsuri, dar nu-i judeca.

Dragul meu frate, nu-ți aduce propriul suflet la condamnare, nu te tulbura, nu cârti și nu te plânge de aceste lucruri. Tu nu trebuie să răspunzi pentru neglijența lor. Și, la fel de sigur precum deprinzi obiceiul de a te plânge, va răsări o rădăcină de amărăciune prin care mulți vor fi mânjiți. Lasă-L pe Domnul să se ocupe de aceste cazuri. Nu vorbi despre ceea ce ți se pare a fi inacceptabil în acești oameni. Există multe lucruri care sunt demne de laudă. Insistă asupra calităților prețioase din ei.

Dacă tu crezi că descoperi greșeli care trebuie să fie corectate, urmează regula Bibliei și taie rădăcina amărăciunii înainte ca aceasta să aibă timp să crească [1157] și să murdărească sufletul tău și al altora. Satana dorește sufletele acestor oameni. El vrea sufletul tău, ca să te cearnă precum grâul. Încercați să vă ajutați unul pe altul, să vă întăriți unul pe altul, și binecuvântarea Domnului va rămâne peste voi într-o mare măsură. Asupra celui care va birui, va fi pusă cea mai bogată răsplată.

Frații Prescott, Jones și Waggoner sunt supuși greșelii. Tu ești tot așa de supus greșelii. Ei pot greși în anumite puncte. Și tu poți greși, de asemenea, în anumite aspecte. Nu lăsa nicio amărăciune să intre în sufletul tău, pentru că va face mai mult rău decât îți închipui. Sfârșitul este aproape, Domnul vine în curând și trebuie să ai viața asigurată. Aceasta va fi cea mai bună poliță de asigurare de viață care a fost vreodată instituită. „De aceea, dați‑vă și voi toată silința ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta, cunoștința; cu cunoștința, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni. Căci, dacă pe acestea le aveți din belșug în voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneși, nici neroditori în ce privește deplina cunoaștere a Domnului nostru Isus Hristos. […] De aceea, fraților, căutați cu atât mai mult să întăriți chemarea și alegerea voastră, căci, dacă faceți astfel, nu veți aluneca niciodată! Mai mult, în felul acesta vi se va asigura din belșug intrare în Împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.”

Eu simt cel mai profund interes ca să-ți faci depuneri în contul acestei polițe de asigurare de viață, ca să poți astfel avea un titlu de moștenire nepieritoare și să îți poți asigura viața veșnică în împărăția lui Dumnezeu.

Cerul este totul sau nimic pentru noi. Prin harul Domnului nostru Isus Hristos, tu poți sta desăvârșit în El. Sunt mâhnită pentru tine. Nu-mi place să fii nefericit. Mă necăjește faptul că îți întristezi sufletul. Dar există Cineva pe care Îl întristezi mai mult decât este posibil să mă întristezi pe mine. [1158] Este Mântuitorul, Cel căruia Îi aparți. El spune: „V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, și bucuria voastră să fie deplină.”

Știu că ești plin de responsabilități și anxietăți. Poziția ta este de așa natură, încât lucrurile nu pot sta altfel. Descarcă-te de fiecare povară care nu e necesară. Tu ai nevoie de mângâierea, pacea și dragostea lui Hristos în fiecare zi, și El ți le va da. El vrea să crezi în El, ca El să stea lângă tine în fiecare acțiune critică. El poate să-ți dea înțelepciunea Sa. El poate coopera cu tine și să-ți dea succes. Dar tu trebuie să te încrezi în El. Nu te plânge de nimeni. Încetează orice murmur și lasă lauda lui Dumnezeu să vină în inima ta.

Să nu crezi că teoria este dovada faptului că ești acceptat de Dumnezeu. Asigurarea ta este în cuvântul lui Dumnezeu. Crede că Domnul Își identifică interesele cu omenirea suferindă, că El cunoaște poverile tale și le va ridica împreună cu tine dacă te vei încrede în El. El nu poate lua jugul împreună cu tine în timp ce tu te tulburi și te plângi împotriva fraților tăi. Dar vei fi biruitor dacă Îl iei pe Hristos ca tovarăș al tău, dacă trăiești și vorbești ca și cum ai fi prezent chiar în fața îngerilor cerești.

Ah, ce triumf ar avea Satana dacă ai greși sau dacă ai fi descurajat! Vorbește despre lumină. Vorbește despre speranță. Nu simți că ai fi obligat să porți păcatele vreunui om. Hristos este purtătorul păcatului. Fiecare suflet este proprietatea Sa. Tu întristezi Duhul lui Dumnezeu când găsești greșeli și când te tulburi. Aceasta îți rănește sufletul și întristează Duhul lui Hristos.

Acum câteva nopți, stăteam de vorbă cu tine în visele mele. Erai îngrijorat și nervos. Vorbeai cu fratele tău și apoi cu altcineva, și cuvintele tale nu erau așa de amabile și drepte cum ar fi trebuit. Vorbind cu tine, ca atunci când erai tânăr, am spus: „John, vorbești nesăbuit. Cum te aștepți să salvezi sufletul lui Willie? Tu trebuie să privești la sufletul său la fel de atent cum urmărești corpurile bolnave ale [1159] pacienților tăi. Willie trebuie să aibă o șansă de a-și asigura sufletul pentru viața veșnică în Împărăția lui Dumnezeu. Isus îl iubește, El a murit pentru el. Fii foarte tandru față de Willie. Domnul va avea milă de el și îi va șterge orice fărădelege dacă va veni la El. Sufletul său este prețios.”

Fiecare medic creștin are un leac pentru suflete, fie că dorește să-l aibă, fie că nu. El poate fi o mare binecuvântare și un imitator al Domnului Isus. Dar ispitele care vin la un medic sunt mari, pentru că el este deseori apăsat peste măsură, suprasolicitat și foarte îngrijorat. Dar dacă Îi va încredința paza sufletul său lui Dumnezeu, ca unui creator credincios, el va găsi odihnă și pace. O influență liniștitoare va veni la el de la Isus.

Medicii necredincioși abundă. Ei refuză să fie iluminați de lumina care cade peste alții. Ei se înalță pe sine și pierd avantajele spirituale și veșnice. Dar medicii practicieni care au influența adevărului în minte și în inimă, sunt iscusiți în utilizarea remediilor atât pentru sufletul bolnav de păcat, cât și pentru trup. Ei pot, cu înțelepciunea cerului, să vorbească cuvinte care vor aduce o melodie în suflet datorită creșterii spirituale.

Tu ești atât un păstor al sufletului, cât și un medic al trupului. Ai nevoie de ajutor divin și este posibil să-l ai dacă vei veni la Domnul ca un copilaș. Este posibil să ai o experiență bogată. Dar nu trebuie să te istovești prin îngrijorări peste măsură și prin eforturi peste măsură. Dacă ești echilibrat prin Duhul Sfânt, vei căuta mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui. Te vei așeza într-o poziție în care adevărul pentru acest timp poate veni către tine în raze de lumină clare, distincte. Vei vedea adevărul așa cum este el pentru timpul prezent, și experiența ta va fi în completă armonie cu solia îngerului al treilea.

„După aceea, am văzut coborându‑se din cer un alt înger, care avea o mare putere; și pământul s‑a luminat de slava lui. El a strigat [1160] cu glas tare și a zis: «A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns locuință a demonilor, închisoare a oricărui duh necurat, închisoare a oricărei păsări necurate, închisoare a oricărei fiare necurate și respingătoare, pentru că din vinul mâniei desfrâului ei au băut toate neamurile și împărații pământului s‑au desfrânat cu ea și negustorii pământului prin risipa desfătării ei s‑au îmbogățit.»”

În timp ce răsună acest mesaj, în timp ce proclamarea adevărului își face lucrarea de despărțire, noi, ca santinele credincioase ale lui Dumnezeu, trebuie să discernem care este poziția noastră reală. Noi nu trebuie să ne aliem cu cei lumești, ca să nu fim pătrunși de spiritul lor, ca nu cumva discernământul nostru spiritual să devină confuz și să-i vedem pe cei care au adevărul și duc solia Domnului din punctul de vedere al pretinselor biserici creștine. În același timp, noi nu trebuie să fim la fel ca fariseii și să stăm departe de ei. Hristos a fost maiestatea cerului, mântuitorul lumii. El a văzut că singurul mod în care putea ajunge la omenire, era acela de a fi făcut cu puțin mai prejos decât îngerii.

Ca să nu fie primită vreo impresie greșită despre Hristos, apostolul declară: „L‑ai făcut cu puțin mai prejos decât îngerii, cu slavă și cinste l‑ai încununat, [l‑ai pus peste lucrările mâinilor Tale,] toate le‑ai supus sub picioarele lui. Dacă i‑a supus totul, nu a lăsat nimic care să nu‑i fie supus. Acum însă, nu vedem că i‑ar fi supuse toate. Dar Îl vedem pe Acela care a fost făcut cu puțin mai prejos de îngeri, adică pe Isus, încununat cu slavă și cinste datorită morții pe care a suferit‑o. Astfel, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru toți. Se cuvenea ca, aducând pe mulți fii la slavă, Dumnezeu – pentru care și prin care sunt toate – să‑L desăvârșească prin suferințe pe întemeietorul mântuirii lor. Căci Cel care sfințește și cei sfințiți sunt toți dintr‑Unul singur; de aceea, nu‑I [1161] este rușine să‑i numească frați, ci zice: Voi vesti Numele Tău fraților Mei; în mijlocul adunării Îți voi cânta laude.”

„Mare este taina evlaviei” discernută doar prin credința celor care, precum Moise, rabdă și-L văd pe Cel care este nevăzut.

Dragă frate și soră, noi nu ne putem aținti privirea asupra lucrurilor care se văd și să apreciem totuși realitățile veșnice. Avem nevoie, și în special tu, care ești atât de legat de suferințele și nevoile omenirii, ai nevoie să privești cu ochii credinței la cele veșnice și nevăzute, ca să poți deveni tot mai inteligent cu privire la marele plan al lui Dumnezeu, de a-i face pe cei care suferă să discearnă valoarea sufletului omenesc. Tu trebuie să consideri ocara lui Hristos o bogăție mai mare decât comorile Egiptului.

Știu că vin descurajări peste tine, că încercările apasă asupra sufletului tău și că aproape ai uitat că Isus este ajutorul tău și că ochiul Lui este asupra ta în fiecare moment. În îndeplinirea planurilor tale pentru binecuvântarea și alinarea omenirii, ține minte întotdeauna că nu tu ești cel care face lucrarea.

Hristos cere de la tine să iei jugul Lui și să ridici poverile Lui. Marea inimă simțitoare a lui Hristos se identifică întotdeauna cu omenirea suferindă. Tu nu poți face nimic de la tine însuți. Privește-te ca pe un instrument în mâinile lui Dumnezeu și lasă gândul, pacea și harul Lui să domnească în inimă și în viață.

Fii firul de ață cu care Dumnezeu își face lucrarea. Tu nu te poți descurca singur. Nu te poți pune niciodată într-o poziție cu succes. Tu trebuie să lucrezi ca un agent care cooperează cu Dumnezeu. „Duceți până la capăt mântuirea voastră cu frică și cutremur! Căci Dumnezeu este cel care lucrează în voi și voința, și înfăptuirea, după buna Lui plăcere.”

Duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur, […] căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea.” Găsim aici combinate cele două elemente: Dumnezeu și agentul omenesc, lucrând împreună în mod armonios. [1162]

Domnul ți-a cruțat viața cu bunăvoință ca să lucrezi în lucrările Lui. El nu vrea să lucrezi singur, independent de singura putere care poate lucra cu succes pentru realizarea proiectelor Lui. Așa că nu te tulbura, ci ai încredere, privind la Isus, autorul și desăvârșitorul credinței tale. Nu fi în atât de mare grabă. Fă ceea ce poți face fără o mare solicitare a puterilor tale fizice și mentale, dar să nu simți că trebuie să iei atât de multe griji și poveri, încât să nu-ți poți păstra propriul suflet în dragostea lui Dumnezeu.

Via este a Domnului. Lucrarea, în fiecare parte, este a Lui, și El ar vrea ca tu să lucrezi astfel ca puterile tale fizice, mentale și morale să fie păstrate. Ține cont că tu cooperezi cu agenții cerești. Nu-i permite vrăjmașului să aibă nici cel mai mic parteneriat în firmă. Primește ordine de la Dumnezeu și nu fi nicidecum descurajat din cauză că poți face doar lucrarea unui agent limitat.

Cel infinit va lucra cu puterea Lui pentru a-ți da eficiență. Să nu crezi că ești lăsat să faci singur lucruri imposibile. Să nu aștepți lucruri imposibile de la alții. „Pavel a sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească.” „Tu ai întemeiat în vechime pământul și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veșmânt și se vor schimba. Dar Tu rămâi Același și anii Tăi nu se vor sfârși.” [1163]