Scrisoarea 61, 1893
George's Terrace, Strada Kilda, Melbourne, Vic., 20 ianuarie 1893

CĂTRE I. D. VAN HORN

Dragă frate,

Sunt fericită să-ți spun că sănătatea mea s-a refăcut mult. Conferința care tocmai s-a încheiat a fost un succes pe toate planurile. Domnul Și-a pus amprenta asupra minților și fiecare a primit o instruire de cea mai mare valoare pentru el personal. Domnul mi-a dat harul și puterea Lui pentru a mă susține în toate lucrările mele, atât în vorbire, cât și în scriere.

Aș vrea să-ți spun câteva cuvinte, să-ți spun câteva lucruri care îmi împovărează inima. Tu îmi ești arătat ca fiind un om care nu umblă și nu lucrează în lumină, așa cum crezi că faci. Din nou și din nou, Domnul mi-a pus înainte întâlnirea de la Minneapolis. Evenimentele de acolo sunt văzute doar vag de către unii, și aceeași ceață care le-a învăluit mințile cu acea ocazie nu a fost risipită de razele strălucitoare ale Soarelui neprihănirii. Cu toate dovezile că puterea lui Dumnezeu însoțea adevărul care a strălucit cu putere la acea întâlnire, unii nu l-au înțeles. În binecuvântările care de atunci încoace au însoțit prezentarea adevărului, îndreptățirea prin credință și neprihănirea atribuită a lui Hristos, ei nu au discernut dovezile crescânde aduse de Dumnezeu în ce privește modul și locul în care lucrează El.

Tu nu ai băut din cupa plină ce ți-a fost oferită ca să îi poți da trâmbiței un [1136] sunet clar în fiecare aspect. Fratele Butler, fratele Smith și cu tine mi-ați fost arătați ca stând într-o poziție similară. În timp ce nu v-ați opus deschis lucrării făcute de Domnul însuși, ați stat departe de cei de care trebuia să fiți foarte apropiați. Dacă ai fi umblat în lumină, ai fi băut din cupa plină cu vinul adevărului care a fost ținută lângă buzele tale. Dar nu, tu ai fost doar parțial în armonie cu lucrarea pe care frații Jones și Waggoner au făcut-o conduși de Dumnezeu, pentru a face biserica să înțeleagă adevărata ei stare și să vină la ospățul pregătit pentru ea. Au fost oferite cele mai bogate binecuvântări din cer, dar așa cum se arată în parabolă, mulți s-au agățat de hainele lor de cetățeni fără să accepte haina pregătită pentru ei de Domnul Isus Hristos.

Știu că frații Smith, Butler și Van Horn au pierdut cele mai bogate privilegii ale iluminării cerești din cauză că spiritul și impresiile care au fost întreținute înaintea adunării de la Minneapolis, și într-o mare măsură nutrite de atunci încoace, i-au ținut într-o poziție în care, atunci când a venit binele, ei au avut o slabă apreciere a acestuia. Îmi pare atât de rău pentru tine, fratele meu. Tu ai lucrat intens, dar a lipsit înțelepciunea pe care o dă Domnul ca să fie asemenea unor fire de aur țesute în toată lucrarea de slujire. Nicio lumină sau dovadă mai mare nu va veni la vreunul din voi, în afara fratelui Butler. El nu a fost în locul în care lumina de la tron [1137] să poată veni în mod direct asupra lui. Domnul privește cu milă spre voi toți, dar în mod special spre fratele Butler. Atât fratele Smith, cât și tu, ați avut cele mai înalte oportunități, dar niciunul din voi nu a folosit privilegiul de a deschide cămările minții, de a trage perdeaua din templul sufletului, ca trena slavei lui Dumnezeu să vă poată lumina mintea și inima. Nu este niciun motiv pe care vreunul din voi să-l poată invoca înaintea marelui tron alb, atunci când Domnul vă va întreba: „De ce nu ți-ai unit interesele cu solii pe care i-am trimis? De ce nu ai acceptat solia pe care am trimis-o prin solii Mei? De ce i-ai urmărit pe acești oameni pentru a găsi ceva de obiectat sau de pus la îndoială, atunci când ar fi trebuit să accepți solia care poartă amprenta Celui prea înalt?”

Dumnezeu nu felicită poziția pe care au luat-o fiecare din cei trei bărbați reprezentativi. Tu crezi că stai la postul datoriei tale, ferm ca o stâncă, dar Dumnezeu nu ți-a spus să stai acolo unde stai. Porunca este: „Mergi înainte, și Eu voi fi cu tine; voi merge înaintea ta, și slava Domnului va veni după tine.” Cele mai bogate raze de lumină au strălucit de la tronul lui Dumnezeu direct asupra ta, dar tu le-ai disprețuit și (să o spun? E dureros pentru mine, dar nu pot să nu spun) le-ai refuzat ca pe un foc străin.

A avut Duhul divin ceva de-a face cu prejudecata ta la Minneapolis? A avut ceva cu spiritul care a condus acolo la acțiune? Nu, Dumnezeu nu a fost în acea lucrare. Am fost condusă din cameră în cameră, acolo unde găzduiau frații noștri la acea adunare și am auzit [1138] cuvinte de care fiecare dintre ei se va rușina teribil, dacă nu acum, atunci la judecată, când fiecare lucrare va apărea în adevărata ei lumină. În camera ocupată de tine era prezent un Martor, iar în camerele celorlalți era un Martor care a notat fiecare remarcă, fiecare glumă nelegiuită, batjocură, sarcasm sau spirit. Domnul Dumnezeul cerului a fost nemulțumit de tine și de toți cei care ți-au împărtășit distracția și spiritul dur și insensibil. A fost exercitată o influență satanică. Drept consecință, unele suflete vor fi pierdute.

De ce nu ai primit Mărturia pe care Domnul ți-a trimis-o prin sora White? De ce nu te-ai armonizat cu lumina pe care Dumnezeu ți-a dat-o? Va rămâne spiritul acesta până la sfârșitul timpului de probă? Nu este nimic care să îți dovedească faptul că Dumnezeu este la lucru? Nu poți discerne cine are o solie de dat pentru popor în timpul de față?

Frate Van Horn, tu ai nevoie de influența însuflețitoare a Duhului lui Dumnezeu. Ai nevoie de puterea dătătoare de viață de sus. Tu ai anumite cuvântări pe care le spui oamenilor de ani de zile. Dacă s-ar putea să fie alungate acestea în mare măsură din mintea ta și dacă ai veni la școala lui Hristos ca să înveți de la El ca un copilaș, ah, ce lumină, ce putere, ce iubire, cât har și bucurie ți-ar inunda sufletul. Dar tu nu ți-ai văzut nevoia, nu ți-ai simțit lipsa, și eforturile tale nu au fost, nu puteau să fie, așa cum le-a dorit Dumnezeu, pline de miez și sevă. Dumnezeu ți-a oferit mană proaspătă pentru popor, dar [1139] ai mâncat numai ceea ce ai ales tu să mănânci, și aceeași hrană i-ai dat-o și poporului. În general, ei nu au avut educația și instruirea care era dreptul lor să le aibă la timpul prezent.

Am avut o mare dorință ca tu și Adelia să țineți pasul cu Conducătorul vostru, cu Căpetenia oștirii Domnului. Ideile tale sunt stereotipate și tu ai nevoie, ah, cât de multă nevoie ai de amprenta Duhului divin asupra spiritului tău. Mi s-a arătat nevoia ta de a te ridica mai sus și de a sta în lumina clară ce vine de la fața Domnului. Tu nu ești în poziția pe care Domnul ar dori să o ocupi.

Fratele Smith nu este în poziția în care ar trebui să fie în ce privește lucrarea și legătura sa cu cauza lui Dumnezeu, având în vedere lumina pe care a avut-o. Fratele Butler și alții care au avut un rol proeminent în cauză, au stat efectiv în calea altora și au întârziat lucrarea. Dacă fratele Smith ar fi stat în lumina clară, el i-ar fi dat trâmbiței un sunet clar, în perfectă armonie cu îngerul din Apocalipsa 18 care va lumina pământul cu slava sa. Acum este timpul în care putem aștepta o solie întocmai ca cea care a venit la noi.

Tu crezi, fratele meu, că dacă Domnul a ridicat bărbați care să dea lumii o solie pentru oameni, care să o pregătească să stea în marea zi a lui Dumnezeu, va putea cineva, prin influența pe care o are, să oprească lucrarea și să închidă gura solilor? Nu; dacă [1140] fiecare agent omenesc ar tăcea, pietrelor li s-ar da glas și ele ar striga. Solia va înainta cu o putere din ce în ce mai mare. Și, să rămână în urmă asemenea oameni, ca fratele Smith, fratele Butler și tu însuți, în ceea ce privește solia specială și lucrarea pentru acest timp, aceea de a duce poporul mai sus și înainte, către o stare mai înaltă și mai sfântă de spiritualitate?

Este a lui Dumnezeu lucrarea care a avut loc începând de la întâlnirea din Minneapolis? Dacă nu, este a altui spirit. „După roadele lor îi veți cunoaște.” Eu știu că Domnul este în această lucrare și că nimeni nu poate aduce la tăcere solii pe care Dumnezeu îi trimite, nici nu poate să înăbușe solia. Domnul va fi auzit prin agenții Lui omenești. Iar dacă cineva refuză să accepte lumina și să umble în ea, nu va mai străluci asupra lui. „Dar am ceva împotriva ta: și anume că ți‑ai părăsit dragostea dintâi. Adu‑ți deci aminte de unde ai căzut, pocăiește‑te și întoarce‑te la faptele tale dintâi! Dacă nu, voi veni la tine și‑ți voi lua sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești.”

Frații mei sunt foarte conștienți că cuvântul lui Dumnezeu prezintă problema unității bisericii ca un principiu. Cei care sunt uniți cu Hristos prin adevărul de origine cerească, ar trebui să aibă o prietenie puternică unii față de alții. Și aceasta nu este totul. „V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi și bucuria voastră să fie deplină. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu.” „Aceste lucruri vi le poruncesc Eu, să vă iubiți unii pe alții.” Dragostea lui Hristos trebuie să vină în [1141] biserică și să fie nutrită de fiecare membru ca o plantă prețioasă. Dacă ramurile viței sunt unite cu butucul, aceeași viață locuiește în toate. În Isus Hristos este dragoste, iar cei care sunt uniți cu Hristos, nu-i vor trata pe ceilalți doar cu un respect banal, uzual, ca pe niște cunoștințe, ci vor avea o dragoste adevărată, sinceră unii pentru alții, pentru că sunt înzestrați cu spiritul lui Hristos. Îndepărtarea unora față de alții nu este după voia lui Hristos, ci după voia lui Satana. Dragostea nu este un simplu respect, ci un principiu viu; nu este o emoție temporară, ci o putere permanentă. Noi o bem proaspătă din izvorul dragostei care curge de la crucea calvarului. Noi suntem însuflețiți de această iubire. „Eu în ei, și Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M‑ai trimis și că i‑ai iubit cum M‑ai iubit pe Mine.” Însuflețiți de această iubire, puterea Duhului Sfânt, noi învățăm să ne iubim unii pe alții cu adevărat, cu sinceritate și cu naturalețe, în și prin Isus Hristos.

Lumina strălucește și nu va fi și nu poate fi eclipsată. Ea va continua să strălucească mai tare și mai tare până la miezul zilei, dar cei care își închid ochii ca să nu vadă și urechile ca să nu audă și își întăresc inimile ca să nu poată primi razele luminii cerești, vor fi lăsați să umble în întuneric, iar cel care umblă în întuneric, nu știe pe unde umblă. El crede că umblă pe cărări sigure, dar își înșală sufletul.

Sunt frământată când mă gândesc la acești frați pe care îi iubesc în Domnul și care nu umblă biblic, așa cum se arată [1142] în învățăturile lui Hristos, pentru a fi una așa cum Hristos este una cu Tatăl, pentru ca, potrivit rugăciunii lui Hristos, Tatăl să-i iubească așa cum Îl iubește pe Singurul Lui născut. Amprenta divină nu este pusă asupra lucrării niciunui om care nu exercită fiecare facultate pe care i-a dat-o Dumnezeu ca să răspundă rugăciunii lui Hristos pentru unitate desăvârșită.

Cei care prezintă înaintea lumii diferențe vizibile, în timp ce nu fac niciun efort pentru a se întâlni față în față ca frați cercetând Scripturile cu spiritul unui copilaș, nu lucrează după maniera în care Hristos a lucrat, și Duhul Sfânt nu va aproba lucrarea lor. Există temperamente particulare, care sunt ușor de abătut de la calea cea bună, iar atunci când ajung sub puterea de control a ispitei, au nevoie de ajutor. Acesta este cazul fratelui Foster, care este un cititor Review de câțiva ani. El a văzut articolele fratelui Jones cu privire la formarea chipului și a fost foarte binecuvântat ca urmare a citirii acestora. Apoi a apărut articolul fratelui Smith, în opoziție cu articolul fratelui Jones. Acest lucru l-a pus la încercare chiar înainte de săptămâna de rugăciune. Am avut o discuție lungă cu el, pentru că bietul om a venit să-mi spună sentimentele sale. Prin Duhul Sfânt, i-am spus cuvinte de mângâiere. El a făcut câteva declarații legate de întâlnirea de la Minneapolis și a trebuit să explic un pic situația, așa cum mi-a prezentat-o Domnul. Eu nu vreau să reiau poverile care au fost puse asupra mea la Minneapolis și la Battle Creek. Unii pot primi explicațiile într-o mod corect, pentru că Duhul lui Dumnezeu rămâne cu ei, dar pentru alte minți, totul [1143] este pervertit de vrăjmaș.

Acțiunea fratelui Smith de a publica articolul fratelui Jones și apoi articolul său în directă opoziție, prezintă în fața adversarului nostru rânduri rupte, în locul unui front unit, și întoarcerea armelor de război împotriva fraților noștri. Ce metodă este aceasta pentru adventiștii de ziua a șaptea? Ce spune Martorul adevărat despre asemenea lucrări? Nu este momentul să vină o altă ordine a lucrurilor? Nu contează că oamenii țin seama de cuvintele lui Hristos sau că lucrează fără ele, arătând că au mai multă încredere în propria lor judecată decât în cuvintele Domnului și Mântuitorului nostru? Credeți că ar fi stat lucrurile astfel, dacă copiii lui Dumnezeu s-ar fi iubit unii pe alții, așa cum i-a iubit Hristos? „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alți; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții” (Vezi Romani 12:9). „Ținta poruncii este dragostea, care vine dintr‑o inimă curată, dintr‑o conștiință bună și dintr‑o credință neprefăcută.” „Iubiți‑vă cu căldură unii pe alții dintr‑o inimă curată.”

Practicăm noi cuvântul lui Dumnezeu în acest aspect? Eu spun că nu facem așa cum ne-a îndrumat Dumnezeu. Printre darurile pe care le primim de la Dumnezeu se află puterea misterioasă a influenței. Există o putere aparte în influența unui prieten asupra prietenului, care este o mireasmă de viață spre viață sau de moarte spre moarte. Precum aerul pe care îl inspirăm, aceasta poate fi încărcată cu parfum sau cu otravă letală. În conversația familiară, în schimbul de idei și sentimente, este exercitată o influență puternică spre bine sau [1144] spre rău. Este foarte important ca un creștin să-și folosească corect influența în toate ocaziile. Cu ce gelozie sfântă ar trebui fiecare dintre noi să vegheze asupra gândurilor sale, asupra dispoziției sale, ca fiecare iotă de influență să poată fi în întregime de partea Domnului.

Noi trăim în timpuri critice. Puterea lui Satana asupra agenților omenești pentru a distruge este mare. Domnul, în marea Lui milă, este un restaurator, tocmai opusul lui Satana. În purtarea responsabilităților, frații noștri conducători ar trebui să realizeze pericolul de a vedea lucrurile doar din punctul lor de vedere, gândind că ei au mintea lui Dumnezeu și că văd lucrurile așa cum le vede El. Domnul ne dă mintea Lui și voința de a corecta orice greșeală posibilă în noi înșine. Frații de aceeași credință ar trebui să nutrească o nobilă prietenie creștină și o dragoste sinceră pentru Isus și pentru cei care Îl iubesc pe Isus. Umilința simplă a minții învățate de Dumnezeu va fi evidențiată prin iubire față de frați.

Te rog, iubite frate, scoate-ți încălțămintea din picioare și umblă încet înaintea lui Dumnezeu. Capcane și primejdii ne înconjoară. Să fim convinși, fiecare în parte, că posedăm și manifestăm religia dragostei, nu a bigotismului. Prinde fiecare rază de lumină din cer și lasă-o să strălucească înaintea oamenilor. Însă trebuie să fim siguri că este adevărata lumină. Există un hotar, o linie clară trasă de veșnicul Dumnezeu între copiii lui Dumnezeu și copiii celui rău. Noi trebuie să fim acum foarte treji, pentru că, în timp ce oamenii dormeau, a fost semănată neghina între grâu. Este aproape timpul când vom face deosebire între cel care Îi slujește lui Dumnezeu și [1145] cel care nu-I slujește.

Să lucrăm împreună. Să ne iubim unii pe alții. Ah, dacă toată această răceală fariseică s-ar termina și inimile noastre ar arde cu ardoarea dragostei lui Dumnezeu! Noi nu trebuie să discredităm solia sau solii Domnului. Toți vom fi judecați de Domnul Isus Hristos, să nu ne judecăm unii pe alții. Nu trebuie să pierdem coroana vieții. Trebuie să mergem înainte pentru premiul înaltei chemări a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

Multă dragoste pentru soția ta și pentru copiii tăi. Aș vrea să vă văd pe toți și sper că îmi voi putea reîntâlni prietenii în America. [1146]