Scrisoarea 77, 1893

PUNEȚI DEOPARTE DIFERENȚELE • IUBIȚI-VĂ UNII PE ALȚII • VESTIȚI ADEVĂRUL
(Scrisă în 9 ianuarie 1893, George's Terrace, St. Kilda Road, Melbourne, către fratele William Ings)

În această după-amiază am avut o conversație lungă cu fratele Foster, un membru al bisericii din Prahran, care este în încurcătură și încercare. El este croitor de meserie și este un muncitor de prima clasă. Înainte să accepte adevărul, el a ocupat o poziție care i-a adus 30 dolari pe săptămână. Când a început să țină Sabatul, i s-a permis să-și păstreze poziția, pierzându-și doar salariul pentru zilele de Sabat. El este o persoană cu o comportare bună și are înzestrare pentru a-i învăța pe alții adevărul. El și-a lăsat poziția și a venit ca lucrător în câmpul misionar, dar a fost trimis singur într-un loc dificil și a devenit descurajat și confuz, și aproape că a simțit că este sub puterea înșelătoare a lui Satana.

La conferința de anul trecut, el a avut o discuție cu mine. A devenit liber. Întâlnirea i-a făcut bine. De atunci, s-a mutat la Melbourne, își practică meseria și conduce adunările în Prahran. Dar în starea de depresiune curentă a afacerilor, el este în împrejurări strânse. Având o sănătate șubredă, o familie mare, s-a descurajat mult, iar în această stare a minții Satana a adus asupra lui ispita și întunericul. El trece de săptămâni printr-o încercare dureroasă, și azi a venit să-mi spună problemele sale.

El zice că știa atât de puțin despre Mărturii, încât nu a înțeles cum susțineau ele cauza. Odată, pe când era nedumerit și a cerut lumină de la Domnul, a avut un vis frapant. El a văzut-o pe sora White într-o barcă, vâslind pe valurile care aruncau stropi [1118] luminoși în toate direcțiile. Aceștia au intrat în camera unde era și el alături de alții. El s-a mutat pentru a fi în afara razei lor de acțiune, iar o mână s-a întins spre el și i-a dat o hârtie. Hârtia ardea. [O voce a spus:] „Citește repede.”

El a stins focul și a deschis hârtia. Era o Mărturie și o cheie stătea deasupra Mărturiei. Interpretarea a venit în mintea sa cu o mare putere: cheia Mărturiilor se găsește chiar în Mărturii. El s-a trezit cu binecuvântarea lui Dumnezeu asupra lui. Apoi s-a rugat: „Doamne, du-mă la Mărturia pe care ar trebui să o citesc și care mi-ar veni în ajutor.” El a luat Mărturia 31 și a deschis la articolul „Mărturii respinse”. A citit-o cu un interes puternic și i s-a lăsat impresia profundă că Mărturiile erau de la Dumnezeu.

După aceasta, el a văzut în Review articolul fratelui A. T. Jones despre chipul fiarei, și apoi pe cel al fratelui Smith prezentând perspectiva opusă. El a fost încurcat și nedumerit. El primise multă lumină și mângâiere prin citirea articolelor scrise de frații Jones și Waggoner, dar iată că unul dintre lucrătorii mai în vârstă, care a scris multe din cărțile noastre de bază și despre care noi am crezut că e învățat de Dumnezeu, părea să fie în contradicție cu fratele Jones.

Ce ar putea însemna toate acestea? Greșește fratele Jones? Fratele Smith greșește? Cine dintre ei avea dreptate? El a devenit confuz. Când lucrătorii importanți în cauza lui Dumnezeu iau poziții diferite în aceeași revistă, pe cine ne putem baza? Despre cine putem crede că are poziția corectă? [1119]

Fratele Foster a fost atât de nedumerit, încât a trimis vorbă prin scrisoare că nu poate conduce adunările. De la începutul săptămânii de rugăciune, ispitele au apăsat atât de tare asupra lui, încât nu a primit niciun beneficiu.

Diferențele dintre bărbații noștri conducători i-au absorbit toate gândurile, și el suferă mult din această cauză. I-am spus că mă așteptam ca alții care vor citi aceste articole, să aibă aceeași experiență. Aceste diferențe nu ar trebui să fie făcute publice, pentru că cei care sunt slabi în credință pot fi făcuți să se poticnească, și rezultatul ar putea fi pierderea sufletelor lor. Am simțit un regret profund și o adâncă părere de rău a inimii, pentru că știu că Domnul a fost nemulțumit.

Dar am spus: „Frate Foster, tu ai Biblia. Caută în paginile ei cu o inimă rugătoare. Răscumpărătorul tău a promis că Duhul Sfânt te va conduce în tot adevărul. Tu ai un Învățător care este plin de înțelepciune, Unul care nu greșește niciodată. Înaintea lui Dumnezeu îți cer să încetezi cu îngrijorările, să primești razele prețioase ale luminii care vine la tine. Bucură-te de adevăr așa cum este el în Isus, umblă în lumină cât timp ai lumină și mai multă lumină va străluci asupra ta de la Sursa întregii lumini.

Nu-ți chinui mintea stăruind asupra diferențelor pe care crezi că le poți discerne. Dacă frații noștri conducători sunt atât de neînțelepți, încât să permită ca punctele lor de vedere contradictorii să apară în ziarul care ajunge la lume, dacă ei prezintă aceste diferențe înaintea unei adunări mari care vine să I se închine lui Dumnezeu în tabernacol sau în altă parte, fac exact lucrurile pe care Domnul Isus le-a spus să nu le facă și merg contrar luminii date lor prin Mărturii.” [1120]

Acum, fraților, zelul care conduce la acest tip de lucrare nu este inspirat de Dumnezeu. Hristos niciodată nu îndeamnă vreun om să lucreze împotriva lui Hristos. El nu ne va conduce să contracarăm propria Lui învățătură sau să acționăm contrar spiritului rugăciunii pe care a înălțat-o pentru ucenicii Lui chiar înainte să-i părăsească.

El știa că ei vor fi expuși încercărilor din partea opoziției lumii și a spus: „Când eram cu ei [în lume], îi păzeam Eu în Numele Tău, pe care Mi L‑ai dat, și i‑am ocrotit, astfel încât niciunul din ei n‑a pierit, în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Dar, acum, vin la Tine și spun acestea cât sunt încă în lume, pentru ca ei să aibă bucuria Mea deplină în ei. Le‑am dat Cuvântul Tău; și lumea i‑a urât, fiindcă ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. Nu Te rog să‑i iei din lume, ci să‑i păzești de Cel Rău” (Ioan 17:12-15).

Lucrarea noastră este în mod clar activă. Lupta noastră trebuie să fie îndreptată împotriva greșelilor și păcatului, nu împotriva altuia. Dumnezeu ne cere să fim tărie unul pentru altul, să vindecăm, nu să distrugem. Noi trebuie să primim în mod constant lumină și nu trebuie să refuzăm nici solia, nici solii prin care Dumnezeu trimite lumină poporului Lui.

Dacă înainte de publicarea articolului fratelui Jones cu privire la chipul fiarei, fratele Smith s-ar fi sfătuit cu el, afirmând clar că punctul său de vedere este diferit de cel al fratelui Jones și că, dacă articolul va apărea în Review, el însuși trebuie să prezinte poziția opusă, atunci problema ar fi fost într-o lumină mai favorabilă decât acum. [1121]

Dar mersul lucrurilor în acest caz a fost același ca la Minneapolis. Cei care s-au opus fraților Jones și Waggoner, nu au manifestat nicio dispoziție de a se aduna ca frați și, cu Biblia în mână, să ia în discuție cu rugăciune și cu un spirit asemenea lui Hristos punctele de vedere diferite. Aceasta este singura cale ce poate primi aprobarea lui Dumnezeu, iar mustrarea Lui a fost asupra celor care nu au vrut să facă acest lucru la Minneapolis.

Totuși, acest război orb continuă. Oameni de aceeași credință, din același oraș, își întorc armele unii împotriva altora. Este o uimire pentru universul ceresc. Mă simt profund întristată, și dacă aceste lucruri sunt o întristare pentru mine, cum sunt ele pentru Isus, Cel care a suferit o agonie nespusă pe cruce pentru a răscumpăra oamenii de sub puterea lui Satana și pentru a-i face una în Hristos? „Voi toți sunteți frați.” Ce îi poate conduce pe frați să prezinte în fața lumii opinii contrare, fără să vină mai întâi împreună cu dragoste, ca să compare vederile pentru a vedea dacă nu pot fi puse în armonie? Îmi vor spune frații mei ce spirit îi îndeamnă la acțiune?

Noi știm că fratele Jones a vestit solia pentru acest timp – hrană la timp pentru turma înfometată a lui Dumnezeu. Cei care nu permit ca prejudecata să le închidă inima împotriva soliei trimise din cer, nu pot decât să simtă spiritul și forța adevărului. Fratele Jones a dus solia din biserică în biserică și dintr-o țară în alta, iar lumina, libertatea și revărsarea Duhului lui Dumnezeu au însoțit cuvântul, pe măsură ce evenimentele de natura cea mai surprinzătoare în împlinirea profeției, arată că marea criză se apropie cu pași repezi.

Fratele Jones încearcă să-l trezească din somnul de moarte pe poporul care mărturisește a fi al lui Dumnezeu, pentru a vedea importanța avertizării [1122] lumii. Dar el avansează unele idei cu care nu toți sunt de acord și, instantaneu, fratele Gage este stârnit. El se echipează pentru luptă și, în fața adunării din tabernacol, își afișează poziția de opozant al fratelui Jones. A fost aceasta rânduiala lui Dumnezeu? A trecut Duhul Domnului de la fratele Jones și l-a inspirat pe fratele Gage să facă aceasta? Să presupunem că declarația fratelui Jones cu privire la formarea chipului fiarei a fost prematură. A cerut situația o asemenea demonstrație? Eu spun: Nu, nu; nu, dacă Dumnezeu a vorbit vreodată prin mine.

Regulile Bibliei trebuie să fie respectate cu strictețe. Problema în dreptul căreia prevalează o diferență de opinie, ar trebui să fie luată în considerare cu calm, cu multă rugăciune, cu inima dornică de unitate și cu dragostea desăvârșită a unui suflet pentru celălalt suflet. Examinați fiecare punct ca și cum ați vedea întregul univers ceresc privind asupra voastră. Dacă există dovezi clare că unul dintre frați greșește, încercați să-l convingeți din cuvântul lui Dumnezeu. Dacă succesul nu încununează eforturile voastre, nici atunci lumea nu are nicio treabă cu această problemă, pentru că aceasta doar L-ar dezonora pe Dumnezeul adevărului și pe Isus Hristos pe care El L-a trimis.

Am primit scrisori din diferite locuri relatând consecințele triste și descurajatoare ale acestor lucruri. Avem destulă opoziție din partea vrăjmașilor noștri și vom avea conflicte aprige și puternice. Să nu-i cauzăm satisfacție lui Satana din cauza luptelor prestabilite din rândurile noastre. Unitatea pentru care Mântuitorul nostru S-a rugat trebuie să fie adusă în viața noastră practică. Pacea, pacea lui Hristos inspirată de adevăr și susținută de dreptate, trebuie cultivată de fiecare dintre noi. [1123]

Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât Și-a manifestat dragostea dându-L pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Isus a spus: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei: dacă veți avea dragoste unii pentru alții” (Ioan 13:34-35). „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții cum v-am iubit Eu” (Ioan 15:12). Zelul vostru să se manifeste nu expunându-vă diferențele, ci cultivând planta prețioasă a dragostei, așa cum ne-a spus Isus să facem.

[Este citat 1 Ioan 3:16, 18-19, 23; 4:8-13, 20-21].

Am citat numai câteva pasaje, dar Biblia abundă în asemenea lecții. Dacă nu este posibil să-L iubim pe Dumnezeu fără a-l iubi pe fratele nostru, cazul va fi cu siguranță împotriva noastră în curțile cerului dacă nu nutrim dragoste creștinească unii față de alții. Cuvântul este foarte clar.

Sufăr peste măsură de mult când văd cât de puțină dragoste este nutrită și manifestată între frați. Cât timp își va folosi Satana argumentele împotriva noastră și cât timp ne va slăbi influența descoperindu-le altora cât de puțină dragoste, considerație și respect arătăm unii față de alții? Nu este timpul să fim și împlinitori ai cuvântului, nu doar ascultători? Nu ar trebui să ne examinăm îndeaproape sufletele și să vedem dacă avem dragostea lui Dumnezeu?

Isus a venit în asemănarea cărnii păcătoase, pentru ca, printr-o viață curată și sfântă, să condamne păcatul în carne. El a venit în lumea noastră pentru a reprezenta caracterul lui Dumnezeu, și lucrarea noastră este de a reprezenta caracterul lui Hristos. Dacă am pierdut dragostea Lui din inimă, lucrarea noastră este să-L căutăm pe Domnul, ca inimile să ne fie reînnoite prin Duhul Lui Sfânt. [1124]

„Vă îndemn, fraților, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveți toți același fel de vorbire, să n-aveți dezbinări între voi, ci să fiți uniți în chip desăvârșit într-un gând și o simțire. Căci, fraților, am aflat despre voi, de la ai Cloei, că între voi sunt certuri. Vreau să spun că fiecare din voi zice: «Eu sunt al lui Pavel!» «Și eu al lui Apolo!» «Și eu al lui Chifa!» «Și eu al lui Hristos!» Hristos a fost împărțit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel ați fost voi botezați?” (1 Corinteni 1:10-13.)

Motivul dezbinării sau al discordiei în biserică este despărțirea de Hristos. Secretul unității este unirea cu Hristos. Hristos este marele Centru. Ne putem apropia unii de alții doar în măsura în care ne apropiem de Centru. Dacă vom fi uniți cu Hristos, vom fi cu siguranță uniți cu frații noștri în credință.

A fi creștin înseamnă mult mai mult decât se presupune. Creștinul este asemenea lui Hristos. Calitatea de membru în biserică nu ne face creștini. A pătruns în inimă lumina de la Hristos? Locuiește dreptatea, puritatea și adevărul în templul sufletului? Putem să știm, pentru că roadele se văd. [Este citat Galateni 5:22-26; 6:1-3]. Nu este momentul ca fratele să nutrească prejudecăți împotriva fratelui. Nu puneți în mâinile vrăjmașului nostru ceva care sugerează vreo diferență între noi, chiar în opinii.

Conferința de la Minneapolis a fost ocazia de aur pentru toți cei prezenți de a-și umili inimile înaintea lui Dumnezeu și de a-L primi pe Isus ca marele învățător, dar poziția luată de unii la întâlnire s-a dovedit a fi ruina lor. Ei niciodată n-au văzut clar de atunci încoace și nici nu vor vedea, pentru că ei nutresc în mod insistent spiritul care a existat acolo, un spirit răutăcios, criticist [1125] și denunțător. După acea întâlnire, lumină și dovezi abundente au fost dăruite cu îndurare, ca toți să poată înțelege adevărul.

Cei care au fost atunci înșelați, ar fi putut veni la lumină. S-ar fi putut bucura în adevăr așa cum este el în Hristos, dacă nu ar fi fost mândria inimii lor rebele. Ei vor fi întrebați la judecată: „Cine v-a cerut să vă ridicați împotriva soliei și a solilor pe care i-am trimis poporului Meu cu lumină, cu har și putere? De ce v-ați ridicat sufletele împotriva lui Dumnezeu? De ce ați blocat calea cu spiritul vostru ticălos? Iar apoi, când a fost adusă dovadă peste dovadă, de ce nu v-ați umilit sufletele înaintea lui Dumnezeu și de ce nu v-ați pocăit de faptul că ați respins solia de har pe care El v-a trimis-o?” Nu Domnul i-a inspirat pe acești frați să se opună adevărului. El a dorit ca ei să fie botezați cu Duhul Sfânt și să fie canale vii de lumină pentru a duce lumina lumii în raze clare și strălucitoare.

„De la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfințirea Duhului și credința adevărului” (2 Tesaloniceni 2:13). Aici, potrivit lui Dumnezeu, sunt două forțe care lucrează pentru mântuirea omului – influența divină și o credință puternică, vie și lucrătoare, o credință care primește adevărul. Dumnezeu nu-i cere niciunui om să își lase deoparte rațiunea și să se supună unei credulități oarbe. Dar noi trebuie să cercetăm Scripturile în spiritul unor învățăcei.

Cu blândețea lui Hristos analizați fiecare punct de diferență. Căutați adevărul ca pe o comoară ascunsă. Nu e de dorit să se ignore aceste chestiuni de interes vital. Afirmațiile omenești sunt la fel de lipsite de valoare ca paiele. Mulți vor pierde cărarea către cer pentru că și-au asumat riscul de a-și baza credința pe oameni. Ei [1126] se opun soliei de har pentru că cineva în care ei au încredere este indiferent față de aceasta. Dar sufletul este prea valoros ca să-și așeze credința pe un om. Nimeni, în afara lui Hristos, nu poate răscumpăra sufletul.

Noi avem cuvântul lui Dumnezeu, și acesta este singurul în care putem avea încredere de neclintit. „Noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu.” Noi trebuie să înțelegem obligațiile care ne revin prin această cooperare, altfel, nu vom primi niciodată aprobare la judecată. „Împreună lucrători cu Dumnezeu” înseamnă tovarăși de lucru cu cei ce au natura noastră căzută, dar care cooperează cu agenții divini. Lucrarea de mântuire este aceea de a realiza unirea umanului cu divinul.

Timpul de primejdie este acum asupra noastră. Nu se mai poate spune despre acesta că va fi în viitor. Puterea fiecărei minți, sfințită pentru lucrarea Stăpânului, trebuie să fie angajată, nu ca să îngrădească calea înaintea soliilor pe care Dumnezeu le trimite poporului Lui, ci ca să lucreze în mod unit pentru pregătirea unui popor care să stea în marea zi a lui Dumnezeu. Nu inspirația cerească este cea care ne conduce să fim suspicioși, așteptând ocazia și apucând-o cu lăcomie pentru a demonstra că frații care diferă de noi în vreo interpretare a Scripturii, nu sunt temeinici în credință.

Există pericolul ca acest fel de acțiune să producă exact rezultatul pe care ei caută să-l evite, și, într-o mare măsură, vina va fi asupra celor care pândesc răul. Dacă ar fi fost fără prejudecăți și dacă ar fi umblat în umilință, ar fi fost pregătiți să primească lumina indiferent de sursă. Dacă ar fi recunoscut Duhul lui Dumnezeu și harul lui Hristos, ei ar fi fost într-adevăr canale de lumină, și lunga lor experiență i-ar fi făcut sfetnici siguri, oameni cu judecată sănătoasă. [1127]

Dumnezeu vrea ca oamenii din poporul Lui să se iubească și să se ajute unul pe altul, consolidând astfel orice lucrare bună. Ar trebui să ne sfătuim unii cu alții, lucrătorii în vârstă, experimentați, cu cei pe care Dumnezeu vrea să îi ridice pentru a face să înainteze lucrarea Sa, cu cât ne apropiem de marea încheiere. Dar dacă oameni ca fratele Smith, fratele Van Horn și fratele Butler vor sta la distanță, neamestecându-se cu elementele pe care Dumnezeu le vede esențiale pentru a duce mai departe lucrarea în aceste vremuri primejdioase, vor fi lăsați în urmă. Dumnezeu Își va desăvârși lucrarea în neprihănire. Acești frați au avut toate ocaziile de a sta în rândurile care merg spre victorie, dar dacă ei refuză, lucrarea va avansa fără ei.

Dumnezeu va trimite solia prin cine va voi El. Solia Lui nu se va întoarce la El fără rod, ci va realiza ceea ce a fost trimisă să facă. Dacă ei refuză solia, oamenii pe care Dumnezeu i-a dorit să aibă aceeași relație cu lucrătorii tineri, ca Moise față de Iosua, vor eșua în a face lucrarea pe care Domnul a dorit ca ei s-o facă. Ei vor fi o piatră de poticnire în loc de binecuvântare. Lucrarea va merge înainte, dar acești frați care ar fi putut să primească cele mai mari binecuvântări, vor suferi o pierdere veșnică, întrucât, chiar dacă s-ar pocăi și ar fi mântuiți în cele din urmă, niciodată nu vor putea recâștiga ceea ce au pierdut prin purtarea lor greșită. Ei ar fi putut să fie instrumentele lui Dumnezeu pentru a duce lucrarea înainte cu putere, dar influența lor a fost exercitată pentru a contracara solia Domnului, pentru a face ca lucrarea să fie pusă sub semnul întrebării. Trebuie pocăință pentru fiecare iotă și fir din aceasta.

Opoziția din rândurile noastre a pus asupra solilor Domnului o sarcină laborioasă, care le-a pus sufletul la încercare, pentru că au avut de întâmpinat dificultăți și obstacole care nu ar fi trebuit să existe. În timp ce trebuia realizată această lucrare [1128] în poporul nostru, pentru a-i face dornici ca Dumnezeu să lucreze în ziua puterii Lui, lumina slavei lui Dumnezeu nu a strălucit în raze clare și puternice pentru lumea noastră. Mii de oameni care sunt acum în întunericul erorii, ar fi putut să fie adăugați în rândurile noastre.

Tot timpul, gândirea și efortul folosite pentru a contracara influența fraților noștri care se opun soliei, au fost răpite de la lucrarea de avertizare a lumii despre venirea grabnică a judecății lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu a fost prezent cu putere în mijlocul poporului Lui, dar nu a putut fi revărsat asupra lor, pentru că nu și-au deschis inimile ca să-L primească.

Nu de opoziția lumii trebuie să ne temem, ci de elementele care lucrează printre noi și care au împiedicat solia. Eficiența mișcărilor pentru răspândirea adevărului depinde de acțiunea armonioasă a celor care mărturisesc a-l crede. Dragostea și încrederea constituie o forță morală care ar fi unit bisericile noastre și ar fi asigurat armonia acțiunii. Dar răceala și lipsa de încredere au adus dezbinarea care ne-a tăiat puterea.

Domnul a intenționat ca soliile de avertizare și instrucțiunile date de Duhul pentru poporul Lui să ajungă pretutindeni. Dar influența care a crescut din împotrivirea față de lumină și adevăr de la Minneapolis, a avut tendința de a face fără efect lumina pe care Dumnezeu i-a dat-o poporului Lui prin Mărturii. Tragedia Veacurilor – Volumul IV – nu a avut circulația pe care ar fi trebuit să o aibă, pentru că unii dintre cei care ocupă poziții de răspundere au dospit în ei spiritul care a dominat la Minneapolis, un spirit care a întunecat discernământul poporului lui Dumnezeu.

Lucrarea opozanților față de adevăr a avansat constant, în timp ce noi am fost obligați să ne dedicăm energiile în mare măsură pentru a contracara [1129] lucrarea pe care o face vrăjmașul prin cei din rândurile noastre. Îngustimea unora și opoziția altora au limitat în mare măsură puterea și mijloacele noastre între cei care au cunoscut adevărul, dar nu au practicat principiile lui. Dacă fiecare ostaș al lui Hristos și-ar fi făcut datoria, dacă fiecare străjer de pe zidurile Sionului ar fi dat un sunet clar din trâmbiță, lumea ar fi auzit mai demult solia de avertizare. Dar lucrarea a rămas în urmă cu ani de zile. Ce motiv îi va fi prezentat lui Dumnezeu pentru întârzierea acestei lucrări?

În timp ce îngerii țin cele patru vânturi ca să nu sufle, dând ocazia oricui are lumina, să o lase să strălucească înaintea lumii, între noi, au fost la lucru influențe care au strigat pace și liniște. Mulți nu au înțeles că noi nu avem timp, putere sau influență de pierdut prin acțiune zăbavnică. În timp ce oamenii dormeau, Satana a câștigat constant teren, folosind avantajele care i s-au dat pentru a face lucrurile să fie după propria sa voie.

Domnul ne-a descoperit că solia către Laodiceea se aplică bisericii din acest timp, și totuși cât de puțini o aplică în mod practic pentru ei înșiși. Dumnezeu a lucrat pentru noi, nu avem de ce să ne plângem pentru ce a făcut cerul, pentru că ne-au fost oferite cele mai bogate binecuvântări, dar poporul nostru a fost foarte reticent în a le primi. Cei care au fost atât de încăpățânați și de răzvrătiți, încât nu s-au umilit pentru a primi lumina pe care Dumnezeu, în mila Sa, a trimis-o pentru sufletele lor, au ajuns atât de lipsiți de Duhul Sfânt, încât Domnul nu i-a putut folosi. Dacă nu se vor converti, acești oameni nu vor ajunge niciodată în locuințele binecuvântate.

Lucrarea unora care au predicat cuvântul a fost poluată cu murdărie și imoralitate. Ei au făcut mai mult rău decât bine. Dacă ei [1130] nu se întorc de la căile lor rele, vor pieri împreună cu cei păcătoși. Alții au dus adevărul într-o manieră foarte indiferentă, ei nu au avut nicio povară reală a lucrării. Ei au mers mai degrabă înapoi decât înainte. Este timpul să-și întoarcă pașii de urgență, pentru că și-au pierdut dragostea dintâi. Porunca Domnului pentru ei este: „Adu‑ți deci aminte de unde ai căzut, pocăiește‑te și întoarce‑te la faptele tale dintâi! Dacă nu, voi veni la tine și‑ți voi lua sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești.”

O mare lucrare este înaintea noastră. Sunt puțini cei care duc povara responsabilității. Ei simt că Dumnezeu le-a încredințat bisericilor noastre americane datoria solemnă ca soliile adevărului să fie vestite lumii. Din toate națiunile, se aude strigarea macedoneană: „Haideți și ajutați-ne.” Dumnezeu, în providența Sa, a deschis câmpuri înaintea noastră, iar dacă agenții omenești cooperează cu agenții divini, multe suflete pot fi făcute părtașe unei credințe curate și mântuitoare. Apelul este făcut de ani de zile, dar poporul care mărturisește a fi al Domnului, a adormit în lucrarea care i-a fost dată, și ea rămâne aproape neatinsă.

Dumnezeu a trimis solie după solie ca să trezească bisericile noastre să facă ceva și să facă acum. Dar la chemarea lui Dumnezeu: „Pe cine să trimit?”, doar câteva voci răspund: „Iată-mă, trimite-mă.” Din cauza acestei neglijențe, multe suflete vor pierde ocazia pe care Domnul a dorit să le-o dea.

[Este citat Luca 14:16-24].

Când solia lui Dumnezeu le este transmisă, mulți se vor scuza în felul acesta. Dar lucrarea trebuie să fie grăbită, oriunde există o deschidere. Sunt necesari oameni și bani pentru ca aceasta să înainteze. Chiar aici este ocazia noastră de a împărtăși tăgăduirea și jertfirea de sine a Mântuitorului pentru mântuirea sufletelor. [1131]

Nevoile lucrării cer cheltuieli mult mai mari decât până acum. Domnul cheamă poporul Lui să facă orice efort pentru a reduce cheltuielile. Vă rog din nou ca, în loc de a cheltui bani pentru poze cu voi și prietenii voștri, să-i folosiți într-o altă direcție. Lăsați banii care au fost dedicați pentru satisfacerea eului, să curgă în vistieria Domnului pentru a-i susține pe cei care lucrează pentru a salva sufletele care pier. Cei care au case și terenuri să ia aminte la mesajul: „Vindeți ce aveți și dați milostenie.” „«Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare», zice Domnul oștirilor, «și veți vedea dacă nu voi deschide zăgazurile cerurilor, și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare»” (Maleahi 3:10).

Domnul vine în curând. Noi trebuie să lucrăm cât este ziuă, pentru că vine noaptea, când niciun om nu poate lucra. Ah, mulți, mulți și-au pierdut spiritul tăgăduirii și al jertfirii de sine. Ei și-au îngropat banii în averi temporare. Sunt oameni pe care Dumnezeu i-a binecuvântat, oameni pe care Dumnezeu îi încearcă pentru a vedea cum vor răspunde beneficilor Lui. Ei au reținut zecimile și darurile până când datoria lor față de Domnul Dumnezeu a devenit atât de mare, încât ei au îngălbenit la gândul de a-I înapoia Domnului ceea ce este al Lui – zecimea cuvenită. Grăbiți-vă, fraților, aveți acum ocazia de a fi cinstiți cu Dumnezeu; nu întârziați. De dragul sufletelor voastre, nu-L jefuiți pe Dumnezeu de zecimile și darurile voastre.

Domnul cere ca fiecare dar al mijloacelor și al abilității să fie pus în folosință. Când ocara indolenței și a trândăviei va fi ștearsă din biserică, Duhul lui Dumnezeu va fi manifestat plin de har. Puterea [1132] divină se va combina cu efortul omenesc, biserica va vedea intervenția providențială a Domnului Dumnezeului oștirilor, lumina adevărului va fi răspândită, lumina cunoașterii lui Dumnezeu și a lui Isus Hristos pe care El L-a trimis. Ca în vremurile apostolice, multe suflete se vor întoarce la Domnul. Pământul va fi luminat de slava îngerului din cer.

Dacă lumea va fi convinsă de păcat, de faptul că încalcă legea lui Dumnezeu, acest lucru trebuie să fie făcut de Duhul Sfânt care lucrează prin instrumentele omenești. Biserica are acum nevoie să se scuture din somnul ei de moarte, pentru că Domnul așteaptă să-Și binecuvânteze poporul care va recunoaște binecuvântarea Lui când vine și o va răspândi în raze de lumină clare și puternice.

„Vă voi stropi cu apă curată, și veți fi curățați; […] Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți legile Mele” (Ezechiel 36:25-27). Dacă pustiul bisericii devine ca un câmp roditor, iar câmpia roditoare devine ca o pădure, aceasta va fi prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu revărsat asupra poporului Lui.

Agenții cerești așteaptă de mult timp după agenții omenești, membri ai bisericii, pentru a coopera cu ei în marea lucrare ce trebuie făcută. Ei așteaptă după tine. Atât de vast este câmpul, atât de cuprinzător este planul, încât fiecare inimă sfințită va fi împinsă să intre în slujire ca agent al puterii divine.

În același timp, va exista o putere care va stârni toate elementele de jos. Lucrarea îngerilor răi se va manifesta prin minciuni, iluzii, calamități, victime și crime de un caracter neobișnuit. În timp ce Dumnezeu folosește îngerii milei pentru a lucra prin intermediul agenților Lui omenești, Satana își pune în acțiune agenții lui, cerând tribut tuturor puterilor care se supun stăpânirii sale. [1133]

Vor fi mulți domni și mulți dumnezei. Va fi auzit strigătul: „Iată, aici este Hristos” și „Iată, El este aici”. Complotul secret al lui Satana își va descoperi lucrarea oriunde, cu scopul de a distrage atenția de la datoria prezentă. Apariția unui Hristos fals va trezi speranțe înșelătoare în mințile celor care permit să fie înșelați. Membrii bisericii care sunt treji, se vor ridica în fața situației de urgență, manifestând mai multă sârguință pe măsură ce nelegiuirea abundă.

Însăși manifestarea puterii satanice va fi prezentată în adevărata ei lumină înaintea oamenilor. Vor fi semne și minuni în lumea naturii. Puterile cerului și ale pământului vor manifesta o activitate îngrozitoare și destructivă. Dar ochiul credinței va discerne în toate aceste manifestări vestitorii unui viitor mare și cutremurător, și victoriile care vor veni cu siguranță pentru poporul lui Dumnezeu.

Fie ca toți cei care cred adevărul pentru acest timp să pună deoparte diferențele, să pună deoparte invidia, vorbirea de rău și gândurile rele. Lucrați împreună, lucrați împreună. „Așadar, deoarece prin ascultarea de adevăr v‑ați curățit sufletele [prin Duhul] ca să aveți o dragoste de frați neprefăcută, iubiți‑vă cu căldură unii pe alții dintr‑o inimă curată.”

Lucrați, ah, lucrați, păstrând în vedere veșnicia. Țineți minte că fiecare putere trebuie să fie sfințită. În voi înșivă, sunteți fără putere de a face ceva bun. Hristos declară: „Fără Mine nu puteți face nimic.” Devenind părtași de natură divină, puteți face totul. Prin Hristos, puteți fi tari în fața lui Dumnezeu și a oamenilor. [1134]

O mare lucrare trebuie făcută. Rugăciunea să iasă de pe buze neprefăcute: „Dumnezeu să aibă milă de noi și să ne binecuvânteze, să facă să lumineze peste noi Fața Lui – ca să se cunoască pe pământ calea Ta, și printre toate neamurile, mântuirea Ta!” Dumnezeul nostru așteaptă să fie milostiv. „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” Îi va oferi biserica lumii, lumina cunoștinței lui Isus Hristos? Va străluci lumina peste toate națiunile, semințiile, limbile și popoarele?

„Într‑adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu și grec, căci pentru toți este același Domn, care Își revarsă bogățiile peste toți cei ce‑L cheamă. Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. Dar cum Îl vor chema pe Acela în care n‑au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n‑au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Și cum vor propovădui dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: Ce frumoase sunt picioarele [celor ce vestesc pacea, ale] celor ce aduc vești bune!” (Romani 10:12-15). „Căci așa ne‑a poruncit Domnul: «Te‑am pus ca lumină a neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului»” (Fapte 13:47).

„Când a văzut mulțimile, I s‑a făcut milă de ele, pentru că erau chinuite și neajutorate, ca niște oi care n‑au păstor. Atunci le‑a zis ucenicilor Săi: «De secerat este mult, dar lucrători sunt puțini! Rugați‑L deci pe Stăpânul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui»” (Matei 9:36-38). Lucrarea noastră este clar descrisă în cuvântul lui Dumnezeu. Creștinul trebuie să fie unit cu creștinul, biserica cu biserica, instrumentul omenesc să coopereze cu divinul, fiecare agent să fie subordonat Duhului Sfânt și toți să fie uniți pentru a-i spune lumii veștile bune ale harului lui Dumnezeu. [1135]