Scrisoarea 86
Norfolk Villa, Prospect St., Granville, 25 septembrie 1895

CĂTRE J. E. WHITE

Iubitul meu fiu Edson,

Luna aceasta am de trimis multe scrisori. Marian a avut de pregătit manuscrisele, dar nu o face așa de atent ca pentru lucrarea de publicare. Ne bucurăm să-i avem cu noi pe fratele și sora Prescott. De câteva luni nu sunt la fel de bine ca de obicei. Presupun că motivul este acela că presimt atât de intens marile evenimente despre care știu că se vor desfășura curând în fața noastră. Vedem că cei care se numesc credincioși vor fi reprezentați prin cele zece fecioare, dintre care cinci au fost înțelepte și cinci neînțelepte. Mă tem că aceasta este proporția pe care Domnul a văzut-o între cei care vor fi gata și cei care nu vor fi gata. Doar un mic număr dintre cei care au avut o mare lumină, ocazii îmbelșugate și privilegii neîncetate au ceva mai mult decât o cunoaștere teoretică a adevărului. Mulți cred că o astfel de cunoaștere este tot ce se cere. Aceștia nu sunt împlinitori ai cuvântului.

Cei care, de la întâlnirea de la Minneapolis încoace, au avut privilegiul de a asculta cuvintele rostite de solii lui Dumnezeu, prezbiterul A. T. Jones, profesorul Prescott, frații E. J. Waggoner, O. A. Olsen și mulți alții, la adunările de tabără și în institutele pastorale, au auzit invitația: „Veniți, căci iată că toate sunt gata. Veniți la cina care a fost pregătită pentru voi.” Lumina, lumina cerească a strălucit. Trâmbița a dat un sunet clar. Cei care au prezentat diferitele lor scuze pentru că au neglijat să răspundă invitației au suferit o mare pierdere. [1455] Lumina a strălucit în ce privește îndreptățirea prin credință și neprihănirea atribuită a lui Hristos. Cei care primesc lumina dată și acționează pe baza ei vor dovedi în învățăturile lor că solia care-L vestește pe Hristos cel răstignit, Mântuitorul înviat și înălțat la cer pentru a fi apărătorul nostru, este înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu pentru convertirea sufletelor, aducându-le înapoi la loialitate față de Hristos. Acestea sunt subiectele noastre: Hristos răstignit pentru păcatele noastre, Hristos înviat dintre cei morți, Hristos mijlocind pentru noi în fața lui Dumnezeu; în strânsă legătură cu acestea este lucrarea Duhului Sfânt, Reprezentantul lui Hristos, trimis cu putere divină și daruri pentru oameni.

Invitația se aude: „Veniți, căci toate sunt pregătite!” Cei asupra cărora Duhul Sfânt lucrează duc o mărturie vie, ei nu au doar o teorie a adevărului, ci sunt martori ai lui Dumnezeu. Aceștia nu vor merge continuu la adunări pentru ca ei să aibă beneficii, ascultând mai mult și tot mai mult, ci cu încredere umilă și cu credință vie vor cerceta Scripturile, căci Hristos spune: „Ele mărturisesc despre Mine.” Ei vor umbla în lumina pe care o primesc și vor comunica și altora adevărul prețios. Pe măsură ce se străduiesc să împărtășească ceea ce au primit, mai multă lumină va străluci cu siguranță peste ei. Ținând sus cuvântul vieții înaintea altora, ei cooperează cu agenții cerești, care sunt trimiși să împărtășească puterea adevărului.

Nu toți aceia pe care Dumnezeu i-a chemat să fie martori ai Lui se pot aștepta să prezinte o comoară tot atât de vastă de adevăr ca aceia care de [1456] ani de zile caută adevărul ca pe o comoară ascunsă; pe măsură ce aceștia au comunicat solia trimisă de cer, lumina a fost revărsată peste cuvânt. Agentul uman nu poate să dobândească de la început întreaga experiență pe care alții au câștigat-o în ani de zile. Ei nu se pot aștepta la aceasta. Dar să înceapă așa cum au început alții, să cerceteze Scripturile și să se aștepte să primească lumină pe măsură ce își însușesc și comunică lumina dată. Să aibă credința aceea care lucrează… cum? Prin dragoste față de alte suflete, căutând să le aducă la ospățul de nuntă. Pe măsură ce vor încerca să-i atragă pe alții, ei vor fi pregătiți pentru lucrare și pentru punerea la încercare; ei își vor curăța sufletele prin ascultare de adevăr. Mintea, sufletul și trupul vor fi aduse în supunere față de Hristos; până și gândurile sunt aduse în armonie cu gândurile lui Hristos. Voința lor este adusă în conformitate cu voia lui Dumnezeu și ei înțeleg ce înseamnă să porți crucea lui Hristos, să înduri rușinea și înjosirea de dragul Lui. Slujitorii aceștia trebuie să învețe să dea, înainte să poată strânge. Stăpânul care le-a încredințat bunurile Lui vede că nu este de folos să reverse și să tot reverse peste ei materialul foarte prețios, cât timp ei așteaptă și nu folosesc ceea ce le-a fost dat în grijă. El așteaptă ca slujitorii Lui să înceapă să facă negoț încă cu primele daruri ce li s-au dat; ei trebuie să pună bunurile Lui la schimbător. În felul acesta, Domnul își educă lucrătorii și le dezvoltă abilitatea de a acționa. Dacă cel care are în încredințare bunurile Domnului își începe lucrarea imediat, atrăgând atenția altora asupra valorii acestora, prezentând [1457] adevărul cel sacru prin învățătură și prin exemplu, căutând zilnic înțelepciune de la Dumnezeu, cercetând Scripturile cu sârguință, înțelegând că este conlucrător cu Dumnezeu, atunci evanghelia este pentru el puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu.

Slujirea pe care o aduce prin viața și caracterul său îl face să fie o epistolă vie, cunoscută și citită de toți oamenii. Transformarea înaintează continuu, schimbând caracterul său după modelul caracterului lui Hristos. Duhul Sfânt este puterea lui. Agentul uman care lucrează cel mai eficient are cel mai profund simțământ al propriei slăbiciuni și nevrednicii și își aruncă sufletul neputincios la picioarele lui Hristos. Acesta este caracterul despre care Dumnezeu spune că este zdrobit. „Căci așa vorbește Cel Prea Înalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este Sfânt: «Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite.»” Aici este izvorul puterii noastre. În sufletul omenesc, Duhul Sfânt dovedește împlinirea acestor cuvinte, aducând viață, speranță și bucurie tuturor celor care cred.

Cei despre care se presupune că au nevoie de ajutor și hrănire constantă, care au avut ocazii și privilegii îngrămădite unele peste altele, nu primesc impresii de durată, ci par să învețe întruna și să nu fie niciodată în stare să ajungă la cunoștința adevărului. Aceștia nu vor înainta cu adevărat până când nu vor vedea că trebuie să meargă să lucreze, pentru a face negoț cu bunurile pe care deja le au. Făcând lucrarea aceasta, ei devin canale de lumină pentru alții. Dumnezeu va da lumină tot mai mare pe măsură ce ei [1458] răspândesc lumina. În felul acesta, venind în contact cu împotrivirea, cu necredința și cu eroarea, ei sunt conduși la cuvântul lui Dumnezeu și la luptă serioasă în rugăciune pentru biruință, iar rugăciunile lor vor fi ascultate.

Domnul Isus înțelege totul despre încercările cu care ei trebuie să dea piept. El spune: „Iată ce vă poruncesc: să vă iubiți unii pe alții! Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M‑a urât mai înainte de voi. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v‑am ales din lume, de aceea lumea vă urăște. Aduceți‑vă aminte de cuvântul pe care vi l‑am spus: «Robul nu este mai mare decât stăpânul său»! Dacă pe Mine M‑au prigonit, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi. Dar toate acestea vi le vor face din pricina Numelui Meu, pentru că nu‑L cunosc pe Cel ce M‑a trimis.”

Avem aici cele mai clare declarații care arată că aceia care manifestă spiritul de persecuție față de cei care Îl iubesc și se tem de Dumnezeu se află sub puterea unei iluzii satanice. Hristos spune: „Pentru că nu‑L cunosc pe Cel ce M‑a trimis.” Atunci când lucrezi ca slujitor al lui Hristos și solia ta este respinsă, adu-ți aminte întotdeauna de Isus și rămâi să-ți faci lucrarea, continuând să semeni semințele adevărului.

Motivul pentru care, în parabolă, atât de multe dintre fecioare sunt reprezentate ca neînțelepte este acela că cei care au cunoștință de adevăr nu sunt sfințiți prin adevăr. Dacă ei și-ar fi dat seama de răspunderea pe care o au, ar fi păstrat în minte gândul că este o zi în care primești și o zi în care dai socoteală. Fiecăruia îi sunt încredințați talanți și fiecare are răspunderea sacră de a-i binecuvânta pe alții, descoperind [1459] adevărul prețios celor aflați în eroare.

Atunci când Ioan Botezătorul a îndreptat atenția spre Isus, prin cuvintele „Iată Mielul lui Dumnezeu”, ucenicii l-au auzit și L-au urmat pe Isus. Mântuitorul „S-a întors și, când i‑a văzut că merg după El, le‑a zis «Ce căutați?» Ei I-au răspuns: «Rabi» – care, tradus, înseamnă: «Învățătorule» – «unde locuiești?» «Veniți și veți vedea!», le-a zis El. S‑au dus și au văzut unde locuiește, și în ziua aceea au rămas la El; era cam pe la ceasul al zecelea. Unul dintre cei doi care îl auziseră pe Ioan și care merseseră după Isus era Andrei, fratele lui Simon Petru”. După ce au ascultat cuvintele pline de har care ieșeau de pe buzele lui Isus, cuvinte care au aruncat lumină asupra minților lor, inimile ucenicilor au fost aprinse de credința și asigurarea că Acesta era cu adevărat Mesia. Cu o iubire ce nu se poate exprima, inimile lor L-au urmat pe Isus, dar nu au șezut jos în contemplare fericită, ca să asculte mai multe și tot mai multe cuvinte pline de har. Ei au vrut ca și alții să aibă cunoștința pe care au primit-o ei. Andrei s-a dus să caute pe cineva căruia să poată să-i spună povestea uimitoare, ce părea prea frumoasă pentru a fi adevărată. Mai întâi l-a găsit pe fratele lui, Simon, și i-a zis: „Noi am găsit pe Mesia.” Și l-a adus la Isus. Isus l-a privit și i-a zis: „«Tu ești Simon, fiul lui Ioan; tu te vei chema Chifa» (care, tradus, înseamnă: «Petru»).”

În ziua următoare, Isus l-a găsit pe Filip și i-a zis: „Vino după Mine.” Când Filip a venit în contact cu Hristos, a crezut că Acesta era cu adevărat Mesia. El nu a putut să țină veștile cele bune pentru sine și să se bucure [1460] singur de privilegiul de a-L urma pe Isus. El știa că tovarășul său, Natanael, cerceta profețiile; ei se rugaseră foarte serios să înțeleagă Scripturile; dar unde era Natanael? Se ruga lui Dumnezeu sub un smochin. Filip a descoperit locul lui retras, căci ei se rugaseră adesea împreună în acest loc izolat, ascuns de frunziș. Imediat ce Filip l-a găsit pe prietenul lui, i-a spus: „Noi L‑am găsit pe Acela despre care au scris Moise, în Lege, și Profeții: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.” Dar Natanael auzise ce loc stricat era Nazaret, așa că declarația aceasta i-a trezit prejudecata. El a întrebat: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?” Filip nu a intrat în dispută, ci a spus: „Vino și vezi.” În felul acesta a ajuns adevărul la Natanael. Ascultând cuvintele lui Hristos, și-a mărturisit credința simplă, deplină și completă. Isus a spus despre el: „«Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleșug.» «De unde mă cunoști?», I‑a zis Natanael. Drept răspuns, Isus i‑a zis: «Te‑am văzut înainte să te cheme Filip, când erai sub smochin.» Natanael I‑a răspuns: «Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Regele lui Israel!» Drept răspuns, Isus i‑a zis: «Pentru că ți‑am spus că te‑am văzut sub smochin crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.» Apoi i‑a zis: «Adevărat, adevărat vă spun: de acum încolo veți vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu suindu‑se și coborându‑se peste Fiul Omului.»” [1461]

27 septembrie

Dragă Edson, înțeleg din scrisoarea ta că ești din nou la Battle Creek. Să dea Dumnezeu ca fiecare oră din viața ta să fie petrecută spre slava Numelui Său. Să fii instrumentul ales al lui Dumnezeu pentru înaintarea lucrării Lui. Să crești în apreciere față de înalta ta chemare. Am scris multe lucruri, Edson, în legătură cu felul în care lucrarea a fost făcută în Battle Creek; dar cu toate că materialul este pregătit pentru a fi pus la poștă, amân trimiterea lui. Simt o adâncă simpatie față de fratele Olsen. Asociații lui fac atât de puțin pentru a susține mâinile lui și atât de mult ca să le slăbească.

Cântărește bine cărarea pe care îți pui picioarele. Fii grabnic la ascultare și încet la vorbire. Ar fi bine să simți cu adevărat că te afli pe un teren sfânt. Domnul este în luptă cu poporul Său. Dacă privești la Dumnezeu și te încrezi în El, nu vei face un eșec din viața ta; căci Mântuitorul nostru cel prețios este plin de har și de adevăr. Poate că vei fi privit cu suspiciune și neîncredere, dar eu cred cu convingere că prin providența lui Dumnezeu, șederea ta la Battle Creek va fi o școală prețioasă pentru tine. În tot timpul, dă pe față blândețea și umilința lui Hristos. „Oare nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi și pe care Îl aveți de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Ați fost cumpărați cu un preț. Slăviți‑L deci pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu!” Roadele tale să fie în neprihănire și adevărată sfințenie.

O mare lucrare trebuie făcută pe pământ și numai Dumnezeu poate pregăti agenții omenești pentru această lucrare. În acest timp este o cerere urgentă și extensivă de aptitudini în domeniul literar și pe măsură ce îi căutăm pe aceia care au talente în încredințare, se face declarația: [1462] „Cântărit în cumpănă și găsit prea ușor.” Multe câmpuri vaste în care putem fi folositori se deschid înaintea noastră; în toate direcțiile sunt holde albe, gata pentru seceriș. Dar în timp ce ne-am bucura să găsim lucrători cu capacitate literară, ne bucurăm să vedem slujind anumite suflete care au avut mai puține avantaje decât alții pentru a obține o educație. Unii se dedică lucrării cu umilință, într-o consacrare fără rezerve față de Dumnezeu. Poate că ei au doar aptitudini obișnuite, totuși, sub disciplina Duhului Sfânt, ei pot să ia jugul împreună cu Hristos, iar raportul despre ei în ceruri va fi: „Lucrători împreună cu Dumnezeu, iar voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.” În lucrarea lor se va vedea o energie consacrată a caracterului, care-i va provoca pe alții la zel și fapte bune.

Dacă poți face aceasta într-un mod oportun, încearcă să-l ajuți pe fratele Olsen și să-i sprijini mâinile. El are nevoie de simpatie, de cuvinte de speranță și curaj. Dar te rog, nu critica bărbații care nu au o legătură vie cu Dumnezeu. Dacă ești prevăzător, poți să le faci bine lui A. R. Henry și lui Harmon Lindsay. Arată prin atitudinea ta că nu ai niciun resentiment față de ei. Oricare ar fi atitudinea lor, nu îi lăsa să te descurajeze sau să-ți amărască experiența. Ține-te strâns de Isus. El te-a ajutat și te va ajuta în fiecare ceas. Dar nu lăsa garda jos niciun moment. Nu-ți permite să vorbești fără să judeci. Dacă este posibil, vrem să-i salvăm pe acești oameni, care cunosc atât de puțin despre Spiritul lui Dumnezeu. Pentru a face aceasta, în timp ce nu trebuie să depinzi de ei ca și cum ar fi dumnezei, fii amabil și curtenitor, tratează-i la fel de respectuos ca și cum ar fi cei mai buni prieteni ai tăi. [1463]

Le-am vorbit și încă le vorbesc foarte direct, iar atitudinea ta nu trebuie să dea impresia că ți-am scris ceva rău despre ei. Acești bărbați au multe ispite, însă sufletele lor sunt prețioase. Dacă pot fi câștigați ca să vadă cum pot veni la Isus, cum Îl pot lua ca Sfătuitor al lor, ce biruință ar fi câștigată de partea Domnului! Nu trăi cu gândul la trecut. Nu da în niciun fel ocazia ca binele tău să fie vorbit de rău. Tu poți salva suflete de la moarte și poți acoperi o sumedenie de păcate, dacă umbli cu precauție. Domnul are răbdare îndelungă cu copiii supuși greșelii, pe care i-a cumpărat cu un preț infinit. Bărbații aceștia, A. R. Henry și Harmon Lindsay, sunt în cel mai mare pericol de a-și pierde sufletele, pentru că nu discern situația în care se află. Lasă ca iubirea îmblânzitoare a lui Dumnezeu să rămână și să domnească în inima ta, controlând fiecare acțiune.

Dacă îți pui încrederea în Dumnezeu, văd o mare ocazie ca tu să fii o binecuvântare pentru alții, chiar și în Battle Creek. Înțelepciunea este născută din cer, este un ornament plăcut; ea posedă putere infinită și atunci când este exercitată, este o cunună de slavă pentru fiecare suflet care slujește pentru Hristos, căci ea este dovada unirii și cooperării cu Lucrătorul-șef.

Oricare ar fi fost sentimentele și purtarea altora față de tine, nu lăsa ca acestea să aibă vreo umbră de influență asupra ta în legătura pe care o ai cu ei. Nici măcar unul dintre noi nu trebuie să trăiască pentru sine. Fiecare are de folosit talentele pe care i le-a încredințat Dumnezeu și trebuie să se gândească bine ce se cere de la el pentru a-L reprezenta pe Hristos în orice loc și în orice circumstanță. [1464] Eul trebuie ascuns cu Hristos în Dumnezeu. „Fără Mine – a spus Isus – nu puteți face nimic.” Dar Duhul Sfânt este dat ca să ne ajute în orice timp de nevoie. Rămâi în dependență umilă de puterea aceea care va fi dată tuturor celor care o caută și depind de ea. Aptitudinile tale vor fi un succes în slujirea lui Hristos, dacă îți simți ineficiența și dependența de Dumnezeu.

Ține minte, fiul meu, că succesul nu este rezultatul șansei, al întâmplării sau al destinului, ci este lucrarea providenței lui Dumnezeu, răsplata credinței și judecății, a virtuții și efortului perseverent. Practicarea adevărului este cea care aduce succes și tărie puterii morale. Practicând învățăturile lui Isus, vei descoperi îngerilor din cer și oamenilor că ai învățat de la marele Învățător. Razele strălucitoare ale Soarelui neprihănirii trebuie să fie primite cu bucurie ca lumină pentru minte; principiile caracterului lui Hristos trebuie să fie făcute principiile caracterului nostru. Domnul va fi cu tine în mod sigur și te va înzestra cu Duhul Lui cel Sfânt, dacă Îl vei căuta cu toată inima.

Timp de câteva săptămâni am fost într-o stare de epuizare, dar acum mi se refac puterile. Totuși, starea mea nervoasă este de așa natură, încât nu ies din camera mea ca să iau masa cu familia. Pentru o vreme m-am gândit în mod serios că nu mă voi reface niciodată. Dar sunt mai bine. Îi mulțumesc Domnului pentru bunătatea, iubirea și prezența Lui. Dacă aș putea fi [1465] eliberată de povara de a participa la adunarea de tabără de la Melbourne, aș fi foarte recunoscătoare, dar nu am nicio speranță pentru așa ceva. Va trebui să plec din Granville în două sau cel mult trei săptămâni. Familia noastră urmează să fie transferată la căsuța de pe proprietatea mea din Avondale Cooranbong. May Lacey White merge cu mine și cu W. C. la adunarea de tabără, precum și unul dintre membrii familiei ca dactilograf. Fiica noastră, May, este o comoară, blândă, amabilă și sinceră, totuși are o voință hotărâtă în direcția cea bună. Ea va fi și este o mare binecuvântare pentru mine. Are o iubire arzătoare pentru adevăr.

Dacă dorești să ți se dea anumite lucruri de la mine, ca să-ți faci camera plăcută și confortabilă, spune-i sorei Hall și ea se va îngriji să le primești.

Edson, doresc foarte mult să fii mult binecuvântat la Battle Creek. Nu da atenție insultei sau înjosirii, ci du-te înainte împlinindu-ți datoria. Lasă ca inima ta să fie umplută de simpatie generoasă pentru toți cei care au făcut și încă fac greșeli și fii foarte atent să croiești cărări drepte pentru picioarele tale. Ține minte că atributele cele mai apreciate de Tatăl ceresc și de Mântuitorul crucificat, înviat și înălțat sunt iubirea și puritatea.

„Și oricine iubește este născut din Dumnezeu și Îl cunoaște pe Dumnezeu. […] Dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi, și dragostea Lui a ajuns desăvârșită în noi. […] Dumnezeu este dragoste, și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rămâne în el.” Întreaga lege este împlinită în cel care-L iubește pe Dumnezeu cu toată inima sa și pe aproapele său ca pe sine însuși. Aceasta este „slavă lui Dumnezeu în înălțimiși pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui”. O, nu este o dovadă de slăbiciune să ai o inimă miloasă, sensibilă, umilă și împreună simțitoare! De o așa inimă nimeni nu ar trebui să se rușineze, ca și cum ar fi o slăbiciune. Aceasta este putere venită de la Hristos.

Vei avea încercări, pentru că Satana nu a murit; dar dacă vei fi îmbrăcat cu toată armura lui Dumnezeu, loviturile lui Satana nu-ți vor putea face rău. Noi avem resurse vaste din care să ne aprovizionăm. Tu poți primi putere morală pentru a împlini neprihănirea în orice împrejurare. Noi vom fi biruitori în toate, devenind lucrători mai buni și mai capabili ori de câte ori ne lovim de dificultăți sau întâmpinăm rafale de adversitate. Căci acestea sunt mijloacele alese de Dumnezeu pentru a ne testa și disciplina. Încercarea este una dintre condițiile rânduite de El pentru succes.

Te rog, fă cunoștință cu fratele Tenney; va putea fi spre binele vostru, al amândurora. Și fratele Tait este un bărbat cu care ar trebui să te cunoști. Și Edson, adu-ți aminte că toți cei care sunt în poziții de răspundere au parte de ispite mari și multe. Fie ca Domnul să te ajute să fii o binecuvântare pentru ei prin faptul că trăiești principiile credinței noastre. [1467]

Edson, ești liber să selectezi din scrierile mele pasaje necesare pentru pliantele simple și broșurile care au fost propuse pentru câmpul din Sud. Îți trimit câteva articole din viața lui Isus ca copil, care îți pot fi de ajutor. După cum vei vedea, acestea sunt în două stiluri. Copistul meu are puțin timp pentru a le pregăti în formă simplă, iar tu ești în stare să le simplifici tu însuți în felul care ți se va părea mai potrivit. Tu ești cel care poate pregăti cel mai bine articolele de care este nevoie, căci tu cunoști câmpul din Sud. Tu știi cât de simplu trebuie să faci adevărul ca să fie înțeles și ce fragmente să selectezi. După lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu, mulți din populația albă din acest câmp au nevoie de stilul cel mai simplu. Tot ce poate fi făcut trebuie făcut pentru câmpul din Sud. Pe cât este posibil, încearcă să obții cooperarea celor din fruntea lucrării, ca să nu fie ispitiți să creadă că pornești să lucrezi după planuri independente.

Marian a pregătit corespondența pentru această poștă.

Trimite-mi, te rog, o copie a materialului pe care îl compilezi, imediat ce îl pregătești. [1468]