Manuscrisul 18, 1888

MESAJ CU PRIVIRE LA MIȘCAREA DUMINICALĂ

[Prima pagină lipsește]

gata să lupte pentru dreptul omului de a se închina după cum îi dictează conștiința. Mințile poporului lui Dumnezeu s-au zăpăcit și ei nu au înțeles că Satana le-o ia înainte, jubilând că îi poate face să-și folosească vocea și penița pentru probleme de importanță minoră și astfel să-i împiedice să avertizeze oamenii despre pericolul în care se află. Sunt mulți cei care, dacă ar înțelege spiritul și rezultatul legiferării în aspecte religioase, nu ar face nimic din ce ar putea să ducă la înaintarea mișcării de impunere a duminicii.

Dar în timp ce Satana a avut succes în planurile lui, poporul lui Dumnezeu a dat greș în misiunea de a sta la postul său. Dumnezeu a avut o lucrare serioasă pentru ei, pentru că miza este onoarea legii Sale și libertatea religioasă a oamenilor. Totuși străjerii nu au reușit să discearnă amăgirile dușmanului, lucru de care era nevoie pentru a suna la timp și clar din trâmbiță, ca astfel influența lor să fie decisivă.

În vremea de necaz a bisericii și a colegiului din Battle Creek, în 1882, eu eram în Healdsburg, California, iar sufletul meu era în agonie în timp ce stăruiam în fața lui Dumnezeu ca să-și trezească poporul, pentru ca ei să nu fie neștiutori în ce privește planurile lui Satana. Dumnezeu dorește ca noi să vedem și să înțelegem slăbiciunea și depravarea omenească și să ne punem întreaga încredere în El. „Căci lupta noastră nu este împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva căpeteniilor, a stăpânirilor, a conducătorilor veacului [501] întunecat de acum, a duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. De aceea, luați toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea și să rămâneți în picioare după ce veți fi biruit totul!” (Efeseni 6:12-13).

Sunt unii care iau lucrurile ușor, care sunt adormiți. Ei spun: „Dacă profeția a vestit mai dinainte impunerea duminicii, legea va fi cu siguranță adoptată.” Și, ajungând la această concluzie, ei stau într-o așteptare calmă a evenimentului, mângâindu-se cu gândul că Dumnezeu Își va proteja poporul în ziua necazului. Dar Domnul nu ne va salva dacă nu depunem niciun efort pentru a face lucrarea pe care ne-a încredințat-o. Noi trebuie să fim găsiți credincioși, (făcându-ne datoria ca) soldați vigilenți, ca Satana să nu obțină vreun avantaj pe care este de datoria noastră să-l împiedicăm.

Ar trebui să studiem cu sârguință cuvântul lui Dumnezeu și să ne rugăm cu credință ca Dumnezeu să limiteze puterile întunericului, întrucât solia a ajuns la relativ puțini oameni, iar lumea trebuie să fie luminată de slava Lui. Adevărul prezent – poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus – încă nu a răsunat așa cum ar trebui să răsune. Sunt mulți aproape de ușa noastră pentru a căror salvare nu s-a depus niciun efort personal.

Noi nu suntem pregătiți pentru timpul când lucrarea noastră trebuie să se încheie. Noi trebuie să luăm o poziție fermă de a nu respecta prima zi a săptămânii ca Sabat, pentru că nu este ziua pe care Iehova a sfințit-o și a binecuvântat-o și pentru că respectând ziua duminicii ne poziționăm de partea marelui amăgitor. Controversa legată de Sabat va deschide subiectul în fața oamenilor și vor fi date ocazii de a prezenta cerințele adevăratului Sabat. Orbirea și lipsa de loialitate față de Dumnezeu [502] predomină atât de mult încât legea Sa este considerată fără valoare, dar psalmistul vorbește despre o astfel de situație când spune: „Doamne este timpul să lucrezi; pentru că ei strică legea Ta.”

Este timpul ca poporul lui Dumnezeu să lucreze ca niciodată mai înainte, din cauza înmulțirii răutății. Poporul temător de Dumnezeu, păzitor al poruncilor să fie sârguincios, nu numai în rugăciune, ci și în faptă; aceasta va aduce adevărul în fața celor care nu l-au auzit niciodată. Lumea este copleșită de falsitate și nelegiuire, iar cei pe care Dumnezeu i-a făcut depozitari ai legii Sale și ai religiei curate a lui Isus trebuie să fie deciși să lase lumina lor să lumineze. Dacă ei nu fac nimic ca să deschidă ochii oamenilor și dacă din ignoranță în ce privește adevărul, legiuitorii se vor dezice de principiile protestantismului, făcând un chip și sprijinind erezia romană, falsul sabat, Dumnezeu îl va socoti responsabil pe poporul Său care a avut o mare lumină, din cauza lipsei lor de sârguință și credincioșie. Dar dacă subiectul legiferării în aspecte religioase este prezentat oamenilor în mod logic și inteligent și aceștia văd că prin impunerea duminicii apostazia romană va fi adoptate din nou de lumea creștină și că tirania secolelor trecute va fi repetată, atunci orice se va întâmpla, noi ne-am făcut datoria.

Omul fărădelegii caută să schimbe vremurile și legea. El se înalță mai presus de Dumnezeu, încercând să constrângă conștiința. Dar poporul lui Dumnezeu trebuie să lucreze cu o energie perseverentă, ca să lase lumina lor să lumineze asupra oamenilor cu privire la lege și astfel să se împotrivească dușmanilor lui Dumnezeu și ai adevărului Său. Atunci când legea lui Dumnezeu este desființată, iar apostazia devine un păcat național, Domnul va lucra în favoarea poporului Său. Limita lor va fi ocazia lui Dumnezeu. El își va manifesta puterea în favoarea bisericii Sale. [503]

Când eram în Healdsburg, Dumnezeu a lucrat asupra mea în mod minunat; nu puteam să mă odihnesc și I-am cerut Domnului să-mi dea putere să mă întâlnesc din nou cu frații de la Conferința Generală, iar eu voi prezenta clar aceste lucruri înaintea lor. Nu mă voi feri să vestesc înaintea lor întregul sfat al lui Dumnezeu. În timp ce ați permis minților voastre să fie abătute de la lucrarea pe care Dumnezeu v-a dat-o de făcut și ați făcut ceea ce nu v-a chemat să faceți, Satana a jubilat și și-a făcut lucrarea cu sârguință. Voi ați neglijat Mărturiile pe care Dumnezeu în mila Sa le-a trimis pentru ca voi să vă îndreptați picioarele pe cărarea cea dreaptă. Unii dintre voi au refuzat cu totul aceste cuvinte de avertizare. Voi ați fost încăpățânați în ideile voastre, de neclintit în căile voastre și nu ați vrut să dați ascultare avertismentelor sau să primiți îndreptare. Puterile întunericului și-au adunat forțele. Satana i-a stârnit pe bărbați folosind puteri de jos, ca să poată întrece armatele lui Israel și să câștige teren. Noi am pierdut mult timp și multe ocazii prețioase, iar Satana a făcut ce a vrut.

I-am promis Domnului că dacă îmi va da prezența Sa, voi participa la următoarea Conferință Generală și voi vorbi cuvintele pe care mi le va da. Am simțit că dacă mi s-ar permite să stau înaintea voastră din nou va trebui să am prezența Domnului la fel ca Moise când i-a condus pe copiii lui Israel prin pustie, ca astfel cuvintele mele să aibă putere asupra voastră, care ați fost parțial orbi față de importanța timpului și a lucrării noastre. Am simțit că voi face orice efort îmi stă în putere pentru a-i îndemna cu insistență pe frați să-L caute pe Domnul câtă vreme poate fi găsit, să-L caute cât este aproape. Le voi arăta că fără să fie umpluți de Duhul lui Dumnezeu ei nu pot face niciun bine în lucrarea lor. Răceala lor, starea lor căldicică, este o ofensă adusă lui Dumnezeu. Ei trebuie să umble în lumina lui Hristos, altfel Satana le va pune vălul său înaintea ochilor și ei vor numi lumina întuneric, iar întunericul lumină. [504]

Vă spun acum că trebuie să aveți iluminare divină. Dacă nu o căutați, Satana își va fixa steagul demonic chiar în casele voastre, iar voi veți fi atât de orbiți față de natura reală a înșelătoriilor lui încât îl veți venera ca pe steagul lui Hristos. Dacă Îl căutați pe Domnul cu pocăința sufletului, îngerii Săi vor sta împrejurul vostru și vă vor sluji, ajutându-vă să faceți deosebire între sacru și profan. Numai o credință cu numele, o religie cu numele nu vor găsi favoare înaintea lui Dumnezeu.

Mi s-a arătat clar că mulți dintre cei care predică acum adevărul nu au fost convertiți niciodată. Ei au nevoie ca Hristos, nădejdea slavei să ia chip în ei. Ei au nevoie de o religie curată, nepătată și atunci nu vor mai slăvi omul sărac, supus greșelii, muritor, spre paguba sa și pierderea propriilor suflete. Avem nevoie, o, cât de mult avem nevoie de lucrarea profundă a Duhului lui Dumnezeu asupra tuturor inimilor noastre!

Frații mei, trebuie să-L avem pe Isus întronat în noi, iar eul trebuie să moară. Trebuie să fim botezați cu Duhul Sfânt, iar atunci nu vom mai sta jos, spunând cu indiferență: „Ce trebuie să se întâmple se va întâmpla. Profeția trebuie să se împlinească.” O, treziți-vă, vă rog, treziți-vă, căci voi purtați cele mai sfinte responsabilități. Ca străjeri credincioși voi trebuie să vedeți sabia apropiindu-se și să dați avertizarea, ca bărbații și femeile să nu meargă din ignoranță pe o cale pe care ar evita-o dacă ar cunoaște adevărul. Domnul ne-a luminat cu privire la ce urmează să vină asupra pământului, pentru ca noi să-i luminăm pe alții și noi nu vom fi socotiți fără vină dacă ne mulțumim să stăm liniștiți, cu mâinile încrucișate, despicând firul în patru despre probleme de mică importanță. Mințile multora au [505] fost absorbite de dispute și au respins lumina dată prin Mărturii pentru că nu se potrivea cu propriile opinii. Dumnezeu nu va face o minune ca să-i convingă pe acești rebeli de adevărul Mărturiilor și să-i constrângă să recunoască mesajul Său. El a dat dovezi suficiente pentru credința lor și doar încăpățânarea minții firești îi împiedică să recunoască lumina.

Dumnezeu nu forțează pe nimeni să intre în slujba Sa. Fiecare suflet trebuie să decidă pentru sine dacă va cădea pe stâncă și va fi zdrobit. Cerul este surprins să vadă stupiditatea spirituală care predomină. Aveți nevoie ca individual să vă deschideți inimile mândre Duhului lui Dumnezeu. E nevoie ca abilitățile voastre intelectuale să fie sfințite pentru a-I sluji lui Dumnezeu. Puterea transformatoare a lui Dumnezeu trebuie să fie peste voi, pentru ca mințile să vă fie înnoite prin Duhul Sfânt, ca să puteți să aveți gândul care era în Hristos.

Dacă străjerii dorm sub influența narcoticelor lui Satana și nu recunosc vocea adevăratului Păstor și nu rostesc avertizarea, vă spun în frică de Domnul că li se va cere sângele sufletelor. Străjerii trebuie să fie pe deplin treji, oameni care nu ațipesc la postul datoriei lor nici ziua, nici noaptea. Ei trebuie să sune clar din trâmbiță, ca poporul să poată să se ferească de rău și să aleagă binele. Stupiditatea și indiferența nepăsătoare nu pot fi scuzate. De fiecare parte a noastră sunt recife și stânci ascunse, care vor sfărâma barca noastră în bucăți și ne vor lăsa ca epave neajutorate, dacă nu vom face din Dumnezeu ajutorul și locul nostru de scăpare. Fiecare suflet trebuie să fie acum neîncrezător în sine. Căile noastre, planurile și ideile noastre pot să nu fie cele pe care Dumnezeu să le poată aproba. [506] Noi trebuie să ținem calea Domnului pentru a face voia Lui, făcând din El Sfătuitorul nostru și apoi, prin credință, să ne despărțim de eu.

Lumina trebuie să ajungă la oameni prin agenții pe care îi alege Dumnezeu, care vor da avertizarea, pentru ca nimeni să nu fie în necunoștință față de scopul lui Dumnezeu sau de planurile lui Satana. Satana va folosi până la extrem artele lui infernale, la apogeul lucrării sale. El va căuta pe orice cale posibilă să se așeze între popor și Dumnezeu și să înlăture lumina pe care Dumnezeu vrea ca copiii Săi să o aibă. Planul lui este să-i țină în necunoștință cu privire la ceea ce are să vină pe pământ.

Toți trebuie să fie pregătiți să audă glasul trâmbiței străjerului și să fie gata să dea mai departe cuvântul de-a lungul zidurilor Sionului, ca poporul să se pregătească pentru conflict. Oamenii nu trebuie lăsați să se împiedice de-a lungul drumului în întuneric, fără să știe ce este înaintea lor și fără să fie pregătiți pentru marile probleme care vin. Este o lucrare de făcut în acest timp pentru pregătirea unui popor care să reziste în ziua necazului și toți trebuie să-și facă partea în această lucrare. Ei trebuie să fie îmbrăcați în neprihănirea lui Hristos și să fie astfel fortificați prin adevăr încât iluziile lui Satana să nu fie acceptate de ei ca manifestări veritabile ale puterii lui Dumnezeu.

Fraților, au trecut ani de zile în care oricine a mărturisit că este urmaș al lui Hristos ar fi trebuit să fie angajat în cea mai serioasă lucrare de a face ca armatele puterilor întunericului să dea înapoi. Ani de zile au fost pierduți din cauza faptului că poporul lui Dumnezeu nu a fost strâns legat de sursa a toată puterea. De ani întregi fiecare soldat al lui Hristos ar fi trebuit să fie echipat pentru luptă, pregătit să întâmpine și să înlăture pericolul care amenință libertățile noastre. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie apărarea noastră. Noi trebuie să cercetăm Scripturile ca niciodată mai înainte. Noi trebuie [507] să luptăm pentru credința dată sfinților o dată pentru totdeauna și să ne rupem de dependența de om. Noi nu trebuie să idolatrizăm niciun om, să nu înălțăm niciun om, ci Dumnezeu să fie teama și frica noastră.

Vă chem pe voi, ca ambasadori ai lui Hristos, să vă luați picioarele de pe calea pe care se află acum, întrucât nu este calea datoriei și a siguranței. Pocăiți-vă înaintea lui Dumnezeu că nu ați fost străjerii credincioși care stau uniți în lucrarea de salvare a sufletelor. Spuneți oamenilor cât este timpul din noapte. Spuneți celor credincioși și drepți că vine dimineața; spuneți celor indolenți și comozi și celor care lucrează de partea dușmanului că vine noaptea. Ani întregi s-au pierdut, dar vreți oare să vă treziți acum? Vor înțelege cei care se află în poziții de răspundere care este situația sau, prin indiferență și inactivitate vor spune poporului: „Pace și siguranță”? Dumnezeu să ajute fiecăruia să vină în ajutorul Domnului, acum.

Străjerii au adormit, dar să dea Domnul ca ei să nu doarmă somnul morții. Fie ca toți cei ce stau pe zidurile Sionului să sune clar din trâmbiță. Este un timp solemn pentru poporul lui Dumnezeu, dar dacă ei stau ferm de partea însângerată a lui Isus, El va fi apărarea lor. El va deschide drumul ca solia de lumină să ajungă la oamenii mari, la autori și legiuitori. Ei vor avea ocazii pe care voi nici nu le visați, iar unii dintre ei vor apăra cu îndrăzneală pretențiile legii lui Dumnezeu călcate în picioare.

Cuvântul Domnului a ajuns la noi în cuvinte hotărâte. Veți auzi și veți asculta? Profetul Isaia zice: „Strigă în gura mare, nu cruța, ridică-ți glasul ca o trâmbiță, arată poporului Meu fărădelegile sale, și casei lui Iacob păcatele lor” (Isaia 58:1, KJV). Cine face aceasta în acest timp? Din cauza [508] căderilor poporului lui Dumnezeu, credința vie aproape s-a stins. Mișcările profunde ale Duhului lui Dumnezeu nu se manifestă între noi așa cum ar dori Dumnezeu să-Și manifeste harul. Cât va mai continua această stare a lucrurilor?

În loc ca puterea să crească pe măsură ce intrăm în încercările ultimelor zile, se văd slăbiciuni, disensiuni și lupte pentru supremație. Dar dacă am fi legați de Dumnezeul cerurilor, am fi tari în El și totuși am umbla în umilința minții, având eul ascuns în Isus. Dar acum atât slăbiciunile spirituale și cele naturale, cât și moartea ne lipsesc de lucrători. Doar Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, ne poate trezi din ațipirea de moarte. Este nevoie acum de bărbați și femei, lucrători serioși care să caute salvarea sufletelor, întrucât Satana, ca un general puternic, a ocupat câmpul de luptă și în puținul timp ce i-a mai rămas, lucrează prin orice metodă imaginabilă pentru a închide ușa în fața luminii pe care Dumnezeu vrea să o dea poporului Său. El trage întreaga lume în rândurile sale și doar puținii oameni credincioși cerințelor lui Dumnezeu sunt singurii care i se pot împotrivi; ba chiar și pe aceștia încearcă să-i învingă. Mi-a fost arătat mai mult despre aceste lucruri, dar nu vă pot prezenta decât câteva idei.

Mergeți la Dumnezeu personal; rugați-vă pentru iluminare divină ca să fiți siguri că știți care este adevărul, iar atunci când puterea făcătoare de minuni a lui Satana va fi arătată, când dușmanul va veni ca un înger de lumină, să puteți face diferența între adevărata lucrare a lui Dumnezeu și lucrarea de imitare a puterilor întunericului.

Lucrătorii pot face o mare lucrare pentru Dumnezeu, dacă Isus locuiește în inima lor prin credință. „Fără Mine – spune Hristos – nu puteți face nimic.” Aș fi vrut să am puterea să vă prezint responsabilitatea voastră solemnă, sacră. Dacă [509] nu cădeți pe stâncă și nu sunteți zdrobiți, dacă Hristos nu Își pune amprenta asupra voastră, nu veți lua în seamă aceste cuvinte. Voi sunteți prea plini de sine, prea mulțumiți de sine ca să simțiți că aceste cuvinte ar fi necesare. Dar ele sunt adevărul. Nu v-a făcut Dumnezeu depozitarii soliei Sale? Nu are El adevăr ce trebuie încă descoperit poporului Său, dacă ei vor vrea să-l caute cu grijă, ca pe o comoară ascunsă?

Lucrătorii lui Dumnezeu ar trebui să fie capabili să scoată din visteria cuvântului lucruri noi și lucruri vechi. „Educați, educați, educați! – spune îngerul – Dați poporului adevărul. Înălțați-L pe Hristos înaintea lor. Călăuziți-i pe calea deschisă pentru ca răscumpărații Domnului să umble pe ea. Dați-le cuvânt peste cuvânt, învățătură peste învățătură, puțin aici, puțin acolo. Nu încetați niciodată să studiați personal Biblia, ca să puteți prezenta inteligent oamenilor ceea ce trebuie să se întâmple.”

Mi s-a spus: „Vorbește poporului cuvintele pe care ți le voi da. Trezește-i pe cei tari. Să se trezească complet, așa încât cu vocea și pana să pună în mișcare poporul căruia Dumnezeu i-a dat o mare lumină, pentru ca ei să lase lumina lor să strălucească în raze clare și sigure asupra lumii. O lume trebuie avertizată, iar când solia îngerului al treilea va înainta cu glas tare, mințile vor fi pe deplin pregătite să decidă pentru sau împotriva adevărului.”

Marele atac va fi lansat de Satana și îngerii cei răi, uniți cu oamenii răi care își vor stabili soarta desființând legea lui Dumnezeu, deși au în față dovada convingătoare a cuvântului Său care arată că ea este neschimbătoare și [510] veșnică. Timpul despre care a scris profetul va veni și marea strigare a îngerului al treilea va fi auzită pe pământ, slava Sa va umple pământul, iar solia va triumfa; dar cei ce nu umblă în lumina ei nu vor triumfa împreună cu ea.

Timpul este prea înaintat ca oamenii să-și mai placă lor înșiși și să se mai glorifice pe ei înșiși. Slujitori ai lui Dumnezeu, este prea târziu ca să vă mai luptați pentru supremație! A sosit timpul solemn în care slujitorii să plângă între tindă și altar, strigând: „Doamne îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moștenirea Ta.” Este o zi în care, în loc să-și înalțe sufletul în mulțumire de sine, slujitorii și poporul trebuie să-și mărturisească păcatele față de Dumnezeu și unul față de altul. Legea lui Dumnezeu este considerată fără valoare, chiar între cei care apără pretențiile ei constrângătoare sunt unii care distrug preceptele ei sacre.

Biblia va fi deschisă din casă în casă, iar bărbați și femei vor găsi intrare în aceste case, iar minți vor fi deschise pentru a primi Cuvântul lui Dumnezeu; când criza va veni, mulți vor fi pregătiți să ia decizii corecte chiar în fața marilor dificultăți ce vor fi aduse prin minunile înșelătoare ale lui Satana. Deși aceștia vor mărturisi adevărul și vor deveni împreună lucrători cu Hristos în ceasul al unsprezecelea, ei vor primi aceeași plată cu cei care au lucrat întreaga zi.

Va fi o armată de credincioși statornici care vor rămâne fermi ca o stâncă în ultima încercare. Dar, în acea armată, unde vor fi cei care au păstrat stindardul ridicat? Unde sunt aceia a căror voce s-a auzit vestind adevărul celor care păcătuiesc? Unii dintre aceștia nu sunt acolo. Ne uităm după ei; dar ei nu au fost capabili să stea în timpul zguduirii și au trecut în rândurile dușmanului. Hristos spune celui ce își simte slăbiciunea: [511] „Să caute ocrotirea mea, să facă pace cu Mine, da, să facă pace cu Mine.”

Puterea lui Dumnezeu așteaptă să fie cerută cu credință serioasă. Domnul Isus a venit aproape de noi la această Conferință. Mulțumesc Domnului pentru sfâșierea de inimă pe care am văzut-o în orele de rugăciune ale lucrătorilor. Domnul a mișcat inima lor ca ei să se prindă de puterea Sa. Dar din anumite motive, tocmai cei care au cea mai mare nevoie de influența acestor întâlniri nu au fost prezenți. Tocmai cei care au nevoie cel mai mult să bea din izvorul vieții, care ar trebui să stea în frunte în rândurile noastre, nu au primit puterea pe care Domnul a fost doritor să le-o dea. Viitorul ne va spune rezultatele greșelii de a nu fi profitat de aceste prețioase întâlniri de dimineață. A trecut zi după zi și unii dintre ei nu și-au smerit sufletele înaintea lui Dumnezeu. O, oare va trece Domnul pe lângă ei? Tocmai ei sunt cei care au cea mai mare nevoie de a auzi cuvântul pe care Domnul îl are pentru ei.

Aceia care vor să ajute acum sufletele lipsite de cunoștință, sfințire și neprihănire trebuie să fie îmbrăcați ei înșiși cu toată armura neprihănirii lui Hristos; noi nu putem conduce niciodată oamenii spre o experiență la care nu suntem părtași. Cei care nu au gustat din bogatele binecuvântări ale lui Dumnezeu nu vor prețui binecuvântările pe care alții le-au primit. Lumina pe care o dă Dumnezeu poporului Său poate să fie tratată superficial, refuzată, respinsă, dar este tratată astfel punând în mare pericol sufletele oamenilor. Fraților, Dumnezeu lucrează pentru noi și eu sunt foarte dornică ca nicio rază de lumină trimisă din cer să nu fie privită cu indiferență. Comunicarea făcută de Dumnezeu omului trebuie apreciată și prețuită. Dacă nu apreciem lumina cerului, ea va fi condamnarea noastră; poziția noastră va fi similară cu cea a iudeilor care L-au respins pe Domnul vieții și al slavei. [512]

Eu sper ca aceste cuvinte pe care le-am spus să nu se se scurgă din inima voastră așa cum se scurge apa dintr-un vas spart. Eu nu v-am spus cuvintele mele. I-am promis Domnului că dacă îmi va permite să vă întâlnesc din nou, nu voi ține pentru mine adevărul, deși s-ar putea să nu placă tuturor. Eu știu că sunt unii care îl vor găsi folositor, iar în vremea răsplătirii, supraveghetorul credincios, păstorul credincios al turmei, va primi o coroană de slavă. Vă implor, de dragul lui Hristos, să nu lăsați ca spiritul dușmanului să vă ia în stăpânire și lucrarea să fie distrusă, drept consecință, în mâinile voastre.

Dorim să-l ajutăm pe fratele Littlejohn. Dumnezeu nu l-a eliberat din lucrare. Dorim foarte mult ca fratele Smith să aibă puterea harului lui Hristos la fiecare pas, ca să-L aibă pe Hristos ca Sfătuitor, întrucât Satana va căuta cu siguranță să lase asupra minții lui impresii care vor acționa nu doar în detrimentul sufletului său, ci al întregii turme a lui Dumnezeu. El și-a avut partea în lucrare aproape de la început. Solia îngerului al treilea va triumfa. (O,) dacă fratele Smith ar putea triumfa împreună cu ea și ar putea avea deplina asigurare a aprobării lui Dumnezeu în toată lucrarea lui! El este în pericolul de a face mișcări greșite și, din cauza temperamentului său, îi va fi foarte greu să recunoască faptul că a greșit.

Lucrarea lui Dumnezeu este prețioasă în fiecare detaliu și este gata să se extindă în biserici în toată plinătatea ei divină. Frații Smith și fratele Littlejohn pot prezenta temeiurile credinței noastre într-un mod clar și pe înțelesul oamenilor, așa încât să trezească interesul și mințile să fie instruite și dacă vor avea o legătură vie cu Isus, puterea Sa va însoți efortul lor. Dumnezeu a încredințat fratelui Smith comorile adevărului Său, dar el nu are cu ce să se mândrească pentru aceasta. El trebuie să umble umil cu Dumnezeu, iar Dumnezeu va lucra împreună cu el și pentru el. El are nevoie să bea din apele vii scoase din adâncime, nu [513] ocazional, ci în mod continuu, ca să poată prezenta împlinirea profeției cu putere și zel. Lumină crescândă va străluci peste toate marile adevăruri ale profeției și ele se vor vedea în prospețime și strălucire, pentru că razele luminoase ale Soarelui neprihănirii le va lumina în întregime.

Credem noi că ne îndreptăm spre criză și că trăim ultimele scene ale istoriei acestui pământ? Ne vom trezi și vom face lucrarea pe care o cere acest timp sau vom aștepta până când vor veni asupra noastră lucrurile pe care vi le-am prezentat? Dumnezeu îl va întări pe fratele Smith cu tăria Sa, dacă el va umbla nu după sfatul oamenilor, ci după sfatul Sfântului lui Israel. Soțul meu, eu și fratele Smith am fost uniți în lucrare timp de mulți ani. Fratele Smith a fost angajat în lucrare din tinerețea lui și aceasta a devenit o parte a ființei sale. El cunoaște munca noastră și este familiarizat cu lucrarea pe care Dumnezeu mi-a dat să o fac și, ca Ioan, el poate vorbi despre ce a văzut, despre ce a auzit și despre experiența pe care a avut-o în legătură cu lucrarea pe care Dumnezeu mi-a dat să o fac. Satana va lupta din răsputeri să aducă la tăcerea ceastă mărturie, ca să aibă mai ușor acces la mințile oamenilor prin faptul că va face fără efect Mărturiile Duhului lui Dumnezeu.

Fraților și surorilor, Domnul dorește să ne ofere o lumină mai mare. El dorește ca noi să avem descoperiri clare ale slavei Sale, ca lucrătorii și poporul să devină tari în puterea Lui. Când îngerul era pe cale să-i descopere lui Daniel acele profeții deosebit de interesante, ca ele să fie înregistrate pentru noi cei care suntem martori ai împlinirii lor, îngerul a spus: „Fii tare și cu inimă!” Noi trebuie să primim aceeași slavă care i-a fost descoperită lui [514] Daniel, pentru că ea este dată pentru poporul lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, ca ei să poată suna clar din trâmbiță.

Rugăciunea mea este ca Dumnezeu să ne ajute să lucrăm uniți și așa cum nu am lucrat niciodată până acum. Acum este nevoie de Calebi credincioși, ale căror voci să se audă în note clare și răsunătoare, afirmând despre partea de moștenire veșnică: „Haidem să ne suim și să punem mâna pe țară, căci vom fi biruitori!” Avem nevoie acum de curajul servitorilor credincioși ai lui Dumnezeu din vechime. Nicio notă șovăielnică și nesigură să nu iasă din trâmbița străjerilor. Ei trebuie să fie credincioși lucrării sacre, solemne încredințată lor și să conducă turma lui Dumnezeu pe cărări drepte înainte și în sus, spre biruință. Vezi numărul special al Review and Herald, 24 decembrie 1889.

E. G. White Estate, Washington, D.C., mai, 1985. Manuscrisul întreg [515]