Manuscrisul 2, 1891
Battle Creek, Mich., 9 ianuarie 1891

LUCRAREA MISIONARĂ

Am lucrat două luni și două treimi din luna a treia în mod continuu și cu toate că am început cu multă slăbiciune, fiind suferindă și slăbită, Domnul a lucrat pentru poporul Lui. Noi am văzut mântuirea lui Dumnezeu. În acest turneu de lucrare, am vorbit de cincizeci și cinci de ori, iar unele adunări au fost ocazii de muncă foarte serioasă, desfășurate de la ora două și jumătate până pe la cinci sau șase, dar întotdeauna au fost însoțite de succes. Într-una dintre ocazii am fost foarte nedumerită, dorind să-mi cunosc și să-mi înțeleg datoria. Am avut adunat ceva dureros în ureche, care, împreună cu răceala severă, a făcut să-mi fie foarte greu. La Salamanca, N.Y., am fost foarte bolnavă de mai multe ori și mă gândeam că trebuie să mă întorc acasă. Am mers în camera mea și m-am plecat în fața Domnului și, înainte ca măcar să fi cerut, Domnul a auzit și S-a descoperit pe Sine; camera a părut să fie plină de lumina și de prezența lui Dumnezeu. Am fost ridicată din toate descurajările mele și am fost făcută liberă și fericită. Nu am putut să dorm, ci L-am lăudat pe Dumnezeu cu inima și cu glasul. Binecuvântarea a fost tocmai lucrul de care aveam nevoie; curajul, credința și speranța puteau fi din nou exercitate în mod viu și mi-am continuat drumul cu bucurie.

La Brooklyn, N.Y., am avut din nou o dorință profundă, arzătoare, ca Domnul să lucreze cu poporul Său. Ah, cum a fost atrasă inima mea să lupte în rugăciune cu Dumnezeu, ca El să-Și manifeste puterea în [854] ziua de Sabat și să binecuvânteze poporul Său din belșug. El a făcut toate acestea și încă mai mult decât am cerut. Părea că un val uriaș din slava lui Dumnezeu a trecut peste adunare și multe, multe suflete au fost umplute de binecuvântare bogată de la Dumnezeu; ocazia aceasta a fost pentru ei una pe care nu aveau să o uite niciodată. Ei au mărturisit că puterea lui Dumnezeu i-a înfiorat până în măduva oaselor. Unele persoane erau palide ca niște morți, dar înfățișarea lor strălucea de slava lui Dumnezeu. Biserica aceasta este una de curând formată și avea nevoie de încurajare. O, binecuvântează, suflete, pe Domnul, binecuvântează pe Domnul pentru marea îndurare și bunătate a lui Dumnezeu! Un frate aflat într-o poziție proeminentă în misiunea din Chicago era atât de apăsat de descurajare, încât ne temeam cu toții că se va despărți de lucrare, dar el a fost prezent la adunare și a fost foarte mult binecuvântat. El a mărturisit că venise la adunare cu inima grea și cuprinsă de un nor negru, dar Domnul Isus i-a ieșit în întâmpinare pe când era plecat în rugăciune. Noi îl chemasem să vină în față, dar el nu a venit; însă Domnul i-a ieșit în față. „Mi se pare că Domnul Isus este chiar aici lângă mine”, a spus. „Cât de frumos, cât de prețios este, am crezut că pot să Îl ating. Știu că Isus a stat lângă mine.” După aceea a izbucnit în a-L descrie pe Hristos, așa cum L-a văzut cu ochiul credinței. El era un om foarte reținut, care vorbea puțin, dar acum limba lui a fost dezlegată, limbajul i-a fost elocvent, exprimând atributele lui Hristos așa cum I se descoperise. El a spus: „Mă simt ușor ca o pană, sunt fericit în Dumnezeu și vreau să mă întorc la Chicago să le spun ce a făcut Domnul pentru mine.” Au mărturisit și alții despre puterea Duhului Sfânt care a venit peste ei. [855]

De atunci sănătatea mea s-a îmbunătățit considerabil. Am vorbit în Washington, D.C., de opt ori, începând în Sabat și încheind în celălalt Sabat. Duminică am plecat la Baltimore și am vorbit cu ușurință într-o sală mică plină de oameni. Apoi am avut un atac sever la cap și am fost obligată să mă grăbesc spre casă. Imediat ce am ajuns acasă, durerea m-a lăsat și mi-am dat seama că era nevoie de mine aici. Am vorbit aici vineri și în Sabat, cu mare ușurință. Domnul lucrase aici cu un Sabat înainte și lucrarea avea nevoie aici de Mărturia mea. Fratele Smith a căzut pe Stâncă și este zdrobit. Domnul să fie lăudat pentru aceasta! El a mărturisit cu umilință și Domnul Se va arăta cu siguranță fratelui Smith. O, mă bucur așa de mult că puterea lui Satana a fost zdrobită aici, la Battle Creek! Vă spun că aici a existat o împotrivire față de Mărturia mea. Prin anumiți bărbați cu influență, cum este fratele Smith, s-a lucrat împotriva soliilor pe care mi le-a dat Dumnezeu pentru poporul Său. Domnul lucrează și mă rog să nu Se oprească până când lucrarea nu va fi desăvârșită în neprihănire. Vă spun că Domnul nu doarme; El cunoaște luptele poporului Său. El vede mulțimile luptând împotriva puterilor îngerilor răi asociați cu oameni răi. Adevărul pentru timpul de față este investit cu o putere care se va face simțită asupra minților omenești, căci Duhul îl însoțește și îl face să aibă efect.

Dumnezeu are o lucrare pentru fiecare, o lucrare pentru toți. Vasele harului Său, mișcate de spiritul adevărului, își vor pune în lucrare influențele omenești sfințite. Crucea lui Hristos trebuie să ocupe locul central, Hristos trebuie să fie înălțat cum nu a mai fost înălțat [856] niciodată și atenția oamenilor să fie pironită asupra Răscumpărătorului lumii. Noi cunoaștem puțin din slava care însoțește adevărul. O, noi avem atât de puțină credință! Isus a venit ca să fie centrul lumii recuperate! Hristos spune: „Voi planta Duhul Sfânt în orice inimă care Mi se va deschide; voi fi o putere vie, continuă, în orice element cu influență și voi implica orice agent sfânt din univers. Toate influențele rele s-au aliat ca să distrugă și să corupă. Toți cei care cred în Mine, să se strângă sub steagul Meu pentru a li se împotrivi; Eu voi conduce bătălia; Eu voi da eficiență tuturor.”

Noi trebuie să avem spiritul misionar într-o măsură mai mare. În lecțiile pe care le-a dat ucenicilor Săi, Hristos i-a învățat în permanență că ei trebuie să unească agentul uman cu lucrătorul divin. Ei trebuie să facă binele în mod activ; ei trebuie să fie lumina lumii, să primească strălucirea luminoasă de la tronul Său și să o ducă lumii pe care Satana a înfășurat-o cu umbra lui infernală ca și cu un giulgiu funerar. Razele de lumină nu trebuie să strălucească doar în cercul familiei, ci și în biserică, în raze puternice și clare; și iarăși, nu doar în biserică, ci în lumea întreagă. Observați cât de mult este cuprins în rugăciunea lui Hristos din capitolul 17 din Ioan, rugăciune în care Hristos Se identifică și Se unește cu poporul Său credincios, în timp ce poporul Său este legat de Sine pentru lucrarea de salvare a unei lumi pierdute. În lucrarea Lui de slujire, El le arată confederația răului înrolată împotriva lor și le descoperă că ei sunt în război cu domniile, cu stăpânirile, cu puterile răutății din locurile cerești. [857] Dar îngerii se unesc pentru a forma această armată; ei se amestecă în rândurile lor. Căpetenia oștirii Domnului înaintează pentru lucrare împreună cu oastea Lui de îngeri cerești. Isus era doar la un pas de desăvârșirea marii jertfe pentru lume. „Mergeți în toată lumea și vestiți Evanghelia la orice făptură!” El a repetat această poruncă din nou și din nou, în diferite forme, pentru ca după moartea și înălțarea Lui la cer, ei să poată înțelege semnificația cuvintelor Sale. După ce a înviat, „le‑a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile. Și le‑a zis: «Așa este scris [și așa trebuia să fie]: Hristos să pătimească și să învie din morți»”, pentru ca îndepărtarea păcatelor să fie predicată în Numele Lui printre toate neamurile, începând din Ierusalim. „Ci voi veți primi putere când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi și‑Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la capătul pământului.” El știa că aveau să fie asaltați de tot felul de încercări și le-a spus: „Toată puterea Mi-a fost dată.” I-a asigurat de faptul că ei vor merge sub scutul Celui Atotputernic. „Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” „Duceți-vă” a fost ultimul cuvânt adresat ucenicilor Săi și aceasta a fost ultima indicație a voii Lui rostită pe când era pe pământ. Prima Lui acțiune în cer corespunde cu voia Lui, care a fost exprimată pe pământ. Duhul Lui cel Sfânt le-a fost trimis într-o măsură îmbelșugată. Înzestrarea cerească a fost acordată. Știm că apostolii și-au început lucrarea în Ierusalim; trei mii au fost convertiți într-o zi. Fie ca Domnul să trezească poporul Său la acțiune – iată [858] rugăciunea mea. Este nevoie ca fiecare membru al bisericii să se trezească pentru a lucra pentru Isus. Chemările vin din toate părțile: „Treci la noi și ajută-ne.” „Și Duhul și Mireasa zic: «Vino!» Și cine aude, să zică: «Vino!” ȘȘi cel căruia îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieții fără plată!” Aici este descrisă clar lucrarea noastră de răspândire a adevărului. Isus a deschis izvorul vieții în mijlocul lumii și fiecare suflet care Îi cunoaște pe Tatăl și pe Fiul va fi împreună lucrător cu Dumnezeu și va repeta cuvintele cu glas tare și cu putere: „Vino!” Toți trebuie să pună capăt tulburărilor pe care le au unii cu alții, toți trebuie să își unească influența sfințită, vie și într-un singur glas să spună: „Vino, dă invitația mai departe.” Să intre toți în rânduri, un lanț format din glasuri vii unite într-un efort hotărât de a da un strigăt pe tot pământul, și întreaga biserică să se trezească din somnul asemănător morții, să spună: „Vino!” și să dovedească în caracter invitația pe care o adresează: „Vino!”

Niciun bărbat sau femeie nu are scuză dacă stă liniștit și nepăsător față de această lucrare mare și solemnă. Noi nu putem copia exemplul lumii câtuși de puțin, în niciun lucru. Nu trebuie să se cheltuiască inutil capitalul încredințat de Dumnezeu. Trebuie să ne oprim de la satisfacerea nevoilor noastre închipuite. Viața este valoroasă, prea plină de responsabilitate solemnă, sacră pentru a fi folosită în satisfacerea eului. Bărbați și femei să se consacre lucrării. Ei trebuie să-I fie loiali lui Isus Hristos și să își descopere iubirea față de oameni prin faptul că lasă lumina lor să lumineze în raze clare și strălucitoare către lume. Fiecare trebuie să se ridice acum mai presus de orice fel de îngăduire de sine și egoism și [859] să-și trăiască viața pentru Dumnezeu, rămânând în Hristos. Oricine Îl cunoaște pe Hristos prin propria experiență va copia exemplul Lui. Aceștia se vor strădui să se ridice mai sus și tot mai sus, fără să caute prietenia lumii, ci având ambiția înaltă și sfântă de a copia exemplul lui Hristos în desăvârșirea caracterului creștin și de a fi împreună lucrători cu Dumnezeu. Ei nu trebuie să laude oamenii sau să caute lauda care vine de la oameni, căci toată lauda și toată slava aparțin lui Dumnezeu. [860]