Manuscrisul 3, 1891
Battle Creek, Mich., 9 ianuarie 1891

FILE DE JURNAL

O întâlnire rodnică cu Uriah Smith

Sunt din nou acasă. Aici am găsit totul bine. Adunările pe care le-am avut la Washington au fost minunate și fiecare ocazie părea să fie caracterizată de un interes tot mai mare. Despre fiecare adunare se spunea că a fost cea mai frumoasă. Am vorbit de opt ori în Washington, cu deplină libertate. Am început cu prima vorbire în Sabat și am terminat Sabatul următor. În ultimul Sabat am avut ocazia cea mai binecuvântată și cea mai puternică. Ca și la Danvers, aproape toată sala a venit în față pentru rugăciune. Prezența Domnului a fost în adunările care s-au ținut și biserica a fost mult întărită și a crescut în credință și în curaj.

Duminică am vizitat Baltimore, într-o sală micuță, cu multă libertate. Ne-am întors noaptea, iar eu am fost foarte bolnavă, cu dureri în dreptul inimii. Toți s-au alarmat și ne-am gândit că ar fi mai bine pentru mine să mă întorc de îndată la Battle Creek. Am ajuns aici marți, 30 decembrie. Noaptea aceea am petrecut-o într-o mare agonie sufletească pentru fratele Smith. Mi se părea că dacă el nu face mărturisiri acum, nu va mai veni niciodată la lumină. Nu am putut să dorm, nu am putut decât să mă rog din toată inima și din tot sufletul ca Domnul să-l corecteze prin Duhul Lui cel Sfânt și să rupă vraja care îl împiedică de atâta timp să ia poziția corectă. [861]

În dimineața următoare, am auzit că Sabatul care trecuse fusese o ocazie minunată în care a fost căutat Domnul. Au fost în jur de două mii de persoane în tabernacol și s-a citit articolul din numărul suplimentar al Review and Herald, iar puterea vădită a lui Dumnezeu a însoțit citirea articolului. Ei spun că Battle Creek nu a mai fost trezit niciodată la fel de mult ca în ocazia aceea. Toți au părut gata să răspundă invitației de a-L căuta pe Domnul și au spus: „Căutați-L pe Domnul acolo unde sunteți; este cel mai bun lucru pe care îl putem face.” Profesorul Prescott a citit cele scrise și s-a oprit de mai multe ori, foarte afectat, plângând. El a mărturisit că la adunarea de la Minneapolis și de atunci încoace nu a avut sentimente cu totul curate. El a cerut tuturor iertare, îndeosebi fraților Waggoner și Jones. Fratele Jones, mi se pare, nu a fost prezent. Apoi a luat brațul fratelui Smith și ambii au mers în față. Așa a pornit fratele Smith, dar cu toate că fratele Prescott a deschis calea, el nu a folosit ocazia. Tot ce a spus a fost: „Lucrurile acestea se referă la mine; despre mine este vorba.”

Vineri seara am vorbit cu multă putere în fața poporului. Duhul Domnului a lucrat. Eu am scris anumite lucruri fratelui Smith, lucruri foarte directe, dar m-am gândit să mai aștept înainte să i le dau. În Sabat după-amiază am vorbit din Matei 11:16-27. Am făcut o aplicare foarte la obiect a acestor cuvinte și săgețile din tolba lui Dumnezeu au lovit direct în inimă.

Duminică, fratele Smith a venit la mine și am avut o discuție lungă. Am fost încurajată când am văzut că nu era pornit împotriva mea și nu i-am ascuns nimic din felul în care vedeam poziția lui și din cât de grea îmi făcuse el lucrarea. [862] El a simțit profund aceste cuvinte. Marți m-a vizitat din nou și mi-a cerut să particip la o adunare care va fi compusă din câteva persoane anume. Adunarea aceasta s-a ținut miercuri. Fratele Smith a citit ceea ce îi scrisesem și a făcut o mărturisire deschisă profesorului Bell, care era de față, despre felul în care îl tratase. Apoi a început să vorbească despre problema de la Minneapolis și a făcut mărturisiri. El căzuse pe Stâncă și era zdrobit. Nu vă pot descrie bucuria pe care am avut-o.

După aceea, fratele Rupert a făcut o mărturisire aproape completă și pot spune că aceasta a fost cu adevărat o adunare foarte solemnă. Știu că Domnul a fost în mijlocul nostru. Când ne-am despărțit, fratele Smith mi-a luat mâna și mi-a spus: „Soră White, vrei să mă ierți pentru tot necazul și suferința pe care ți le-am provocat? Te asigur că aceasta este pentru ultima oară, dacă Domnul mă va ierta. Nu vreau să repet istoria ultimilor trei ani.” Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Binecuvântează Numele Lui cel Sfânt! Întoarcerea mea de la Washington, D.C., la Battle Creek a fost într-adevăr lucrarea Domnului și de îndată ce am ajuns acasă, durerea de inimă m-a lăsat și nu a mai revenit de atunci.

Mâine, în Sabat, voi merge cam paisprezece mile în afara orașului, ca să vorbesc unei grupe de curând formate. Aici se adăugaseră destul de mulți cauzei lui Dumnezeu și s-a produs o dezordine între membri bisericii, iar vărul lui Canright care locuia în zonă a stârnit poporul ca să îl cheme pe Canright. Acesta a venit, dar nu a făcut niciun rău; doar i-a întărit pe cei care îmbrățișaseră adevărul și i-a făcut și mai înverșunați pe cei aflați în opoziție. Chiar fratele [863] lui Canright, care decăzuse de ani de zile, a îmbrățișat adevărul și este acum ferm și hotărât. Fie ca Domnul să-l binecuvânteze și să-i întărească pe credincioși. [864]