Manuscrisul 24, 1892

DRAGOSTEA, NEVOIA BISERICII

„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu invidiază, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu‑și urmărește propriile interese, nu are izbucniri de mânie, nu ține socoteală răului” (1 Corinteni 13:4-5). Există necazuri între frații din biserică, deoarece ei nu reușesc să înțeleagă ce înseamnă dragostea creștină, afecțiunea frățească și iubirea precum a lui Hristos. Dragostea și stima de sine îi conduce, pe cei care mărturisesc a fi creștini, să se evalueze singuri. Ei sunt convinși că toate bănuielile și suspiciunile lor rele asupra altora sunt corecte. Dar discordia, cearta și starea nesănătoasă a bisericii există din cauza suspiciunilor și a judecăților reciproce.

Dacă frații s-ar întâlni o dată sau de două ori pe săptămână și, cu mintea umilă, simțindu-și slăbiciunea și înțelegându-și defectele, ar cere ca Domnul să le lumineze înțelegerea și să le umple inimile cu dragostea Lui, examinându-se nu unul pe altul, ci Scripturile, Satana ar fi învins. Multe dificultăți imaginare, multe mușuroaie de cârtiță care au fost făcute munți și care au pus bariere între frați, ar dispărea, iar dragostea, compasiunea și respectul vor lua locul certurilor și acuzațiilor. Când începeți să vă judecați frații, faceți o lucrare pe care Dumnezeu nu v-a dat-o să o faceți. Voi nu lucrați cu Hristos. Dumnezeu nu v-a așezat pe scaunul de judecată ca să-i măsurați pe frații voștri și să pronunțați sentința asupra lor.

Satana este un pârâș al fraților, și atunci când poate face drojdia nemulțumirii să lucreze în inimile oamenilor, el triumfă. Atunci când poate dezbina [1087] frații, jubilează infernal. Cred că dacă frații noștri ar putea vedea, așa cum am văzut eu, cât de mult rău se face vorbindu-i de rău pe frații noștri, s-ar produce o schimbare totală în modul în care ne tratăm unul pe altul. Voi nu vă înțelegeți pe voi înșivă, interpretați greșit cuvinte și fapte și le măsurați din punctul vostru de vedere limitat. Imaginația vă duce în rătăcire. Sentimentele și limbile voastre care nu sunt sfințite, sunt angajate într-o lucrare care nu are nimic sfânt și asemănător cu Hristos.

Noi ar trebui să aducem atractivitatea lui Hristos în slujirea noastră creștină. Razele delicate ale Soarelui neprihănirii ar trebui să strălucească în inimile noastre, ca să putem fi plăcuți și veseli și să avem o influență puternică și binecuvântată asupra celor din jurul nostru. Adevărul lui Isus Hristos nu duce la posomorâre și tristețe. Nu uitați, frații mei, că suntem în școala lui Hristos pentru a învăța lecțiile adevărului și ale iubirii. Noi suntem învățați în această școală să avem credință în Mântuitorul nostru. Noi trebuie să tratăm cu atenție nevoia propriului nostru suflet, valorificând fiecare privilegiu care ne este dat pentru a învăța blândețea și smerenia lui Hristos.

Noi va trebui să învățăm că încercările sunt spre binele nostru și să nu fim descurajați de ele. Inima trebuie să fie disciplinată, credința trebuie să fie cultivată, rezistența sufletului trebuie să fie încercată. Simplitatea credinței și încrederea desăvârșită în Dumnezeu au nevoie să fie încurajate în inimile noastre. Voi trebuie întotdeuna să priviți și să vorbiți optimist, și, în timp ce lucrarea de autodisciplinare trebuie să fie efectuată de fiecare creștin, aceasta trebuie să fie în așa fel încât să înalțe și să înnobileze, nu să contracte mintea și s-o centreze pe lucruri mărunte. Gândurile voastre ar trebui să fie rodul principiilor sfinte. Nu vă fixați mintea pe lucruri neplăcute și nu-l numiți răufăcator pe un frate pentru un cuvânt. Nu-l judecați cu măsura voastră finită. [1088] Lăsați ca glasul simplu, plin de încredere al rugăciunii serioase, să fie auzit în căminele voastre. Când surorile noastre se vizitează între ele, să nu rostească cuvinte de critică despre frații lor. Mințile voastre să stăruie asupra atributelor lui Dumnezeu și spuneți-vă experiențele în dragostea lui Isus. Plinătatea acelei iubiri va alina inima și ne va face să uităm evenimente neplăcute.

Cât de multă pace dulce pierdem din cauză că suntem absorbiți de lucrurile neplăcute din noi înșine și din frații noștri. Trebuie să privim dincolo de lucrurile dezagreabile, spre Isus. Trebuie să-L iubim mai mult, să obținem mai mult din frumusețea Lui atractivă și din harul caracterului, și să încetăm să mai privim la greșelile și erorile altora. Ar trebui să ne amintim că propriile noastre căi nu sunt fără cusur. Facem greșeli tot mereu, și dacă alții ne-ar urmări fiecare cuvânt și acțiune la fel de sârguincios cum îi urmărim noi, ar putea să prezinte un catalog tot așa de întunecat, precum suntem noi în stare să prezentăm împotriva fraților și surorilor noastre. Nimeni nu este perfect, în afară de Isus. Gândiți-vă la El și fiți distrași de la voi înșivă și de la fiecare lucru dezagreabil, pentru că privindu-vă defectele, credința este slăbită. Dumnezeu și promisiunile Lui sunt pierdute din vedere.

Aveți mai multă nevoie de Isus și mai puțină nevoie de sine. Nu gândiți rău, nu vorbiți de rău pe nimeni. Puneți-vă frâu buzelor. Nu puteți măsura experiențele altora prin experiențele voastre. Ar fi un lucru deplorabil dacă toată lumea ar avea aceeași minte. Ce s-ar întâmpla dacă am greși în anumite aspecte? Ne părăsește Domnul, ne uită și ne lasă pe căile noastre? Nu, Domnul nu ne tratează așa cum ne tratăm noi unii pe alții. Fie ca Domnul să vă ajute pe toți să vă pocăiți și să vă mărturisiți păcatele, iar dragostea lui Isus să vă pătrundă inimile. Gelozia este gata să iasă la iveală la cea mai mică provocare. Invidia și bănuielile rele sunt gata să înflorească, gata să crească prin cultivare. Cât de mulți [1089] rănesc inima lui Hristos, deoarece își vor propriul drum și propria voință. Faceți război împotriva acestor trăsături de caracter indezirabile, nu unul împotriva celuilalt.

Dacă ar fi în biserică elementele care au existat în viața lui Hristos, ar fi o unitate puternică printre cei care mărturisesc a fi urmașii Lui. Lumea lucrează împotriva bisericii, căutând s-o slăbească și s-o distrugă. Va imita biserica lumea în acest domeniu? Să distrugem noi, ca membri ai bisericii, încrederea în alți membri ai bisericii, din cauză că ei nu îndeplinesc un anumit standard? Solia îngerului pentru noi este: „Lucrați împreună, lucrați împreună, lucrați împreună.” Să nu lăsați ca Satana să se bage între membrii bisericii. Nu dați o lovitură din partea inamicului pentru a slăbi influența vreunui membru al bisericii. Vor fi întotdeauna agenți ai marelui adversar al sufletelor care fac lucrarea stăpânului lor prin acuzarea celor care declară că cred adevărul. Ei vor relata ceva care se reflectă asupra atitudinii și caracterului celor care declară că sunt creștini.

Sămânța bănuielilor rele este aruncată frecvent în pământ pregătit și produce o recoltă după soiul ei. Cei care ar trebui să protejeze interesele celor de aceeași credință prețioasă, primesc sugestiile și rapoartele vrăjmașilor lui Dumnezeu și ai adevărului, iar rădăcina amărăciunii îi pângărește pe mulți. Dacă starea oricărei inimi remarcabile pentru sfințenia ei, ar putea fi analizată și prezentată critic, ar fi văzute anumite capitole întunecate în experiența celor care sunt cel mai mult onorați. Ce idei eronate despre viața creștină am putea găsi! Ce idei false despre atributele lui Dumnezeu și despre guvernarea Lui morală! Ce idei limitate despre puterea Sfântului lui Israel, ce idei înguste în ceea ce privește acțiunea Duhul Sfânt! [1090]

Cunosc mulți care se luptă cu seriozitate pentru o viață mai înaltă, căutând o înțelegere mai clară a lucrurilor cerești, dar cât de încet este progresul lor! Cât de dificil este pentru minte să ajungă la deplina asigurare a speranței care nu va face de rușine! În ciuda tuturor eforturilor noastre, suntem adesea descurajați, deoarece carnea se luptă împotriva duhului. Să nu lăsați lucrurile obișnuite, ieftine, pământești, să monopolizeze mintea, astfel încât prezența lui Isus să fie retrasă. Viața bisericii este primită de la Hristos, și noi ajutăm biserica atunci când lucrăm în armonie cu puterea dătătoare de viață, pierzându-ne din vedere pe noi înșine și căutând să ne zidim unii pe alții în cea mai sfântă credință.

Dumnezeu poate alege instrumente pe care noi nu le acceptăm, pentru că ele nu corespund exact ideilor noastre. Ei nu lucrează exact în felul pe care noi l-am trasat ca fiind desăvârșit, și, în loc de a-i lăsa cu Dumnezeu, pentru ca Duhul Lui să lucreze cu ei, mulți încep să prezinte dificultăți, să baricadeze calea și să nutrească un sentiment de întristare, deoarece văd că aceștia fac o lucrare ce nu a fost făcută. Apoi începe disecția caracterului, adunarea unor plângeri mărunte și căutarea greșelilor și a calomniilor, exagerând lucrurile și evenimentele mici ca și cum ar fi păcate grave. Acest lucru va fi făcut în biserică atât timp cât suntem slabi, și vom fi întotdeauna slabi până când nu va fi schimbată această ordine îngustă a lucrurilor. Domnul să vă arate tot ce trebuie să faceți pentru a putea fi plini de mulțumire, recunoștință și laudă la adresa Lui pentru darul prețios al Fiului lui Dumnezeu și pentru a pune deoparte invidiile, geloziile și rivalitățile, astfel ca să poată exista adevărata dragoste și unitate.

Isus S-a rugat ca ucenicii Lui să fie una, așa cum El și Tatăl Lui sunt una. În ce constă această unitate? Această unitate nu există din cauză că fiecare are aceeași dispoziție, același temperament și crede [1091] în același mod. Nu toți au același grad de inteligență. Nu toți au aceeași experiență. Într-o biserică sunt diferite daruri și experiențe variate. În chestiunile vremelnice există o mare varietate de modalități de conducere și totuși aceste diferențe în modalitățile de lucru, în exercitarea darurilor, nu creează disensiuni, discordie și dezbinare.

Un om poate fi familiarizat cu Scripturile, iar unele părți speciale din Scriptură pot fi deosebit de apreciate de el. Altul vede o altă parte ca fiind foarte importantă și, astfel, unul poate prezenta un punct, iar altul, un alt punct, ambele putând fi de cea mai mare valoare. Acest lucru este după voia lui Dumnezeu. Dar dacă un om face o greșeală în interpretarea unei părți din Scriptură, să producă aceasta diversitate și dezbinare? Doamne ferește! Nu putem considera că unitatea bisericii constă în a vedea fiecare text al Scripturii în aceeași lumină. Biserica poate adopta hotărâre peste hotărâre ca să rezolve orice opinie divergentă, dar nu putem forța mintea și voința, ca să îndepărtăm astfel dezacordul. Aceste soluții pot masca discordia, dar nu o pot înăbuși și nu pot stabili un acord perfect. Nimic nu poate desăvârși unitatea în biserică, decât spiritul de toleranță al lui Hristos. Satana poate semăna discordie. Hristos este singurul care poate armoniza părțile în dezacord. Așa că fiecare suflet să ia loc în școala lui Hristos și să învețe de la Hristos, care Se declară a fi blând și smerit cu inima. Hristos spune că, dacă vom învăța de la El, grijile vor înceta și vom găsi odihnă pentru sufletele noastre.

Marile adevăruri ale cuvântului lui Dumnezeu sunt atât de clar spuse, încât nimeni nu poate greși în înțelegerea lor. Când, în calitate de membri individuali ai bisericii, iubim pe Dumnezeu și pe aproapele nostru ca pe noi înșine, nu va fi [1092] nevoie de eforturi dificile pentru a fi în unitate, pentru că va fi unitate în Hristos ca rezultat natural. Urechile nu vor mai fi deschise pentru rapoarte care să-l rănească pe aproapele nostru și nimeni nu va aduce ocara asupra aproapelui său. Membrii bisericii vor nutri dragoste și unitate și vor fi ca o singură mare familie. Atunci vom prezenta lumii acreditarea divină care va mărturisi că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Lui în lume. Hristos a spus: „Prin aceasta vor cunoaște toți ca sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții” (Ioan 13:35). Divinitatea lui Hristos este recunoscută în unitatea copiilor lui Dumnezeu.

Fraților, atunci când vă veți umili inimile înaintea lui Dumnezeu, veți vedea că există pericolul fariseismului în fiecare biserică, pericolul de a gândi și de a ne ruga așa cum a făcut fariseul care se îndreptățea singur: „Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu sunt ca ceilalți oameni.” Ah, dacă s-ar desțeleni pământul inimii, ca semințele adevărului să poată prinde rădăcini adânci și să răsară aducând multă roadă pentru slava lui Dumnezeu! Frații mei, atunci când veți vrea să acuzați pe unul dintre frați, luați în seamă cuvintele lui Isus: „Cine este fără păcat între voi să arunce primul cu piatra în ea!” (Ioan 8:7). Păcatul tău poate să nu fie păcatul special care este luat în considerare, dar cuvintele lui Isus spun că atunci când ești fără păcat, poți să arunci primul cu piatra. Când Isus le-a spus aceste cuvinte acuzatorilor, conștiințele lor vinovate au fost trezite. Ei nu-I puteau răspunde. Fiecare era condamnat de propria conștiință și au plecat unul câte unul, de la cel mai bătrân, la cel mai tânăr.

Ce poate gândi Hristos, care este atât de iertător, atât de răbdător cu toate greșelile noastre, atât de bogat în milă și iubire, despre criticismul insensibil și căutarea de greșeli? Dragostea pentru frații noștri greșiți va produce mult mai mare efect în [1093] reformarea lor decât toate criticile noastre ascuțite. Lăsați toate greșelile și emoțiile inimii să fie după rânduiala lui Hristos. Lăsați eul să fie eliminat. Domnul ar vrea ca gândurile, limbajul și experiența vieții creștine să fie mult mai atractive decât sunt astăzi. Dacă oamenii nu sunt tot mai asemenea lui Isus, nu pot fi niciodată lumina lumii. Lucrarea noastră este între Dumnezeu și propriile noastre suflete. La ce vă gândiți, frații mei? Este de făcut o lucrare pentru salvarea sufletelor din jurul nostru și timpul prețios trece. Timpul de har se va închide în curând. Este lucrarea voastră pentru Stăpân de așa natură încât să auziți cuvintele: „Bine, rob bun și credincios” (Matei 25:21)?

Amintiți-vă că fiecare suflet care se străduiește să avanseze în viața divină, găsește fiecare centimetru de teren contestat de o forță antagonică, iar el trebuie să se înarmeze pentru conflict cu rugăciune stăruitoare și să lupte lupta cea bună a credinței. El nu este chemat să lupte „împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva căpeteniilor, a stăpânirilor, a conducătorilor veacului întunecat de acum, a duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.” (Efeseni 6:12). Nu ne putem permite să fim găsiți în război unii împotriva altora. Dacă vrem să facem progrese în domeniul spiritual, trebuie să ne încingem coapsele minții cu adevărul și trebuie să avem platoșa neprihănirii, trebuie să luăm coiful mântuirii și sabia Duhului. Fraților, căutați-L pe Dumnezeu. Căutați-L cât timp mai poate fi găsit, chemați-L cât timp este aproape.

Ah, ce experiențe profunde și bogate am fi putut câștiga, dacă am fi consacrat toate abilitățile pe care ni le-a dat Dumnezeu pentru a căuta cunoașterea și puterea spirituală de la Dumnezeu, în loc de a ne consacra puterile pentru a ne răni unul pe altul. Fraților, iubiți-vă unii pe alții, așa cum v-a iubit Hristos. Cât de puțin știm noi cu adevărat despre comuniunea plăcută [1094] cu Dumnezeu! Cât de puțin știm despre tainele vieții viitoare! Am putea să știm mult mai mult decât știm, dacă toate puterile noastre ar fi sfințite pentru a discerne caracterul lui Hristos. Există înălțimi pe care trebuie să le atingem, adâncimi de experiență pe care să le cercetăm, dacă vrem să fim lumina lumii. Atunci de ce Îl dezonorați pe Dumnezeu prin certuri și conflicte? De ce puneți sub semnul întrebării și găsiți vină la alții? De ce interpretați greșit și răstălmăciți cuvintele și faptele fraților voștri?

Nu aveți o lucrare mai bună de făcut decât să vă descurajați unii pe alții și să încercați să stingeți lumina fraților voștri? Ah, lăsați mai degrabă mintea să vi se lărgească, așa încât să puteți înțelege frumusețile cerești ale făgăduințelor binecuvântate. Credeți doar în Isus și învațați în școala celui mai mare Învățător pe care L-a cunoscut vreodată lumea, iar harul Lui va acționa cu putere asupra intelectului și inimii umane. Învățătura Lui va da claritate vederii mentale. Aceasta va îndruma gândurile. Sufletul flămând va fi săturat. Inima va fi înmuiată și supusă, umplută cu o iubire strălucitoare pe care nici descurajarea, nici deznădejdea, nici nenorocirea, nici încercarea nu o pot stinge. Dumnezeu va deschide în fața ochilor minții, prețiozitatea și plinătatea Sa. Să ne iubim, atunci, și să lucrăm. Vă îndrept ochii spre Hristos, stânca veacurilor. Puteți fi salvați doar prin El. Fie ca lauda la adresa lui Dumnezeu să fie pe buzele voastre atunci când vă întâlniți în grupe mici ca să vă închinați lui Dumnezeu. Fie ca toți să participe.

Cel care a auzit vocea lui Hristos și a făcut voia Lui, a fost omul înțelept care a construit pe stâncă, și nici furtuna, nici ploile nu pot distruge această structură. Să fim conlucrători cu Hristos acum și pentru veșnicie. Iubiți-vă unul pe altul, iertați-vă unul pe altul,  așa cum și Dumnezeu v-a iertat de dragul lui Hristos. [1095]