Scrisoarea 47, 1892
George's Terrace, St. Kilda Road, Melbourne, 22 decembrie 1892

CĂTRE J. H. MORRISON

Dragă frate Morrison,

Am primit scrisoarea ta amabilă și îți mulțumesc că mi-ai scris. Mă bucur să-ți spun că sănătatea mi s-a îmbunătățit. Nu mai am nevoie să fiu transportată în sus și în jos pe scări. Am fost transportată pe scări la editura Echo, lunea trecută. Apoi am zic că voi încerca să urc și să cobor scările singură și am făcut acest lucru cu ajutorul balustradei. Desigur, a fost obositor pentru membrele mele care au fost neputincioase aproape nouă luni. Dar laud Numele Domnului pentru mila și dragostea Lui, pentru binecuvântările bogate pe care mi le-a dat prin harul Lui de când sunt în această țară.

Simțim aici o nevoie profundă de lucrători și de bani pentru a face lucrarea să avanseze. Păzitorii sabatului sunt în cea mai mare parte săraci. Sunt puțini cei care au ceva din bunurile acestei lumi, iar ei au ajutat generos, astfel încât cauza lui Dumnezeu să poată avea un început în acest loc. Avem aici o tipografie, dar nu avem o casă de adunare. Ne întâlnim în săli care sunt slab ventilate și care sunt folosite pentru tot felul de adunări. Nu există nicio posibilitate de încălzire în sezonul rece, ploios și nu este deloc sigur pentru mine să particip la adunări pe vreme neplăcută. Iarna trecută a fost neobișnuit de neplăcută aici. M-am întâlnit cu biserica de câteva ori, dar, deși ei au vrut să le vorbesc, m-au sfătuit să nu mă expun, fiind așa de suferindă. Dacă ar fi avut un loc potrivit pentru închinare, aș fi participat așa infirmă cum am fost și le-aș fi vorbit în fiecare sabat, când ar fi fost vreme bună. Trebuia să călătoresc cinci mile pentru a ajunge la locul de întâlnire și am fost binecuvântată foarte mult de fiecare dată când m-am aventurat să ies și să le vorbesc. [1081]

Nu a existat niciodată în Australia o perioadă de sărăcie și lipsă ca în momentul de față. Au fost făcute cheltuieli foarte mari pentru ridicarea clădirilor scumpe, dintre care unele rămân neutilizate. Creșterea prețurilor terenurilor a măturat această țară, iar rezultatele se manifestă în vistieriile goale. Cinci mii de oameni au fost în imposibilitatea de a găsi locuri de muncă. În timpul iernii s-au făcut eforturi pentru a le purta de grijă celor mai nevoiași, oferindu-le una sau două mese pe zi. Trupurile persoanelor care au murit de foame au fost găsite în parcuri. Mulți ar fi dorit să aibă privilegiul de a căuta în containere după ceva de mâncare. Și totuși, mulți trăiesc într-o plăcere extravagantă, plini de toate lucrurile bune. Pe măsură ce citesc rapoartele, mă doare inima.

Propria noastră situație mă presează atât de tare, încât sunt nedumerită legat de ceea ce ar trebui făcut. Trebuie să avem o casă de închinare îngrijită și curată, nu să fim clienții acestor săli murdare, îmbibate cu aer viciat și otrăvitor. Necredincioșii care pretind a fi creștini, nu vor să intre în aceste clădiri. Ei spun că este o rușine a ține slujbe religioase în astfel de locuri. Întrebarea este: Ce se poate face? Trebuie să Îi supun lui Dumnezeu acest lucru, împreună cu toate celelalte.

În această vară m-am aventurat să lucrez în astfel de locuri, dar iarna trebuie să rămân acasă. Mă întreb dacă în aceste circumstanțe ar trebui să rămân aici încă o iarnă. Și totuși, lucrarea ce trebuie să se facă, interzice plecarea mea. Ei bine, Domnul știe totul despre aceasta. M-am gândit că, dacă bisericile noastre din America și-ar aprecia privilegiile și toate facilitățile pe care le au ca să se închine lui Dumnezeu, inimile lor ar fi mișcate ca să facă ceva pentru aceste țări străine și să-și limiteze unele dintre propriile avantaje abundente. Dar mă întreb din nou și din nou cum îi putem face să cunoască și să înțeleagă marile nevoi ale lucrării în aceste câmpuri străine. Există puțini lucrători, pentru că oamenii nu pot lucra decât dacă sunt plătiți pentru munca lor și este [1082] o lipsă de mijloace pentru a-i plăti. Facem ceea ce putem.

Școala noastră a fost un succes. Aceasta este mică, pentru că vremurile sunt grele pentru toată lumea, dar binecuvântarea Domnului a fost asupra școlii. Lecțiile biblice au fost apreciate foarte mult, iar elevii au fost așa de mulțumiți cu școala, în special cu instruirea religioasă, încât s-au supus cu ușurință regulilor și nu a fost necesar niciun caz de disciplinare pe parcursul semestrului. Duhul Domnului S-a manifestat de multe ori într-un mod remarcabil. În următorul semestru, numărul studenților va fi dublu. Domnul va lucra în aceste colonii; vom vedea mântuirea Lui.

Am avut o adunare foarte solemnă Sabatul trecut la North Fitzroy. Toți au fost tare încântați să mă vadă din nou în Melbourne, după ce am fost în Adelaide și Ballarat timp de trei luni. Domnul mi-a dat un mesaj pentru oameni. Adunarea a fost mare și am avut o întâlnire socială după cuvântare. O altă adunare s-a ținut în Prahran, lângă clădirea școlii, la cinci mile de North Fitzroy. Au fost în număr considerabil la Prahran și a fost o întâlnire excelentă.

Ne străduim să ne restrângem cheltuielile, acolo unde este posibil, dar totuși trebuie să ne extindem în multe lucruri, dacă lucrarea avansează. O sută de oameni ar putea lucra în Melbourne și suburbii fără să interfereze unul cu celălalt, și totuși nu există niciun lucrător în acest mare oraș. Cum vor fi avertizați oamenii în aceste țări? Aceasta este întrebarea. Ce se poate face pentru a vesti solia atunci când avem atât de puține mijloace cu care să lucrăm și atât de puțini lucrători? Dacă mai multe familii, care pot înțelege situația, s-ar muta în aceste țări și s-ar angaja în unele afaceri, în locuri în care nu sunt decât puțini care păzesc sabatul, și ar face lucrare misionară de dragul lui Hristos, știu că prin lucrarea personală și printr-o influență fermă ar putea face mult bine. Ah, Domnul să miște mințile multora din America pentru a se da pe ei înșiși acestei lucrări! Am încercat din nou și din nou să prezint situația înaintea poporului nostru din Battle Creek, dar nimeni nu răspunde. Există [1083] în America bărbați care, cu obiceiurile lor destoinice, ar putea avea un trai bun și totuși ar exercita o influență pentru a câștiga suflete la adevăr. Aș vrea să pot atinge inimile în timp ce stăm aici, ca să-i convingem să vină de dragul lui Hristos, de dragul sufletelor care pier și pentru care Hristos a murit. Am putea să ne sfătuim împreună și să punem în funcțiune planuri care nu ar necesita o mare cheltuială și totuși ar avea ca rezultat mult bine. Toți cei de aici care pot lucra, sunt la lucru, dar există un teritoriu atât de mare pentru a fi lucrat, atât de mulți care nu au auzit încă primul sunet al soliei de avertizare.

Ținta școlii este aceea de a educa și de a instrui bărbați și femei care să lucreze în propria lor țară. Vedem o perspectivă de ajutor aici, așa limitată cum este. Prin studiu biblic, elevii se pregătesc să-i învețe pe alții.

Simt uneori că nu ar trebui să părăsesc niciodată acest câmp misionar, până când nu se stabilesc aici ca misionare familii din America, nu predicatori hirotonisiți, ci lucrători în diferite ramuri. Atunci când văd cât de neputincioși suntem în ceea ce privește finanțele și vreau să ajungem departe, totul pare atât de imposibil.

În ceea ce privește cazul tău, m-am simțit foarte tristă, pentru că Domnul ți-a dat abundență de lumină și nu ai umblat în ea. Mi s-a părut foarte misterios faptul că ai stat așa cum ai stat atât de mult timp, fără a-ți deschide inima pentru soliile pe care Dumnezeu le-a trimis poporului Lui. Ai pierdut atât de mult făcând astfel. Dar eu sunt încrezătoare că adevărul care strălucește în raze prețioase de lumină, va găsi intrare în inima ta. Mi-a părut atât de rău că nu ai putut recunoaște vocea lui Isus, adevăratul păstor. Domnul a făcut demonstrația adevărului Lui în fața ochilor tăi, dar tu nu ai văzut, și inima ta nu s-a supus călăuzirii Duhului Sfânt al lui Dumnezeu.

Mi s-a arătat că asupra ta a lucrat [1084] influența plină de har a Duhului și ai fost mișcat să accepți adevărul și lumina. Uneori, ți-ai dorit-o și ai fost gata să-ți întinzi mâna și să o apuci, să îți deschizi ușa inimii către puterea transformatoare a acesteia, dar mândria și încăpățânarea te-au reținut. Acum începi să vezi, și eu te rog să nu faci o lucrare doar pe jumătate. Dacă nu acționezi cu hotărâre acum, dacă puterea transformatoare a adevărului nu-și va face lucrarea asupra inimii tale și nu vei face o lucrare temeinică pentru veșnicie, vei cădea cu siguranță în capcana lui Satana. Știu că ți-ai înșelat sufletul cu scuze și subterfugii – tu nu recunoști acest lucru, dar așa este. De dragul lui Hristos, de dragul sufletului tău, vino pe deplin la lumină. Premiul plin de slavă este complet la vedere. Porțile cerului sunt larg deschise. „Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ține cheia lui David, Cel ce deschide și nimeni nu va închide, Cel ce închide și nimeni nu va deschide: «Știu faptele tale: iată ți-am pus înainte o ușă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puțină putere și ai păzit cuvântul Meu, și n-ai tăgăduit numele Meu.»”

Ah, dacă Domnul ar vindeca rănile și vânătăile pe care Satana le-a făcut, ar face-o, ca tu să fii pe deplin un om liber! Vino la lumină, recunoaște pe deplin lumina, bucură-te în lumină și nu fă lucrurile pe jumătate pentru a-ți păstra demnitatea. Ah, de dragul lui Hristos, de dragul sufletului tău, fă o lucrare curată și dă barierele la o parte! Este singurul lucru sigur pe care îl poți face. O lucrare de tăgăduire de sine, o predare fără rezerve lui Isus Hristos, fiind cu totul zdrobit, este esențială. Atunci El te va strânge în brațele Lui veșnice. Deschide ușa inimii și adu în sufletul tău toate instrumentele și atributele cerești care te vor face un lucrător căruia nu are de ce să-i fie rușine.

Eu cred că poți fi o mare binecuvântare în poziția importantă pe care o poți ocupa în cadrul Health Retreat. Voința nesupusă, care te-a ținut departe de lumină și de binecuvântările prețioase, dă-I-o acum lui Dumnezeu. Victoria poate [1085] fi câștigată. Nimic nu mi-ar face o bucurie mai mare decât să te văd un om liber în Hristos Isus. Subterfugiile și eschivările nu pot și nu îți vor aduce pace și odihnă. Ai o singură datorie înaintea ta, aceea de a deveni ca un copilaș. Dă-te lui Dumnezeu cu toată inima ta. Noi învățăm adevărul lui Dumnezeu făcând voia Lui. Educarea sufletului în îndoială este o lucrare foarte neprofitabilă. Domnul vrea ca fiii și fiicele Lui să atingă cea mai mare eficiență în slujba Sa. Pentru a face acest lucru, ei trebuie să păstreze cele mai clare și mai practice vederi cu privire la instrumentele din lucrarea Domnului care sunt în legătură cu împlinirea propriei lor mântuiri. Altfel, ei vor locui adesea în întuneric și îndoială, iar în lupta lor vor lovi în vânt, întrucât par să-L piardă din vedere pe Mântuitorul. Puterea este a lui Dumnezeu, nu a noastră; în slăbiciune, noi putem deveni puternici.

Cu multă dragoste,
Ellen White [1086]